ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 601/2013

Decizia nr. 601/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 14 mai 2012, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM, în contradictoriu cu pârâții Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) și Asociația Română pentru Artiști, Interpreți sau Executanți (ARAIEX), a solicitat constatarea intervenirii ori dispunerea suspendării executării Deciziei nr. 56 din 7 mai 2012 (a patra decizie) emisă de pârâtul ORDA, publicată în M. Of., Partea I, nr. 313/10.05.2012 până la pronunțarea instanței de fond cu privire la cererea privind anularea deciziei menționate; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării Deciziei ORDA nr. 56 din 7 mai 2012, ca neîntemeiată, având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții obligatorii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Pârâta Asociația Română Pentru Artiști, Interpreți sau Executanți a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendarea executării Deciziei ORDA nr. 56 din 7 mai 2012, față de faptul că argumentele invocate de reclamant în susținerea condițiilor obligatorii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, nu sunt de natură să răstoarne prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actele administrative, în speță neexistând indicii în privința nelegalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită, respectiv indicii care reprezintă un caz bine justificat, alături de interesul legitim al reclamantului.

Prin Sentința nr. 3902 din 11 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM în contradictoriu cu pârâții Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și Asociația Română pentru Artiști, Interpreți sau Executanți și a constatat suspendată de drept Decizia nr. 56 din 7 mai 2012 emisă de ORDA.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că potrivit art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 - în ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță, noul act este suspendat de drept, fără a mai fi obligatorie formularea plângerii prealabile.

În speță, s-a cerut constatarea intervenirii suspendării de drept a executării Deciziei nr. 56 din 7 mai 2012 emisă de pârâtul ORDA, prin care acesta a ridicat reclamantei CREDIDAM dreptul de colectare pentru sursa comunicare publică.

Anterior, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, Curtea de Apel București constatase suspendată de drept Decizia nr. 39 din 21 martie 2012 având același conținut.

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac formulate și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a executării deciziei ORDA nr. 56/2012, ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, autoritatea recurentă susține că instanța de fond a pronunțat Sentința civilă nr. 3902/2012 printr-o interpretare greșită a actului dedus judecății, cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Din motivarea sentinței atacate nu se poate ajunge la concluzia îndeplinirii cumulative a celor două condiții de admisibilitate a unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ unilateral, astfel cum sunt prevăzute în mod imperativ de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, respectiv existența unui caz bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente.

Decizia ORDA nr. 56 din 7 mai 2011 privind desemnarea organismului de gestiune colectivă ARAIEX drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora, a fost emisă cu respectarea tuturor prevederilor legale aplicabile, iar nerespectarea acesteia are ca efect prejudicierea gravă a titularilor de drepturi.

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamantul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a solicitat constatarea intervenirii ori dispunerea suspendării executării Deciziei nr. 56 din 7 mai 2012 publicată în M. Of., Partea I, nr. 313/10.05.2012, până la pronunțarea instanței de fond cu privire la cererea privind anularea deciziei menționate.

Este incontestabil faptul că, de principiu, suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și t) din aceeași lege.

Pe de altă parte, din dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională ce poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis) ori când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).

Suspendarea de drept intervine fie în ipoteza avută în vedere de art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, și anume emiterea unui nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță, fie în ipoteza prevăzută de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, anume admiterea acțiunii de fond privind anularea actului administrativ, dacă reclamantul a solicitat deja suspendarea executării în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Sentința pronunțată de Curtea de Apel București și recurată de ORDA este legală și temeinică, instanța de fond constatând în mod corect că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 și reținând în mod corect că Decizia nr. 56/2002 are un conținut identic cu alte acte administrative emise anterior, respectiv Decizia ORDA nr. 305/2011, Decizia ORDA nr. 11/2012 și Decizia ORDA nr. 39/2012.

Astfel, Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 305 din 29 decembrie 2011 emisă de pârâta ORDA a fost desemnat organismul de gestiune colectivă Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți - ARAIEX drept colector al remunerațiilor reprezentând drepturi patrimoniale cuvenite artiștilor interpreți sau executanți, stabilite prin Metodologia privind comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora și tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale artiștilor interpreți ori executanți și producătorilor de fonograme, publicată prin decizia directorului general al ORDA nr. 399/2006, executarea acestei decizii fiind suspendată prin Sentința civilă nr. 536 din 26 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2/2012 și decizia fiind anulată prin Sentința nr. 5570 din 5 octombrie 2012 a Curții de Apel București, pronunțată în Dosarul nr. y/2/2012.

La data de 7 februarie 2012, pârâta ORDA a emis Decizia nr. 11/2012 prin care a desemnat pe pârâta Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți - ARAIEX drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora, stabilite prin Metodologia privind comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau ale reproducerilor acestora și tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale artiștilor interpreți ori executanți și producătorilor de fonograme, publicată prin decizia directorului general al ORDA nr. 399/2006 în M. Of. al României Partea I nr. 982/8.12.2006, cu privire la aceasta fiind dispusă suspendarea de drept a executării prin Sentința civilă nr. 1995 din 20 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. z/2/2012.

Prin Decizia nr. 39 din 21 martie 2012 emisă de pârâta ORDA a fost desemnată pârâta Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți - ARAIEX drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți și executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora, stabilite prin Metodologia privind comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau ale reproducerilor acestora și tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale artiștilor interpreți ori executanți și producătorilor de fonograme, publicată în M. Of. al României Partea I nr. 982/8.12.2006 prin decizia directorului general al ORDA nr. 399 din 16 noiembrie 2006, cu privire la aceasta fiind dispusă, de asemenea, suspendarea de drept a executării prin Sentința civilă nr. 2835 din 30 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. xx/2/2012.

Prin Decizia ORDA nr. 56 din 7 mai 2012, la șase zile de la suspendarea de drept a Deciziei ORDA nr. 39/2012 a fost transferat pentru a patra oară la ARAIEX dreptul CREDIDAM de a colecta remunerațiile datorate artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicare publică, nesocotind din nou soluția instanței de judecată, încălcându-se din nou prevederile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

În aceste condiții, Înalta Curte observă faptul că toate cele patru decizii menționate anterior, respectiv nr. 305 din 29 decembrie 2011, nr. 11 din 7 februarie 2012, nr. 39 din 21 martie 2012 și nr. 56 din 7 mai 2012, au același conținut, stabilind care este organismul de gestiune colectivă desemnat colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora, stabilite prin Metodologia privind comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau ale reproducerilor acestora și tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale artiștilor interpreți ori executanți și producătorilor de fonograme, publicată prin decizia directorului general al ORDA nr. 399/2006 în M. Of. al României Partea I nr. 982/8.12.2006, diferențele fiind doar de formulare, mai precis referitoare la ordinea cuvintelor în frază, așadar pur formale, iar nu de substanță.

În plus, Înalta Curte reține că, prin Sentința civilă nr. 7245 din 21 decembrie 2012, Curtea de Apel București a admis cererile formulate de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți, în contradictoriu cu pârâții Oficiul Român pentru Drepturile de Autori și Asociația Română pentru Artiști, Interpreți sau Executanți, și, în consecință, a dispus anularea Deciziilor nr. 11 din 7 februarie 2012, nr. 39 din 21 martie 2012 și nr. 56 din 7 mai 2012 emise de pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

În raport de cele menționate anterior, se observă că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, precum și faptul că sancțiunea suspendării intervine în această ipoteză ope legis, fără a fi necesar vreun demers suplimentar din partea persoanei vătămate.

Așadar, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, urmează a fi respins recursul formulat de autoritatea pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor împotriva Sentinței nr. 3902 din 11 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2013.

Procesat de GGC - LM