ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4259/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în fața primei instanțe Prin cererea înregistrată la 15 mai 2012 în Dosarul nr. 4025/2/2012, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM a solicitat anularea Deciziei nr. 11 din 7 februarie 2012 emisă de pârâtul O.R.D.A. (publicată în M. Of.

nr. 109/10.02.2012), prin care a fost desemnat organismul de gestiune colectivă Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți - ARAIEX drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora, stabilite prin Metodologia privind comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau ale reproducerilor acestora și tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme. Reclamantul a solicitat și obligarea pârâtului O.R.D.A. la plata de despăgubiri pentru paguba cauzată prin actul administrativ contestat și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10.858,18 RON, suportate în dosarul având ca obiect cererea de suspendare a executării acestui act.

Prin cererea înregistrată la 2 iulie 2012 sub nr. 5298/2/2012, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM a solicitat anularea Deciziei nr. 56 din 7 mai 2012 emisă de pârâtul O.R.D.A. (publicată în M. Of. nr. 313 din 10.05.2012), prin care a fost desemnat organismul de gestiune colectivă Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți - ARAIEX drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora și tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme.

Reclamantul a solicitat și obligarea pârâtului O.R.D.A. la plata de despăgubiri pentru paguba cauzată prin actul administrativ contestat și la plata cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul având ca obiect cererea de suspendare a executării acestui act. Prin cererea înregistrată la 7 august 2012 sub nr. 6342/2/2012, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM a solicitat anularea Deciziei nr. 39 din 21 martie 2012 emisă de pârâtul O.R.D.A. (publicată în M. Of.

nr. 197/26.03.2012), prin care a fost desemnat organismul de gestiune colectivă Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți - ARAIEX drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora, stabilite prin Metodologia privind comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau ale reproducerilor acestora și tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme. Reclamantul a solicitat și obligarea pârâtului O.R.D.A. la plata de despăgubiri pentru paguba cauzată prin actul administrativ contestat și la plata cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul având ca obiect cererea de suspendare a executării acestui act.

În motivarea cererilor de chemare în judecată, reclamantul a susținut că deciziile contestate sunt nelegale, fiind emise de pârâtul O.R.D.A. cu nerespectarea procedurii prevăzute de Legea nr. 8/1996 pentru desemnarea colectorului sumelor datorate de utilizatori sau de alți plătitori în cazul existenței mai multor organisme de gestiune colectivă pentru același domeniu de creație, dacă acestea nu depun la O.R.D.A. un protocol cu privire la: - criteriile de repartizare între organisme a remunerației; - organismul de gestiune colectivă care urmează să fie numit dintre acestea, prin decizie a directorului general al O.R.D.A., drept colector în domeniul titularilor de drepturi în cauză; - modalitatea de evidențiere și justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune colector.

Reclamantul a criticat deciziile emise de pârât pentru încălcarea dispozițiilor legale care prevăd condiția reprezentativității, arătând că este singurul organism de gestiune colectivă în măsură să colecteze remunerațiile datorate artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică, deoarece este primul organism de gestiune colectivă pentru artiști interpreți sau executanți de pe teritoriul României, având cel mai mare număr de membri (aproximativ 11.000) și 29 de acorduri bilaterale încheiate cu 22 de țări, spre deosebire de pârâta ARAIEX, care s-a înființat la data de 14 iulie 2011, are numai 560 de membri și neavând acorduri bilaterale cu alte state, nu reprezintă artiști străini.

Deciziile întocmite de pârâtul O.R.D.A. au fost criticate de reclamant și pentru încălcarea obligației de transparență impusă de Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională, obligație care impune autorităților publice să permită accesul la luarea deciziilor administrative și nu numai obligația de a supune dezbaterii publice proiectele de acte normative. Pentru respectarea principiului transparenței decizionale, s-a arătat că pârâtul O.R.D.A., în calitate de autoritate a administrației publice, avea obligația de a informa și de a supune dezbaterii publice proiectele deciziilor respective, cu atât mai mult cu cât acestea au modificat o metodologie negociată și acceptată printr-un protocol semnat între CREDIDAM, UFPR și reprezentanții utilizatorilor.

Deciziile emise de pârâtul O.R.D.A. au fost criticate de reclamant și pentru nerespectarea obligației de motivare a actelor administrative, arătându-se că simpla enumerare a unor dispoziții normative nu echivalează cu motivarea actului, deoarece nu au fost expuse elementele de fapt și de drept care să permită, pe de o parte, destinatarilor să cunoască și să evalueze temeiurile și efectele deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate. 2. Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis prin încheierea din ședința publică de la 16 noiembrie 2012 excepția conexității și a dispus conexarea Dosarelor nr. 5.298/2/2012 și nr. 6.342/2/2012 la Dosarul nr. 4.025/2/2012.

Prin Sentința civilă nr. 7245 din 21 decembrie 2012, aceeași instanță a admis cererile formulate de reclamant și a anulat Deciziile nr. 11 din 7 februarie 2012, nr. 39 din 21 martie 2012 și nr. 56 din 7 mai 2012 emise de pârâtul O.R.D.A. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că Deciziile nr. 11 din 7 februarie 2012, nr. 39 din 21 martie 2012 și nr. 56 din 7 mai 2012 au fost emise de pârâtul O.R.D.A. cu încălcarea dispozițiilor art. 133 alin. (1) - (3), raportat la art. 129 1 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, deoarece a fost desemnat drept colector pentru comunicare publică/sursa ambiental un organism de gestiune colectivă nou-înființat, cu un număr de membri mult mai mic decât reclamantul CREDIDAM și cu un repertoriu gestionat extrem de redus comparativ cu acesta.

Nelegalitatea celor trei decizii contestate de către reclamant a fost constatată de prima instanță și față de încălcarea obligației de transparență impusă de Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională, cu motivarea că O.R.D.A., în calitate de autoritate a administrației publice, avea obligația de a informa și de a supune dezbaterii publice proiectele deciziilor respective, cu atât mai mult cu cât Metodologia astfel modificată a fost negociată și acceptată printr-un protocol semnat între CREDIDAM, UPFR și reprezentanții utilizatorilor. În același sens, s-a reținut că transparența decizională trebuia asigurată în raport cu organismul de gestiune colectivă CREDIDAM, deoarece la data emiterii deciziilor contestate, acțiunile CREDIDAM erau limitate, ca urmare a suspendării activității dispusă prin Decizia O.R.D.A.

nr. 6 din 31 ianuarie 2012. Nelegalitatea deciziilor emise de pârâtul O.R.D.A. a fost constatată de instanța de fond și pentru lipsa unei motivări, din care să rezulte împrejurările care au determinat adoptarea lor, ceea ce a afectat posibilitatea reclamantului de a-și exercita în mod corespunzător dreptul la apărare și de a exercita în mod eficient accesul la justiție. Astfel, s-a avut în vedere că, motivarea reprezintă o condiție esențială de legalitate a unui act administrativ, având o dublă finalitate și anume: - asigură respectarea principiului transparenței actului administrativ față de subiectul de drept vizat; - din perspectiva instanței de judecată, permite demarcația între actul administrativ adoptat de autoritatea publică în cadrul marjei de apreciere pe care legea i-o conferă și cel adoptat cu exces de putere.

3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererilor de anulare a Deciziilor nr. 11 din 7 februarie 2012, nr. 39 din 21 martie 2012 și nr. 56 din 7 mai 2012 emise de O.R.D.A. Ca prim motiv de recurs s-a invocat interpretarea greșită de instanța de fond a dispozițiilor art. 133 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 cu privire la îndeplinirea de către intimatul-reclamant CREDIDAM a criteriului reprezentativității pentru numirea în calitate de organism colector al remunerațiilor rezultate din comunicarea publică și cuvenite titularilor de drepturi, artiști interpreți sau executanți.

În opinia recurentei, prin reprezentativitate nu se înțelege organismul cu numărul cel mai mare de membri, ci acel organism care poate îndeplini obligațiile legale, asigurând astfel cea mai bună reprezentare a intereselor beneficiarilor legii, și anume, ale artiștilor. Recurenta a învederat că intimatul CREDIDAM nu mai era în măsură să asigure o bună îndeplinire a obligațiilor care îi reveneau în calitate de colector al remunerațiilor, nu mai îndeplinea criteriul reprezentativității și din acest motiv, s-a impus înlocuirea sa din calitatea de colector și acordarea prerogativei colectării celuilalt organism de gestiune colectivă existent.

Ca argumente în acest sens au fost invocate concluziile controalelor tematice, din care rezultă următoarele deficiențe în activitatea intimatului CREDIDAM: - înregistra în evidențele sale, cu o întârziere mai mare de 6 luni documentația premergătoare încheierii licențelor; - proceda la încheierea contractelor de licență cu o întârziere mai mare de 6 luni de la data la care utilizatorii au solicitat acordarea licențelor; - emitea facturile de plată a licențelor cu o întârziere de peste 6 luni; - în anumite cazuri, nu se încheiau contractele de licență, deși utilizatorii formulaseră cereri; - emitea facturi pentru perioade mai mari de 1 an, ceea ce reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 6 din Metodologia de acordare a licențelor, prevăzută în Decizia O.R.D.A.

nr. 399/2006; - emitea facturi fiscale la mai mult de 6 luni după încasarea facturilor proforme, cu încălcarea dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. fisc. Prin cel de-al doilea motiv de recurs a fost criticată interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor art. 138 2 din Legea nr. 8/1996, arătându-se că deși această lege nu prevede în mod expres o procedură prin care un organism de gestiune colectivă poate fi înlocuit, aceasta nu înseamnă că un asemenea colector poate păstra calitatea respectivă în mod nelimitat. Recurenta a susținut că măsurile dispuse prin Deciziile nr. 11 din 7 februarie 2012, nr. 39 din 21 martie 2012 și nr. 56 din 7 mai 2012 reprezintă aplicații practice ale prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, funcționarea, structura personalului și dotările necesare îndeplinirii atribuțiilor O.R.D.A.

În ultimul motiv de recurs a fost criticată concluzia instanței de fond privind nelegalitatea deciziilor contestate pentru nerespectarea obligației de motivare, arătându-se că această obligație a fost îndeplinită în cauză prin indicarea temeiurilor de drept și de fapt care au determinat adoptarea lor (referate interne O.R.D.A.). Cu referire la jurisprudența instanțelor naționale, s-a precizat că obligația autorității de a motiva actul administrativ este îndeplinită și în situația în care în conținutul acestuia nu sunt reluate toate temeiurile de fapt și de drept care au fost reținute într-un alt înscris pe care actul administrativ s-a fundamentat și pe care îl înglobează.

Considerentele primei instanțe privind legislația comunitară care impune autorităților obligația să motiveze actele administrative au fost apreciate de recurentă ca fiind lipsite de relevanță în cauză, dat fiind că această reglementare este incidentă doar în măsura în care autoritățile fac aplicarea dreptului comunitar. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: 1. Aspecte de fapt și de drept relevante Deciziile nr. 11 din 7 februarie 2012, nr. 39 din 21 martie 2012 și nr. 56 din 7 mai 2012 prin care intimatul O.R.D.A.

a desemnat recurenta ARAIEX drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora au fost corect anulate prin hotărârea pronunțată de instanța de fond și criticile formulate în prezentul recurs sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele argumente. Motivul de nelegalitate privind încălcarea dispozițiilor art. 133 alin. (1) - (3) din Legea nr. 8/1996 a fost corect admis de prima instanță, constatându-se că nesocotirea de către autoritatea emitentă - O.R.D.A. a criteriului reprezentativității organismului de gestiune colectivă desemnat colector constituie o cauză de nulitate a deciziilor deduse judecății în prezenta cauză.

Din aceste prevederi legale rezultă că, în cazul fonogramelor publicate în scop comercial, dacă există mai multe organisme de gestiune colectivă pentru același domeniu de creație, sunt reglementate două modalități de desemnare a organismului care va colecta sumele datorate de utilizatori sau de alți plătitori și anume: încheierea unui protocol de către organismele de gestiune colectivă prin care se stabilește organismul care va fi numit colector, iar în lipsa acestui protocol, organismul de gestiune colectivă se desemnează colector prin decizia directorului general al O.R.D.A., pe baza reprezentativității.

Dat fiind că un asemenea protocol nu a fost încheiat de organismele de gestiune colectivă din domeniul fonogramelor publicate în scop comercial, desemnarea colectorului sumelor datorate de utilizatori sau de alți plătitori nu se poate face decât prin decizie a directorului general al O.R.D.A., cu respectarea criteriului reprezentativității organismului de gestiune colectivă desemnat. Instanța de fond a constatat întemeiat că acest criteriu nu a fost respectat de intimatul O.R.D.A. la emiterea Deciziilor nr. 11 din 7 februarie 2012, nr. 39 din 21 martie 2012 și nr. 56 din 7 mai 2012 față de probatoriului administrat și din care rezultă că recurenta ARAIEX are un număr de membri mai mic decât intimatul CREDIDAM, fapt care de altfel nici nu a fost contestat.

În lipsa unei reglementări care să definească reprezentativitatea și procedura în care poate fi determinată, instanța de fond a considerat cu just temei că singurul criteriu relevant este numărul de membri al organismului de gestiune colectivă și deci critica formulată sub acest aspect de către recurentă se dovedește a fi nefondată, cu atât mai mult cu cât nu a fost susținută prin argumente care să justifice în mod rezonabil utilizarea altor criterii pentru stabilirea reprezentativității, ca indici obiectivi de analiză pentru desemnarea colectorului remunerațiilor datorate artiștilor interpreți și executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor în scop comercial. Susținerile recurentei privind emiterea celor trei decizii față de înregistrarea în activitatea CREDIDAM a unor abateri cu ocazia controalelor efectuate de O.R.D.A.

în luna noiembrie 2011 sunt lipsite de relevanță, întrucât decizia prin care se desemnează un organism de gestiune colectivă drept colector al remunerațiilor pentru o anumită categorie de drepturi nu reprezintă o decizie de sancționare a unui alt organism de gestiune colectivă din același domeniu de creație, ci un act administrativ emis în conformitate cu criteriile reglementate de Legea nr. 8/1996 și pentru a căror nerespectare nu se poate invoca drept justificare încălcarea acestei legi de către organismul de gestiune respectiv, câtă vreme sancțiunile pentru o astfel de încălcare sunt prevăzute expres de lege și printre acestea nu se regăsește schimbarea criteriilor de desemnare a organismului colector al remunerațiilor.

Independent de aceasta, se reține că, în urma controlului tematic efectuat în perioada 14 - 25 noiembrie 2011, O.R.D.A. a emis pentru CREDIDAM 18 decizii de intrare în legalitate și deposedare a dreptului de a colecta, decizii care au fost contestate în justiție și care au un obiect diferit de deciziile atacate pe calea acțiunii în anulare în prezenta cauză. Elementele de fapt avute în vedere la întocmirea celor 18 decizii prin care s-a finalizat controlul tematic efectuat de O.R.D.A. nu pot constitui situația premisă pentru deciziile de înlocuire a intimatului reclamant din calitatea sa de organism colector, întrucât actele respective au fost emise într-o altă procedură și nu au natura juridică de acte premergătoare pentru măsura adoptată prin cele trei decizii contestate în acest litigiu.

Critica din recurs privind interpretarea greșită de către prima instanță a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 8/1996 este nefondată, constatându-se că, prin aplicarea acestei reglementări O.R.D.A. avea posibilitatea să utilizeze alte mecanisme legale de sancționare, respectiv, retragerea temporară a avizului în cazul nerespectării de către intimatul reclamant CREDIDAM a unei decizii O.R.D.A. definitive, ceea ce însă nu s-a realizat, astfel că, retragerea dreptului de colectare dispusă prin cele trei decizii contestate apare ca fiind o măsură abuzivă și nelegală. Instanța de fond a reținut în mod corect că legitimitatea colectorului se bazează pe două condiții cumulative: - o condiție pozitivă, de reprezentativitate, raportat la art. 133 alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996; - o condiție negativă, respectiv inexistența unui comportament de încălcare a unei decizii definitive O.R.D.A.

de intrare în legalitate. Cum la data emiterii celor trei decizii contestate nu s-a dovedit că intimatul reclamant nu mai îndeplinea cele două condiții cumulative, s-a constatat întemeiat că nu s-a justificat adoptarea de către O.R.D.A a măsurii de retragere a dreptului de colectare a remunerațiilor. Ultima critică formulată în recurs este de asemenea nefondată, întrucât lipsa motivării în fapt și în drept a actului administrativ individual prin care se aduce atingere exercițiului unor drepturi recunoscute subiectului de drept constituie o cauză de nulitate a actului respectiv.

Instanța de fond a constatat în mod judicios că motivarea reprezintă o condiție esențială de legalitate a unui act administrativ, având o dublă finalitate, și anume: - asigură respectarea principiului transparenței actului administrativ față de subiectul de drept vizat; - din perspectiva instanței de judecată, permite demarcația între actul administrativ adoptat de autoritatea publică în cadrul marjei de apreciere pe care legea i-o conferă și cel adoptat prin exces de putere. Obligația motivării oricărui act administrativ rezultă implicit din dispozițiile constituționale care consacră dreptul la informație, reprezentând o obligație corelativă a autorităților administrației publice, iar îndeplinirea acestei obligații permite un control eficient al superiorului ierarhic asupra conținutului actului, dar și un control jurisdicțional riguros al instanței sesizate cu acțiunea în anularea actului respectiv.

Cerința motivării actului administrativ nu a fost îndeplinită în cazul celor trei decizii contestate prin simpla enumerare a dispozițiilor legale care prevăd competența autorității emitente, fără a cuprinde elementele de fapt și de drept care au fundamentat măsura adoptată în sensul desemnării recurentei drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora. Fără a aplica normele de drept comunitar, judecătorul fondului a avut în vedere că obligația motivării actului administrativ își găsește consacrare și în dispozițiile art. 41 parag. 2 lit. c) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene care reglementează dreptul la bună administrare, ceea ce implică și obligația administrației de a-și motiva deciziile.

În consecință, considerentele din hotărârea atacată care se referă la obligația motivării actului administrativ potrivit legislației și jurisprudenței comunitare nu au fost determinante pentru constatarea nelegalității celor trei decizii datorită neîndeplinirii cerinței de motivare, reprezentând numai argumente suplimentare pentru soluția adoptată în aplicarea dreptului intern, care impune de asemenea obligația motivării actului administrativ. Pentru considerentele care au fost expuse, constatându-se că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge ca nefondat prezentul recurs, urmând a obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimatul reclamant CREDIDAM.

2. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia În baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de ARAIEX. Conform prevederilor art. 274 C. proc. civ., recurenta ARAIEX va fi obligată să plătească intimatului reclamant CREDIDAM cheltuieli de judecată în sumă de 4.960 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți - Araiex împotriva Sentinței civile nr. 7245 din 21 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta ARAIEX la plata sumei de 4.960 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul reclamant CREDIDAM. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2014. Procesat de GGC - AZ