ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 668/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți (CREDIDAM)

a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Oficiul Român pentru Drepturile de

Autor (ORDA) și Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți

(ARAIEX), în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea Deciziei nr.

10 din 3 februarie 2012 emisă de ORDA publicată în M.Of. nr. 109/10.02.2012

până la pronunțarea instanței de fond cu privire la anularea deciziei

menționate, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 10 din 3 februarie 2012 a fost luat

CREDIDAM și acordat ARAIEX dreptul de a colecta remunerația datorată artiștilor

interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a

celor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora de către

organismele de radiodifuziune (sursa radio).

Decizia criticată a

fost emisă în temeiul Deciziei nr. 6 din 31 ianuarie 3012, comunicată

reclamantei la data de 1 februarie 2012, prin care Oficiul Român pentru

Drepturile de Autor a retras temporar avizul de funcționare a Centrului Român

pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți, actul fiind contestat

în instanță la data respectivă.

Reclamanta a mai

susținut, în esență, că cererea de suspendare îndeplinește în totalitate

condițiile cerute de art. 14 Legea nr. 554/2004 sub aspectul cazului bine

justificat și al iminenței pagubei, în sensul că Decizia nr. 10 din 3 februarie

2012 nu are un temei legal, iar prin efectele acestei decizii, membrii

Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți sunt

privați de drepturile ce li se cuvin, drepturi aferente comunicării publice a

operatorilor.

instanței de fond

Prin Sentința nr.

1707 din 9 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantei și, în consecință, a

suspendat executarea Deciziei Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 10

din 3 februarie 2012 până la pronunțarea instanței de fond cu privire la

cererea având ca obiect anularea deciziei.

Pentru a hotărî

astfel, examinând înscrisurile depuse în cauză, instanța de fond a apreciat, în

esență, că ORDA nu a respectat procedura prevăzută de Legea nr. 8/1996, și a

desemnat drept colector un organism de gestiune colectivă nereprezentativ, în

condițiile în care nu poate fi reținută ca temei nici Decizia nr. 6 din 31

ianuarie 2012 de retragere a avizului de funcționare a reclamantei, ale cărei

efecte sunt suspendate prin hotărâre judecătorească, și, de asemenea, nici

neregulile invocate în cuprinsul deciziei contestate.

Curtea a mai apreciat

că este îndeplinită și condiția prevenirii unei pagube iminente, întrucât prin

executarea Deciziei nr. 10/2012 este pusă sub semnul incertitudinii gestionarea

remunerațiilor cuvenite membrilor CREDIDAM.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs pârâții Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și

Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți ARAIEX, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

3.1. Recursul formulat

de pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor

Motivele de recurs

sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

S-a susținut, în

esență, că nu se poate ajunge la concluzia îndeplinirii cumulative a celor două

concluzii de admisibilitate a unei cereri de suspendare a executării unui act

administrativ, respectiv existența unui caz bine justificat și prevenirea unei

pagube iminente.

A arătat recurentul

că, în urma constatării unor nereguli în desfășurarea activității, intimata

CREDIDAM a mai arătat că a procedat la desemnarea colectorului unic ARAIEX și

emiterea deciziei contestate în prezenta cauză în condițiile în care, pe de o

parte, cele două organisme de gestiune colectivă care funcționează în domeniul

respectiv de creație, CREDIDAM și ARAIEX, nu au încheiat protocol pentru

gestionarea drepturilor aparținând membrilor, iar, pe de altă parte, au fost

constatate nereguli în desfășurarea activității intimatei CREDIDAM, fiind emisă

Decizia nr. 6/2012.

A susținut recurentul

că Decizia nr. 10/2012 este motivată în fapt și în drept, fiind emisă în

virtutea atribuțiilor expres prevăzute de Legea nr. 8/1996 prin dispozițiile

art. 138 alin. (1) lit. a).

Motivarea actului

administrativ nu impune referiri la îndeplinirea condițiilor legale de către

ARAIEX pentru a fi desemnat drept colector al remunerațiilor cuvenite

artiștilor interpreți sau executanți pentru domeniul ambiental - comunicare

publică.

Nici condiția

prevenirii unei pagube iminente nu este îndeplinită, a arătat recurentul,

artiștii interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor

publicate în scop comercial sau a reproducerii acestora nu sunt prejudiciați,

iar CERDIDAM urmând a-și recupera sumele.

3.2. Recursul

formulat de Asociația Română pentru Artiști, Interpreți sau Executanți - ARAIEX

Motivele de recurs

sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C.

proc. civ.

Acest recurent a

susținut, în esență, că Decizia nr. 10/2012 a fost legal și temeinic emisă,

fiind pe deplin motivată.

A arătat că nu este

îndeplinită condiția cazului bine justificat, prevederile art. 133 alin. (1) și

(2) și cele ale art. 129

1

din Legea nr. 8/1996 nu au fost încălcate,

nu are relevanță aspectul înființării sau neînființării ARAIEX la data

negocierii și adoptării metodologiei aplicabile în domeniul ambiental-lucrativ,

actul este motivat, iar prevederile Legii nr. 52/2003 privind transparența

decizională nu sunt aplicabile speței.

A criticat acest

recurent și aprecierea instanței de fond privind îndeplinirea condiției pagubei

iminente, CREDIDAM urmând a recupera sumele datorate membrilor săi, mai puțin

cota de administrare, fiind nedovedite aspectele privind disponibilizarea de

personal sau alt prejudiciu.

Înaltei Curți asupra recursului.

de către pârâtul ORDA va fi anulat.

În conformitate cu

prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind

taxele judiciare de timbru și ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul

judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările

ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru

și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.

Cum dovada timbrării

nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale

sus-menționate, iar recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici

ulterior, deși a fost citat cu mențiunea timbrării corespunzătoare (dosarul de

recurs), devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca

netimbrat.

de pârâta ARAIEX este nefondat.

Înalta Curte,

sesizată cu soluționarea prezentului recurs, constată că prin Decizia nr. 10

din 3 februarie 2012, emisă de pârâtul ORDA, a fost desemnat organismul de

gestiune colectivă ARAIEX drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor

interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a

celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către

organismele de radiodifuziune.

Recurenta-pârâtă a

motivat, în esență, emiterea acestei decizii prin existența, anterior, a

Deciziei nr. 6 din 31 ianuarie 2012, prin care a fost retras temporar avizul de

funcționare a organismului de gestiune colectivă CREDIDAM, referatul Direcției

registre și gestiune colectivă nr. RG II/1012 din 2 februarie 2012 și pct. 3 al

Metodologiei privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți

și producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și

a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către

organismele de radiodifuziune, precum și lipsa unui protocol pentru gestionarea

drepturilor aparținând membrilor între cele două organisme de gestiune

colectivă care funcționează în domeniul respectiv de creație, și anume CREDIDAM

și ARAIEX.

Prima instanță s-a

pronunțat în mod neechivoc cu privire la cererea de suspendare a executării

Deciziei nr. 10 din 3 februarie 2012, cazul bine justificat fiind identificat

în mod corect de judecătorul fondului, prin nerespectarea dispozițiilor art.

133 alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996.

Fonogramele publicate

în scop comercial sau reproducerile acestora sunt cuprinse la art. 123

2

lit. f) din Legea nr. 8/1996, drepturile în acest caz pot fi gestionate

colectiv, de unde rezultă că acestea nu fac parte din categoria drepturilor

pentru care gestiunea colectivă este obligatorie.

În cazul gestiunii

colective facultative, numai alin. (2) și (3) ale art. 133 arată care este

procedura de urmat în vederea desemnării colectorului.

În ipoteza în care

organismele de gestiune colectivă beneficiare nu depun la ORDA protocolul

pentru desemnarea colectorului, atunci prin decizia directorului general, este

desemnat colectorul, cu respectarea principiului reprezentativității.

Or, în speță, pârâta

ARAIEX nu poate beneficia de acest principiu, deoarece CREDIDAM este cel mai

reprezentativ organism de gestiune colectivă.

Astfel, din perspectiva

condițiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 există o nelegalitate

vădită și aparentă a deciziei a cărei suspendare s-a cerut.

Nu se poate afirma că

instanța de fond s-a pronunțat asupra fondului cauzei, deoarece în cadrul

acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 14 sus-menționat, poate fi analizată

aparența puternică și vădită de nelegalitate a actului administrativ.

Motivarea actului

administrativ reprezintă un alt aspect al aparenței de nelegalitate deoarece

înscrisurile menționate în cuprinsul deciziei, și care ar sta la baza emiterii

acestuia, nu justifică modificarea colectorului, mai ales în condițiile în care

Decizia nr. 6/2012 a fost suspendată prin Sentința nr. 1002 din 14 februarie

2012 și ulterior anulată prin Sentința nr. 6392 din 9 octombrie 2012.

Paguba iminentă,

condiție cumulativă necesară în vederea suspendării efectelor unui act

administrativ, este îndeplinită în speță, deoarece măsura luată lezează

drepturile unui număr foarte mare de membri care sunt nevoiți să solicite emiterea

altor autorizații la care se adaugă și prejudiciul material, suferit în mod

cert de intimata-reclamantă și angajații acesteia.

Față de acestea,

nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a

C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată

și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor împotriva Sentinței nr. 1707

din 9 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Respinge recursul

declarat de Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți ARAIEX

împotriva Sentinței nr. 1707 din 9 martie 2012 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2013.

Procesat de GGC - CL