ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 668/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți (CREDIDAM) a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) și Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți (ARAIEX), în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea Deciziei nr. 10 din 3 februarie 2012 emisă de ORDA publicată în M.Of. nr. 109/10.02.2012 până la pronunțarea instanței de fond cu privire la anularea deciziei menționate, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 10 din 3 februarie 2012 a fost luat CREDIDAM și acordat ARAIEX dreptul de a colecta remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a celor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune (sursa radio). Decizia criticată a fost emisă în temeiul Deciziei nr. 6 din 31 ianuarie 3012, comunicată reclamantei la data de 1 februarie 2012, prin care Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a retras temporar avizul de funcționare a Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți, actul fiind contestat în instanță la data respectivă.

Reclamanta a mai susținut, în esență, că cererea de suspendare îndeplinește în totalitate condițiile cerute de art. 14 Legea nr. 554/2004 sub aspectul cazului bine justificat și al iminenței pagubei, în sensul că Decizia nr. 10 din 3 februarie 2012 nu are un temei legal, iar prin efectele acestei decizii, membrii Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți sunt privați de drepturile ce li se cuvin, drepturi aferente comunicării publice a operatorilor. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 1707 din 9 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantei și, în consecință, a suspendat executarea Deciziei Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 10 din 3 februarie 2012 până la pronunțarea instanței de fond cu privire la cererea având ca obiect anularea deciziei.

Pentru a hotărî astfel, examinând înscrisurile depuse în cauză, instanța de fond a apreciat, în esență, că ORDA nu a respectat procedura prevăzută de Legea nr. 8/1996, și a desemnat drept colector un organism de gestiune colectivă nereprezentativ, în condițiile în care nu poate fi reținută ca temei nici Decizia nr. 6 din 31 ianuarie 2012 de retragere a avizului de funcționare a reclamantei, ale cărei efecte sunt suspendate prin hotărâre judecătorească, și, de asemenea, nici neregulile invocate în cuprinsul deciziei contestate. Curtea a mai apreciat că este îndeplinită și condiția prevenirii unei pagube iminente, întrucât prin executarea Deciziei nr. 10/2012 este pusă sub semnul incertitudinii gestionarea remunerațiilor cuvenite membrilor CREDIDAM.

3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți ARAIEX, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. 3.1. Recursul formulat de pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. S-a susținut, în esență, că nu se poate ajunge la concluzia îndeplinirii cumulative a celor două concluzii de admisibilitate a unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ, respectiv existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

A arătat recurentul că, în urma constatării unor nereguli în desfășurarea activității, intimata CREDIDAM a mai arătat că a procedat la desemnarea colectorului unic ARAIEX și emiterea deciziei contestate în prezenta cauză în condițiile în care, pe de o parte, cele două organisme de gestiune colectivă care funcționează în domeniul respectiv de creație, CREDIDAM și ARAIEX, nu au încheiat protocol pentru gestionarea drepturilor aparținând membrilor, iar, pe de altă parte, au fost constatate nereguli în desfășurarea activității intimatei CREDIDAM, fiind emisă Decizia nr. 6/2012.

A susținut recurentul că Decizia nr. 10/2012 este motivată în fapt și în drept, fiind emisă în virtutea atribuțiilor expres prevăzute de Legea nr. 8/1996 prin dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. a). Motivarea actului administrativ nu impune referiri la îndeplinirea condițiilor legale de către ARAIEX pentru a fi desemnat drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru domeniul ambiental - comunicare publică. Nici condiția prevenirii unei pagube iminente nu este îndeplinită, a arătat recurentul, artiștii interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerii acestora nu sunt prejudiciați, iar CERDIDAM urmând a-și recupera sumele.

3.2. Recursul formulat de Asociația Română pentru Artiști, Interpreți sau Executanți - ARAIEX Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Acest recurent a susținut, în esență, că Decizia nr. 10/2012 a fost legal și temeinic emisă, fiind pe deplin motivată. A arătat că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, prevederile art. 133 alin. (1) și (2) și cele ale art. 129 1 din Legea nr. 8/1996 nu au fost încălcate, nu are relevanță aspectul înființării sau neînființării ARAIEX la data negocierii și adoptării metodologiei aplicabile în domeniul ambiental-lucrativ, actul este motivat, iar prevederile Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională nu sunt aplicabile speței.

A criticat acest recurent și aprecierea instanței de fond privind îndeplinirea condiției pagubei iminente, CREDIDAM urmând a recupera sumele datorate membrilor săi, mai puțin cota de administrare, fiind nedovedite aspectele privind disponibilizarea de personal sau alt prejudiciu. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului. 1. Recursul declarat de către pârâtul ORDA va fi anulat. În conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302 1 alin. (2) C. proc.

civ., la cererea de recurs. Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus-menționate, iar recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior, deși a fost citat cu mențiunea timbrării corespunzătoare (dosarul de recurs), devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat. 2. Recursul declarat de pârâta ARAIEX este nefondat. Înalta Curte, sesizată cu soluționarea prezentului recurs, constată că prin Decizia nr. 10 din 3 februarie 2012, emisă de pârâtul ORDA, a fost desemnat organismul de gestiune colectivă ARAIEX drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune.

Recurenta-pârâtă a motivat, în esență, emiterea acestei decizii prin existența, anterior, a Deciziei nr. 6 din 31 ianuarie 2012, prin care a fost retras temporar avizul de funcționare a organismului de gestiune colectivă CREDIDAM, referatul Direcției registre și gestiune colectivă nr. RG II/1012 din 2 februarie 2012 și pct. 3 al Metodologiei privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, precum și lipsa unui protocol pentru gestionarea drepturilor aparținând membrilor între cele două organisme de gestiune colectivă care funcționează în domeniul respectiv de creație, și anume CREDIDAM și ARAIEX.

Prima instanță s-a pronunțat în mod neechivoc cu privire la cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 10 din 3 februarie 2012, cazul bine justificat fiind identificat în mod corect de judecătorul fondului, prin nerespectarea dispozițiilor art. 133 alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996. Fonogramele publicate în scop comercial sau reproducerile acestora sunt cuprinse la art. 123 2 lit. f) din Legea nr. 8/1996, drepturile în acest caz pot fi gestionate colectiv, de unde rezultă că acestea nu fac parte din categoria drepturilor pentru care gestiunea colectivă este obligatorie. În cazul gestiunii colective facultative, numai alin. (2) și (3) ale art. 133 arată care este procedura de urmat în vederea desemnării colectorului.

În ipoteza în care organismele de gestiune colectivă beneficiare nu depun la ORDA protocolul pentru desemnarea colectorului, atunci prin decizia directorului general, este desemnat colectorul, cu respectarea principiului reprezentativității. Or, în speță, pârâta ARAIEX nu poate beneficia de acest principiu, deoarece CREDIDAM este cel mai reprezentativ organism de gestiune colectivă. Astfel, din perspectiva condițiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 există o nelegalitate vădită și aparentă a deciziei a cărei suspendare s-a cerut. Nu se poate afirma că instanța de fond s-a pronunțat asupra fondului cauzei, deoarece în cadrul acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 14 sus-menționat, poate fi analizată aparența puternică și vădită de nelegalitate a actului administrativ.

Motivarea actului administrativ reprezintă un alt aspect al aparenței de nelegalitate deoarece înscrisurile menționate în cuprinsul deciziei, și care ar sta la baza emiterii acestuia, nu justifică modificarea colectorului, mai ales în condițiile în care Decizia nr. 6/2012 a fost suspendată prin Sentința nr. 1002 din 14 februarie 2012 și ulterior anulată prin Sentința nr. 6392 din 9 octombrie 2012. Paguba iminentă, condiție cumulativă necesară în vederea suspendării efectelor unui act administrativ, este îndeplinită în speță, deoarece măsura luată lezează drepturile unui număr foarte mare de membri care sunt nevoiți să solicite emiterea altor autorizații la care se adaugă și prejudiciul material, suferit în mod cert de intimata-reclamantă și angajații acesteia.

Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor împotriva Sentinței nr. 1707 din 9 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Respinge recursul declarat de Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți ARAIEX împotriva Sentinței nr. 1707 din 9 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2013. Procesat de GGC - CL