ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4259/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4259/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 15 mai 2012 în

Dosarul nr. 4025/2/2012, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea

Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM a solicitat anularea Deciziei nr.

11 din 7 februarie 2012 emisă de pârâtul O.R.D.A. (publicată în M. Of. nr.

109/10.02.2012), prin care a fost desemnat organismul de gestiune colectivă

Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți - ARAIEX drept

colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru

comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial ori a

reproducerilor acestora, stabilite prin Metodologia privind comunicarea publică

a fonogramelor publicate în scop comercial sau ale reproducerilor acestora și

tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale artiștilor interpreți sau

executanți și producătorilor de fonograme.

Reclamantul a

solicitat și obligarea pârâtului O.R.D.A. la plata de despăgubiri pentru paguba

cauzată prin actul administrativ contestat și la plata cheltuielilor de

judecată în sumă de 10.858,18 RON, suportate în dosarul având ca obiect cererea

de suspendare a executării acestui act.

Prin cererea

înregistrată la 2 iulie 2012 sub nr. 5298/2/2012, reclamantul Centrul Român

pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM a solicitat

anularea Deciziei nr. 56 din 7 mai 2012 emisă de pârâtul O.R.D.A. (publicată în

M. Of. nr. 313 din 10.05.2012), prin care a fost desemnat organismul de

gestiune colectivă Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți -

ARAIEX drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau

executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop

comercial ori a reproducerilor acestora și tabelele cuprinzând drepturile

patrimoniale ale artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de

fonograme.

Reclamantul a

solicitat și obligarea pârâtului O.R.D.A. la plata de despăgubiri pentru paguba

cauzată prin actul administrativ contestat și la plata cheltuielilor de

judecată efectuate în dosarul având ca obiect cererea de suspendare a

executării acestui act.

Prin cererea

înregistrată la 7 august 2012 sub nr. 6342/2/2012, reclamantul Centrul Român

pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM a solicitat

anularea Deciziei nr. 39 din 21 martie 2012 emisă de pârâtul O.R.D.A.

(publicată în M. Of. nr. 197/26.03.2012), prin care a fost desemnat organismul

de gestiune colectivă Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți

- ARAIEX drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau

executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop

comercial ori a reproducerilor acestora, stabilite prin Metodologia privind

comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau ale

reproducerilor acestora și tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale

artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme.

Reclamantul a

solicitat și obligarea pârâtului O.R.D.A. la plata de despăgubiri pentru paguba

cauzată prin actul administrativ contestat și la plata cheltuielilor de

judecată efectuate în dosarul având ca obiect cererea de suspendare a

executării acestui act.

În motivarea

cererilor de chemare în judecată, reclamantul a susținut că deciziile

contestate sunt nelegale, fiind emise de pârâtul O.R.D.A. cu nerespectarea

procedurii prevăzute de Legea nr. 8/1996 pentru desemnarea colectorului sumelor

datorate de utilizatori sau de alți plătitori în cazul existenței mai multor organisme

de gestiune colectivă pentru același domeniu de creație, dacă acestea nu depun

la O.R.D.A. un protocol cu privire la:

- criteriile de

repartizare între organisme a remunerației;

- organismul de

gestiune colectivă care urmează să fie numit dintre acestea, prin decizie a

directorului general al O.R.D.A., drept colector în domeniul titularilor de

drepturi în cauză;

- modalitatea de

evidențiere și justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a

costurilor de colectare ale organismului de gestiune colector.

Reclamantul a

criticat deciziile emise de pârât pentru încălcarea dispozițiilor legale care

prevăd condiția reprezentativității, arătând că este singurul organism de

gestiune colectivă în măsură să colecteze remunerațiile datorate artiștilor interpreți

sau executanți pentru comunicarea publică, deoarece este primul organism de

gestiune colectivă pentru artiști interpreți sau executanți de pe teritoriul

României, având cel mai mare număr de membri (aproximativ 11.000) și 29 de

acorduri bilaterale încheiate cu 22 de țări, spre deosebire de pârâta ARAIEX,

care s-a înființat la data de 14 iulie 2011, are numai 560 de membri și neavând

acorduri bilaterale cu alte state, nu reprezintă artiști străini.

Deciziile întocmite

de pârâtul O.R.D.A. au fost criticate de reclamant și pentru încălcarea

obligației de transparență impusă de Legea nr. 52/2003 privind transparența

decizională, obligație care impune autorităților publice să permită accesul la

luarea deciziilor administrative și nu numai obligația de a supune dezbaterii

publice proiectele de acte normative.

Pentru respectarea

principiului transparenței decizionale, s-a arătat că pârâtul O.R.D.A., în

calitate de autoritate a administrației publice, avea obligația de a informa și

de a supune dezbaterii publice proiectele deciziilor respective, cu atât mai

mult cu cât acestea au modificat o metodologie negociată și acceptată printr-un

protocol semnat între CREDIDAM, UFPR și reprezentanții utilizatorilor.

Deciziile emise de

pârâtul O.R.D.A. au fost criticate de reclamant și pentru nerespectarea

obligației de motivare a actelor administrative, arătându-se că simpla

enumerare a unor dispoziții normative nu echivalează cu motivarea actului,

deoarece nu au fost expuse elementele de fapt și de drept care să permită, pe

de o parte, destinatarilor să cunoască și să evalueze temeiurile și efectele

deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de

legalitate.

de fond

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis prin

încheierea din ședința publică de la 16 noiembrie 2012 excepția conexității și

a dispus conexarea Dosarelor nr. 5.298/2/2012 și nr. 6.342/2/2012 la Dosarul

nr. 4.025/2/2012.

Prin Sentința civilă

nr. 7245 din 21 decembrie 2012, aceeași instanță a admis cererile formulate de

reclamant și a anulat Deciziile nr. 11 din 7 februarie 2012, nr. 39 din 21

martie 2012 și nr. 56 din 7 mai 2012 emise de pârâtul O.R.D.A.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a constatat că Deciziile nr. 11 din 7 februarie 2012,

nr. 39 din 21 martie 2012 și nr. 56 din 7 mai 2012 au fost emise de pârâtul

O.R.D.A. cu încălcarea dispozițiilor art. 133 alin. (1) - (3), raportat la art.

129

1

din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile

conexe, deoarece a fost desemnat drept colector pentru comunicare publică/sursa

ambiental un organism de gestiune colectivă nou-înființat, cu un număr de

membri mult mai mic decât reclamantul CREDIDAM și cu un repertoriu gestionat

extrem de redus comparativ cu acesta.

Nelegalitatea celor

trei decizii contestate de către reclamant a fost constatată de prima instanță

și față de încălcarea obligației de transparență impusă de Legea nr. 52/2003

privind transparența decizională, cu motivarea că O.R.D.A., în calitate de

autoritate a administrației publice, avea obligația de a informa și de a supune

dezbaterii publice proiectele deciziilor respective, cu atât mai mult cu cât

Metodologia astfel modificată a fost negociată și acceptată printr-un protocol

semnat între CREDIDAM, UPFR și reprezentanții utilizatorilor.

În același sens, s-a

reținut că transparența decizională trebuia asigurată în raport cu organismul

de gestiune colectivă CREDIDAM, deoarece la data emiterii deciziilor

contestate, acțiunile CREDIDAM erau limitate, ca urmare a suspendării

activității dispusă prin Decizia O.R.D.A. nr. 6 din 31 ianuarie 2012.

Nelegalitatea

deciziilor emise de pârâtul O.R.D.A. a fost constatată de instanța de fond și

pentru lipsa unei motivări, din care să rezulte împrejurările care au

determinat adoptarea lor, ceea ce a afectat posibilitatea reclamantului de a-și

exercita în mod corespunzător dreptul la apărare și de a exercita în mod

eficient accesul la justiție.

Astfel, s-a avut în

vedere că, motivarea reprezintă o condiție esențială de legalitate a unui act

administrativ, având o dublă finalitate și anume:

- asigură respectarea

principiului transparenței actului administrativ față de subiectul de drept

vizat;

- din perspectiva

instanței de judecată, permite demarcația între actul administrativ adoptat de

autoritatea publică în cadrul marjei de apreciere pe care legea i-o conferă și

cel adoptat cu exces de putere.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs pârâta Asociația Română pentru Artiști Interpreți

sau Executanți, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii

ca neîntemeiate a cererilor de anulare a Deciziilor nr. 11 din 7 februarie

2012, nr. 39 din 21 martie 2012 și nr. 56 din 7 mai 2012 emise de O.R.D.A.

Ca prim motiv de

recurs s-a invocat interpretarea greșită de instanța de fond a dispozițiilor

art. 133 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 cu privire la îndeplinirea de către

intimatul-reclamant CREDIDAM a criteriului reprezentativității pentru numirea

în calitate de organism colector al remunerațiilor rezultate din comunicarea

publică și cuvenite titularilor de drepturi, artiști interpreți sau executanți.

În opinia recurentei,

prin reprezentativitate nu se înțelege organismul cu numărul cel mai mare de

membri, ci acel organism care poate îndeplini obligațiile legale, asigurând

astfel cea mai bună reprezentare a intereselor beneficiarilor legii, și anume,

ale artiștilor.

Recurenta a învederat

că intimatul CREDIDAM nu mai era în măsură să asigure o bună îndeplinire a

obligațiilor care îi reveneau în calitate de colector al remunerațiilor, nu mai

îndeplinea criteriul reprezentativității și din acest motiv, s-a impus

înlocuirea sa din calitatea de colector și acordarea prerogativei colectării

celuilalt organism de gestiune colectivă existent.

Ca argumente în acest

sens au fost invocate concluziile controalelor tematice, din care rezultă

următoarele deficiențe în activitatea intimatului CREDIDAM:

- înregistra în

evidențele sale, cu o întârziere mai mare de 6 luni documentația premergătoare

încheierii licențelor;

- proceda la

încheierea contractelor de licență cu o întârziere mai mare de 6 luni de la

data la care utilizatorii au solicitat acordarea licențelor;

- emitea facturile de

plată a licențelor cu o întârziere de peste 6 luni;

- în anumite cazuri,

nu se încheiau contractele de licență, deși utilizatorii formulaseră cereri;

- emitea facturi

pentru perioade mai mari de 1 an, ceea ce reprezintă o încălcare a

dispozițiilor art. 6 din Metodologia de acordare a licențelor, prevăzută în

Decizia O.R.D.A. nr. 399/2006;

- emitea facturi

fiscale la mai mult de 6 luni după încasarea facturilor proforme, cu încălcarea

dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. fisc.

Prin cel de-al doilea

motiv de recurs a fost criticată interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor

art. 138

2

din Legea nr. 8/1996, arătându-se că deși această lege nu

prevede în mod expres o procedură prin care un organism de gestiune colectivă

poate fi înlocuit, aceasta nu înseamnă că un asemenea colector poate păstra

calitatea respectivă în mod nelimitat.

Recurenta a susținut

că măsurile dispuse prin Deciziile nr. 11 din 7 februarie 2012, nr. 39 din 21

martie 2012 și nr. 56 din 7 mai 2012 reprezintă aplicații practice ale

prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, funcționarea,

structura personalului și dotările necesare îndeplinirii atribuțiilor O.R.D.A.

În ultimul motiv de

recurs a fost criticată concluzia instanței de fond privind nelegalitatea

deciziilor contestate pentru nerespectarea obligației de motivare, arătându-se

că această obligație a fost îndeplinită în cauză prin indicarea temeiurilor de

drept și de fapt care au determinat adoptarea lor (referate interne O.R.D.A.).

Cu referire la

jurisprudența instanțelor naționale, s-a precizat că obligația autorității de a

motiva actul administrativ este îndeplinită și în situația în care în

conținutul acestuia nu sunt reluate toate temeiurile de fapt și de drept care

au fost reținute într-un alt înscris pe care actul administrativ s-a

fundamentat și pe care îl înglobează.

Considerentele primei

instanțe privind legislația comunitară care impune autorităților obligația să

motiveze actele administrative au fost apreciate de recurentă ca fiind lipsite

de relevanță în cauză, dat fiind că această reglementare este incidentă doar în

măsura în care autoritățile fac aplicarea dreptului comunitar.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând actele și

lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente:

de drept relevante

Deciziile nr. 11 din

7 februarie 2012, nr. 39 din 21 martie 2012 și nr. 56 din 7 mai 2012 prin care

intimatul O.R.D.A. a desemnat recurenta ARAIEX drept colector al remunerațiilor

cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a

fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora au fost

corect anulate prin hotărârea pronunțată de instanța de fond și criticile formulate

în prezentul recurs sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele

argumente.

Motivul de

nelegalitate privind încălcarea dispozițiilor art. 133 alin. (1) - (3) din

Legea nr. 8/1996 a fost corect admis de prima instanță, constatându-se că nesocotirea

de către autoritatea emitentă - O.R.D.A. a criteriului reprezentativității

organismului de gestiune colectivă desemnat colector constituie o cauză de

nulitate a deciziilor deduse judecății în prezenta cauză.

Din aceste prevederi

legale rezultă că, în cazul fonogramelor publicate în scop comercial, dacă

există mai multe organisme de gestiune colectivă pentru același domeniu de

creație, sunt reglementate două modalități de desemnare a organismului care va

colecta sumele datorate de utilizatori sau de alți plătitori și anume:

încheierea unui protocol de către organismele de gestiune colectivă prin care

se stabilește organismul care va fi numit colector, iar în lipsa acestui

protocol, organismul de gestiune colectivă se desemnează colector prin decizia

directorului general al O.R.D.A., pe baza reprezentativității.

Dat fiind că un

asemenea protocol nu a fost încheiat de organismele de gestiune colectivă din

domeniul fonogramelor publicate în scop comercial, desemnarea colectorului

sumelor datorate de utilizatori sau de alți plătitori nu se poate face decât

prin decizie a directorului general al O.R.D.A., cu respectarea criteriului

reprezentativității organismului de gestiune colectivă desemnat.

Instanța de fond a

constatat întemeiat că acest criteriu nu a fost respectat de intimatul O.R.D.A.

la emiterea Deciziilor nr. 11 din 7 februarie 2012, nr. 39 din 21 martie 2012

și nr. 56 din 7 mai 2012 față de probatoriului administrat și din care rezultă

că recurenta ARAIEX are un număr de membri mai mic decât intimatul CREDIDAM,

fapt care de altfel nici nu a fost contestat.

În lipsa unei

reglementări care să definească reprezentativitatea și procedura în care poate

fi determinată, instanța de fond a considerat cu just temei că singurul

criteriu relevant este numărul de membri al organismului de gestiune colectivă

și deci critica formulată sub acest aspect de către recurentă se dovedește a fi

nefondată, cu atât mai mult cu cât nu a fost susținută prin argumente care să

justifice în mod rezonabil utilizarea altor criterii pentru stabilirea

reprezentativității, ca indici obiectivi de analiză pentru desemnarea

colectorului remunerațiilor datorate artiștilor interpreți și executanți pentru

comunicarea publică a fonogramelor în scop comercial.

Susținerile

recurentei privind emiterea celor trei decizii față de înregistrarea în

activitatea CREDIDAM a unor abateri cu ocazia controalelor efectuate de

O.R.D.A. în luna noiembrie 2011 sunt lipsite de relevanță, întrucât decizia

prin care se desemnează un organism de gestiune colectivă drept colector al

remunerațiilor pentru o anumită categorie de drepturi nu reprezintă o decizie

de sancționare a unui alt organism de gestiune colectivă din același domeniu de

creație, ci un act administrativ emis în conformitate cu criteriile reglementate

de Legea nr. 8/1996 și pentru a căror nerespectare nu se poate invoca drept

justificare încălcarea acestei legi de către organismul de gestiune respectiv,

câtă vreme sancțiunile pentru o astfel de încălcare sunt prevăzute expres de

lege și printre acestea nu se regăsește schimbarea criteriilor de desemnare a

organismului colector al remunerațiilor.

Independent de

aceasta, se reține că, în urma controlului tematic efectuat în perioada 14 - 25

noiembrie 2011, O.R.D.A. a emis pentru CREDIDAM 18 decizii de intrare în

legalitate și deposedare a dreptului de a colecta, decizii care au fost

contestate în justiție și care au un obiect diferit de deciziile atacate pe

calea acțiunii în anulare în prezenta cauză.

Elementele de fapt

avute în vedere la întocmirea celor 18 decizii prin care s-a finalizat

controlul tematic efectuat de O.R.D.A. nu pot constitui situația premisă pentru

deciziile de înlocuire a intimatului reclamant din calitatea sa de organism

colector, întrucât actele respective au fost emise într-o altă procedură și nu

au natura juridică de acte premergătoare pentru măsura adoptată prin cele trei

decizii contestate în acest litigiu.

Critica din recurs

privind interpretarea greșită de către prima instanță a dispozițiilor art. 138

din Legea nr. 8/1996 este nefondată, constatându-se că, prin aplicarea acestei

reglementări O.R.D.A. avea posibilitatea să utilizeze alte mecanisme legale de

sancționare, respectiv, retragerea temporară a avizului în cazul nerespectării

de către intimatul reclamant CREDIDAM a unei decizii O.R.D.A. definitive, ceea

ce însă nu s-a realizat, astfel că, retragerea dreptului de colectare dispusă

prin cele trei decizii contestate apare ca fiind o măsură abuzivă și nelegală.

Instanța de fond a

reținut în mod corect că legitimitatea colectorului se bazează pe două condiții

cumulative:

- o condiție

pozitivă, de reprezentativitate, raportat la art. 133 alin. (2) și (3) din

Legea nr. 8/1996;

- o condiție

negativă, respectiv inexistența unui comportament de încălcare a unei decizii

definitive O.R.D.A. de intrare în legalitate.

Cum la data emiterii

celor trei decizii contestate nu s-a dovedit că intimatul reclamant nu mai

îndeplinea cele două condiții cumulative, s-a constatat întemeiat că nu s-a

justificat adoptarea de către O.R.D.A a măsurii de retragere a dreptului de

colectare a remunerațiilor.

Ultima critică

formulată în recurs este de asemenea nefondată, întrucât lipsa motivării în

fapt și în drept a actului administrativ individual prin care se aduce atingere

exercițiului unor drepturi recunoscute subiectului de drept constituie o cauză

de nulitate a actului respectiv.

Instanța de fond a

constatat în mod judicios că motivarea reprezintă o condiție esențială de

legalitate a unui act administrativ, având o dublă finalitate, și anume:

- asigură respectarea

principiului transparenței actului administrativ față de subiectul de drept

vizat;

- din perspectiva

instanței de judecată, permite demarcația între actul administrativ adoptat de

autoritatea publică în cadrul marjei de apreciere pe care legea i-o conferă și

cel adoptat prin exces de putere.

Obligația motivării

oricărui act administrativ rezultă implicit din dispozițiile constituționale

care consacră dreptul la informație, reprezentând o obligație corelativă a

autorităților administrației publice, iar îndeplinirea acestei obligații

permite un control eficient al superiorului ierarhic asupra conținutului

actului, dar și un control jurisdicțional riguros al instanței sesizate cu

acțiunea în anularea actului respectiv.

Cerința motivării

actului administrativ nu a fost îndeplinită în cazul celor trei decizii

contestate prin simpla enumerare a dispozițiilor legale care prevăd competența

autorității emitente, fără a cuprinde elementele de fapt și de drept care au

fundamentat măsura adoptată în sensul desemnării recurentei drept colector al

remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea

publică a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor

acestora.

Fără a aplica normele

de drept comunitar, judecătorul fondului a avut în vedere că obligația

motivării actului administrativ își găsește consacrare și în dispozițiile art.

41 parag. 2 lit. c) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene care

reglementează dreptul la bună administrare, ceea ce implică și obligația

administrației de a-și motiva deciziile.

În consecință,

considerentele din hotărârea atacată care se referă la obligația motivării

actului administrativ potrivit legislației și jurisprudenței comunitare nu au

fost determinante pentru constatarea nelegalității celor trei decizii datorită

neîndeplinirii cerinței de motivare, reprezentând numai argumente suplimentare

pentru soluția adoptată în aplicarea dreptului intern, care impune de asemenea

obligația motivării actului administrativ.

Pentru considerentele

care au fost expuse, constatându-se că nu există motive de casare sau de

modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge

ca nefondat prezentul recurs, urmând a obliga recurenta la plata cheltuielilor

de judecată către intimatul reclamant CREDIDAM.

de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta

Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de ARAIEX.

Conform prevederilor

art. 274 C. proc. civ., recurenta ARAIEX va fi obligată să plătească

intimatului reclamant CREDIDAM cheltuieli de judecată în sumă de 4.960 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți - Araiex

împotriva Sentinței civile nr. 7245 din 21 decembrie 2012 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta

ARAIEX la plata sumei de 4.960 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către

intimatul reclamant CREDIDAM.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 12 noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - AZ