ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2480/2016

Decizia nr. 2480/2016

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 26 noiembrie 2013, reclamanta Asociația A. a chemat în judecată pârâții Oficiul Român pentru Drepturi de Autor și Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM, solicitând suspendarea executării Deciziilor ORDA nr. 120 din 20 septembrie 2013 și nr. 121 din 20 septembrie 2013, până la soluționarea definitivă a cauzei privind anularea actelor administrative, cu cheltuieli de judecată.

În cauză a fost formulată de către Asociația B. cerere de intervenție accesorie în sprijinul reclamantei, în numele și pentru cei 71 de membri ai săi furnizori de rețele de comunicații electronice reprezentând peste 80% din piața românească de comunicații electronice, prin care s-a solicitat admiterea cererii de suspendare a executării.

1.2. Soluția primei instanțe

Curtea de Apel București, prin Sentința nr. 545 din 18 februarie 2014, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta Asociația A. în contradictoriu cu pârâții Oficiul Român pentru Drepturi de Autor - ORDA și Centrul pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM, ca neîntemeiată; a respins cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantei formulată de intervenienta Asociația B.; a admis în parte cererea pârâtului Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM de acordare a cheltuielilor de judecată și a obligat reclamanta la plata către pârâtul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM a sumei de 3000 lei cheltuieli de judecată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta-reclamantă invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cu privire la motivele pentru care instanța de fond a reținut că nu există o îndoială cu privire la legalitatea Deciziilor ORDA nr. 120 din 20 septembrie 2013 și nr. 121 din 20 septembrie 2013, astfel încât nu ar fi întrunită cerința existenței cazului bine justificat, recurenta a arătat, în esență următoarele.

Instanța de fond a reținut în mod greșit, în lipsa aplicării normelor interne și europene în materie, că cerința motivării actelor administrative contestate este respectată doar prin trimiterea la un alt act emis de aceeași autoritate, respectiv referatul care a fost avut în vedere pentru desemnarea pârâtului CREDIDAM drept colector pentru sursa de cablu.

Se susține în acest sens că simpla precizare în preambulul Deciziilor ORDA a referatului direcției interne de specialitate nu poate fi de natură să acopere viciul nemotivării în concret a actelor contestate, mai ales în condițiile în care acestea nu au fost comunicate celorlalte OGC-uri beneficiare din domeniu, respectiv A. și B.

În opinia recurentei, condiția motivării unui act administrativ prin trimiterea la un referat intern este intrinsecă actului și nu poate fi completată prin acte externe acestuia.

Cu privire la cerința pagubei iminente, se susține că cele învederate de recurentă nu constituie simple presupuneri, ci materialul probator depus la dosarul cauzei demonstrează prejudicierea A. în mod inevitabil.

Astfel, se susține că prejudiciul este iminent deoarece A. este în curs de colectare a remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi conexe a căror distorsionare este rezonabil previzibilă față de împrejurarea concretă în care, în mod abuziv autoritatea intimată ORDA a intervenit în colectarea remunerațiilor.

A precizat recurenta că un alt prejudiciu semnificativ se produce deoarece organismul de gestiune colector al remunerației reține o cotă de administrare compus din două componente, respectiv comisionul de colector raportat la valoarea remunerației colectate și comisionul său de administrare raportat la remunerația cuvenită membrilor săi.

1.4. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 11 aprilie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei și apărărilor formulate de intimată, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării efectelor Deciziilor ORDA nr. 120 din 20 septembrie 2013 și nr. 121 din 20 septembrie 2013, până la soluționarea definitivă a cauzei privind anularea actelor administrative.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Prin Sentința nr. 545 din 18 februarie 2014, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta Asociația A. în contradictoriu cu pârâții Oficiul Român pentru Drepturi de Autor - ORDA și Centrul pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM, ca neîntemeiată; a respins cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantei formulată de intervenienta Asociația B.; a admis în parte cererea pârâtului Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM de acordare a cheltuielilor de judecată și a obligat reclamanta la plata către pârâtul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM a sumei de 3000 lei cheltuieli de judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 22 noiembrie 2013 sub Dosar nr. x/2/2013, reclamanta Asociația A. a chemat în judecată pe pârâții Oficiul Român pentru Drepturile de Autor - ORDA, C. (Director General ORDA), D. (Director General Adjunct ORDA), E. (Director Direcția Registre și Gestiune Colectivă ORDA), F. (Expert Direcția Registre și Gestiune Colectivă ORDA) și Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: (1). anularea Deciziei ORDA nr. 120 din 20 septembrie 2013 privind desemnarea organismului de gestiune colectivă Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru retransmiterea prin cablu a prestațiilor artistice fixate pe fonograme și a Deciziei ORDA nr. 121 din 20 septembrie 2013 privind desemnarea organismului de gestiune colectivă Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru retransmiterea prin cablu a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, publicate în M.Of. nr. 602/27.09.2013; (2). Despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, reprezentând suma cuvenită A. și membrilor săi din sursa retransmitere prin cablu, pe toată durata procesului estimată la minim 24 luni, în cuantum de minim 22.365.000 RON și penalități legale/zi de întârziere, calculate până la data plății efective a despăgubirilor; (3) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 2139 din 3 iulie 2014, Curtea de Apel București a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată și restrânsă de reclamanta Asociația A., în contradictoriu cu pârâții Oficiul Român pentru Drepturile de Autor - ORDA, ca nefondată, a respins cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de intervenientul Asociația B., ca nefondată.

Acțiunea recurentei-reclamante, care viza anularea actelor administrative în litigiu, fiind respinsă ca nefondată de prima instanță, prin sentința menționată, reprezintă implicit o confirmare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ a cărui suspendare se solicită.

În consecință, pe de o parte, soluția instanței de fond, învestită cu acțiunea în anularea actelor administrative, conferă consistență concluziei că actele administrative, ce formează obiectul prezentei cereri de suspendare a executării, se bucură de prezumția de legalitate, nefiind, astfel îndeplinită cerințe prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la existența unui caz bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din aceeași lege, în sensul de "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".

Pe de altă parte, soluția dată prezentei cereri de suspendare a executării, chiar în eventualitatea în care aceasta ar fi fost favorabilă reclamantei, și-a epuizat efectele juridice la data pronunțării instanței învestite cu acțiunea în anulare, așa cum prevede expres art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel că prezentul demers judiciar al recurentei este lipsit, la acest moment, de finalitatea urmărită.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Asociația A. împotriva Sentinței nr. 545 din 18 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2016.

Procesat de GGC - NN