ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5290/2019

Ședința publică din data de 5 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 14.12.2015, sub nr. x/2015, reclamanta A., i-a chemat în judecată pe pârâții Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) și Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți (CREDIDAM), solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea Deciziei ORDA nr. 80/2015 din 29 iulie 2015 privind desemnarea organismului de gestiune colectivă Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM drept colector al remunerațiilor datorate artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, publicată în M. Of. Partea I nr. 599 din 07 august 2015.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 737 din 6 martie 2017 pronunțate de Curțea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune.

A fost respinsă cererea de intervenție principală formulată de intervenienta Uniunea Națională a Artiștilor din România, ca urmare a intervenirii prescripției dreptului material la acțiune.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. sau Executanți, în contradictoriu cu pârâții Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM, ca neîntemeiată.

Recursul

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin calea de atac formulată s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei către Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, în vederea rejudecării.

Apărările intimaților

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul - pârât Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a solicitat respingerea recursului ca nefondat, soluția primei instanțe apreciind-o ca fiind legală și temeinică.

Intimatul - pârât Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM, a solicitat, de asemenea, respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond.

Procedura în fața instanței de recurs

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 22 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 5 noiembrie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

La data de 1 noiembrie 2019 recurenta - reclamantă a depus la dosar cerere prin care s-a solicitat a se lua act de renunțarea la recursul declarat împotriva sentinței nr. 737 din 6 martie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Intimatul - pârât Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a solicitat admiterea cererii de renunțare la judecată.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, constată faptul că recurenta - reclamantă a formulat cerere de renunțare la judecata recursului în prin declarația înregistrată la data de 1 noiembrie 2019.

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei, care nu este supus cenzurii instanței de judecată, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Deși sub aspectul formei, recurenta - reclamantă și-a intitulat cererea ca fiind o "renunțare la judecarea recursului" întemeiată pe dispozițiile art. 406 din C. proc. civ., Înalta Curte, fiind datoare în virtutea dispozițiilor art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., de a da o calificare juridică corectă a actului, în raport de voința reală a părților cu privire la efectele cererii de renunțare, constată că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 463 alin. (1) teza a II a din C. proc. civ., care reglementează Achiesarea la hotărâre ca reprezentând renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.

În raport de dispozițiile legale mai sus arătate, Înalta Curte va lua act de cererea recurentei-reclamante A. de renunțare la judecarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de cererea recurentei-reclamante A. de renunțare la recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 737 din 6 martie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 noiembrie 2019.