ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 708/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată,

la data de 18 martie 2004, reclamanta SC S.C. SRL Pungești cheamă în judecată

pe pârâții M.M., SC O.M. SRL Piatra Neamț, N.A., A.A., N.V., N.I., C.I., V.M.,

I.B., B.M., C.E., P.M. solicitând instanței să constate nulitatea absolută a

contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 120 din 12 ianuarie

2004, nr. 121 din 12 ianuarie 2004, nr. 2236 din 18 decembrie 2003 și nr. 2234

din 18 decembrie 2004.

Prin cererea reconvențională

formulată pârâții N.A., N.M., A.A., N.V. și N.I. solicită obligarea reclamantei

la plata contravalorii arendei pentru perioada 1999 - 2000, 2001 - 2002 și

arenda pentru 2002 - 2003, cerere la care renunță ulterior, după primirea

arendei restante pentru perioada 2000 - 2003.

Pârâții C.I., I.B., V.M. formulează

cerere reconvențională prin care solicită instanței obligarea reclamantei să

cumpere suprafața de 15 ha. la prețul de 20.000.000 lei/ha., valoarea totală

fiind de 300.000.000 lei, aceasta în cazul în care instanța de judecată anulează

vânzarea încheiată cu societatea comercială pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 93

din 7 februarie 2005, Tribunalul Vaslui admite excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului M.M., respinge acțiunea reclamantei și respinge

și cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali C.I.,

I.B. și V.M., reținând că M.M. nu este parte în contractele de vânzare

cumpărare obiect al acțiunii, ci doar asociat și administrator al societății

cumpărătoare, precum și că prin achiziționarea de terenuri agricole pârâta SC O.M.

SRL nu a săvârșit acte și fapte contrare uzanțelor cinstite ale comerțului și

nici acte de concurență neloială constând în deturnarea clientelei reclamantei,

că pârâții, proprietari de teren agricol, nu sunt clienți ai reclamantei care

nu a obținut de la aceștia o exclusivitate sau facilități privind vânzarea, că

nefiind contactați, cum li s-a promis, de către reclamantă, și având o vârstă

înaintată și nevoi personale, au vândut la un preț avantajos pârâtei SC O.M. SRL,

care ulterior, a oferit ea însăși terenurile respective spre vânzare, fără a

face astfel acte de concurență neloială, iar contractele de vânzare cumpărare

în cauză neavând o cauză ilicită din perspectiva cumpărătoarei, care să atragă

sancțiunea nulității absolute.

Prin decizia nr. 81 din 5

iulie 2005, Curtea de Apel Iași, secția comercială, admite apelul formulat de

reclamantă împotriva sentinței instanței de fond pe care o anulează în tot și

trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Vaslui, reținând, în

acest sens, că în discuție fiind constatarea nulității absolute a unor

contracte de vânzare cumpărare de terenuri încheiate între persoane fizice și o

societate comercială, aceste contracte fiind contracte civile, potrivit art. 1 pct.

1 C. proc. civ., competența de soluționare a acțiunii revine judecătoriei în

primă instanță.

Împotriva deciziei

menționate, pârâta SC O.M. SRL declară recurs solicitând, cu invocarea

motivului prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea

acestuia, desființarea deciziei recurate, respingerea excepției de necompetență

materială și, implicit, a apelului reclamantei intimate și menținerea

dispozițiilor sentinței Tribunalului Vaslui.

În susținerea recursului său

recurenta pârâtă critică instanța de apel pentru greșita aplicare a

dispozițiilor Legii nr. 11/1991, întrucât prin cererea de chemare în judecată

s-a solicitat constatarea nulității contractelor de vânzare cumpărare de

terenuri în cauză ca fiind consecința unor acte de concurență neloială, ori

competența materială de a judeca acțiunile izvorâte dintr-un act de concurență

neloială revine, conform art. 7 din menționata lege, tribunalului.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat,

apreciind că în mod corect a calificat instanța de apel contractele în litigiu

drept contracte civile.

Formulează întâmpinări și

pârâții P.M., N.A., în nume propriu și ca mandatar al lui N.M., A.A., N.V. și N.I.,

C.I. prin care arată că au înțeles să vândă recurentei terenurile, anterior

arendate reclamantei, care nu le-a plătit însă corect arenda, întrucât vârsta

înaintată, nevoile proprii și prețul oferit de aceasta i-a determinat să

încheie contractul de vânzare cât mai repede, de vreme ce reclamanta, deși îi

făcuseră ofertă în acest sens, nu a răspuns în termen ofertelor respective,

situație față de care contractele de vânzare cumpărare perfectate cu recurenta

nu sunt acte de concurență neloială, ci contracte civile.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului se constată că s-a invocat nulitatea absolută a unor

contracte de vânzare cumpărare de terenuri încheiate de vânzători – persoane

fizice către o societate comercială care nu are ca obiect de activitate

tranzacții cu asemenea terenuri, astfel că actele respective nu pot fi

calificate drept acte de comerț, natura lor civilă decurgând clar din voința

părților; se constată de asemenea că, așa cum recunoaște și reclamanta prin

întâmpinarea depusă în recurs, contractele de vânzare cumpărare în discuție nu

pot fi calificate drept acte de concurență neloială care să atragă aplicarea

dispozițiilor Legii nr. 11/1990 (modificată), examinarea cererii de constatare

a nulității absolute a unor astfel de contracte fiind de competența

judecătoriei conform dispozițiilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel fiind, reținându-se

că decizia recurată este temeinică și legală, că a fost dată cu corecta

aplicare a legii, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

promovat de recurenta pârâtă împotriva acesteia urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC O.M. SRL Piatra Neamț împotriva deciziei nr. 81 din 5 iulie 2005 a

Curții de Apel Iași, secția comercială ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 februarie 2007.