ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1413/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1413/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 28

martie 2006, reclamantul R.A. a chemat în judecată pe pârâții H.N., T.G. și R.E.,

solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 560.900 lei în solidar și

desființarea contractului de vânzare - cumpărare din 23 martie 2006

autentificat de B.N.P. E.A.F. încheiat între pârâții menționați.

La termenul din 27

octombrie 2006 reclamantul a formulat cerere de chemare în judecată și a

numitei H.F., în temeiul art. 57 C. proc. civ. și art. 30 C. fam., devenită

coproprietară a bunului dobândit prin actul de vânzare menționat.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că între T.G. și R.E., în calitate de promitenți

vânzători și H.N., în calitate de promitent cumpărător, s-au încheiat

antecontractele de vânzare - cumpărare din 28 septembrie 2005 și din 20

octombrie 2005, prin care s-a convenit transmisiunea unei suprafețe de teren de

45.000 mp, situată în localitatea Popești Leordeni, județul Ilfov, pentru suma

totală de 360.000 euro.

La data încheierii

antecontractelor s-a achitat o parte din prețul convenit, 208.000 euro, restul

neachitat în sumă de 152.000 euro, reprezentând echivalentul în lei la data

respectivă a sumei de 560.900 lei.

La data de 09

noiembrie 2005, promitenții vânzători T.G. și R.E. care o împuterniciseră pe D.P.

să efectueze demersurile necesare vânzării, au încheiat o convenție cu această

mandatară, autentificată din 09 noiembrie 2005 de B.N.P. C.G., prin care au

stabilit că suma restantă sus menționată, ce reprezenta diferență preț

neachitată și pe care vânzătorii ar fi trebuit să o primească, să fie încasată

de mandatară. În schimbul acestei sume, D.P. urma să preia toate drepturile și

obligațiile ce le reveneau transmițătorilor, în calitate de proprietari ai

suprafețelor de teren, inclusiv dreptul de a semna orice acte având ca obiect

terenurile transmise.

S-a prevăzut totodată

că în ipoteza în care mandatara nu va mai vinde cumpărătorului H.N., să aibă

posibilitatea să încheie acte de înstrăinare a terenurilor, cu terțe persoane

și să încaseze prețul pe care-l va considera necesar, în baza aceluiași mandat.

Termenul pentru

încheierea actelor de vânzare - cumpărare și pentru achitarea diferenței de

preț au fost prelungite prin acte adiționale de către mandatară și promitentul

cumpărător H.N., de comun acord, până la data de 11 aprilie 2006, pentru ca, în

data de 23 martie 2006, mandatara D.P. să declare în fața notarului că cedează

în favoarea reclamantului toate drepturile și obligațiile ce-i revin în baza

convenției sus menționate.

În această perioadă

de timp, pârâții T.G. și R.E. au fost convinși de celălalt pârât, H.N., să

fraudeze drepturile și interesele creditoarei D.P. (constând în încasarea sumei

de 560.900 lei), conduită materializată în actele de vânzare - cumpărare

încheiate de pârâții menționați, cu toate că aceștia aveau cunoștință atât de

transmiterea dreptului către mandatară D.P., cât și de împrejurarea că prin

amintita convenție vânzătorii au renunțat la dreptul de a semna actele de

vânzare - cumpărare, situație cunoscută și de cumpărătorul H.N.

Reclamantul a solicitat

astfel obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 560.900 lei, pe care

consideră că pârâții i-o datorează urmare a complicității frauduloase în

încheierea convențiilor menționate.

Cât privește capătul

doi al cererii introductive, reclamantul a susținut că pârâții erau debitorii

săi în temeiul convenției autentificată din 09 noiembrie 2005 și creditori la

rândul lor cu suma menționată ai pârâtului H.N., astfel că, datorită

imposibilității achitării sumei arătate, prin conivență frauduloasă, s-a încheiat

contractul de vânzare - cumpărare a cărui nulitate se solicită.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 969, 1073, 998 - 999 și 975 C. civ.

Prin cererea

înregistrată la data de 19 aprilie 2007 pe rolul Tribunalului București, secția

a V- a civilă, sub nr. 13726/3/2007, reclamanții R.E. și T.G. au chemat în

judecată pe pârâții D.P. și R.A. solicitând să se constate nulitatea convenției

autentificată din 09 noiembrie 2005 de B.N.P. C.G. pentru eroare, cauză ilicită

și fraudă la lege.

S-a arătat că scopul

convenției menționate l-a constituit obținerea unor foloase necuvenite, pe

seama și cu prejudicierea reclamanților și prin inducerea lor în eroare, D.P.

urmărind să încaseze o parte a prețului vânzării, deși nu avea abilitare legală

sau convențională.

Au mai arătat că după

încheierea antecontractelor de vânzare - cumpărare cu H.N., prin care își

asumaseră obligația transmiterii dreptului de proprietate asupra terenurilor

sub condiția de a achita dublul prețului convenit, pârâta D.P. a încercat

ocolirea obligațiilor asumate prin antecontracte și înstrăinarea terenurilor

către alte persoane, ceea ce a generat opoziția manifestată de promitentul

cumpărător materializată în notificări, amenințări și solicitarea de a i se

restitui dublul prețului primit.

Acestea au fost

condițiile în care reclamanții au invocat procurile date pârâtei D.P., care la

data încheierii convenției atacate nu mai avea nici un drept și nici o

obligație ce ar fi izvorât din contractul de mandat. În această situație,

convenția intervenită între cei doi pârâți a fost încheiată cu rea credință și

cu depășirea limitelor mandatului primit, ceea ce impune în temeiul art. 948,

953, 966 și urm. C. civ. admiterea cererii astfel formulată.

La termenul din 22

iunie 2007 s-a dispus conexarea acestui ultim dosar la Dosarul nr. 11062/3/2006

al aceleiași instanțe.

Prin sentința nr. 1526

din 07 decembrie 2007, Tribunalul București, secția a V- a civilă, a respins excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantului - pârât R.A. și excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului H.N.

A fost admisă în

parte acțiunea principală, formulată de reclamantul - pârât R.A. în

contradictoriu cu pârâții H.N. și H.F., pârâții - reclamanți T.G. și R.E. și

pârâta D.P.

A fost obligat

pârâtul H.N. să plătească reclamantului - pârât R.A. suma de 560.900 lei și a

fost respinsă această cerere față de pârâții - reclamanți T.G. și R.E., ca

neîntemeiată.

A fost respinsă

cererea de desființare a contractului din 23 martie 2006, ca neîntemeiată.

A fost de asemenea

respinsă cererea conexă formulată de pârâții - reclamanți T.G. și R.E.

împotriva reclamantului - pârât R.A. și a pârâtei D.P., ca neîntemeiată.

Prima instanță a

reținut, în esență, că în raport de conținutul convenției autentificate din 09

noiembrie 2005 încheiată între pârâții - reclamanți și D.P., a declarației

autentificată din 23 martie 2006 prin care D.P. îi ceda reclamantului toate

drepturile deținute în temeiul convenției menționate, dar și de contextul

probator al cauzei, clauza de transmitere a dreptului menționat își are izvorul

în obligațiile pe care pârâții - reclamanți și le-au asumat față de pârâta D.P.,

având natura juridică a unei liberalități atipice, dar producătoare de efecte

juridice.

Împrejurarea că

ulterior acestei convenții, pârâții - reclamanți au revocat la data de 21

martie 2006 procurile pe care i le-au dat recurentei D.P., în vederea

încheierii contractelor de vânzare - cumpărare cu H.N. este lipsită de orice

relevanță asupra valabilității acestei convenții, cele două acte juridice fiind

complet diferite și producând efecte juridice distincte, valabilitatea convenției

nefiind în nici un fel afectată de revocarea procurilor menționate.

S-a constatat astfel

că transmiterea drepturilor dobândite de D.P. în baza acestei convenții către

reclamant este pe deplin valabilă în conformitate cu dispozițiile art. 969 C.

civ. și îi conferă acesteia legitimare procesuală activă într-o cerere în care

urmărește valorificarea drepturilor dobândite de la autoarea sa, ca și în aceea

de desființare a contractului încheiat în frauda drepturilor dobândite în baza

convenției menționate.

Cât privește fondul

cauzei, tribunalul a reținut că prin antecontracte de vânzare - cumpărare,

pârâtul promitent H.N. și-a asuma obligația de a plăti diferențele de preț de

115.000 euro echivalent a 405.260 lei și de 27.000 euro. Prin convenție

autentificată din 09 noiembrie 2005, dreptul de a încasa aceste diferențe de

preț a fost transmis de către promitenții - vânzători pârâtei D.P., care la

rândul său l-a transmis reclamantului prin declarație autentificată din 23

martie 2006.

Prin urmare, la data

încheierii contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 23 martie 2006,

dreptul de a cere diferența de preț nu se mai află în patrimoniul promitenților

- vânzători, astfel că renunțarea lor la diferența de preț este lipsită de

efecte juridice.

Cererea reclamantului

formulată în contradictoriu cu pârâții T.G. și R.E. a fost respinsă justificat

de neîndeplinirea condițiilor art. 998 - 999 C. civ. pentru antrenarea

răspunderii civile delictuale a acestora. S-a arătat că pârâții au respectat

întocmai înțelegerile avute cu promitentul - cumpărător, cât și cu pârâta D.P.,

căreia i-a fost transmis dreptul de a încasa diferența de preț, astfel încât

acționând în executarea unei obligații legal asumate, nu au produs nici pârâtei

și nici reclamantului vreun prejudiciu, de natură a reclama acoperire sa.

Neîntemeiată a fost

considerată și cererea de desființare a contractului din 23 martie 2006, pentru

neîndeplinirea cerințelor art. 975 C. civ., întrucât pârâții - reclamanți au

acționat în executarea unor obligații asumate față de cealaltă parte

contractantă (pârâtul H.N., în scopul protejării propriilor interese

(nerestituirea dublului sumei încasate cu titlu de preț) și nu pentru a prejudicia

interesele pârâtei D.P., respectiv a reclamantului, considerente reținute și

cât privește cererea de constatare a nulității absolute a convenției

autentificată din 09 noiembrie 2005.

Apelurile declarate

de apelanții - reclamanți T.G. și R.E., respectiv de apelanții - pârâți H.N. și

H.F., au fost admise prin Decizia civilă nr. 41/ A din 19 ianuarie 2009,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III- a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie.

A fost schimbată în

tot sentința apelată, în sensul că a fost admisă acțiunea conexă formulată de

reclamanții T.G. și R.E.

S-a constatat

nulitatea convenției din 09 noiembrie 2005 încheiată între reclamanții T.G. și

R.E. și D.P.

A fost admisă

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului R.A. și respinsă

acțiunea principală ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală

activă.

A fost respins ca

nefondat apelul declarat de reclamantul - pârât R.A. împotriva aceleiași

sentințe.

Instanța de apel a

reținut, în esență, în raport de cronologia actelor juridice intervenite între

părțile litigante că încheierea convenției (autentificată la 09 noiembrie 2005

de B.N.P. C.G.) prin care promitenții-vânzători arată că sunt de acord ca suma

pretinsă în cauză - 560.900 lei - să o primească mandatara lor de la

cumpărătorul H.N., fără a se indica titlul acestei sume, dar și că sunt de

acord să renunțe la orice drepturi ce le dețin în calitate de proprietari ai

terenurilor, este lovită de nulitate absolută pentru lipsa unuia dintre

elementele esențiale care condiționează valabilitatea actului juridic civil -

cauza.

Dimpotrivă, pârâta D.P.

desemnată ca mandatară de pârâții transmițători prin procurile autentificate din

28 septembrie 2005 și din 20 octombrie 2005, nu și-a îndeplinit obligația asumată

prin aceste contracte - de a transmite bunul și perfecta actele de vânzare - cumpărare

până la terenul convenit, 09 decembrie 2005, - motiv pentru care prin

declarație autentificată din 09 noiembrie 2005 au revocat procurile menționate

și au încheiat ei înșiși cu promitentul - cumpărător actul de vânzare-cumpărare

autentificat din 23 martie 2006.

Părțile au stabilit

de altfel și consensual încetarea efectelor convenției din 09 noiembrie 2005

încă din data de 21 martie 2006 când notificată cu privire la declarația de

încetare a contractului, mandatara a achiesat acestei încetări.

Intervenția unei

cesiuni la scurt timp după notificare nu de a fost reținută ca temei de

despăgubiri împotriva mandantului pentru revocare abuzivă, intempestivă,

neexistând în cauză o atare ipoteză, dar și pentru nerespectarea cerințelor art.

1393 C. civ. (cesiunea creanței), întrucât vânzătorii nu au acceptat faptul

schimbării creditorului, fiind terți față de această cesiune.

Nefiind notificați,

nu se poate afirma nici că debitorii au acționat în frauda creditorului,

creându-și o stare de insolvabilitate în scopul sustragerii de la îndeplinirea

obligațiilor contractuale.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul R.A., criticând-o pentru nelegalitate,

sens în care, indicând motivele de recurs ca fiind cele încadrate în

prevederile art. 304 pct. 7,8 și 9 C. proc. civ., a învederat ca greșit

reținută nulitatea convenției autentificată din 09 noiembrie 2005 de B.N.P. G.C.

pentru lipsă de cauză, întrucât scopul încheierii acesteia l-a constituit

înstrăinarea terenurilor în litigiu prin intermediul pârâtei D.P., fiind

lipsită de relevanță, sub aspectul validității acestei convenții, împrejurarea

că pârâții T.G. și R.E. au revocat procurile anterior date aceleiași pârâte.

Niciodată părțile nu

au stabilit consensual încetarea efectelor acestei convenții, considerent

greșit reținut de aceeași instanță de apel și care, în lipsa indicării actului

sau faptului juridic ce ar determina o astfel de concluzie, apare a fi și

nemotivat.

Greșit s-a reținut,

de asemenea, lipsa de legitimare procesuală activă a reclamantului, în raport

de convenția autentificată din 09 noiembrie 2005 și declarația autentificată din

23 martie 2006, aceasta din urmă având ca efect transmiterea drepturilor dobândite

prin menționata convenție și legitimându-l procesual pe reclamant ca succesor

în drepturi al pârâtei D.P.

Recursul nu este

fondat.

Este cert și

necontestat că prin procurile autentificate din 28 septembrie 2005 și din 20

octombrie 2005, pârâta D.P. a fost împuternicită de pârâții-reclamanți T.G. și

R.E. să vândă (perfecteze actele de vânzare - cumpărare) promitentului - cumpărător

H.N. sau unei persoane indicate de aceasta, imobilele teren în suprafață de

30.000 mp și 15.000 mp.

De menționat că împuternicirea

mandatarei pârâte s-a făcut în considerarea clauzelor antecontractelor de

vânzare - cumpărare intervenite între părțile indicate, care stabiliseră prin

acte adiționale ca termen de întocmire a actelor în formă prescrisă de lege,

data de 09 decembrie 2005.

Anterior acestei date

și în condițiile în care pârâții - reclamanți primiseră o parte din prețul

vânzării, între aceștia și pârâta D.P. a intervenit convenția autentificată din

09 noiembrie 2005 prin care, în lipsa unei contraprestații și în contextul

raporturilor juridice precedente născute între aceste părți (contractele de

mandat evocate), reclamanții consimt ca o parte din prețul convențiilor de

vânzare să fie primit de mandatară și că renunță la orice drepturi și obligații

pe care le dețin în calitate de proprietari ai terenurilor, de orice problemă

de natură juridică urmând a fi răspunzătoare mandatara.

Se reține astfel ca

legală dispoziția instanței de apel care a constatat nulitatea convenției sus

menționate pentru lipsa cauzei, întrucât nu poate fi acceptat ca o convenție să

fie lipsită de acest element esențial (condiție de validitate prevăzută de art.

948 C. civ.) iar obligația asumată să fie lipsită de cauză, caz în care, în

conformitate cu art. 966 C. civ., aceasta nu poate avea nici un efect.

Or, în condițiile în

care între părți au intervenit contractele de mandat menționate, special, în

conformitate cu dispozițiile art. 1536 C. civ., act juridic de a cărei esență

este, în lipsă de stipulație contrară (art. 1534 C. civ.) gratuitatea (art. 1532

C. civ.), apare nu numai ca lipsită de cauză convenția prin care

pârâții-reclamanți se obligau către mandatară (calitate de altfel menționată în

act) la plata unei contraprestații, fără a se indica titlul cu care aceasta

este achitată, dar și ilicită, cu temei fiind astfel desființat.

Nu se poate face

astfel separarea pretinsă de recurent între convențiile menționate, întrucât

ultima dintre acestea (cea sus menționată) a fost încheiată în considerarea

primelor și în raport de calitatea pârâtei de mandatară.

Neîndeplinindu-și

principala obligație asumată prin convențiile de mandat, aceea de a executa

mandatul (art. 1539 C. civ.), respectiv de a perfecta actele de vânzare - cumpărare

privind terenurile proprietatea pârâților - reclamanți în termenul convenit

între părțile contractante, mandanții (pârâții-reclamanți) au înțeles să revoce

mandatul încredințat, facultate expres prevăzută de art. 1552, 1553 C. civ.,

pentru care aceștia sunt exonerați a da socoteală (cu excepțiile prevăzute de

lege, inexistente în cauză).

Sunt de asemenea

nefondate și criticile privind nemotivarea hotărârii, motiv de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât instanța de apel a făcut o analiză

amplă, precisă și conformă situației de fapt și de drept a cauzei dedusă

judecății.

Cât privește critica

relativ la greșita reținere a încetării efectelor convenției inclusiv prin

acordul (acceptarea) pârâtei mandatare, dar și pe aspectul că argumentele instanței

de apel ar fi lipsite de suport probator, se cuvine a se menționa că, pe de o

parte, această împrejurare nu se constituie în ipoteză textului legal menționat

(considerente străine de natura pricinii, contradictorii) iar pe de altă parte ea

se constituie în constatarea instanței de judecată relativ la conduita pârâtei

după comunicarea revocării mandatului, rezultată din lipsa de opoziție

(pasivitatea) manifestată de aceasta.

Cu temei a fost

reținută lipsa de legitimare procesuală a reclamantului, justificat procesual

printr-o declarație autentificată, act juridic calificat corect de instanța de

apel ca o cesiune a dreptului și obligațiilor asumate prin convenția arătată,

care însă nu poate produce efectele juridice specifice determinat de

nerespectarea cerinței art. 1393 C. civ.

Fiind desființat

actul prin care mandatara devenea titulara drepturilor transmise/cesionate

reclamantului, evident că acesta din urmă, lipsit de drepturile pretinse, nu se

poate legitima procesual, terț fiind, într-o acțiune având ca obiect anularea

unor acte juridice încheiate de alte persoane.

Ca urmare, față de

cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus

judecății va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantul R.A. împotriva Deciziei nr. 41/ A din 19

ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a III- a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 martie 2010.