ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1413/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 28 martie 2006, reclamantul R.A. a chemat în judecată pe pârâții H.N., T.G. și R.E., solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 560.900 lei în solidar și desființarea contractului de vânzare - cumpărare din 23 martie 2006 autentificat de B.N.P. E.A.F. încheiat între pârâții menționați. La termenul din 27 octombrie 2006 reclamantul a formulat cerere de chemare în judecată și a numitei H.F., în temeiul art. 57 C. proc. civ. și art. 30 C. fam., devenită coproprietară a bunului dobândit prin actul de vânzare menționat. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că între T.G.

și R.E., în calitate de promitenți vânzători și H.N., în calitate de promitent cumpărător, s-au încheiat antecontractele de vânzare - cumpărare din 28 septembrie 2005 și din 20 octombrie 2005, prin care s-a convenit transmisiunea unei suprafețe de teren de 45.000 mp, situată în localitatea Popești Leordeni, județul Ilfov, pentru suma totală de 360.000 euro. La data încheierii antecontractelor s-a achitat o parte din prețul convenit, 208.000 euro, restul neachitat în sumă de 152.000 euro, reprezentând echivalentul în lei la data respectivă a sumei de 560.900 lei. La data de 09 noiembrie 2005, promitenții vânzători T.G. și R.E. care o împuterniciseră pe D.P. să efectueze demersurile necesare vânzării, au încheiat o convenție cu această mandatară, autentificată din 09 noiembrie 2005 de B.N.P.

C.G., prin care au stabilit că suma restantă sus menționată, ce reprezenta diferență preț neachitată și pe care vânzătorii ar fi trebuit să o primească, să fie încasată de mandatară. În schimbul acestei sume, D.P. urma să preia toate drepturile și obligațiile ce le reveneau transmițătorilor, în calitate de proprietari ai suprafețelor de teren, inclusiv dreptul de a semna orice acte având ca obiect terenurile transmise. S-a prevăzut totodată că în ipoteza în care mandatara nu va mai vinde cumpărătorului H.N., să aibă posibilitatea să încheie acte de înstrăinare a terenurilor, cu terțe persoane și să încaseze prețul pe care-l va considera necesar, în baza aceluiași mandat. Termenul pentru încheierea actelor de vânzare - cumpărare și pentru achitarea diferenței de preț au fost prelungite prin acte adiționale de către mandatară și promitentul cumpărător H.N., de comun acord, până la data de 11 aprilie 2006, pentru ca, în data de 23 martie 2006, mandatara D.P.

să declare în fața notarului că cedează în favoarea reclamantului toate drepturile și obligațiile ce-i revin în baza convenției sus menționate. În această perioadă de timp, pârâții T.G. și R.E. au fost convinși de celălalt pârât, H.N., să fraudeze drepturile și interesele creditoarei D.P. (constând în încasarea sumei de 560.900 lei), conduită materializată în actele de vânzare - cumpărare încheiate de pârâții menționați, cu toate că aceștia aveau cunoștință atât de transmiterea dreptului către mandatară D.P., cât și de împrejurarea că prin amintita convenție vânzătorii au renunțat la dreptul de a semna actele de vânzare - cumpărare, situație cunoscută și de cumpărătorul H.N. Reclamantul a solicitat astfel obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 560.900 lei, pe care consideră că pârâții i-o datorează urmare a complicității frauduloase în încheierea convențiilor menționate.

Cât privește capătul doi al cererii introductive, reclamantul a susținut că pârâții erau debitorii săi în temeiul convenției autentificată din 09 noiembrie 2005 și creditori la rândul lor cu suma menționată ai pârâtului H.N., astfel că, datorită imposibilității achitării sumei arătate, prin conivență frauduloasă, s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare a cărui nulitate se solicită. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 969, 1073, 998 - 999 și 975 C. civ. Prin cererea înregistrată la data de 19 aprilie 2007 pe rolul Tribunalului București, secția a V- a civilă, sub nr. 13726/3/2007, reclamanții R.E. și T.G. au chemat în judecată pe pârâții D.P. și R.A. solicitând să se constate nulitatea convenției autentificată din 09 noiembrie 2005 de B.N.P.

C.G. pentru eroare, cauză ilicită și fraudă la lege. S-a arătat că scopul convenției menționate l-a constituit obținerea unor foloase necuvenite, pe seama și cu prejudicierea reclamanților și prin inducerea lor în eroare, D.P. urmărind să încaseze o parte a prețului vânzării, deși nu avea abilitare legală sau convențională. Au mai arătat că după încheierea antecontractelor de vânzare - cumpărare cu H.N., prin care își asumaseră obligația transmiterii dreptului de proprietate asupra terenurilor sub condiția de a achita dublul prețului convenit, pârâta D.P. a încercat ocolirea obligațiilor asumate prin antecontracte și înstrăinarea terenurilor către alte persoane, ceea ce a generat opoziția manifestată de promitentul cumpărător materializată în notificări, amenințări și solicitarea de a i se restitui dublul prețului primit.

Acestea au fost condițiile în care reclamanții au invocat procurile date pârâtei D.P., care la data încheierii convenției atacate nu mai avea nici un drept și nici o obligație ce ar fi izvorât din contractul de mandat. În această situație, convenția intervenită între cei doi pârâți a fost încheiată cu rea credință și cu depășirea limitelor mandatului primit, ceea ce impune în temeiul art. 948, 953, 966 și urm. C. civ. admiterea cererii astfel formulată. La termenul din 22 iunie 2007 s-a dispus conexarea acestui ultim dosar la Dosarul nr. 11062/3/2006 al aceleiași instanțe. Prin sentința nr. 1526 din 07 decembrie 2007, Tribunalul București, secția a V- a civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului - pârât R.A.

și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului H.N. A fost admisă în parte acțiunea principală, formulată de reclamantul - pârât R.A. în contradictoriu cu pârâții H.N. și H.F., pârâții - reclamanți T.G. și R.E. și pârâta D.P. A fost obligat pârâtul H.N. să plătească reclamantului - pârât R.A. suma de 560.900 lei și a fost respinsă această cerere față de pârâții - reclamanți T.G. și R.E., ca neîntemeiată. A fost respinsă cererea de desființare a contractului din 23 martie 2006, ca neîntemeiată. A fost de asemenea respinsă cererea conexă formulată de pârâții - reclamanți T.G. și R.E. împotriva reclamantului - pârât R.A. și a pârâtei D.P., ca neîntemeiată. Prima instanță a reținut, în esență, că în raport de conținutul convenției autentificate din 09 noiembrie 2005 încheiată între pârâții - reclamanți și D.P., a declarației autentificată din 23 martie 2006 prin care D.P.

îi ceda reclamantului toate drepturile deținute în temeiul convenției menționate, dar și de contextul probator al cauzei, clauza de transmitere a dreptului menționat își are izvorul în obligațiile pe care pârâții - reclamanți și le-au asumat față de pârâta D.P., având natura juridică a unei liberalități atipice, dar producătoare de efecte juridice. Împrejurarea că ulterior acestei convenții, pârâții - reclamanți au revocat la data de 21 martie 2006 procurile pe care i le-au dat recurentei D.P., în vederea încheierii contractelor de vânzare - cumpărare cu H.N. este lipsită de orice relevanță asupra valabilității acestei convenții, cele două acte juridice fiind complet diferite și producând efecte juridice distincte, valabilitatea convenției nefiind în nici un fel afectată de revocarea procurilor menționate.

S-a constatat astfel că transmiterea drepturilor dobândite de D.P. în baza acestei convenții către reclamant este pe deplin valabilă în conformitate cu dispozițiile art. 969 C. civ. și îi conferă acesteia legitimare procesuală activă într-o cerere în care urmărește valorificarea drepturilor dobândite de la autoarea sa, ca și în aceea de desființare a contractului încheiat în frauda drepturilor dobândite în baza convenției menționate. Cât privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin antecontracte de vânzare - cumpărare, pârâtul promitent H.N. și-a asuma obligația de a plăti diferențele de preț de 115.000 euro echivalent a 405.260 lei și de 27.000 euro.

Prin convenție autentificată din 09 noiembrie 2005, dreptul de a încasa aceste diferențe de preț a fost transmis de către promitenții - vânzători pârâtei D.P., care la rândul său l-a transmis reclamantului prin declarație autentificată din 23 martie 2006. Prin urmare, la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 23 martie 2006, dreptul de a cere diferența de preț nu se mai află în patrimoniul promitenților - vânzători, astfel că renunțarea lor la diferența de preț este lipsită de efecte juridice. Cererea reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâții T.G. și R.E. a fost respinsă justificat de neîndeplinirea condițiilor art. 998 - 999 C. civ. pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a acestora.

S-a arătat că pârâții au respectat întocmai înțelegerile avute cu promitentul - cumpărător, cât și cu pârâta D.P., căreia i-a fost transmis dreptul de a încasa diferența de preț, astfel încât acționând în executarea unei obligații legal asumate, nu au produs nici pârâtei și nici reclamantului vreun prejudiciu, de natură a reclama acoperire sa. Neîntemeiată a fost considerată și cererea de desființare a contractului din 23 martie 2006, pentru neîndeplinirea cerințelor art. 975 C. civ., întrucât pârâții - reclamanți au acționat în executarea unor obligații asumate față de cealaltă parte contractantă (pârâtul H.N., în scopul protejării propriilor interese (nerestituirea dublului sumei încasate cu titlu de preț) și nu pentru a prejudicia interesele pârâtei D.P., respectiv a reclamantului, considerente reținute și cât privește cererea de constatare a nulității absolute a convenției autentificată din 09 noiembrie 2005. Apelurile declarate de apelanții - reclamanți T.G.

și R.E., respectiv de apelanții - pârâți H.N. și H.F., au fost admise prin Decizia civilă nr. 41/ A din 19 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III- a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. A fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul că a fost admisă acțiunea conexă formulată de reclamanții T.G. și R.E. S-a constatat nulitatea convenției din 09 noiembrie 2005 încheiată între reclamanții T.G. și R.E. și D.P. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului R.A. și respinsă acțiunea principală ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. A fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul - pârât R.A.

împotriva aceleiași sentințe. Instanța de apel a reținut, în esență, în raport de cronologia actelor juridice intervenite între părțile litigante că încheierea convenției (autentificată la 09 noiembrie 2005 de B.N.P. C.G.) prin care promitenții-vânzători arată că sunt de acord ca suma pretinsă în cauză - 560.900 lei - să o primească mandatara lor de la cumpărătorul H.N., fără a se indica titlul acestei sume, dar și că sunt de acord să renunțe la orice drepturi ce le dețin în calitate de proprietari ai terenurilor, este lovită de nulitate absolută pentru lipsa unuia dintre elementele esențiale care condiționează valabilitatea actului juridic civil - cauza. Dimpotrivă, pârâta D.P.

desemnată ca mandatară de pârâții transmițători prin procurile autentificate din 28 septembrie 2005 și din 20 octombrie 2005, nu și-a îndeplinit obligația asumată prin aceste contracte - de a transmite bunul și perfecta actele de vânzare - cumpărare până la terenul convenit, 09 decembrie 2005, - motiv pentru care prin declarație autentificată din 09 noiembrie 2005 au revocat procurile menționate și au încheiat ei înșiși cu promitentul - cumpărător actul de vânzare-cumpărare autentificat din 23 martie 2006. Părțile au stabilit de altfel și consensual încetarea efectelor convenției din 09 noiembrie 2005 încă din data de 21 martie 2006 când notificată cu privire la declarația de încetare a contractului, mandatara a achiesat acestei încetări.

Intervenția unei cesiuni la scurt timp după notificare nu de a fost reținută ca temei de despăgubiri împotriva mandantului pentru revocare abuzivă, intempestivă, neexistând în cauză o atare ipoteză, dar și pentru nerespectarea cerințelor art. 1393 C. civ. (cesiunea creanței), întrucât vânzătorii nu au acceptat faptul schimbării creditorului, fiind terți față de această cesiune. Nefiind notificați, nu se poate afirma nici că debitorii au acționat în frauda creditorului, creându-și o stare de insolvabilitate în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor contractuale. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul R.A., criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, indicând motivele de recurs ca fiind cele încadrate în prevederile art. 304 pct. 7,8 și 9 C. proc.

civ., a învederat ca greșit reținută nulitatea convenției autentificată din 09 noiembrie 2005 de B.N.P. G.C. pentru lipsă de cauză, întrucât scopul încheierii acesteia l-a constituit înstrăinarea terenurilor în litigiu prin intermediul pârâtei D.P., fiind lipsită de relevanță, sub aspectul validității acestei convenții, împrejurarea că pârâții T.G. și R.E. au revocat procurile anterior date aceleiași pârâte. Niciodată părțile nu au stabilit consensual încetarea efectelor acestei convenții, considerent greșit reținut de aceeași instanță de apel și care, în lipsa indicării actului sau faptului juridic ce ar determina o astfel de concluzie, apare a fi și nemotivat.

Greșit s-a reținut, de asemenea, lipsa de legitimare procesuală activă a reclamantului, în raport de convenția autentificată din 09 noiembrie 2005 și declarația autentificată din 23 martie 2006, aceasta din urmă având ca efect transmiterea drepturilor dobândite prin menționata convenție și legitimându-l procesual pe reclamant ca succesor în drepturi al pârâtei D.P. Recursul nu este fondat. Este cert și necontestat că prin procurile autentificate din 28 septembrie 2005 și din 20 octombrie 2005, pârâta D.P. a fost împuternicită de pârâții-reclamanți T.G. și R.E. să vândă (perfecteze actele de vânzare - cumpărare) promitentului - cumpărător H.N. sau unei persoane indicate de aceasta, imobilele teren în suprafață de 30.000 mp și 15.000 mp.

De menționat că împuternicirea mandatarei pârâte s-a făcut în considerarea clauzelor antecontractelor de vânzare - cumpărare intervenite între părțile indicate, care stabiliseră prin acte adiționale ca termen de întocmire a actelor în formă prescrisă de lege, data de 09 decembrie 2005. Anterior acestei date și în condițiile în care pârâții - reclamanți primiseră o parte din prețul vânzării, între aceștia și pârâta D.P. a intervenit convenția autentificată din 09 noiembrie 2005 prin care, în lipsa unei contraprestații și în contextul raporturilor juridice precedente născute între aceste părți (contractele de mandat evocate), reclamanții consimt ca o parte din prețul convențiilor de vânzare să fie primit de mandatară și că renunță la orice drepturi și obligații pe care le dețin în calitate de proprietari ai terenurilor, de orice problemă de natură juridică urmând a fi răspunzătoare mandatara.

Se reține astfel ca legală dispoziția instanței de apel care a constatat nulitatea convenției sus menționate pentru lipsa cauzei, întrucât nu poate fi acceptat ca o convenție să fie lipsită de acest element esențial (condiție de validitate prevăzută de art. 948 C. civ.) iar obligația asumată să fie lipsită de cauză, caz în care, în conformitate cu art. 966 C. civ., aceasta nu poate avea nici un efect. Or, în condițiile în care între părți au intervenit contractele de mandat menționate, special, în conformitate cu dispozițiile art. 1536 C. civ., act juridic de a cărei esență este, în lipsă de stipulație contrară (art. 1534 C. civ.) gratuitatea (art. 1532 C. civ.), apare nu numai ca lipsită de cauză convenția prin care pârâții-reclamanți se obligau către mandatară (calitate de altfel menționată în act) la plata unei contraprestații, fără a se indica titlul cu care aceasta este achitată, dar și ilicită, cu temei fiind astfel desființat.

Nu se poate face astfel separarea pretinsă de recurent între convențiile menționate, întrucât ultima dintre acestea (cea sus menționată) a fost încheiată în considerarea primelor și în raport de calitatea pârâtei de mandatară. Neîndeplinindu-și principala obligație asumată prin convențiile de mandat, aceea de a executa mandatul (art. 1539 C. civ.), respectiv de a perfecta actele de vânzare - cumpărare privind terenurile proprietatea pârâților - reclamanți în termenul convenit între părțile contractante, mandanții (pârâții-reclamanți) au înțeles să revoce mandatul încredințat, facultate expres prevăzută de art. 1552, 1553 C. civ., pentru care aceștia sunt exonerați a da socoteală (cu excepțiile prevăzute de lege, inexistente în cauză).

Sunt de asemenea nefondate și criticile privind nemotivarea hotărârii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât instanța de apel a făcut o analiză amplă, precisă și conformă situației de fapt și de drept a cauzei dedusă judecății. Cât privește critica relativ la greșita reținere a încetării efectelor convenției inclusiv prin acordul (acceptarea) pârâtei mandatare, dar și pe aspectul că argumentele instanței de apel ar fi lipsite de suport probator, se cuvine a se menționa că, pe de o parte, această împrejurare nu se constituie în ipoteză textului legal menționat (considerente străine de natura pricinii, contradictorii) iar pe de altă parte ea se constituie în constatarea instanței de judecată relativ la conduita pârâtei după comunicarea revocării mandatului, rezultată din lipsa de opoziție (pasivitatea) manifestată de aceasta.

Cu temei a fost reținută lipsa de legitimare procesuală a reclamantului, justificat procesual printr-o declarație autentificată, act juridic calificat corect de instanța de apel ca o cesiune a dreptului și obligațiilor asumate prin convenția arătată, care însă nu poate produce efectele juridice specifice determinat de nerespectarea cerinței art. 1393 C. civ. Fiind desființat actul prin care mandatara devenea titulara drepturilor transmise/cesionate reclamantului, evident că acesta din urmă, lipsit de drepturile pretinse, nu se poate legitima procesual, terț fiind, într-o acțiune având ca obiect anularea unor acte juridice încheiate de alte persoane. Ca urmare, față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul dedus judecății va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R.A. împotriva Deciziei nr. 41/ A din 19 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a III- a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2010.