ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2046/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 9087/62, la data de 27 noiembrie 2007, reclamantul C.H. a chemat în judecată pe pârâtul S.S.O. solicitând instanței ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință prin care săiîl oblige pe pârât la achitarea către el a sumei de 545.000 lei, reprezentând partea ce nu i-a fost remisă din contravaloarea prețului încasat de pârât, în calitate de mandatar al său, în temeiul clauzelor contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 10 iunie 2006 și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces. În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că, prin procura autentificată din 10 iunie 2006, de către B.N.P.

T.V., l-a împuternicit pe pârât ca, în numele său și pentru el, să vândă la cel mai bun preț și în cele mai favorabile condiții, terenul arabil în suprafață de 70.300 mp, situat în extravilanul Comunei Cristian, teren pe care l-a dobândit în proprietate cu titlu de moștenire, conform certificatului de moștenitor din 29 ianuarie 2003 și care a fost identificat în procura astfel acordată. A mai susținut reclamantul că, în temeiul mandatului astfel acordat, pârâtul a procedat, la data de 10 iulie 2006, la încheierea contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 10 iunie 2006, convenție prin care a înstrăinat terenul ce a constituit obiectul dreptului său de proprietate către cumpărătoarea SC V.S.

SRL. Prețul stabilit conform acestui contract a fost de 550.000 lei, acesta urmând a fi achitat de către cumpărător în termen de 30 de zile de la data semnării contractului de vânzare - cumpărare, părțile contractante stabilind ca prețul să fie achitat în contul pe care pârâtul îl avea deschis la B.C.R. - Sucursala T. De asemenea, în motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a mai arătat că, deși de la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare s-au scurs mai mult de 16 luni, nici până în prezent pârâtul nu a procedat la remiterea către el a sumei de bani pe care a încasat-o cu titlu de preț al vânzării. Dimpotrivă, acesta profitând de vârsta sa, i-a predat doar suma de 15.000 lei, din care, ulterior, i-a solicitat să-i restituie 10.000 lei, astfel că, a primit din prețul de vânzare al imobilului doar suma de 5.000 lei.

A mai susținut reclamantul că, față de aceste împrejurări, a procedat la notificarea pârâtului prin intermediul executorului judecătoresc, înștiințându-l că a procedat la revocarea mandatului încredințat și solicitându-i să îi remită sumele de bani încasate în numele său și pentru el. Deși comunicarea notificării a avut loc la data de 27 august 2007, pârâtul nu a înțeles să îi remită niciun fel de sumă de bani. Prin sentința civilă nr. 313 din 24 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C.H. (identic cu K.H.) și în consecință, a fost obligat pârâtul S.S.O.

să achite reclamantului suma de 545.000 lei, reprezentând partea ce nu a fost remisă reclamantului, din prețul pe care pârâtul l-a încasat, în calitate de mandatar al reclamantului, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 10 iulie 2006. Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele: Potrivit art. 1541 C. civ., mandatarul are obligația de a remite mandantului tot ceea ce a încasat în numele și pentru acesta în temeiul mandatului ce i-a fost acordat. Pârâtul s-a apărat în cadrul procesului prin invocarea unui înscris intitulat „înțelegere", care a fost scris de către reclamant și care, în opinia părții menționate, este de natură să ateste executarea obligației ce îi revine potrivit textului de lege invocat, însă acest înscris nu cuprinde mențiunea referitoare la executarea obligației de remitere a sumei de 545.000 lei către reclamant.

Împotriva sentinței civile nr. 313/2008 a Tribunalului Brașov! a declarat apel pârâtul S.S.O., susținând că la dosar există înscrisul probator al îndeplinirii obligațiilor către mandant, respectiv al remiterii sumei, făcându-se dovada îndeplinirii dispozițiilor art. 1541 C. civ. Prin Decizia nr. 33 din 4 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de pârâtul S.S.O. împotriva sentinței civile nr. 313/2008 a Tribunalului Brașov, care a fost schimbată în tot și în consecință a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul C.H. în contradictoriu cu pârâtul S.S.O., suma de 8.136,52 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru din Dosar nr. 9087/62/2007, rămânând în sarcina statului, conform art. 19 alin. (1) din O.U.G.

nr. 51/2008. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că actul numit „înțelegere", încheiat la data de 5 noiembrie 2006 este scris, datat și semnat de către mandant și poartă mențiunea expresă că nu există nicio pretenție din împuternicirea din 2006, mandatarul achitându-se de pretențiile stipulate în aceasta. Împotriva Deciziei civile nr. 33 din 4 martie 2009 a Curții de Apel Brașov a declarat recurs reclamantul invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că Tribunalul Brașov a reținut în mod just starea de fapt și a făcut :o aplicare corectă a dispozițiilor art. 1191 C. civ., constatând că pârâtul nu a făcut dovada plății, față de împrejurarea că înscrisul semnat de către reclamant nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi avut în vedere ca act doveditor al plății.

De asemenea, s-a mai susținut în motivarea recursului că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină și se referă la probe care nu au fost administrate, iar instanța de apel a schimbat înțelesul neîndoielnic al înscrisului intitulat „înțelegere", interpretând greșit consecințele juridice pe care acesta le produce. Recursul este nefondat. Astfel, se constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 1541, 1179 și 1197 C. civ. Conform art. 1541 C. civ., ca efect al contractului de mandat, mandatarul poate să dea mandantului socoteală despre îndeplinirea mandatului, fiind dator să îi dea în primire tot ce i s-a predat în puterea mandatului executat.

Mandatul este un contract consensual care ia naștere prin simplul acord de voință al părților, legea necondiționând încheierea sa valabilă de vreo formă specială, cu excepția cazului în care legea prevede forma autentică pentru valabilitatea actului juridic ce urmează a fi încheiat prin mandatar. Instanța de apel, față de situația de fapt reținută, din care rezultă că actul descărcător, numit „înțelegere", încheiat la data de 5 noiembrie 2006 este scris, datat și semnat de către mandant și poartă mențiunea expresă că nu există nicio pretenție din împuternicirea din 2006, a; constatat în mod corect că mandatarul s-a achitat de obligațiile stipulate în împuternicire. Totodată, conform prevederilor art. l 177 alin. (1) C. civ.

și art 177 alin. (1) C. proc. civ., acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată este dator fie să recunoască, fie să tăgăduiască scrisul ori semnătura. Art. 1176 C. civ. prevede că actul sub semnătură privată, recunoscut de acela căruia i se opune, are același efect ca actul autentic. În acest sens instanța de apel a reținut că prin răspunsul la interogatoriu, reclamantul și-a recunoscut scrisul și semnătura de pe înscrisul intitulat „înțelegere", întocmit de acesta la data de 5 noiembrie 2006 și a constatat în mod corect că recunoașterea reclamantului făcută sub semnătură privată întrunește cerințele legii. Astfel fiind, se constată neincidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., după cum se constată neincidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 8, nejustificându-se susținerile recurentului potrivit cărora decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar instanța de apel a schimbat înțelesul neîndoielnic al înscrisului intitulat „înțelegere". Față de considerentele ce preced, Înalta Curte va face aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.H. împotriva Deciziei civile nr. 33/ A din 4 martie 2009 a Curții de Apel Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2010.