ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3153/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune, reclamanta SC C.S. SA Eforie Sud a solicitat obligarea pârâtei SC M.S. SRL Constanța la plata sumei de 42.673.400 lei, reprezentând diferența minimă garantată pe anul 1999, conform contractului de asociere în participațiune nr. 1128 din 15 mai 1998 și la plata penalităților actualizate până la data achitării debitului de 24.071.266 lei (calculată până la 30 noiembrie 1999), ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale de către pârâtă. Tribunalul Constanța, secția comercială, prin sentința nr. 847 din 4 aprilie 2001, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

S-a reținut că, pentru a fi obligată pârâta la plata sumei minim garantată pentru anul 1999, era necesar acordul de voință, care, în speță, nu s-a realizat, actul adițional din 1999 la contractul de asociere nefiind semnat de pârâtă ca, de altfel, nici actele adiționale încheiate pentru anii 1996, 1997, 1998, întrucât calculul reclamantei nu a corespuns cu cel stabilit de părți prin art. 6.1. din contract. S-a mai motivat că, pentru anul 1999, pârâta a achitat suma minim garantată, situație în care ea nu mai poate fi obligată la plata penalităților de întârziere, nefiind îndeplinite condițiile art. 1069 C. civ., iar reclamanta nefăcând dovada că și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, prin decizia nr. 942 din 15 noiembrie 2001, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în tot sentința, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumelor de 42.673.400 lei, reprezentând diferență minimă garantată pentru anul 1999 și 24.071.266 lei penalități de întârziere calculate până la 30 noiembrie 1999. În pronunțarea acestei soluții, instanța de apel a dat eficiență juridică clauzei 6.1. din contractul de asociere, prin care părțile au convenit asupra unei sume minim garantate anual, care se va actualiza anual până la data de 1 aprilie, funcție de rata inflației, acordul de voință fiind astfel realizat cu privire la modalitatea de determinare valorică a sumei minim garantate.

S-a mai reținut că, prin contract, părțile au convenit și asupra penalităților de întârziere, iar împrejurarea că pârâta a fost în imposibilitate de a-și desfășura activitatea, fără a asigura investiții majore la activul pus la dispoziție de reclamantă, nu o poate exonera de executarea obligațiilor contractuale. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC M.S. SRL Constanța, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., solicitând, în principal, modificarea deciziei atacate și respingerea apelului declarat de reclamantă și, în subsidiar, modificarea deciziei, în sensul obligării sale numai la plata sumei de 16.002.257 lei, reprezentând diferența dintre suma minim garantată, respectiv, 41.002.257 lei, și suma achitată de societate pentru anul 1999, respectiv, 25.000.000 lei.

În critica deciziei, recurenta arată următoarele: - contractul de asociere în participațiune s–a încheiat în urma unei licitații, iar vila P. trebuia predată de către reclamantă într-o stare corespunzătoare. Întrucât reclamanta nu și-a executat obligația contractuală în mod corespunzător, trebuia diminuată obligația de plată a recurentei; - cuantumul sumei datorate a fost greșit determinat, deoarece, prin aplicarea coeficientului de inflație la suma stabilită inițial, anual, rezultă altă sumă. Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca temeinică și legală. Recursul nu este fondat.

1. Potrivit contractului de asociere încheiat de către părți la 15 mai 1995, executarea lucrărilor de întreținere, reparații, investiții imobiliare, modernizări, constituia obligația de aport a societății pârâte, iar o eventuală neconcordanță dintre constatările în teren și caietul de sarcini trebuia opusă de aceasta la momentul încheierii contractului, ea nefiind o cauză exoneratoare de răspundere. De altfel, recurenta, în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 15 ianuarie 2002, a devenit proprietara vilei în speță, iar din prețul convenit s-a dedus suma reprezentând cheltuieli cu investițiile, efectuarea acestora facilitând încheierea contractului. 2. Critica privind determinarea cuantumului sumei de plată nefiind făcută cu date comparative, ci la modul general, examinarea acesteia nu este posibilă, ea neînscriindu-se în nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Așa fiind, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat, menținând decizia atacată ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta SC M.S. SRL Constanța, împotriva deciziei nr. 942/COM din 15 noiembrie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 24 iunie 2003.