ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3153/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiune, reclamanta SC C.S. SA

Eforie Sud a solicitat obligarea pârâtei SC M.S. SRL Constanța la plata sumei

de 42.673.400 lei, reprezentând diferența minimă garantată pe anul 1999,

conform contractului de asociere în participațiune nr. 1128 din 15 mai 1998 și

la plata penalităților actualizate până la data achitării debitului de

24.071.266 lei (calculată până la 30 noiembrie 1999), ca urmare a neexecutării

obligațiilor contractuale de către pârâtă.

Tribunalul Constanța, secția

comercială, prin sentința nr. 847 din 4 aprilie 2001, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

S-a reținut că, pentru a fi obligată

pârâta la plata sumei minim garantată pentru anul 1999, era necesar acordul de

voință, care, în speță, nu s-a realizat, actul adițional din 1999 la contractul

de asociere nefiind semnat de pârâtă ca, de altfel, nici actele adiționale încheiate

pentru anii 1996, 1997, 1998, întrucât calculul reclamantei nu a corespuns cu cel

stabilit de părți prin art. 6.1. din contract.

S-a mai motivat că, pentru anul 1999,

pârâta a achitat suma minim garantată, situație în care ea nu mai poate fi obligată

la plata penalităților de întârziere, nefiind îndeplinite condițiile art. 1069 C.

civ., iar reclamanta nefăcând dovada că și-a îndeplinit obligațiile asumate

prin contract.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, prin decizia nr. 942 din 15 noiembrie 2001, a admis apelul declarat

de reclamantă, a schimbat în tot sentința, a admis acțiunea reclamantei și a

obligat pârâta la plata sumelor de 42.673.400 lei, reprezentând diferență

minimă garantată pentru anul 1999 și 24.071.266 lei penalități de întârziere

calculate până la 30 noiembrie 1999.

În pronunțarea acestei soluții, instanța

de apel a dat eficiență juridică clauzei 6.1. din contractul de asociere, prin

care părțile au convenit asupra unei sume minim garantate anual, care se va actualiza

anual până la data de 1 aprilie, funcție de rata inflației, acordul de voință

fiind astfel realizat cu privire la modalitatea de determinare valorică a sumei

minim garantate.

S-a mai reținut că, prin contract,

părțile au convenit și asupra penalităților de întârziere, iar împrejurarea că

pârâta a fost în imposibilitate de a-și desfășura activitatea, fără a asigura

investiții majore la activul pus la dispoziție de reclamantă, nu o poate exonera

de executarea obligațiilor contractuale.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta SC M.S. SRL Constanța, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct.

9 și 10 C. proc. civ., solicitând, în principal, modificarea deciziei atacate

și respingerea apelului declarat de reclamantă și, în subsidiar, modificarea deciziei,

în sensul obligării sale numai la plata sumei de 16.002.257 lei, reprezentând diferența

dintre suma minim garantată, respectiv, 41.002.257 lei, și suma achitată de societate

pentru anul 1999, respectiv, 25.000.000 lei.

În critica deciziei, recurenta arată

următoarele:

- contractul de asociere în participațiune

s–a încheiat în urma unei licitații, iar vila P. trebuia predată de către reclamantă

într-o stare corespunzătoare. Întrucât reclamanta nu și-a executat obligația contractuală

în mod corespunzător, trebuia diminuată obligația de plată a recurentei;

- cuantumul sumei datorate a fost greșit

determinat, deoarece, prin aplicarea coeficientului de inflație la suma

stabilită inițial, anual, rezultă altă sumă.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă

a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca temeinică

și legală.

Recursul nu este fondat.

încheiat de către părți la 15 mai 1995, executarea lucrărilor de întreținere,

reparații, investiții imobiliare, modernizări, constituia obligația de aport a

societății pârâte, iar o eventuală neconcordanță dintre constatările în teren

și caietul de sarcini trebuia opusă de aceasta la momentul încheierii contractului,

ea nefiind o cauză exoneratoare de răspundere.

De altfel, recurenta, în baza

contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 15 ianuarie 2002, a devenit

proprietara vilei în speță, iar din prețul convenit s-a dedus suma reprezentând

cheltuieli cu investițiile, efectuarea acestora facilitând încheierea

contractului.

sumei de plată nefiind făcută cu date comparative, ci la modul general, examinarea

acesteia nu este posibilă, ea neînscriindu-se în nici unul din motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Așa fiind, Curtea va respinge recursul

declarat de pârâtă, ca nefondat, menținând decizia atacată ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

formulat de pârâta SC M.S. SRL Constanța, împotriva deciziei nr. 942/COM din 15

noiembrie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 24 iunie 2003.