ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2775/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 24 mai 2006 și

precizată prin cererea depusă la 14 decembrie 2006, reclamanta SC P.U.G. SA

Craiova a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele A.F.P. a municipiului Craiova

și D.G.F.P. a Județului Dolj să se dispună anularea Deciziilor nr. 22.732 din 26

aprilie 2006 și nr. 9 din 8 decembrie 2006, anularea procesului - verbal din 25

iulie 2005 și a adresei din 29 noiembrie 2005 și în subsidiar, obligarea celei

de-a doua pârâte la soluționarea contestației împotriva acestor acte,

administrative privind obligații bugetare în sumă de 687.160 lei.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că prin procesul - verbal din 25 iulie 2005 și adresa din 29

noiembrie 2005 s-a stabilit nelegal că datorează la bugetul de stat suma de

687.160 lei, reprezentând dobânzi și penalități aferente debitului în sumă de 1.410.442

lei, în condițiile în care beneficiază de scutirea la plată prevăzută de art. 3

alin. (1) din O.U.G. nr. 26/2005.

Reclamanta a mai arătat că

pârâtele au respins contestațiile sale ca neîntemeiate prin Deciziile nr.

22.732 din 26 aprilie 2006 și nr. 9 din 8 decembrie 2006, deși nu aveau

competența să soluționeze contestația pentru o obligație fiscală mai mare de

500.000 lei și că trebuia sesizată A.N.A.F. – S.S.C.

Prin sentința nr. 40 din 8

februarie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea, a anulat Decizia nr. 9 din 8 decembrie 2006 și adresa din 26

aprilie 2006 și a obligat pârâta D.G.F.P. a Județului Dolj, să înainteze la A.N.A.F., contestația formulată de reclamantă împotriva procesului - verbal din 25 iulie 2005.

Hotărând astfel, Instanța de

Fond a reținut că D.G.F.P. a Județului Dolj a soluționat greșit contestația

formulată de reclamantă împotriva actului administrativ fiscal întocmit pentru

debitul în sumă de 687.160 lei, dat fiind că art. 178 lit. c) C. proc. fisc.

prevede competența organelor constituite la nivel central pentru soluționarea contestațiilor

având ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorii vamale, accesorii ale

acestora în cuantum de 5 miliarde lei sau mai mare.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs pârâta D.G.F.P. a Județului Dolj și a solicitat casarea

hotărârii ca nelegală și netemeinică.

Recurenta a susținut că Instanța

de Fond a aplicat greșit dispozițiile art. 179 alin. (1) C. proc. fisc.,

întrucât actul administrativ fiscal contestat de intimata - reclamantă nu este o

decizie de impunere și nu stabilește obligații suplimentare de plată, astfel

încât sunt incidente prevederile alin. (2) din același text de lege, potrivit

cărora contestațiile împotriva altor acte administrative fiscale se soluționează

de către organele emitente.

Precizând că în procesul - verbal

contestat au fost calculate accesoriile datorate la 30 aprilie 2005 pentru

debitele stabilite prin procese - verbale anterioare, recurenta a susținut că

soluționarea contestației era în competența sa, indiferent de cuantumul sumei.

Cu privire la adresa din 26

aprilie 2006, recurenta a arătat că Instanța de Fond a omis să soluționeze

cererea de anulare, considerând greșit că actul respectiv nu produce consecințe

juridice.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și de

dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin procesul - verbal din 25

iulie 2005 încheiat de D.G.F.P. a Județului Dolj, au fost calculate accesoriile

aferente debitului în sumă de 1.410.442 lei și a fost obligată intimata - reclamantă

să plătească suma de 687.160 lei, reprezentând dobânzi și penalități de

întârziere.

Împotriva procesului -

verbal din 25 iulie 2005 și a adresei din 29 noiembrie 2005 emisă de A.F.P. a municipiului

Craiova, intimata - reclamantă a formulat contestație, motivând că nu datorează

accesoriile în sumă de 687.160 lei pentru că beneficiază de înlesnirile la plată

prevăzute în O.U.G. nr. 26/2005.

Instanța de Fond a calificat

corect actul administrativ contestat, reținând că acesta are ca obiect o obligație

fiscală, reprezentând accesorii ale unor obligații bugetare, pentru care art. 179

lit. c) C. proc. fisc. a prevăzut competența organelor centrale de a soluționa contestația,

în cazul unui debit de 500.000 lei sau mai mare.

Având în vedere că obligația

de plată a intimatei - reclamante este în sumă de 687.160 lei, s-a stabilit

judicios în hotărârea atacată că organul competent să soluționeze contestația este

A.N.A.F. – S.S.C. și că Decizia nr. 9 din 8 decembrie 2006 a fost emisă de recurenta - pârâtă cu nerespectarea prevederilor legale privind competența în

raport de valoarea debitului contestat.

În recurs au fost invocate neîntemeiat

dispozițiile art. 179 alin. (2) C. proc. fisc., întrucât deciziile referitoare

la obligațiile de plată accesorii, cum este procesul - verbal din 25 iulie 2006,

sunt asimilate deciziilor de impunere, conform art. 86 C. proc. fisc. și în consecință, nu fac parte din categoria actelor administrative fiscale care

pot fi contestate la organele fiscale emitente.

Instanța de Fond a

interpretat corect și conținutul adresei din 29 noiembrie 2005, în sensul că nu

produce alte efecte juridice decât procesul - verbal din 25 iulie 2006, fiind

numai o comunicare a debitului stabilit și a condițiilor de plată. În

consecință, Instanța de Fond s-a pronunțat și cu privire la această adresă,

ceea ce infirmă susținerile recurentei, cu atât mai mult cu cât nu s-a dovedit

interesul legitim pentru formularea unei asemenea critici.

Față de motivele expuse,

constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate,

Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.G.F.P. a Județului Dolj împotriva sentinței nr. 40 din 8 februarie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 mai 2007.