ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3527/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 136 din 3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta S.M. împotriva pârâtului A.V.A.S. A fost respinsă cererea de intervenție principală formulată de intervenienta Societatea Agricolă A. Cârna, în contradictoriu cu celelalte părți. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Reclamanta S.M. a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând instanței sa constate rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni din 05 noiembrie 2002 încheiat între acestea. Instanța a apreciat că părțile și-au îndeplinit obligațiile contractuale, obiectul contractului fiind predat și preluat, iar prețul convenit fiind achitat.

De altfel, niciuna dintre părți nu a invocat vreo neîndeplinire a obligațiilor contractuale, reclamanta invocând în susținerea cererii sale ca motiv al rezoluțiunii faptul prezentării unor date false sau incomplete cu privire la situația financiară a societății SC A. SA Măceșul de Jos. Cu privire la acest aspect, instanța a constatat că licitația s-a desfășurat potrivit normelor legale, în baza unui dosar de prezentare a societății SC A. SA Măceșul de Jos și după verificarea îndeplinirii de către reclamantă a condițiilor de participare. În ceea ce privește cererea de intervenție principală formulată de Societatea Agricolă A., cerere admisă în principiu, instanța a reținut ca prin aceasta, intervenienta solicită, de asemenea, sa se constate rezoluționat contractul de vânzare-cumpărare acțiuni din 05 noiembrie 2002, întrucât la data de 1 octombrie 2003 a fost încheiat contractul de cesiune de acțiuni între S.M.

în calitate de cedent și Societatea Agricolă A. în calitate de cesionară, având ca obiect un număr de 584.134 acțiuni ale SC A. SA Măceșul de Jos. În ceea ce privește motivele de fond invocate în cererea de intervenție, instanța a constatat că acestea coincid cu cele invocate de reclamantă și care au format deja obiectul analizei instanței. Prin decizia nr. 279 din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, s-a respins apelul declarat de reclamanta S.M., împotriva sentinței mai sus menționate. S-a anulat ca netimbrat apelul declarat de intervenienta Societatea Agricolă A., împotriva aceleiași sentințe. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut următoarele: Rezoluțiunea contractului este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația avută anterior încheierii contractului.

Clauzele contractuale exprese privind rezoluțiunea contractului poartă denumirea de pacte comisorii. În cazul speței de față, părțile au prevăzut un astfel de pact la art 6.1 din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni din 05 noiembrie 2002, potrivit căruia, rezoluția intervine în situația prezentării de date incomplete sau false, documente sau acte informative contrafăcute sau declarații necorespunzătoare adevărului sau situației de fapt. Dosarul prezentat de A.V.A.S. pentru licitația organizată în data de 7 octombrie 2002, nu putea să cuprindă informații privind situația economico-financiară a SC A. SA Măceșul de Jos la data de 30 noiembrie 2002, iar datele din fișa de prezentare au indicat în mod corect situația obligațiilor bugetare restante, inclusiv cele cu redevențe.

De asemenea, fișa de prezentare cuprindea informații cu privire la existența unui contract de concesiune încheiat cu A.D.S., ceea ce înseamnă că apelanta avea posibilitatea să solicite relații de la societate cu privire la acest contract. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta S.M., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, următoarele: Hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 969 și art. 1020 – art. 1021 C. civ, art. 42 din Norma metodologică din 2 februarie 1998 privind privatizarea societăților comerciale și vânzarea de active. În mod eronat instanța de fond și cea de apel au reținut că în cauză nu operează pactul comisoriu de gradul IV, inserat de către părți la art. 6.1 din contractul de vânzare-cumpărare.

Dosarul de prezentare a societății comerciale se pune la dispozita oricărui ofertant, în baza unui angajament de confidențialitate conform dispozițiilor art. 42 din Norma metodologică privind privatizarea societăților comerciale, dispoziții ce au fost interpretate în mod eronat de instanța de fond și cea de apel. În ceea ce privește dispozițiile art 1020 – art. 1021 C. civ. recurenta consideră că în mod eronat, raportat la probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut că acestea nu sunt aplicabile în speță. În consecință, recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei curții de apel, admiterea apelului formulat de reclamantă, schimbarea în tot a sentinței tribunalului și, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată și să se constate rezoluționat contractul de vânzare-cumpărare acțiuni din 5 noiembrie 2002 încheiat între A.V.A.B.

(în prezent A.V.A.S. București) în calitate de vânzător și S.M. în calitate de cumpărător, cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului se constată următoarele: În ce privește prima critică formulată de recurenta reclamantă, potrivit căreia în mod eronat s-a reținut de către instanțele care s-au pronunțat în cauză că nu operează pactul comisoriu de gradul IV prevăzut de părți la art. 6.1 din contractul de vânzare-cumpărare se constată că nu este întemeiată. Astfel, conform pactului comisoriu invocat, rezoluțiunea intervine în situația prezentării de date incomplete sau false, documente și acte informative contrafăcute sau declarații necorespunzătoare adevărului și situației de fapt, or, din actele dosarului rezultă că datele din fișa de prezentare realizată de A.V.A.S.

au indicat în mod corect situația obligațiilor bugetare restante, inclusiv cele cu redevențe, precum și informații cu privire la existența unui contract de concesiune încheiat cu A.D.S. În legătură cu acest contract de concesiune, reclamanta avea posibilitatea să solicite relații de la SC A. SA Măceșul de Jos, iar pentru aflarea unor date suplimentare față de cele conținute de fișa de prezentare, privind eventuala existență a unor obligații financiare suplimentare, recurenta-reclamantă avea dreptul, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, să solicite de la societate informații referitoare la situația patrimonială a acesteia, în baza angajamentului de confidențialitate încheiate cu A.V.A.S.

la data de 30 septembrie 2002. Astfel fiind, în mod corect s-a reținut că nu operează pactul comisoriu de gradul IV inserat de părți în contract la art. 6.1. În ce privește critica referitoare la interpretarea eronată a dispozițiilor art. 42 din Norma metodologică din 2 februarie 1998 privind privatizarea societăților comerciale se constată că aceste dispoziții nu se aplică contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din 5 noiembrie 2002, întrucât vânzarea acțiunilor SC A. SA Măceșul de Jos nu reprezintă o procedură de privatizare reglementată de O.U.G. nr. 88/1997, valorificarea participațiilor deținute de A.V.A.S. la SC A. SA Măceșul de Jos fiind reglementată de O.U.G. nr. 51/1998. Prin urmare, nici această critică, formulată de altfel pentru prima dată în recurs, nu poate fi primită.

În fine, privind critica potrivit căreia recurenta consideră că în mod eronat s-a reținut că nu sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 1020 – art. 1021 C. civ., se constată că nu este întemeiată, atât timp cât ambele instanțe au reținut judicios că nu se poate stabili în sarcina pârâtei neîndeplinirea obligației de a-i prezenta reclamantei situația financiară a societății supuse procedurii de privatizare prin prezentarea unor date incomplete, iar reclamanta a avut posibilitatea informării cu condiția respectării confidențialității. În consecință, neexistând niciun motiv de recurs întemeiat, care în condițiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. să conducă la casarea sau modificarea deciziei curții de apel, aceasta va fi menținută ca fiind legală și se va respinge recursul formulat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.M. împotriva deciziei nr. 279 din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2010.