ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3527/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 136 din 3 martie 2009, pronunțată

de Tribunalul Dolj, secția comercială, s-a respins acțiunea

formulată de reclamanta S.M. împotriva pârâtului A.V.A.S. A fost

respinsă cererea de intervenție principală formulată de

intervenienta Societatea Agricolă A. Cârna, în contradictoriu cu celelalte

părți.

Pentru a pronunța această

sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Reclamanta S.M. a chemat în

judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând instanței sa constate

rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni din 05

noiembrie 2002 încheiat între acestea.

Instanța a apreciat că

părțile și-au îndeplinit obligațiile contractuale, obiectul

contractului fiind predat și preluat, iar prețul convenit fiind

achitat.

De altfel, niciuna dintre

părți nu a invocat vreo neîndeplinire a obligațiilor

contractuale, reclamanta invocând în susținerea cererii sale ca motiv al

rezoluțiunii faptul prezentării unor date false sau incomplete cu

privire la situația financiară a societății SC A. SA

Măceșul de Jos.

Cu privire la acest aspect,

instanța a constatat că licitația s-a desfășurat

potrivit normelor legale, în baza unui dosar de prezentare a

societății SC A. SA Măceșul de Jos și după

verificarea îndeplinirii de către reclamantă a condițiilor de

participare.

În ceea ce privește cererea de

intervenție principală formulată de Societatea Agricolă A.,

cerere admisă în principiu, instanța a reținut ca prin aceasta,

intervenienta solicită, de asemenea, sa se constate rezoluționat

contractul de vânzare-cumpărare acțiuni din 05 noiembrie 2002,

întrucât la data de 1 octombrie 2003 a fost încheiat contractul de cesiune de

acțiuni între S.M. în calitate de cedent și Societatea Agricolă

A. în calitate de cesionară, având ca obiect un număr de 584.134

acțiuni ale SC A. SA Măceșul de Jos.

În ceea ce privește motivele de

fond invocate în cererea de intervenție, instanța a constatat că

acestea coincid cu cele invocate de reclamantă și care au format deja

obiectul analizei instanței.

Prin decizia nr. 279 din 10 decembrie

2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, s-a respins

apelul declarat de reclamanta S.M., împotriva sentinței mai sus

menționate.

S-a anulat ca netimbrat apelul

declarat de intervenienta Societatea Agricolă A., împotriva aceleiași

sentințe.

În motivarea acestei soluții,

instanța de apel a reținut următoarele:

Rezoluțiunea contractului este

o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic,

constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea

părților în situația avută anterior încheierii

contractului.

Clauzele contractuale exprese

privind rezoluțiunea contractului  poartă denumirea de pacte

comisorii.

În cazul speței de

față, părțile au prevăzut un astfel de pact la art 6.1

din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni din 05 noiembrie 2002,

potrivit căruia, rezoluția intervine în situația

prezentării de date incomplete sau false, documente sau acte informative

contrafăcute sau declarații necorespunzătoare adevărului

sau situației de fapt.

Dosarul prezentat de A.V.A.S. pentru

licitația organizată în data de 7 octombrie 2002, nu putea să

cuprindă informații privind situația economico-financiară a

SC A. SA Măceșul de Jos la data de 30 noiembrie 2002, iar datele din

fișa de prezentare au indicat în mod corect situația

obligațiilor bugetare restante, inclusiv cele cu redevențe.

De asemenea, fișa de prezentare

cuprindea informații cu privire la existența unui contract de

concesiune încheiat cu A.D.S., ceea ce înseamnă că apelanta avea

posibilitatea să solicite relații de la societate cu privire la acest

contract.

Împotriva deciziei curții de

apel a declarat recurs reclamanta S.M., invocând dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ. și susținând, în esență, următoarele:

Hotărârea este dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a

dispozițiilor art. 969 și art. 1020 – art. 1021 C. civ, art. 42 din

Norma metodologică din 2 februarie 1998 privind privatizarea

societăților comerciale și vânzarea de active.

În mod eronat instanța de fond

și cea de apel au reținut că în cauză nu operează

pactul comisoriu de gradul IV, inserat de către părți la art. 6.1

din contractul de vânzare-cumpărare.

Dosarul de prezentare a

societății comerciale se pune la dispozita oricărui ofertant, în

baza unui angajament de confidențialitate conform dispozițiilor art. 42

din Norma metodologică privind privatizarea societăților

comerciale, dispoziții ce au fost interpretate în mod eronat de

instanța de fond și cea de apel.

În ceea ce privește

dispozițiile art 1020 – art. 1021 C. civ. recurenta consideră că

în mod eronat, raportat la probatoriul administrat în cauză, instanța

de fond a reținut că acestea nu sunt aplicabile în speță.

În consecință,

recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului, modificarea în

tot a deciziei curții de apel, admiterea apelului formulat de

reclamantă, schimbarea în tot a sentinței tribunalului și, pe

fond, admiterea cererii de chemare în judecată și să se constate

rezoluționat contractul de vânzare-cumpărare acțiuni din 5

noiembrie 2002 încheiat între A.V.A.B. (în prezent A.V.A.S. București) în

calitate de vânzător și S.M. în calitate de cumpărător, cu

obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului se

constată următoarele:

În ce privește prima

critică formulată de recurenta reclamantă, potrivit căreia

în mod eronat s-a reținut de către instanțele care s-au

pronunțat în cauză că nu operează pactul comisoriu de

gradul IV prevăzut de părți la art. 6.1 din contractul de

vânzare-cumpărare se constată că nu este întemeiată.

Astfel, conform pactului comisoriu

invocat, rezoluțiunea intervine în situația prezentării de date

incomplete sau false, documente și acte informative contrafăcute sau

declarații necorespunzătoare adevărului și situației

de fapt, or, din actele dosarului rezultă că datele din fișa de

prezentare realizată de A.V.A.S. au indicat în mod corect situația

obligațiilor bugetare restante, inclusiv cele cu redevențe, precum

și informații cu privire la existența unui contract de

concesiune încheiat cu A.D.S.

În legătură cu acest

contract de concesiune, reclamanta avea posibilitatea să solicite

relații de la SC A. SA Măceșul de Jos, iar pentru aflarea unor

date suplimentare față de cele conținute de fișa de

prezentare, privind eventuala existență a unor obligații financiare

suplimentare, recurenta-reclamantă avea dreptul, în conformitate cu

prevederile legale în vigoare, să solicite de la societate informații

referitoare la situația patrimonială a acesteia, în baza

angajamentului de confidențialitate încheiate cu A.V.A.S. la data de 30

septembrie 2002.

Astfel fiind, în mod corect s-a

reținut că nu operează pactul comisoriu de gradul IV inserat de

părți în contract la art. 6.1.

În ce privește critica

referitoare la interpretarea eronată a dispozițiilor art. 42 din

Norma metodologică din 2 februarie 1998 privind privatizarea

societăților comerciale se constată că aceste

dispoziții nu se aplică contractului de vânzare-cumpărare de

acțiuni din 5 noiembrie 2002, întrucât vânzarea acțiunilor SC A. SA

Măceșul de Jos nu reprezintă o procedură de privatizare

reglementată de O.U.G. nr. 88/1997, valorificarea participațiilor

deținute de A.V.A.S. la SC A. SA Măceșul de Jos fiind

reglementată de O.U.G. nr. 51/1998. Prin urmare, nici această

critică, formulată de altfel pentru prima dată în recurs, nu

poate fi primită.

În fine, privind critica potrivit

căreia recurenta consideră că în mod eronat s-a reținut

că nu sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 1020 –

art. 1021 C. civ., se constată că nu este întemeiată, atât timp cât

ambele instanțe au reținut judicios că nu se poate stabili în

sarcina pârâtei neîndeplinirea obligației de a-i prezenta reclamantei

situația financiară a societății supuse procedurii de

privatizare prin prezentarea unor date incomplete, iar reclamanta a avut posibilitatea

informării cu condiția respectării

confidențialității.

În consecință, neexistând niciun

motiv de recurs întemeiat, care în condițiile expres și limitativ

prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. să conducă

la casarea sau modificarea deciziei curții de apel, aceasta va fi

menținută ca fiind legală și se va respinge recursul

formulat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta S.M. împotriva deciziei nr. 279 din 10 decembrie 2009 a

Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 27 octombrie 2010.