ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1070/2011

Deliberând asupra

recursului comercial de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 07 februarie 2005,

sub nr. 667, reclamanta SC S.S. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

MTCT, să se constate achitarea integrală a prețului prevăzut în contractul de

vânzare cumpărare de acțiuni din 1 februarie 2002 și că și-a realizat obligația

efectuării investițiilor în valoare de 220.292 dolari SUA, prin varianta aportului

la capital în numerar.

Într-un prim ciclu

procesual, prin sentința comercială nr. 2023 din 4 mai 2005, a fost admisă

acțiunea reclamantei, constatându-se îndeplinirea de către reclamantă a

obligațiilor asumate prin contractul invocat, referitoare la plata integrală a

prețului și realizarea investiției. Apelul declarat de pârâta MTCT a fost admis

de către Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia

comercială nr. 175 din 6 aprilie 2006, cauza fiind trimisă spre rejudecare.

În al doilea ciclu

procesual, prin sentința comercială nr. 1035 din 24 ianuarie 2007, judecătorul

fondului a admis acțiunea precizată a reclamantei (care și-a transformat

acțiunea în constatare în obligație de a face, respectiv de emitere a unui

înscris privind constatarea îndeplinirii investițiilor angajate) și a obligat

pârâta să emită înscrisul privitor la constatarea îndeplinirii de către

reclamantă a obligațiilor asumate prin contractul de vânzare cumpărare.

Sentința a fost apelată de pârâta MTCT, iar prin decizia comercială nr. 566 din

19 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 22429/3/2006, completul de apel

din cadrul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul,

a schimbat sentința de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantei. Decizia

de apel a fost recurată de reclamanta SC S.S. SRL, prin decizia nr. 3515 din 25

noiembrie 2008, completul de judecată din cadrul Înaltei Curți de Casație și

Justiție admițând recursul declarat, casând decizia de apel și sentința de fond

și trimițând cauza spre rejudecare.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr.

22429/3/2006. În rejudecare s-a restabilit cadrul procesual, reținându-se că în

urma reorganizării, MT este succesorul în drepturi și obligații al MTCT. Pe

fond, judecătorul a reținut că între părți a fost încheiat contractul de

vânzare cumpărare acțiuni cu plata în rate din 1 februarie 2002, prin care

reclamanta a cumpărat de la pârâtă un număr de 181.545 acțiuni, reprezentând

97,9740% din valoarea capitalului social subscris al SC V. SA Bușteni;

reclamanta și-a asumat obligația efectuării din surse proprii sau surse atrase

pe numele său o investiție/aport de capital în valoare totală de 220.292 dolari

SUA. (art. 8.1 din contract). Din probele administrate judecătorul a reținut că

reclamanta și-a îndeplinit la termen atât obligația de plata a ratelor stabilite

ca preț al vânzării acțiunilor, cât și cea de investiție, prin varianta

aportului la capital, variantă expres reglementată în art. 8.2 din contract.

Acest aspect a fost reținut din concluziile raportului de expertiză efectuat în

cauză. De asemenea, s-a reținut menționarea în registrul comerțului a hotărârii

prin care s-a aprobat majorarea capitalului social al SC V. SA.

Sentința de fond a

fost apelată de pârâta MT, care a solicitat admiterea apelului și schimbarea

sentinței în sensul respingeri acțiunii reclamantei, criticile sale vizând

neadministrarea tuturor înscrisurilor necesare corectei soluționări a cauzei,

precum și greșita apreciere a probatoriului aflat la dosar, neexistând dovezi

care să ateste efectuarea majorării de capital, reclamanta nedepunând toate

actele enumerate în anexele contractului. În cursul procesului, s-a învederat

completului de judecată că, în urma reorganizării, denumirea fiind schimbată în

MDRT.

Prin decizia

comercială nr. 314 din 19 mai 2010, completul de judecată din cadrul Curții de

Apel București, secția a V-a comercială, a respins apelul pârâtei ca nefondat,

cu următoarele considerente: s-a apreciat corecta interpretare a probatoriului

de către judecătorul fondului, fiind dovedită efectuarea majorării de capital

prin aportul reclamantei, în varianta compensării creanței acesteia deținute

asupra SC V. SA; hotărârea AGEA nr. 170 din 10 septembrie 2004 a acționarilor

SC V. SA a fost menționată în Registrul Comerțului. S-au reținut prevederile

contractuale potrivit cărora în condițiile realizării investiției asumate prin

varianta aportului la capitalul social, investiția se consideră realizată la

data înregistrării la registrul comerțului a majorării capitalului social cu

valoarea aportului. S-a mai reținut că urmare a înregistrării majorării de

capital la Oficiul Registrului Comerțului, reclamanta a notificat pârâta cu

privire la această operațiune în cadrul realizării obligației investiționale. A

înlăturat apărarea pârâtei apelante vizând nedepunerea actelor enumerate în

anexa nr. 8 a contractului, reținând că era obligatorie depunerea acestora doar

în ipoteza în care reclamanta efectua o altă variantă de realizare a

investițiilor, pentru varianta aportului la capitalul social, contractul,

modificat prin actul adițional nr. 1 menționând ca dovadă doar înregistrarea la

oficiul registrului comerțului.

A fost înlăturată și

critica pârâtei referitoare la necesitatea efectuării unei noi expertize, în

condițiile în care a fost efectuată această expertiză în procedura de majorare

a capitalului social.

Decizia de apel a

fost recurată de pârâta MTCT, care a solicitat admiterea recursului și casarea

deciziei de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Criticile pârâtei,

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au vizat greșita

interpretare a actului juridic dedus judecății, din perspectiva îndeplinirii de

către reclamantă a obligației investiționale, apreciind că nu au fost depuse

toate documentele, conform înțelegerii contractuale, precum și greșita

respingere a probei cu expertiză, impusă conform contractului.

Prin întâmpinare,

reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind caracterul

netemeinic al criticilor pârâtei. Reclamanta a arătat că a respectat clauzele

contractuale în raport de varianta aleasă pentru îndeplinirea obligației

investiționale.

Nu au fost

administrate înscrisuri noi în recurs.

Analizându-se

legalitatea deciziei de apel, în raport de criticile formulate și de apărările

invocate, se apreciază că recursul nu este fondat.

Este înlăturată

critica vizând greșita interpretare a actului juridic dedus judecății (critică

ce poate fi încadrată în dispoziția art. 304 pct. 8 C. proc. civ.), judecătorii

apelului statuând corect că reclamanta și-a îndeplinit obligația

investițională, cu respectarea clauzelor contractuale aplicabile variantei

alese, respectiv cea de majorare a capitalului social al societății

privatizate. Astfel, potrivit contractului dintre părți, astfel cum a fost

modificat și completat prin actul adițional nr. 1, în cazul optării în

realizarea obligației investiționale pentru varianta aportului la capitalul

social al societății privatizate, singurul act ce trebuia înaintat pentru

dovedirea efectuării acestei operații era dovada înregistrării hotărârii de

majorare a capitalului social în registrul comerțului, dovadă comunicată

pârâtei.

Nu poate fi reținută

nici critica referitoare la necesitatea efectuării unei expertize care să

verifice cuantumul aportului adus de reclamantă. Se observă, în primul rând, că

pentru varianta aleasă de reclamantă prevederile contractuale nu impun o

verificare prin efectuarea expertizei evaluatoare. În al doilea rând, așa cum a

reținut și completul de apel o asemenea expertiză a fost efectuată în cadrul

procedurii de majorare a capitalului social, pârâta având posibilitatea să

conteste în formele reglementate de lege această procedură.

Aspectul legat de

îndeplinirea de către reclamantă a obligației de plată a prețului acțiunilor nu

a fost criticat de pârâtă, astfel încât nu va fi analizat în calea de atac.

Pentru considerentele

reținute și constatându-se legalitatea deciziei de apel, în temeiul art. 312 C.

proc. civ., recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.

Va fi respinsă

cererea intimatei de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată

constând în onorariul de avocat, reținându-se că nu s-a făcut dovada acestor

cheltuieli, la dosar fiind depusă doar factura emisă de cabinetul avocațial,

fără a fi atașată dovada plății onorariului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul MDRT București împotriva deciziei nr. 314 din 19 mai 2010 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Respinge cererea formulată

de intimata SC S.S. SRL București privind cheltuielile de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 martie 2011.