ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1070/2011

Deliberând asupra recursului comercial de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 07 februarie 2005, sub nr. 667, reclamanta SC S.S. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta MTCT, să se constate achitarea integrală a prețului prevăzut în contractul de vânzare cumpărare de acțiuni din 1 februarie 2002 și că și-a realizat obligația efectuării investițiilor în valoare de 220.292 dolari SUA, prin varianta aportului la capital în numerar. Într-un prim ciclu procesual, prin sentința comercială nr. 2023 din 4 mai 2005, a fost admisă acțiunea reclamantei, constatându-se îndeplinirea de către reclamantă a obligațiilor asumate prin contractul invocat, referitoare la plata integrală a prețului și realizarea investiției.

Apelul declarat de pârâta MTCT a fost admis de către Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 175 din 6 aprilie 2006, cauza fiind trimisă spre rejudecare. În al doilea ciclu procesual, prin sentința comercială nr. 1035 din 24 ianuarie 2007, judecătorul fondului a admis acțiunea precizată a reclamantei (care și-a transformat acțiunea în constatare în obligație de a face, respectiv de emitere a unui înscris privind constatarea îndeplinirii investițiilor angajate) și a obligat pârâta să emită înscrisul privitor la constatarea îndeplinirii de către reclamantă a obligațiilor asumate prin contractul de vânzare cumpărare. Sentința a fost apelată de pârâta MTCT, iar prin decizia comercială nr. 566 din 19 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 22429/3/2006, completul de apel din cadrul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul, a schimbat sentința de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

Decizia de apel a fost recurată de reclamanta SC S.S. SRL, prin decizia nr. 3515 din 25 noiembrie 2008, completul de judecată din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție admițând recursul declarat, casând decizia de apel și sentința de fond și trimițând cauza spre rejudecare. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 22429/3/2006. În rejudecare s-a restabilit cadrul procesual, reținându-se că în urma reorganizării, MT este succesorul în drepturi și obligații al MTCT.

Pe fond, judecătorul a reținut că între părți a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare acțiuni cu plata în rate din 1 februarie 2002, prin care reclamanta a cumpărat de la pârâtă un număr de 181.545 acțiuni, reprezentând 97,9740% din valoarea capitalului social subscris al SC V. SA Bușteni; reclamanta și-a asumat obligația efectuării din surse proprii sau surse atrase pe numele său o investiție/aport de capital în valoare totală de 220.292 dolari SUA. (art. 8.1 din contract). Din probele administrate judecătorul a reținut că reclamanta și-a îndeplinit la termen atât obligația de plata a ratelor stabilite ca preț al vânzării acțiunilor, cât și cea de investiție, prin varianta aportului la capital, variantă expres reglementată în art. 8.2 din contract.

Acest aspect a fost reținut din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză. De asemenea, s-a reținut menționarea în registrul comerțului a hotărârii prin care s-a aprobat majorarea capitalului social al SC V. SA. Sentința de fond a fost apelată de pârâta MT, care a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul respingeri acțiunii reclamantei, criticile sale vizând neadministrarea tuturor înscrisurilor necesare corectei soluționări a cauzei, precum și greșita apreciere a probatoriului aflat la dosar, neexistând dovezi care să ateste efectuarea majorării de capital, reclamanta nedepunând toate actele enumerate în anexele contractului. În cursul procesului, s-a învederat completului de judecată că, în urma reorganizării, denumirea fiind schimbată în MDRT.

Prin decizia comercială nr. 314 din 19 mai 2010, completul de judecată din cadrul Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a respins apelul pârâtei ca nefondat, cu următoarele considerente: s-a apreciat corecta interpretare a probatoriului de către judecătorul fondului, fiind dovedită efectuarea majorării de capital prin aportul reclamantei, în varianta compensării creanței acesteia deținute asupra SC V. SA; hotărârea AGEA nr. 170 din 10 septembrie 2004 a acționarilor SC V. SA a fost menționată în Registrul Comerțului. S-au reținut prevederile contractuale potrivit cărora în condițiile realizării investiției asumate prin varianta aportului la capitalul social, investiția se consideră realizată la data înregistrării la registrul comerțului a majorării capitalului social cu valoarea aportului.

S-a mai reținut că urmare a înregistrării majorării de capital la Oficiul Registrului Comerțului, reclamanta a notificat pârâta cu privire la această operațiune în cadrul realizării obligației investiționale. A înlăturat apărarea pârâtei apelante vizând nedepunerea actelor enumerate în anexa nr. 8 a contractului, reținând că era obligatorie depunerea acestora doar în ipoteza în care reclamanta efectua o altă variantă de realizare a investițiilor, pentru varianta aportului la capitalul social, contractul, modificat prin actul adițional nr. 1 menționând ca dovadă doar înregistrarea la oficiul registrului comerțului. A fost înlăturată și critica pârâtei referitoare la necesitatea efectuării unei noi expertize, în condițiile în care a fost efectuată această expertiză în procedura de majorare a capitalului social.

Decizia de apel a fost recurată de pârâta MTCT, care a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Criticile pârâtei, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au vizat greșita interpretare a actului juridic dedus judecății, din perspectiva îndeplinirii de către reclamantă a obligației investiționale, apreciind că nu au fost depuse toate documentele, conform înțelegerii contractuale, precum și greșita respingere a probei cu expertiză, impusă conform contractului. Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind caracterul netemeinic al criticilor pârâtei. Reclamanta a arătat că a respectat clauzele contractuale în raport de varianta aleasă pentru îndeplinirea obligației investiționale.

Nu au fost administrate înscrisuri noi în recurs. Analizându-se legalitatea deciziei de apel, în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se apreciază că recursul nu este fondat. Este înlăturată critica vizând greșita interpretare a actului juridic dedus judecății (critică ce poate fi încadrată în dispoziția art. 304 pct. 8 C. proc. civ.), judecătorii apelului statuând corect că reclamanta și-a îndeplinit obligația investițională, cu respectarea clauzelor contractuale aplicabile variantei alese, respectiv cea de majorare a capitalului social al societății privatizate.

Astfel, potrivit contractului dintre părți, astfel cum a fost modificat și completat prin actul adițional nr. 1, în cazul optării în realizarea obligației investiționale pentru varianta aportului la capitalul social al societății privatizate, singurul act ce trebuia înaintat pentru dovedirea efectuării acestei operații era dovada înregistrării hotărârii de majorare a capitalului social în registrul comerțului, dovadă comunicată pârâtei. Nu poate fi reținută nici critica referitoare la necesitatea efectuării unei expertize care să verifice cuantumul aportului adus de reclamantă. Se observă, în primul rând, că pentru varianta aleasă de reclamantă prevederile contractuale nu impun o verificare prin efectuarea expertizei evaluatoare.

În al doilea rând, așa cum a reținut și completul de apel o asemenea expertiză a fost efectuată în cadrul procedurii de majorare a capitalului social, pârâta având posibilitatea să conteste în formele reglementate de lege această procedură. Aspectul legat de îndeplinirea de către reclamantă a obligației de plată a prețului acțiunilor nu a fost criticat de pârâtă, astfel încât nu va fi analizat în calea de atac. Pentru considerentele reținute și constatându-se legalitatea deciziei de apel, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat. Va fi respinsă cererea intimatei de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat, reținându-se că nu s-a făcut dovada acestor cheltuieli, la dosar fiind depusă doar factura emisă de cabinetul avocațial, fără a fi atașată dovada plății onorariului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul MDRT București împotriva deciziei nr. 314 din 19 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Respinge cererea formulată de intimata SC S.S. SRL București privind cheltuielile de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2011.