ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3844/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

Prin cererea adresată Tribunalului Mehedinți,

la data de 06 august 2010 și înregistrată sub nr. 5984/101/2010, reclamantul D.I.

a chemat în judecată pârâta Autoritatea Națională pentru Ameliorare și

Reproducție în Zootehnie Prof. Dr. G.K.C. pentru ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 10.605 lei ce

reprezintă drepturile bănești cuvenite pentru funcția publică de director

executiv al Oficiului pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie Mehedinți

pentru perioada 24 aprilie 2009 - 01 martie 2010, sumă actualizată cu indicele

de inflație la data introducerii acțiunii până la data plății efective.

și de drept care au stat la baza formulării cererii.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că este funcționar public și în data de 21

octombrie 2008 a fost numit director executiv la Oficiul pentru Ameliorare și

Reproducție în Zootehnie Mehedinți prin Decizia nr. 432 din 30 octombrie 2008.

A mai susținut că prin Decizia nr. 109 din 24 aprilie 2009 emisă de Agenția

Națională pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie Mehedinți s-a dispus

eliberarea sa din funcția de director executiv, fiindu-i diminuat și salariul.

Reclamantul s-a adresat

instanței de judecată, i s-a admis cererea și prin sentința nr. 447 din 17

noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr. 1568/54/2009 al Curții de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă și irevocabilă

prin nerecurare, s-a dispus anularea dispoziției nr. 109/2009.

Reclamantul a fost

reintegrat în funcția publică de conducere de director executiv prin decizia nr.

164 din 01 martie 2010 a Oficiului pentru Ameliorare și Reproducție în

Zootehnie Mehedinți. De asemenea, a mai susținut că prin decizia nr. 109/2009

i-au fost vătămate drepturile și interesele legitime, motiv pentru care a

solicitat acordarea drepturilor bănești cuvenite pentru perioada când a fost

schimbat din funcție, respectiv 24 aprilie 2009 - 01 martie 2010.

Fiind legal citată,

pârâta nu a formulat întâmpinare.

Tribunalului Mehedinți.

Prin sentința nr. 911

din 22 octombrie 2010, Tribunalul Mehedinți, secția contencios administrativ și

fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de

Apel Craiova.

instanței de fond.

Prin sentința nr. 81

din 23 februarie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul D.I., în contradictoriu cu

pârâta Agenția Națională pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie Prof.

Dr. G.K.C. și a obligat pârâta la plata drepturilor bănești cuvenite pentru

funcția publică de director executiv al Oficiului pentru Ameliorare și

Reproducție în Zootehnie Mehedinți pentru perioada 24 aprilie 2009 - 01 martie 2009

actualizată cu indicele de inflație.

și de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanțe.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

5.1. Prin Sentința nr.

447 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, irevocabilă prin nerecurare

la 07 ianuarie 2010,a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată

formulată de reclamantul D.I., a fost anulată Decizia nr. 109 din 24 aprilie 2009

a Agenției Naționale pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie Prof. Dr. G.K.C.

și a fost respinsă cererea privind anularea O.U.G. nr. 37/2009.

5.2. În aplicarea

acestei hotărâri judecătorești, prin Decizia nr. 164 din 01 martie 2010 emisă

de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale – Agenția Națională pentru

Dezvoltare și Reproducție în Zootehnie Prof. Dr. G.K.C., s-a dispus

reintegrarea reclamantului in funcția publică de conducere de director executiv

al Oficiului pentru Ameliorare în Zootehnie Mehedinți, începând cu data de 01

martie 2010.

5.3. Cu toate

acestea, reclamantului nu i-au fost acordate drepturile salariale cuvenite

pentru perioada cuprinsă între data eliberării din funcție și data

reintegrării, anume 24 aprilie 2009 - 01 martie 2010, aspect ce rezultă din

adresa pârâtei nr. 2868 din 18 martie 2010 (fila 23 din dosarul Tribunalului

Mehedinți, nr. 5984/101/2010) reprezentând răspunsul pârâtei la solicitarea

reclamantului de plata a drepturilor salariale pentru perioada menționată.

5.4. În materia

dreptului administrativ anularea unui act are efecte retroactive. Prin aceasta

instituție se sting efectele actelor anulate, considerându-se că acestea din

urma nici nu au existat.

5.5. Ca atare, pe

lângă reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior emiterii deciziei,

pârâta are și obligația de a-i plăti acestuia drepturile salariale cuvenite și

neîncasate de la momentul eliberării din funcție și până la reintegrarea

efectivă.

de pârâta Autoritatea Națională pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie

Prof. Dr. G.K.C. împotriva sentinței nr. 81 din 23 februarie 2011 a Curții de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Motivele de recurs

sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C.

proc. civ.

6.1. Nu a fost respectat

principiul contradictorialității procesului civil, deoarece, deși prin

întâmpinarea depusă în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Mehedinți, și prin

adresa formulată la instanța de fond, recurenta a solicitat, în temeiul art. 112

C. proc. civ., să se dispună comunicarea unui exemplar al cererii de chemare în

judecată, instanța a omis să o citeze.

6.2. Chiar dacă

Decizia nr. 109/2009 a fost anulată ca urmare a constatării

neconstituționalității actului normativ în baza căruia a fost emisă, reclamantul

în virtutea acordului liber exprimat, a fost numit într-o funcție publică de

execuție, perioadă în care acesta a încasat drepturile salariale cuvenite

funcției.

Indemnizația de

conducere este un drept salarial care se acordă acelor persoane care îndeplinesc

atribuții de funcții de conducere, în perioada exercitării efective a unei

funcții de conducere, situație în care nu se regăsește reclamantul, în perioada

24 aprilie 2009 – 1 martie 2010 neexercitând funcția de conducere.

În mod greșit

instanța de judecată a acordat plata de despăgubiri de la data de 24 aprilie 2009,

având în vedere că reclamantului i s-a acordat indemnizația de conducere până

la expirarea termenului de preaviz – 24 mai 2009.

6.3. Instanța de fond

ar fi trebuit, în virtutea rolului său activ, să solicite un calcul al

drepturilor bănești chiar de la recurentă, oficiile teritoriale neavând

personalitate juridică.

6.4. Din dispozitivul

hotărârii atacate nu se poate înțelege în mod clar perioada pentru care

subzistă obligația de plată a drepturilor bănești, perioada cuantificată de

instanță este imposibil de calculat.

formulate de intimatul-pârât D.I.

Prin întâmpinare,

intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat.

7.1. Recurentul-pârât

a fost legal citat, iar prin înmânarea citației pentru un termen de judecată,

cel citat este prezumat că are cunoștință de termenele de judecată ulterioare.

7.2. Cererea de

acordare a drepturilor bănești a avut la bază sentința nr. 447 din 17 noiembrie

2009 prin care s-a dispus anularea Deciziei nr. 109/2009 și reintegrarea în

funcția publică de conducere.

Drepturile cuvenite

au fost recunoscute prin nota de calcul depusă la dosar.

II. Considerentele

instanței de recurs.

nefondat.

1.1. Principiul

contradictorialității procesului civil a fost respectat, reclamanta a fost

citată pentru termenul de judecată din 26 ianuarie 2001, iar potrivit art. 153 alin.

(1) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 202/2010, partea nu va mai fi

citată în cursul judecății la acea instanță, dacă i s-a înmânat citația, prin

reprezentant, sub semnătură de primire, considerându-se că ea cunoaște

termenele de judecată ulterioare acelui pentru care citația i-a fost înmânată.

1.2. Efectul anulării

unui act administrativ în cazul funcției publice ce are ca obiect eliberarea

din funcție a funcționarilor publici este repunerea părților în situația

anterioară.

Prin sentința nr. 447

din 17 noiembrie 2009 rămasă irevocabilă, s-a dispus anularea Deciziei nr. 109/2009

prin care a fost eliberat din funcție, iar reclamantul a fost reintegrat în

funcția de conducere deținută anterior.

Plata drepturilor

bănești pe perioada în care funcționarul public a fost lipsit de dreptul de a

exercita funcția de conducere este un efect firesc al anulării actului

administrativ nelegal.

Mai mult, constatarea

neconstituționalității actului normativ în baza căruia a fost emis Ordinul nr. 109/2009

a condus la constatarea nelegalității actului administrativ.

Împrejurarea că

reclamantul a fost nevoit să opteze pentru o funcție publică de execuție și nu

a contestat actul de numire în acea funcție nu are relevanță asupra constatării

nelegalității unui act administrativ emis în baza unei ordonanțe a Guvernului

declarată neconstituțională.

Situația particulară

a reclamantului va fi analizată numai cu ocazia plății drepturilor salariale,

caz în care se va ține seama că acestuia i-au fost achitate unele drepturi,

urmând a fi plătite doar diferențele ce rezultă din plata celor două funcții

(execuție și de conducere).

Nu i se poate imputa

reclamantului faptul că nu a introdus acțiune în instanță pentru anularea

Ordinului nr. 109/2009 anterior declarării neconstituționalității O.U.G. nr. 37/2009,

deoarece art. 9 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată permite

repararea pagubei și în cazul în care acțiunea se formulează după pronunțarea

Curții Constituționale, asupra excepției de neconstituționalitate.

1.3. Problema

cuantumului drepturilor bănești ce se cuvine reclamantului se soluționează cu

ocazia punerii în executare a hotărârii judecătorești.

De altfel, instanța

de fond nu a dispus obligarea pârâtei la plata unei anumite sume, ci a indicat

doar perioada de referință.

În ipoteza în care se

constată că pe luna aprilie 2009, intimatului-reclamant i-au fost achitate

toate drepturile salariale cuvenite în temeiul funcției de conducere, la

executarea sentinței se va evidenția și dovedi afirmația.

nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a

C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și

completată, cu majoritate, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Agenția Națională pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie

Prof. Dr. G.K.C. împotriva sentinței nr. 81 din 23 februarie 2011 a Curții de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Cu opinia separată a domnului

judecător E.A., în sensul admiterii recursului, casării sentinței recurate și

respingerii acțiunii reclamantului D.I., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 iunie 2011.