ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 929/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.A. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară

și pentru Siguranța Alimentelor, anularea ordinului nr. 69628 din 23 aprilie

2009.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat

că a avut calitatea de funcționar public (consilier clasa I, grad profesional

superior) și în temeiul Ordinului nr. 25172 din 01 iunie 2005 al președintelui

autorității pârâte a fost numit începând cu data de 01 iunie 2005 în funcția

publică de director executiv la Direcția Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor Dolj, iar prin ordinul nr. 69628 din 23 aprilie 2009 s-a dispus

eliberarea sa din această funcție, în temeiul prevederilor art. 3 alin. (1) și

(11) din O.U.G. 37/2009.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat

respingerea acțiunii.

Prin sentința nr. 391 din 22 septembrie 2010,

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a anulat

ordinul nr. 69628 din 23 aprilie 2009 emis de autoritatea pârâtă, a dispus

reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior eliberării sale din

funcție, obligând pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând

diferența dintre salariul obținut în funcția de conducere din care a fost

eliberat și salariul obținut în funcția actuală.

format convingerea primei instanțe:

Pentru a adopta această soluție, prima

instanță a reținut, în esență, O.U.G. nr. 37/2009, care a constituit temeiul

juridic al ordinului contestat, a fost declarată neconstituțională prin

decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curții Constituționale în care

s-a stabilit caracterul neconstituțional al legii pentru aprobarea respectivei

ordonanțe. Anterior, O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin O.U.G. nr.

105/2009, care însă a preluat în integralitate, cu unele modificări

nesemnificative, dispozițiile inițiale, aspect reținut de Curtea

Constituțională care, prin Decizia nr. 1629/2009, a declarat

neconstituționale prevederile art. 1 pct. 1-5 și 26, art. 3, art. 4, art.

5, art. 8 și Anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009 privind unele măsuri în

domeniul funcției publice.

Concluzionând, judecătorul fondului a avut în

vedere faptul că deciziile Curții Constituționale sunt general

obligatorii, reținând astfel nelegalitatea ordinului contestat, întrucât

temeiul de drept al acestuia îl reprezintă un act normativ care afectează

regimul constituțional și legal actual al funcției publice în general, implicit

al funcției publice deținute de reclamant.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

pârâta Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, invocând motivul prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a

susținut, în esență, că hotărârea atacată este dată cu încălcarea și aplicarea

greșită a legii, întrucât ordinul de eliberare din funcție a reclamantei a fost

adoptat în temeiul art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, iar la lit. i) pct.

1 din lista anexă la acest act normativ, sunt incluse și direcțiile

sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene și a mun.

București, desființarea funcției producându-se ope legis, astfel că actul

atacat a fost emis în mod legal în raport de legislația în vigoare în momentul

emiterii acestuia, fiind reținută eronat nelegalitatea actului atacat ca urmare

a constatării neconstituționalității actului normativ în temeiul căruia a fost

emis.

Prin întâmpinarea formulată în cauză,

intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii

atacate ca temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra

recursului:

Examinând sentința atacată, în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

,

constată că recursul este nefondat.

recurs invocate:

Actul administrativ supus controlului de

legalitate pe calea contenciosului administrativ este ordinul nr. 69628 din 23

aprilie 2009 emis de Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară și pentru

Siguranța Alimentelor prin care s-a dispus desființarea funcției publice de

conducere de director executiv, în temeiul art. 3 din O.U.G. nr. 37/2009

privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.

Intimatului-reclamant, ocupant al funcției

publice de conducere desființate, i-a fost acordat un preaviz de 30 de zile

calendaristice, când raportul de serviciu urma să înceteze prin eliberarea din

funcție, în temeiul Legii nr. 188/1999.

Cu privire la critica formulată, în sensul că

prima instanță trebuia să constate incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009,

chiar dacă se constatase neconstituționalitatea lor, întrucât la data emiterii

actului administrativ individual acestea erau în vigoare, așa cum susține

recurenta, o astfel de abordare este vădit nefondată.

Acceptarea tezei susținute de recurentă, în

sensul că ordinul își păstrează validitatea pentru că O.U.G. nr. 37/2000, era

în vigoare la data emiterii lui, ar lipsi de finalitate controlul

constituționalității legii, care nu se limitează la asanarea sistemului

legislativ, ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților

fundamentale ale destinatarilor normei declarate neconstituționale.

Astfel, se constată că desființarea funcției

publice deținute de reclamant prin O.U.G. 37/2009 este lipsită de efecte

juridice din moment ce aceste reglementări au fost declarate neconstituționale,

revenindu-se astfel la forma și structura reglementată de Legea nr. 188/2999,

care este lege organică și ale cărei dispoziții sunt de natură să asigure

stabilitatea funcției publice, ca element al securității sociale, fiind de

necontestat faptul că aceste dispoziții au fost încălcate în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat,

constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 9 sau art. 304

1

C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Autoritatea

Națională Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva

sentinței nr. 391 din 22 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

februarie 2011.