ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 929/2011

Obiectul acțiunii: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, anularea ordinului nr. 69628 din 23 aprilie 2009. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a avut calitatea de funcționar public (consilier clasa I, grad profesional superior) și în temeiul Ordinului nr. 25172 din 01 iunie 2005 al președintelui autorității pârâte a fost numit începând cu data de 01 iunie 2005 în funcția publică de director executiv la Direcția Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Dolj, iar prin ordinul nr. 69628 din 23 aprilie 2009 s-a dispus eliberarea sa din această funcție, în temeiul prevederilor art. 3 alin. (1) și (11) din O.U.G. 37/2009. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.

Hotărârea primei instanțe: Prin sentința nr. 391 din 22 septembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a anulat ordinul nr. 69628 din 23 aprilie 2009 emis de autoritatea pârâtă, a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior eliberării sale din funcție, obligând pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre salariul obținut în funcția de conducere din care a fost eliberat și salariul obținut în funcția actuală.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe: Pentru a adopta această soluție, prima instanță a reținut, în esență, O.U.G. nr. 37/2009, care a constituit temeiul juridic al ordinului contestat, a fost declarată neconstituțională prin decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curții Constituționale în care s-a stabilit caracterul neconstituțional al legii pentru aprobarea respectivei ordonanțe. Anterior, O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 105/2009, care însă a preluat în integralitate, cu unele modificări nesemnificative, dispozițiile inițiale, aspect reținut de Curtea Constituțională care, prin Decizia nr. 1629/2009, a declarat neconstituționale prevederile art. 1 pct. 1-5 și 26, art. 3, art. 4, art. 5, art. 8 și Anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice. Concluzionând, judecătorul fondului a avut în vedere faptul că deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, reținând astfel nelegalitatea ordinului contestat, întrucât temeiul de drept al acestuia îl reprezintă un act normativ care afectează regimul constituțional și legal actual al funcției publice în general, implicit al funcției publice deținute de reclamant.

Recursul exercitat de pârâtă: Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că hotărârea atacată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât ordinul de eliberare din funcție a reclamantei a fost adoptat în temeiul art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, iar la lit. i) pct. 1 din lista anexă la acest act normativ, sunt incluse și direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene și a mun. București, desființarea funcției producându-se ope legis, astfel că actul atacat a fost emis în mod legal în raport de legislația în vigoare în momentul emiterii acestuia, fiind reținută eronat nelegalitatea actului atacat ca urmare a constatării neconstituționalității actului normativ în temeiul căruia a fost emis.

Apărarea intimatului-reclamant: Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului: Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , constată că recursul este nefondat. 1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate: Actul administrativ supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ este ordinul nr. 69628 din 23 aprilie 2009 emis de Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor prin care s-a dispus desființarea funcției publice de conducere de director executiv, în temeiul art. 3 din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice. Intimatului-reclamant, ocupant al funcției publice de conducere desființate, i-a fost acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice, când raportul de serviciu urma să înceteze prin eliberarea din funcție, în temeiul Legii nr. 188/1999. Cu privire la critica formulată, în sensul că prima instanță trebuia să constate incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009, chiar dacă se constatase neconstituționalitatea lor, întrucât la data emiterii actului administrativ individual acestea erau în vigoare, așa cum susține recurenta, o astfel de abordare este vădit nefondată. Acceptarea tezei susținute de recurentă, în sensul că ordinul își păstrează validitatea pentru că O.U.G. nr. 37/2000, era în vigoare la data emiterii lui, ar lipsi de finalitate controlul constituționalității legii, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ, ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale ale destinatarilor normei declarate neconstituționale. Astfel, se constată că desființarea funcției publice deținute de reclamant prin O.U.G. 37/2009 este lipsită de efecte juridice din moment ce aceste reglementări au fost declarate neconstituționale, revenindu-se astfel la forma și structura reglementată de Legea nr. 188/2999, care este lege organică și ale cărei dispoziții sunt de natură să asigure stabilitatea funcției publice, ca element al securității sociale, fiind de necontestat faptul că aceste dispoziții au fost încălcate în cauză. 2. Soluția pronunțată în recurs: Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 9 sau art. 304 1 C. proc. civ.