ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1098/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1098/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Decizia nr. 1098/2015
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Contextul procesual. Decizia instanței de recurs atacată pe calea revizuirii;
Prin Decizia nr. 4541 din 22 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de recurentul reclamant A. împotriva sentinței nr. 6922 din data de 19 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/63/2012*, în contradictoriu cu intimata pârâtă B. Dolj, a modificat sentința în sensul că a admis acțiunea și a anulat Decizia nr. 23 din 03 mai 2012 emisă de B. Dolj și dispune reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior.
Totodată, a obligat pârâta la plata către reclamant a despăgubirilor reprezentând drepturile salariale ce i s-ar fi cuvenit începând cu data eliberării din funcție și până la data reintegrării efective precum și la plata către reclamant a sumei de 700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin
Decizia nr. 235 din 21 octombrie 2011,
recurentul - reclamant
a fost numit în funcția publică de conducere de șef Birou Siguranța Alimentelor origine non animală, în cadrul B. Dolj, iar prin Decizia nr. 23 din 03 mai 2012 a fost eliberat din această funcție publică. Conform conținutului deciziei de eliberare din funcție temeiul emiterii acesteia a fost art. 99 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999 motivat prin necesitatea punerii în executare a sentinței civile nr. 535 din 24 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și
fiscal, în Dosarul nr. x/54/2010, prin care a fost admisă acțiunea în anularea Ordinului nr. 69621 din 23 aprilie 2009, emis de C.
Reține instanța de fond că prin Ordinul nr. 69621 din 23 aprilie 2009, emis de către președintele C. în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, s-a dispus eliberarea doamnei D. din funcția publică de conducere de director executiv adjunct siguranța alimentelor al B. Dolj.
Prin aceeași sentință, instanța a dispus reintegrarea doamnei D. pe postul deținut anterior sau pe cel echivalent și a obligat C. la plata către reclamantă a sumelor reprezentând diferența dintre salariul obținut în baza funcției actuale și cel care i s-ar fi cuvenit.
Curtea a constatat că, instanța de fond a apreciat în mod greșit faptul că decizia de destituire din funcția
recurentului reclamant ar fi temeinică și legală.
Potrivit art. 99 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 „Persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri:
Ca urmare, a admiterii cererii de reintegrare în funcția publică ocupată de către funcționarul public a unui funcționar public eliberat sau destituit nelegal ori pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus reintegrarea.
Astfel,
î
n practica judiciară s-a statuat în mod constant împrejurarea că nici un angajator nu se poate prevala de faptul că în noua sa structura organizatorica nu mai există postul pe care trebuie să se facă reîncadrarea în muncă, situație care se regăsește în cazul tuturor concedierilor pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
De asemenea s-a mai statuat că invocarea unei asemenea împrejurări ar însemna încălcarea principiului protecției salariaților (art. 6 C. muncii), dar și paralizarea caracterului executoriu al hotărârilor judecătorești în materia litigiilor de muncă.
Prin urmare, reține instanța destituirea din funcție a recurentului reclamant, cu motivarea că trebuie aplicată o hotărâre judecătorească de reintegrare, este nelegală devreme ce reintegrarea celeilalte persoane ar fi trebuit să se realizeze pe un post de director adjunct sau pe cel echivalent respectivului post, iar postul în care s-a realizat reintegrarea era un post de șef birou, fiind evident că între postul deținut anterior de persoana reintegrată - director adjunct - și cel de șef birou nu putea exista vreo echivalență.
Revizuirea exercitată în cauză;
La data de 25 februarie 2014, B. Dolj a înțeles să formuleze cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 14541 din 22 octombrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.
În susținerea cererii de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și pct. 7 C. proc. civ., revizuenta a susținut următoarele:
Prin Hotărârea irevocabilă nr. 14541/2013, pronunțată la data de 22 octombrie 2013 de Curtea de Apel, în Dosarul nr. x/63/2012*, având ca obiect anulare act administrativ, instanța a admis cererea de recurs a reclamantului.
Mai susține că, pe funcția publică de conducere șef birou, funcție pe care ar trebui reintegrat reclamantul a fost reintegrat un alt funcționar public, în temeiul sentinței civile nr. 535 din 24 noiembrie 2010, pronunțata de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/54/2010, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 5327 din 11 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Drept urmare există situația posibilității de a pune în aplicare hotărârea pronunțată și atacata, dispozitivul acesteia cuprinzând dispoziții ce nu se pot aduce la îndeplinire.
În concluzie, a susținut că așa cum s-a creat situația prezentă, se află și în cazul când revizuirea se poate cere când există doua hotărâri definitive potrivnice, în una și aceeași pricină.
Cererea de revizuire a fost înregistrată, inițial, pe rolul Curți de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, iar, prin Decizia nr. 1476/2014 din 5 martie 2014, a fost declinată competența de soluționare a cauzei favoarea Înaltei Curți de Casație, secția contencios administrativ și fiscal, având în vedere dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ.
Apărările formulate în cauză;
Intimatul A., prin întâmpinarea formulată a solicitat solicită respingerea cererii de revizuire întrucât, în cauză, nu există două hotărâri potrivnice în una și aceeași pricină.
Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire;
Învestită cu soluționarea cauzei, Înalta Curte analizând decizia a cărei revizuire se solicită, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, ținând cont de actele și lucrările dosarului, constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Examinând cererea în condițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte de Casație și Justiție constată nu sunt îndeplinite aceste condiții, sens în care va respinge ca atare cererea de revizuire formulată de revizuenta B. Dolj.
Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 1 C. proc. civ. se poate formula revizuire împotriva unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire.
Într-adevăr, în speță, hotărârea împotriva căreia a fost formulată cerere de revizuire reprezintă o hotărâre dată de o instanță de recurs prin care se evocă fondul, având în vedere că a fost admis recursul promovat de recurentul reclamant, a fost modificată sentința în sensul admiterii acțiunii și anulării Deciziei nr. 23/2012 emisă de B. Dolj, cu consecința reintegrării reclamantului în funcția deținută anterior, cu plata despăgubirilor aferente.
Însă, în ceea ce privește, condiția impusă de art. 322 pct. 1 C. proc. civ. privind existența unor dispoziții potrivnice în dispozitivul hotărârii ce nu pot fi aduse la îndeplinire Înalta Curte constată că nu este îndeplinită în cauză întrucât dispozițiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ. se referă la situația în care dispozitivul nu poate fi pus în executare deoarece, dacă s-ar executa una dintre dispoziții s-ar ajunge la neexecutarea celorlalte.
Mai mult decât atât, nici susținerea revizuentei privind imposibilitatea aducerii la îndeplinire a dispozitivului deciziei atacate ca urmare a faptului că, pe postul pe care s-a dispus reintegrarea reclamantului a fost reintegrat un alt funcționar public, având în vedere că motivul de revizuire atacat vizează numai existența unor dispoziții contradictorii în dispozitivul deciziei atacate și nu între dispozițiile din aceasta și o altă decizie.
Este evident, așadar, că în privința acestor două hotărâri judecătorești (sentința civilă nr. 535 din 24 noiembrie 2010, pronunțata de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/54/2010, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 5327 din 11 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și Hotărârea irevocabilă nr. 14541/2013, pronunțată la data de 22 octombrie 2013 de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/63/2012*, având ca obiect anulare act administrativ) nu există identitate de părți, obiect și cauză, nefiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Deopotrivă, potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., aplicabil în cauză, „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (…) dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs”.
În jurisprudență și doctrină s-a reținut că pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire, „este necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat. Revizuirea nu poate fi admisă atunci când între decizia instanței de recurs și celelalte hotărâri invocate de revizuientă nu există contrarietate, întrucât acestea nu conțin elementele caracteristice pentru existența lucrului judecat” (G. Boroi, O. Spineanu-Matei, C. proc. civ., adnotat, ediția a II-a, Ed. Hamangiu, București, 2007, pag. 735).
Pentru considerentele arătate, în raport cu dispozițiile art. 322 pct. 2 și pct. 7 cu referire la art. 326 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca atare,
cererea de revizuire formulată de B. Dolj împotriva Deciziei nr. 14541 din 22 octombrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de B. Dolj împotriva Deciziei nr. 14541 din 22 octombrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 martie 2015.