ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4541/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin procesele-verbale de constatare a contravenției seria X nr. X1 din 22 februarie 2012 și, respectiv seria Y nr. Y1 din 22 februarie 2012 contravenienta SC F.C. SRL a fost sancționată pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de dispozițiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că, la data de 06 septembrie 2011 și, respectiv 30 august 2011, vehiculul categoria C cu nr. de înmatriculare X, aparținând acesteia, a circulat pe DN 7 km 188+900 m pe raza localității Seaca, jud. Vâlcea, fără a deține rovinietă valabilă.

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi, la data de 15 martie 2012, în dosarul nr. X, petenta a solicitat anularea proceselor-verbale de contravenție menționate mai sus, prin care a fost sancționată cu amendă în cuantum de 1.250 RON pentru fiecare dintre contravenții și a fost obligată să achite și tariful de despăgubire în valoare de câte 320 euro, adică 1.386,88 RON. Prin Sentința civilă nr. 1712 din 2 aprilie 2013, Judecătoria Brezoi a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, în raport de faptul că, potrivit dispozițiilor art. 10 1 din O.G.

nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2 din 01 februarie 2013, plângerea, însoțită de procesul-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul, aceste dispoziții fiind de imediată aplicare, iar din copia proceselor-verbale de constatare a contravențiilor seria X nr. X1 din 22 februarie 2012 și, respectiv seria Y nr. Y1 din 22 februarie 2012, rezultă faptul că cel care a săvârșit contravențiile are sediul în București, sectorul 3, care se află în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 3 București. Prin Sentința civilă nr. 9603 din 20 iunie 2013, pronunțată în dosarul nr. X, Judecătoria Sectorului 3 București a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Brezoi, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor - aplicabil în cauză la data sesizării Judecătoriei Brezoi cu plângerea în cauză, competența de soluționare aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția, competență teritorială exclusivă, de la care nu sunt permise derogări, în acest sens, avându-se în vedere și că faptele contravenționale au fost săvârșite pe raza localității Seaca, jud. Vâlcea, aflată pe raza teritorială a Judecătoriei Brezoi. Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele: Obiectul cauzei este plângerea prin care au fost contestate procesele-verbale de constatare a contravențiilor seria X nr. X1 din 22 februarie 2012 și, respectiv seria Y nr. Y1 din 22 februarie 2012, prin care contravenienta SC F.C.

SRL a fost sancționată pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de dispozițiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că, la data de 06 septembrie 2011 și, respectiv 30 august 2011, vehiculul categoria C cu nr. de înmatriculare X, aparținând acesteia, a circulat pe DN 7 km 188+900 m pe raza localității Seaca, jud. Vâlcea fără a deține rovinietă valabilă. În temeiul dispozițiilor art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența de soluționare a plângerii formulată împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, revine judecătoriei în raza teritorială a căreia au fost săvârșite contravențiile. Potrivit prevederilor art. 10 din O.G.

nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, contravențiilor prevăzute la art. 8 din acest act normativ le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Prin art. III alin. 2 din Legea nr. 2/2013, după dispozițiile art. 10 din O.G. 15/2002, s-a introdus un nou articol, art. 10 1 , potrivit căruia: "prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (..) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul. " Dispozițiile art. 10 1 mai sus arătate, în lipsa unor norme tranzitorii instituite prin dispozițiile Legii nr. 2/2013, în raport de prevederile art. 725 alin. (2) C. proc.

civ. 1865, sunt aplicabile doar proceselor începute după intrarea în vigoare a noii norme de competență, nu și celor în curs de soluționare. Soluția se impune și în raport de interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor tranzitorii cuprinse în art. XXIII alin. (1) - (4) din Legea nr. 2/2013, care se referă în mod restrictiv doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal (nu și în materia contravențională) ­și cu indicarea instanțelor pe rolul cărora se află astfel de procese, respectiv, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și curțile de apel. În speță, se constată că plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi anterior adoptării Legii nr. 2/2013 și anume la data de 15 martie 2012, caz în care competența teritorială de soluționare revine, potrivit prevederilor art. 10 din O.G.

nr. 15/2002 coroborate cu ale art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Întrucât contravențiile au fost săvârșite în localitatea Seaca, jud. Vâlcea, aflată în circumscripția Judecătoriei Brezoi, acestei instanțe îi revine competența de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2013. Procesat de GGC - AM