ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4539/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin procesul-verbal de constatare a contravenției seria X nr. X1 din 05 decembrie 2011, contravenienta G.B.I.G. a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de dispozițiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că, la data de 17 iunie 2011, autovehiculul categoria B cu nr. de înmatriculare X, aparținând acesteia, a circulat pe DN 7 km 188+900 m pe raza localității Seaca, jud. Vâlcea fără a deține rovinietă valabilă. Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi, la data de 29 decembrie 2011, în dosarul nr. X, petenta a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție menționat mai sus, prin care a fost sancționată cu amendă în cuantum de 750 RON și a fost obligată să achite și tariful de despăgubire în valoare de 96 euro, adică 417,58 RON.

Prin Sentința civilă nr. 1.293 din 18 martie 2013, Judecătoria Brezoi a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu, în raport de faptul că, potrivit dispozițiilor art. 10 1 din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2003, plângerea însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul, aceste dispoziții fiind de imediata aplicare. De asemenea, a considerat că, așa după cum rezultă din procesul-verbal de constatare a contravenției seria X nr. X1 din 05 decembrie 2011, domiciliul contravenientei este în localitatea Hotarele, jud. Giurgiu, adică în raza teritorială a Judecătoriei Giurgiu.

Prin Sentința civilă nr. 5.014 din 29 mai 2013, pronunțată în dosarul nr. X, Judecătoria Giurgiu a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei Brezoi, reținând că, referitor la contravențiile privind taxa de drum, instanța competentă unde se depune plângerea este instanța în raza căreia domiciliază sau își are sediul contravenientul doar la cererile formulate ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, iar în speță, plângerea a fost înregistrată la data de 29 decembrie 2011, anterior intrării în vigoare a actului normativ menționat, care nu își găsește aplicabilitatea în cauza de față. Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele: Obiectul cauzei este plângerea prin care a fost contestat procesul-verbal de constatare a contravenției seria X nr. X1 din 05 decembrie 2011, prin care petenta G.B.I.G.

a fost sancționată cu amendă în cuantum de 750 RON și a fost obligată să achite și tariful de despăgubire în valoare de 96 euro, adică 417,58 RON, reținându-se că autovehiculul categoria B cu nr. de înmatriculare X, aparținând acesteia, a circulat pe DN 7 km 188+900 m pe raza localității Seaca, jud. Vâlcea fără a deține rovinietă valabilă. În temeiul dispozițiilor art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența de soluționare a plângerii formulată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, revine judecătoriei în raza teritorială a căreia a fost săvârșită contravenția. Potrivit prevederilor art. 10 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, contravențiilor prevăzute la art. 8 din acest act normativ le sunt aplicabile dispozițiile O.G.

nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Prin art. III alin. (2) din Legea nr. 2/2013, după dispozițiile art. 10 din O.G. din 15/2002, s-a introdus un nou articol, art. 10 1 , potrivit căruia: "prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (..) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul". Dispozițiile art. 10 mai sus arătate, în lipsa unor norme tranzitorii instituite prin dispozițiile Legii nr. 2/2013, în raport de prevederile art. 725 alin. 2 C. proc. civ. 1865, sunt aplicabile doar proceselor începute după intrarea în vigoare a noii norme de competență, nu și celor în curs de soluționare.

Soluția se impune și în raport de interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor tranzitorii cuprinse în art. XXIII alin. (1) - (4) din Legea nr. 2/2013, care se referă în mod restrictiv doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal (nu și în materia contravențională) și cu indicarea instanțelor pe rolul cărora se află astfel de procese, respectiv, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și curțile de apel. În speță, se constată că plângerea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi anterior adoptării Legii nr. 2/2013 și anume la data de 29 decembrie 2011, caz în care competența teritorială de soluționare revine, potrivit prevederilor art. 10 din O.G.

nr. 15/2002 coroborate cu ale art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Întrucât contravenția a fost săvârșită în localitatea Seaca, jud. Vâlcea, aflată în circumscripția Judecătoriei Brezoi, acestei instanțe îi revine competența de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2013. Procesat de GGC - AM