ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4539/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a

contravenției seria X nr. X1 din 05 decembrie 2011, contravenienta G.B.I.G. a

fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de dispozițiile art.

8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că, la data de 17 iunie

2011, autovehiculul categoria B cu nr. de înmatriculare X, aparținând acesteia,

a circulat pe DN 7 km 188+900 m pe raza localității Seaca, jud. Vâlcea fără a

deține rovinietă valabilă.

Prin plângerea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi, la data de 29 decembrie 2011, în

dosarul nr. X, petenta a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție

menționat mai sus, prin care a fost sancționată cu amendă în cuantum de 750 RON

și a fost obligată să achite și tariful de despăgubire în valoare de 96 euro,

adică 417,58 RON.

Prin Sentința civilă

nr. 1.293 din 18 martie 2013, Judecătoria Brezoi a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu, în raport de faptul că,

potrivit dispozițiilor art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, privind

aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de

drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.

2/2003, plângerea însoțită de copia procesului-verbal de constatare a

contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție

domiciliază sau își are sediul contravenientul, aceste dispoziții fiind de

imediata aplicare.

De asemenea, a

considerat că, așa după cum rezultă din procesul-verbal de constatare a

contravenției seria X nr. X1 din 05 decembrie 2011, domiciliul contravenientei

este în localitatea Hotarele, jud. Giurgiu, adică în raza teritorială a

Judecătoriei Giurgiu.

Prin Sentința civilă

nr. 5.014 din 29 mai 2013, pronunțată în dosarul nr. X, Judecătoria Giurgiu a

declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea

Judecătoriei Brezoi, reținând că, referitor la contravențiile privind taxa de

drum, instanța competentă unde se depune plângerea este instanța în raza căreia

domiciliază sau își are sediul contravenientul doar la cererile formulate

ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, iar în speță, plângerea a fost

înregistrată la data de 29 decembrie 2011, anterior intrării în vigoare a

actului normativ menționat, care nu își găsește aplicabilitatea în cauza de

față.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei este

plângerea prin care a fost contestat procesul-verbal de constatare a

contravenției seria X nr. X1 din 05 decembrie 2011, prin care petenta G.B.I.G.

a fost sancționată cu amendă în cuantum de 750 RON și a fost obligată să achite

și tariful de despăgubire în valoare de 96 euro, adică 417,58 RON, reținându-se

că autovehiculul categoria B cu nr. de înmatriculare X, aparținând acesteia, a

circulat pe DN 7 km 188+900 m pe raza localității Seaca, jud. Vâlcea fără a

deține rovinietă valabilă.

În temeiul

dispozițiilor art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, competența de soluționare a plângerii formulată împotriva

procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, revine

judecătoriei în raza teritorială a căreia a fost săvârșită contravenția.

Potrivit prevederilor

art. 10 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a

infrastructurii de transport rutier, contravențiilor prevăzute la art. 8 din

acest act normativ le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind

regimul juridic al contravențiilor.

Prin art. III alin.

(2) din Legea nr. 2/2013, după dispozițiile art. 10 din O.G. din 15/2002, s-a

introdus un nou articol, art. 10

1

, potrivit căruia: "prin

derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (..) plângerea, însoțită de copia

procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în

a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul".

Dispozițiile art. 10

mai sus arătate, în lipsa unor norme tranzitorii instituite prin dispozițiile

Legii nr. 2/2013, în raport de prevederile art. 725 alin. 2 C. proc. civ. 1865,

sunt aplicabile doar proceselor începute după intrarea în vigoare a noii norme

de competență, nu și celor în curs de soluționare.

Soluția se impune și

în raport de interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor

tranzitorii cuprinse în art. XXIII alin. (1) - (4) din Legea nr. 2/2013, care

se referă în mod restrictiv doar la procesele în materia contenciosului

administrativ și fiscal (nu și în materia contravențională) și cu indicarea

instanțelor pe rolul cărora se află astfel de procese, respectiv, Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și curțile

de apel.

În speță, se constată

că plângerea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi anterior

adoptării Legii nr. 2/2013 și anume la data de 29 decembrie 2011, caz în care

competența teritorială de soluționare revine, potrivit prevederilor art. 10 din

O.G. nr. 15/2002 coroborate cu ale art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001,

judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Întrucât contravenția

a fost săvârșită în localitatea Seaca, jud. Vâlcea, aflată în circumscripția

Judecătoriei Brezoi, acestei instanțe îi revine competența de soluționare a

cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 15 octombrie 2013.

Procesat de GGC - AM