ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3593/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3593/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, reclamantul A.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor,

obligarea

pârâtei

la

reintegrarea pe postul deținut anterior și la plata drepturilor salariale

actualizate

la

zi

până la data plății

efective, susținând faptul că, potrivit sentinței nr. 245 din

04

mai

2010

pronunțată în Dosarul nr. 1642/54/

2009,

a

fost anulat și s-a suspendat executarea Ordinului nr. 69546 din 23 aprilie 2009

emis de către instituția pârâtă prin care s-a dispus acordarea unui preaviz de

30 de zile

și

eliberarea

ulterioară din funcția de director executiv adjunct.

Prin întâmpinarea formulată,

autoritatea pârâtă a invocat excepția autorității de lucru judecat, motivat de faptul

că

prezenta acțiune are același obiect cu acțiunea din Dosarul

nr. 1642/54/2009 al Curții de Apel Craiova, privind aceleași părți, iar prin sentința

nr. 245 din 04 mai 2010 instanța a anulat ordinul contestat de către reclamant.

Pârâta a mai precizat faptul că împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, care

urmează a fi soluționat irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția contencios administrativ și fiscal.

Prin

sentința nr.

407

din 27 septembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea

formulată de reclamantul

A.P. în contradictoriu cu pârâta

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru

Siguranța Alimentelor, a dispus

reintegrarea reclamantului

pe funcția deținută anterior și a obligat pârâta să-i plătească reclamantului drepturile

salariale, actualizate cu indicele de inflație începând cu data eliberării din funcție

și până la executarea efectivă.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce privește excepția

autorității de lucru judecat, Curtea a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, întrucât,

pe de o parte, nu este îndeplinită condiția prealabilă ca litigiul

anterior

să fi fost soluționat irevocabil, iar, pe de altă parte, între cele două litigii

există numai identitate de părți.

Astfel,

din punctul de vedere al cauzei și al obiectului, instanța de fond a constatat că

în litigiul anterior s-a invocat constatarea nulității Ordinului nr. 69546 din 23

aprilie 2009 emis de Președintele

Autorității Naționale Sanitar Veterinare și

pentru Siguranța Alimentelor

, iar în prezentul litigiu

se invocă și se solicită obligarea pârâtei la reintegrarea pe postul deținut anterior

și plata drepturilor salariale actualizate la zi până la data plății efective.

Examinând

fondul cauzei, prima instanță a considerat că cererea formulată în prezenta cauză

se află într-o relație de accesorietate față de cererea de anulare a Ordinului

nr. 69546/2009 ce a format obiectul cauzei nr. 1642/54/2009, însă Curtea a apreciat

că aceasta poate fi soluționată și pe cale separată, nefiind obligatoriu ca cererea

de reintegrare să fie formulată odată cu cererea de anulare actului.

De

asemenea, prima instanță a reținut că această relație este operantă atât în situația

respingerii recursului, precum și în situația admiterii acestuia, accesoriul urmând

soarta principalului.

Având

în vedere că în cauza de față devin operante aceleași argumente referitoare la caracterul

nelegal al ordinului emis în aplicarea unor dispoziții legale declarate neconstituționale,

Curtea a apreciat că acțiunea formulată este întemeiată.

Pe

de altă parte, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că,

prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională a constatat că

Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională, deoarece O.U.G.

nr. 37/2009 afectează regimul instituțiilor fundamentale ale statului în sensul

art. 115 alin. (6) din Constituție, instituții dintre care fac parte și serviciile

publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației

publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, potrivit art. 123

alin. (2) din Constituție.

Instanța

de fond a redat argumentele Curții Constituționale, potrivit cărora „prin dispozițiile

sale, O.U.G. nr. 37/2009 exprimă o tendință de politizare a structurilor guvernamentale

din unitățile administrativ-teritoriale, mai precis la nivelul județelor și pune

în discuție regimul constituțional și legal actual al funcției publice”, iar neconstituționalitatea

Legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 derivă din neconstituționalitatea acestei

ordonanțe de urgență, legea care aprobă o ordonanță de urgență neconstituțională

fiind ea însăși neconstituțională.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs în termenul legal pârâta

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, invocând

ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ..

În motivarea recursului,

pârâta a arătat, în esență, următoarele:

Instanța de fond a respins

în mod neîntemeiat excepția autorității de lucru judecat, însă în realitate, puterea

de lucru judecat nu trebuie legată numai de hotărârile irevocabile, deoarece și

hotărârile definitive au o putere de lucru judecat provizoriu care se va consolida

sau se va desființa în funcție de soluția dată în recurs. Pe de altă parte, hotărârile

irevocabile pot fi totuși desființate prin intermediul căilor extraordinare de atac.

Este neîntemeiată susținerea

instanței în sensul că între cele două litigii există numai identitate de părți

. Pe rolul Curții de Apel Craiova s-a aflat Dosarul nr. 1642/54/2009 prin care reclamantul

A.P. a solicitat anularea și suspendarea Ordinului nr. 69546 din 23 aprilie 2009

prin care a fost eliberat din funcția de director executiv adjunct al Direcției

Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Mehedinți, iar a anulat respectivul

act administrativ, astfel că efectele juridice ale anulării ordinului nu pot conduce

decât la reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior. Așadar, scopul

final urmărit de reclamant este același în ambele acțiuni, de unde rezultă și identitatea

de cauză.

Așa cum se poate observa,

prezenta acțiune este identică cu acțiunea în anulare ce face obiectul Dosarului

nr. 1642/54/2009, motiv pentru care sunt întrunite condițiile triplei identități.

Pe fondul cauzei, acțiunea

este neîntemeiată. Prin Ordinul nr. 69546 din 23 aprilie 2009 s-a dispus încetarea

raportului de serviciu al reclamantului, prin eliberarea din funcția publică de

conducere de director executiv adjunct al Direcției Sanitar Veterinare și pentru

Siguranța Alimentelor Mehedinți, din motive neimputabile funcționarului public.

Reclamantul a contestat

acest act administrativ, solicitând anularea și suspendarea ordinului, iar instanța,

prin încheierea din 29 septembrie 2009 a respins cererea de suspendare, și prin

sentința civilă nr. 245 din 4 mai 2010 a anulat respectivul ordin. Împotriva sentinței

instanței de fond s-a declarat recurs, care urmează să fie soluționat în mod irevocabil

de către Înalta Curte de Casație și Justiție .

Așa fiind, susținerea

reclamantului că prin sentința civilă nr. 245 din 4 mai 2010 a fost anulat și s-a

suspendat executarea Ordinului nr. 69546 din 23 aprilie 2009, este neîntemeiată

și trebuie respinsă, întrucât instanța de fond a dispus numai anularea acelui ordin,

nu și suspendarea acestuia, hotărârea fiind definitivă, dar neexecutorie, conform

art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Apoi, în raport de dispozițiile

art. 99 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999, reintegrarea funcționarului public

pe funcția deținută anterior se poate dispune numai în situația în care se pronunță

o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care se constată nelegalitatea

sau netemeinicia eliberării sau destituirii din funcție și se dispune reintegrarea.

Având în vedere că reclamantul

are deja o hotărâre judecătorească definitivă prin care a fost anulat ordinul de

eliberare din funcție, sentință împotriva căreia s-a declarat recurs, iar cererea

de suspendare a fost respinsă, rezultă că solicitarea acestuia ce face obiectul

prezentei acțiuni este neîntemeiată și trebuie respinsă.

Examinând sentința atacată,

prin prisma criticilor formulate, precum și în temeiul art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse

în continuare:

Contrar celor susținute

de recurentă, prima instanță a pronunțat o soluție legală când a respins excepția

autorității de lucru judecat invocată de pârâtă.

Autoritatea de lucru judecat

este o excepție de fond care, are drept scop să evite pronunțarea unor hotărâri

contradictorii în aceeași cauză, să pună capăt irevocabil unui litigiu, care altfel

s-ar putea repeta.

Conform art. 1201 C. civ.,

sediul autorității lucrului judecat, „este lucru judecat atunci când a doua cerere

de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este

între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate”.

Având ca reper textul

legal precitat, autoritatea de lucru judecat este condiționată de tripla identitate

a celor trei elemente: obiect, cauză și părți. Or, în speță, așa cum bine a reținut

judecătorul fondului, între prezenta cauză și Dosarul nr. 1642/54/2009 nu există

decât identitate de părți, astfel că nu este vorba de unul și același litigiu care

se repetă. Legătura dintre această cauză și Dosarul nr. 1642/54/2009 este dată de

împrejurarea că cererea formulată în prezentul dosar de către reclamant are caracter

accesoriu față de capetele de cerere din dosarul mai sus amintit . Astfel, în Dosarul

nr. 1642/54/2009 reclamantul a solicitat anularea Ordinului nr. 69546 din 23 aprilie

2009 emis de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor, precum și suspendarea executării acestuia, act administrativ individual

prin care pârâta l-a eliberat din funcția publică de conducere, de director executiv

adjunct al Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Mehedinți,

pe când în cauza de față a solicitat reintegrarea în respectiva funcție. Este vorba,

așadar, în prezenta cauză de o cerere de reintegrare pe post, formulată pe cale

separată față de cererea principală ce viza anularea ordinului de eliberare din

funcție.

De asemenea, criticile

formulate de recurentă pe fondul cauzei sunt neîntemeiate.

Recurenta susține că în

mod greșit prima instanță a dispus reintegrarea reclamantului A.P. pe funcția deținută

anterior, pe considerentul că prin sentința nr. 245 din 4 mai 2010 pronunțată în

Dosarul nr. 1642/54/2009 Curtea de Apel Craiova, a admis acțiunea și a anulat Ordinul

nr. 69546 din 23 aprilie 2009 deoarece Autoritatea Națională Sanitar Veterinară

și pentru Siguranța Alimentelor a formulat recurs împotriva acestei hotărâri, ce

urmează a fi soluționat de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Critica recurentei nu

poate fi primită.

Înalta Curte constată

că recursul promovat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 245 din 4 mai 2010

a Curții de Apel Craiova, a fost respins de instanța supremă prin decizia civilă

nr. 1103 din 24 februarie 2011 reținându-se că eliberarea reclamantului din funcția

publică pe care o deținea a reprezentat un act nelegal, de natură a afecta în mod

evident securitatea raporturilor de funcție publică, ordinul atacat fiind afectat

de viciul de neconstituționalitate al O.U.G. nr. 37/2009, act normativ în baza căruia

a fost emis actul administrativ individual în discuție.

Așadar, în condițiile

în care s-a tranșat irevocabil în sensul anulării ordinului de eliberare din funcție

al reclamantului, rezultă că soluția instanței de fond de a-l reintegra pe postul

deținut anterior este legală.

Apoi, este lipsit de relevanță

că prima instanță a respins cererea de suspendare a Ordinului nr. 69546 din 23 aprilie

2009 ori că pârâta nu l-a reintegrat în funcție pe reclamant după pronunțarea sentinței

civile nr. 245 din 4 mai 2010. O astfel de măsură nici nu era posibilă în lipsa

unui capăt de cerere expres formulat în acest sens în Dosarul nr. 1642/54/2009.

Tocmai de aceea reclamantul a cerut, pe cale separată, în prezentul dosar, reintegrarea

în funcție, pentru a complini lipsa unei astfel de cereri în primul dosar.

Față de cele ce preced,

Înalta Curte, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat

recursul formulat de pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională

Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva sentinței nr. 407 din

27 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie

2011.