ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5327/2011

Deliberând asupra recursurilor civile de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 135 din 06 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a fost admisă, în parte, acțiunea precizată formulată de reclamantul K.E., în temeiul Legii nr. 221/2009 și a fost obligat pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, să-i plătească reclamantului suma de 10.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de acesta, prin condamnarea cu caracter politic, în baza sentinței nr. 354/1956 a Tribunalului Militar Cluj, precum și suma de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința nr. 354/1956 a Tribunalului Militar Cluj, reclamantul a fost condamnat la 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale, pedeapsă din care a executat 6 ani și 3 luni, că potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 constituie de drept condamnare cu caracter politic cea pronunțată pentru infracțiunea ce a atras condamnarea reclamantului, situație în care acesta este îndreptățit la plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, în cuantum de 10.000 euro. Apelul declarat de pârât a fost admis, prin decizia nr. 131/A din 23 septembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, a fost schimbată în parte sentința tribunalului, în sensul că a fost redus cuantumul despăgubirilor la suma de 6.500 euro sau echivalentul în lei la data plății și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți. Reclamantul și-a încadrat recursul în prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. și a susținut că ulterior pronunțării deciziei atacate, Curtea Constituțională a hotărât că plafonarea despăgubirilor la 10.000 euro, prin O.U.G. nr. 62/2010 este neconstituțională și că raportat la prejudiciul moral suferit este exagerat de mică suma stabilită de instanța de apel. Prin recursul încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., pârâtul a susținut, în esență, că suma stabilită de Curtea de Apel este exagerat de mare și constituie venituri nejustificate. Recursul reclamantului este fondat, iar cel al pârâtului este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.

Prima critică formulată de recurentul-reclamant privitoare la Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale este neîntemeiată, deoarece această decizie este ulterioară celei pronunțată de curtea de apel. Cu privire la cuantumul daunelor morale, recursul reclamantului este fondat, iar cel al pârâtului este nefondat. Legiuitorul nu a stabilit criterii legale pentru determinarea prejudiciului moral. Doctrina și jurispiudența au consacrat însă anumite criterii pentru cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral, cum este echitatea, criterii ce decurg din principiul reparării integrale a prejudiciului. Instanța are obligația să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit și despăgubirile acordate, care să permită celui prejudiciat anumite avantaje de natură a atenua suferințele morale, fără a se ajunge în situația îmbogățirii fără just temei.

În termenii Convenției Europene a Drepturilor Omului, criteriul echității în materia despăgubirilor morale are în vedere necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii, dar, în același timp, despăgubirile să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului și nici venituri nejustificate pentru victimă. Curtea va constata că suma de 10.000 euro stabilită de instanța de fond, reflectă menținerea echilibrului în raport de prejudiciul moral suferit de reclamant, prin condamnarea cu caracter politic. În consecință, conform art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a fi admis recursul declarat de reclamant, a fi modificată decizia atacată, în sensul respingerii apelului pârâtului și a fi respins, ca nefondat recursul declarat de acesta din urmă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul K.E. împotriva deciziei nr. 131/A din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția civilă. Modifică decizia atacată, în sensul că respinge ca nefondat, apelul declarat de pârât împotriva sentinței nr. 135 din 06 mai 2010 a Tribunalului Hunedoara, secția civilă, pe care o menține. Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice pentru Statul Român reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Hunedoara împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2011.