ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5327/2011

Deliberând asupra recursurilor civile de

față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin

sentința nr. 135 din 06 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția civilă,

a fost admisă, în parte, acțiunea precizată formulată de reclamantul K.E., în temeiul

Legii nr. 221/2009 și a fost obligat pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul

Finanțelor Publice, să-i plătească reclamantului suma de 10.000 euro sau echivalentul

în lei la data plății, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit

de acesta, prin condamnarea cu caracter politic, în baza sentinței nr. 354/1956

a Tribunalului Militar Cluj, precum și suma de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că prin sentința nr. 354/1956 a Tribunalului Militar Cluj, reclamantul

a fost condamnat la 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire

contra ordinii sociale, pedeapsă din care a executat 6 ani și 3 luni, că potrivit

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 constituie de drept condamnare cu caracter

politic cea pronunțată pentru infracțiunea ce a atras condamnarea reclamantului,

situație în care acesta este îndreptățit la plata de despăgubiri pentru prejudiciul

moral suferit, în cuantum de 10.000 euro.

Apelul declarat de pârât a fost admis,

prin decizia nr. 131/A din 23 septembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia,

a fost schimbată în parte sentința tribunalului, în sensul că a fost redus cuantumul

despăgubirilor la suma de 6.500 euro sau echivalentul în lei la data plății și au

fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

ambele părți.

Reclamantul și-a încadrat recursul în prevederile

art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. și a susținut că ulterior pronunțării deciziei

atacate, Curtea Constituțională a hotărât că plafonarea despăgubirilor la 10.000

euro, prin O.U.G. nr. 62/2010 este neconstituțională și că raportat la prejudiciul

moral suferit este exagerat de mică suma stabilită de instanța de apel.

Prin recursul încadrat în prevederile

art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., pârâtul a susținut, în esență, că suma stabilită

de Curtea de Apel este exagerat de mare și constituie venituri nejustificate.

Recursul reclamantului este fondat, iar

cel al pârâtului este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.

Prima critică formulată de recurentul-reclamant

privitoare la Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale este

neîntemeiată, deoarece această decizie este ulterioară celei pronunțată de curtea

de apel.

Cu privire la cuantumul daunelor morale,

recursul reclamantului este fondat, iar cel al pârâtului este nefondat.

Legiuitorul nu a stabilit criterii legale

pentru determinarea prejudiciului moral.

Doctrina și jurispiudența au consacrat

însă anumite criterii pentru cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul

moral, cum este echitatea, criterii ce decurg din principiul reparării integrale

a prejudiciului.

Instanța are obligația să stabilească un

anumit echilibru între prejudiciul moral suferit și despăgubirile acordate, care

să permită celui prejudiciat anumite avantaje de natură a atenua suferințele morale,

fără a se ajunge în situația îmbogățirii fără just temei.

În termenii Convenției Europene a Drepturilor

Omului, criteriul echității în materia despăgubirilor morale are în vedere necesitatea

ca persoana vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral

suferit, cu efecte compensatorii, dar, în același timp, despăgubirile să nu reprezinte

amenzi excesive pentru autorii prejudiciului și nici venituri nejustificate pentru

victimă.

Curtea va constata că suma de 10.000

euro stabilită de instanța de fond, reflectă menținerea echilibrului în raport de

prejudiciul moral suferit de reclamant, prin condamnarea cu caracter politic.

În consecință, conform art. 312 alin. (1)

din C. proc. civ., urmează a fi admis recursul declarat de reclamant, a fi modificată

decizia atacată, în sensul respingerii apelului pârâtului și a fi respins, ca nefondat

recursul declarat de acesta din urmă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul

K.E. împotriva deciziei nr. 131/A din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Alba-Iulia,

secția civilă.

Modifică decizia atacată, în sensul că

respinge ca nefondat, apelul declarat de pârât împotriva sentinței nr. 135 din 06

mai 2010 a Tribunalului Hunedoara, secția civilă, pe care o menține.

Respinge ca nefondat, recursul declarat

de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice pentru Statul Român reprezentat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Hunedoara împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

iunie 2011.