ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4877/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 208 din 05 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul B.A. împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, care a fost obligat să-i plătească reclamantului sumele de 120.000 euro, echivalentul în RON, la cursul din ziua plății și de 500 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 462/1956, pronunțată de Tribunalul Militar Timișoara, reclamantul a fost condamnat la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de agitație publică prevăzută de art. 327 alin. (3) C. pen., pedeapsă executată în perioada 30 octombrie 1956-05 februarie 1963, condamnarea suferită de reclamant încadrându-se în prevederile Legii nr. 221/2009 privitoare la condamnările cu caracter politic de drept și că pentru prejudiciul moral suferit acesta este îndreptățit la plata unor daune morale în cuantum de 120.000 euro.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a pronunțat decizia nr. 179/A din 11 iunie 2010, prin care a fost respins apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței Tribunalului, a fost admis apelul declarat de B.H., succesor al reclamantului, a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul stabilirii cuantumului daunelor morale la suma de 200.000 euro, echivalentul în RON la cursul din ziua plății, și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Schimbând soluția primei instanțe, Curtea de apel a reținut că pe perioada detenției de 6 ani, 3 luni și 6 zile, reclamantul a fost supus unor grave suferințe fizice și morale, iar după această perioadă a suportat dificultăți de ordin profesional și social.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj. Pârâtul și-a încadrat recursul în prevederile art. 304 pct. 5, 6 și 7 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că nu a fost legal citat, la sediul din București, sector 5; că a fost stabilit un cuantum exagerat de mare cu titlu de daune morale; că reclamantul a mai beneficiat și de alte măsuri reparatorii; că apelantul B.H. nu are calitate procesuală activă și că nu se justifică majorarea daunelor morale de către instanța de apel. Prin recursul încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a susținut că reclamantul a beneficiat de mai multe drepturi urmare condamnării sale, printre care o indemnizație în cuantum total de 20.000 euro, în baza Decretului-Lege nr. 118/1990 și că este nejustificat de mare suma stabilită de Curtea de apel, cu titlu de daune morale.

Recursurile sunt fondate numai în ceea ce privește cuantumul daunelor morale. Statul Roman, prin Ministerul Finanțelor Publice a fost legal citat la sediul procesual ales, indicat în cererea de apel, și anume la sediul D.G.F.P. Cluj. Apelantul B.H. și-a dovedit calitatea procesuală în faza de apel cu certificatul de deces al reclamantului B.A. și cu certificatul său de naștere din care rezultă că este fiul acestuia, acte depuse în copie la instanța de apel. Conform art. 5 alin. (4) din Legea nr. 221/2009, această lege se aplică și persoanelor cărora le-au fost recunoscute drepturile prevăzute în Decretul-Lege nr. 118/1990 și în O.U.G. nr. 214/1999. Așa fiind, se constată că sunt nefondate motivele de recurs privitoare la aceste aspecte.

În privința cuantumului daunelor morale, doctrina și practica au consacrat anumite criterii pentru cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral, cum este echitatea, criterii ce decurg din principiul reparării integrale a prejudiciului. Este necesar a fi stabilit un echilibru între prejudiciul moral suferit și despăgubirile acordate, care să permită celui prejudiciat anumite avantaje de natură a atenua suferințele morale, fără a se ajunge însă în situația îmbogățirii fără just temei. În termenii Convenției Europene a Drepturilor Omului, criteriul echității în materia despăgubirilor morale are în vedere necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii, dar, în același timp, despăgubirile să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului și nici venituri nejustificate pentru victime.

Curtea va constata că suma de 60.000 euro, echivalentul în RON la data plății, reflectă menținerea echilibrului în raport cu prejudiciul moral suferit prin condamnare și consecințele ulterioare ale acesteia. În consecință, urmează a fi admise recursurile, a fi modificată decizia Curții de apel, în sensul respingerii apelului reclamantului, admiterii apelului pârâtului și schimbării sentinței în privința cuantumului daunelor morale de 60.000 euro, echivalentul în RON la data plății, și a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 179/A din 11 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Modifică decizia recurată, în sensul că respinge apelul declarat de reclamantul B.H. împotriva sentinței nr. 208 din 05 martie 2010 a Tribunalului Cluj, secția civilă. Admite apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva aceleiași sentințe, pe care o schimbă în parte, în sensul că stabilește cuantumul daunelor morale la 60.000 euro, echivalentul în RON la data plății.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 iunie 2011.