ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4623/2020

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată la data de 19 decembrie 2019, pe rolul Curții de Apel Ploiești, sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Prim Ministru B., a solicitat anularea actului administrativ reprezentat de Hotărârea de Guvern nr. 862 din 10 decembrie 2019 privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detașarea în condițiile legii, a funcției publice de preferat al județului Buzău și repunerea părților în situația anterioară prezentei cereri și suspendarea efectelor actului administrativ până la soluționarea definitivă a prezentei acțiuni.

Prin sentința nr. 51/16.06.2020, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția necompetenței materiale a Curții și a declinat cauza având ca obiect "anulare act administrativ", formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI - PALATUL VICTORIA și PRIM MINISTRUL ROMÂNIEI - B., în favoarea Tribunalului Buzău, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 109 din Legea nr. 188 din 1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Curtea a reținut că reclamanta are calitatea de funcționar public în cadrul Gărzii Naționale de Mediu, fiind numită în funcția publică de execuție.

Este adevărat că Hotărârea de Guvern nr. 862 din 10 decembrie 2019 privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detașarea în condițiile legii, a funcției publice de preferat al județului Buzău, este emisă de o autoritate publică centrală, însă această împrejurare nu schimbă în niciun mod natura litigiului, care are ca obiect modificarea raporturilor de serviciu ale unui funcționar public.

În această situație, Curtea a apreciat că instanța competentă este Tribunalul Buzău, având în vedere că Legea nr. 188/1999 ce reglementează statutul funcționarului public este o lege specială în raport cu Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, aplicându-se cu prioritate în baza principiului de drept specialia generalibus derogant, în ce privește competența materială.

În consecință, competența în această materie se determină în funcție de prevederile legii speciale, iar nu de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, prin raportare la rangul autorității emitente.

Așadar, independent de rangul și tipul autorității în care își desfășoară raporturile de serviciu funcționarul public, ori de rangul autorității emitente a unui act administrativ ce privește raporturile de serviciu ale acestuia, litigiile în această materie sunt de competența secției de contencios administrativ a tribunalului.

De altfel, aceasta este și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu titlu de exemplu prin Decizia nr. 59 din 17.01.2018, S. I civ., dată în soluționarea unui conflict negativ de competență.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 132 C. proc. civ. Curtea a admis excepția de necompetență materială invocată de pârâți și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

Dosarul a fost înregistrat, la data de 23.06.20919, pe rolul Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 433 din data de 23 iulie 2020 Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială și teritorială a secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Buzău, invocată de reclamanta contestatoare și de instanță și a declinat competența de soluționare a acțiunii în anularea H.G. nr. 862/10.12.2019 privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detașare, a funcției de prefect de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Prim Ministru al României, domnul B., în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Buzău a reținut că reclamanta A. deține în prezent calitatea de funcționar public în cadrul Gărzii Naționale de Mediu, fiind numită în funcția publică de execuție, până la data de 24.04.2017, când a intrat în vigoare H.G. nr. 238/20.04.2017 privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detașare în condițiile legii, a funcției publice de prefect al județului Buzău, în condițiile prevăzute la art. 89 alin. (2)

1

și art. 92 alin. (1)

1

din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.

Reclamanta a exercitat funcția de prefect până la data de 11.12.2019, când a fost publicată H.G. nr. 862/10.12.2019 privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detașare în condițiile legii, a funcției publice de preferat al județului Buzău.

În spetă, instanța a apreciat că sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Avand în vedere ca hotărârea de guvern este un act emis de o autoritate publică centrală, instanța a apreciat că se aplică prevederile Legii nr. 554/2004, în funcție de care se determină competența materială a instanței de contencios administrativ.

Tribunalul Buzău a avut în vedere și faptul că, pe rolul Curții de Apel Ploiești, odată cu prezenta cauză, reclamanta a înregistrat și dosarul nr. x/2019, avand ca obiect suspendare executare act administrativ.

În cadrul acelui dosar, verificându-și competenta, instanța a apreciat că este competentă din punct de vedere material, pe considerentele următoare: "De asemenea, Curtea, având în vedere că se solicită suspendarea provizorie a executării dispozițiilor H.G. nr. 862/2019 emisă de o autoritate publică centrală, apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 motiv pentru care este competentă material, teritorial și general să soluționeze prezenta cauză și să respingă excepția necompetenței materiale invocată. De asemenea, Curtea, apreciază că este competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză".

În aceste condiții, prin sentința nr. 14/11.02.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea a pronunțat următoarea soluție: "Respinge cererea având ca obiect suspendare executare act administrativ formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul PRIM MINISTRUL ROMÂNIEI - B., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Respinge cererea de suspendare a executării H.G. nr. 862 din 10 decembrie 2019 formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI - PALATUL VICTORIA și intervenientul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, ca fiind neîntemeiată. Admite cererea de intervenție accesorie formulată de MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, în interesul pârâtului Guvernul României".

În aceste condiții, tribunalul a admis excepția de necompetență materială și teritorială a secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Buzău, invocată de reclamanta contestatoare și de instanță și a declinat competența de soluționare a acțiunii în anularea H.G. nr. 862/10.12.2019 privind încetarea exercitarii, cu caracter temporar, prin detașare, a funcției de prefect de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Prim Ministru al României, domnul B., în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea actului administrativ reprezentat de Hotărârea de Guvern nr. 862 din 10 decembrie 2019 privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detașarea în condițiile legii, a funcției publice de preferat al județului Buzău și repunerea părților în situația anterioară prezentei cereri și suspendarea efectelor actului administrativ până la soluționarea definitivă a prezentei acțiuni.

Conflictul negativ de competență între cele două instanțe a fost generat de aspectul competenței materiale, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente se va avea în vedere faptul că, reclamanta A. deține în prezent calitatea de funcționar public în cadrul Gărzii Naționale de Mediu, fiind numită în funcția publică de execuție, până la data de 24.04.2017, când a intrat în vigoare H.G. nr. 238/20.04.2017 privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detașare în condițiile legii, a funcției publice de prefect al județului Buzău, în condițiile prevăzute la art. 89 alin. (2)

1

și art. 92 alin. (1)

1

din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.

În acest context, se vor avea în vedere dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188 din 1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Într-adevăr, Hotărârea de Guvern nr. 862 din 10 decembrie 2019 privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detașare în condițiile legii, a funcției publice de preferat al județului Buzău, este emisă de o autoritate publică centrală, însă în mod corect a reținut Curtea de Apel Ploiești că această împrejurare nu schimbă în niciun mod natura litigiului, care are ca obiect modificarea raporturilor de serviciu ale unui funcționar public, deoarece competența în această materie se determină în funcție de prevederile legii speciale, iar nu de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, prin raportare la rangul autorității emitente.

Așadar, independent de rangul și tipul autorității în care își desfășoară raporturile de serviciu funcționarul public, ori de rangul autorității emitente a unui act administrativ ce privește raporturile de serviciu ale acestuia, litigiile în această materie sunt de competența secției de contencios administrativ a tribunalului.

Așa fiind, Înalta Curte constată că în speță, raportat la circumstanțele cauzei și față de prevederile legale menționate, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Buzău, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Buzău, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Prim-ministrul României B., în favoarea Tribunalul Buzău, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2020.