ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6855/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 14 mai 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Inspectoratul pentru Situații de Urgență Buzău, a solicitat anularea Deciziei Inspectorului General de Brigadă Iamandi Dan-Paul nr. 540/IG din 21.04.2020 având număr de înregistrare 262/39/22.04.2020, anularea sancțiunii disciplinare cu "mustrare scrisă" dispusă prin Ordinul Inspectorului șef nr. 647/20/1-BZ din 27.03.2020 și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiul dedus judecății.

2.1. Hotărârea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 86 din 26 august 2020, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că obiectul litigiului intră în sfera raportului de serviciu al unui funcționar public cu statut special, în interpretarea dată statutului cadrelor militare, prin decizia nr. 10/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în ale cărei considerente s-a reținut că, în lipsa unor prevederi speciale în Legea nr. 80/1995, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 sunt aplicabile cu titlu de drept comun pentru această categorie aparte de funcționari publici care beneficiază de un statut special.

Astfel, cererii de chemare în judecată îi sunt aplicabile dispozițiile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, care prevăd că sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Mai mult decât atât, chiar dacă ar fi fost incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, ce reprezintă norma de drept comun în materia contenciosului administrativ, instanța a reținut că tot tribunalul ar fi competent în primă instanță, având în vedere rangul emitentului actului sancționator, acesta având atura juridică a unui act administrativ în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, competența materială determinându-se în raport de acesta, iar nu de organul emitent al deciziei de soluționare a contestației.

Prin urmare, instanța a admis excepția necompetenței sale materiale și declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, având în vedere domiciliul reclamantului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 18.09.2020, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 595 din 14 octombrie 2020, Tribunalul Buzău a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de reclamant, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că cererea dedusă judecății are ca obiect anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, respectiv ordinul nr. 540/IG al Inspectorului General al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, ceea ce atrage competența secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, competența materială de soluționare a cauzei revine tot curții de apel, întrucât, deși art. 536 din Codul administrativ prevede că, în raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, competența în primă instanță aparține tribunalului, secția de contencios administrativ și fiscal, totuși, art. 382 alin. (1) lit. h) din Codul administrativ exceptează de la categoria funcționarilor publici, tocmai militarii.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Obiectul demersului judiciar constă în anularea Ordinului Inspectorului șef nr. 647/20/I-BZ din 27.03.2020, privind sancționarea disciplinară a reclamantului cu "mustrare scrisă", dispusă în temeiul art. 35 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, precum și a Deciziei Inspectorului General nr. 540/IG din 21.04.2020.

În raport cu obiectul dedus judecății, Înalta Curte reține că actele administrative contestate au fost emise în considerarea raporturilor de serviciu ale reclamantului, cadru militar, având gradul de plutonier major, subofițer operativ principal în cadrul Detașamentului de Pompieri Buzău la Inspectoratul pentru Situații de Urgență "B." al Județului Buzău.

În acest sens, va fi avută în vedere Decizia nr. 10/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 23 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei Române, cu modificările și completările ulterioare, art. 20 din Legea nr. 121/1996 privind organizarea și funcționarea Corpului Pompierilor Militari, cu modificările ulterioare, art. 15 alin. (2) și (3), art. 16, art. 17 și art. 18 din Ordonanța Guvernului nr. 88/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare pentru situații de urgență, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 363/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 2 alin. (2) teza întâi, art. 5 alin. (1) lit. f) și g) și art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1, art. 4-6 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, sunt de competența instanțelor de contencios administrativ litigiile având ca obiect drepturile bănești solicitate de jandarmii din cadrul inspectoratului de jandarmi județean și pompierii din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, personal militar având statutul de cadre militare (ofițeri, maiștri militari și subofițeri) care își desfășoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, specifice funcționarilor publici cu statut special."

În motivarea acestei Decizii, la paragraful 95, s-a reținut că în privința cadrelor militare la care s-a făcut referire, în lipsa unor prevederi speciale în Legea nr. 80/1995, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 sunt aplicabile cu titlu de drept comun pentru această categorie aparte de funcționari publici care beneficiază de un statut special.

Totodată, în conformitate cu art. 536 din O.U.G. nr. 57/2009 privind Codul administrativ, act normativ care a abrogat Legea nr. 188/1999, (c)auzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Prin raportare la considerentele Deciziei nr. 10/2018, pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, considerente aplicabile pentru identitate de rațiune și în litigiul dedus judecății, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine secțiilor/completelor specializate de contencios administrativ din cadrul tribunalelor, dată fiind reluarea art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, în cuprinsul normei regăsite la art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019.

Pornind de la această premisă, Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora competența teritorială revine în mod exclusiv instanței de la domiciliul reclamantului, în speță municipiul Buzău.

Așadar, întrucât în cauză obiectul litigiului intră în sfera raportului de serviciu al unui funcționar public cu statut special, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție statutului cadrelor militare, competența materială în primă instanță aparține tribunalului, iar nu curții de apel.

Cât privește invocarea art. 382 din Codul administrativ aprobat prin O.U.G. nr. 57/2019, ca temei al declinării cauzei de la Tribunalul Buzău la Curtea de Apel Ploiești, Înalta Curte observă că, potrivit acestui articol, doar prevederile Titlului II din Codul administrativ, referitoare la Statutul funcționarilor publici, nu se aplică acestor categorii identificate la art. 382, lit. a)-i), rațiunea fiind aceea a existenței unor legi separate care reglementează statutul fiecăreia dintre categoriile exceptate de la norma generală din cuprinsul Codului administrativ. Aceasta nu înlătură, însă, de la aplicare, prevederile art. 536 din Codul administrativ, care sunt valabile pentru stabilirea competenței materiale în toate situațiile în care obiectul unei cereri de chemare în judecată privește raportul de serviciu al unui funcționar public.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Inspectoratul pentru Situații de Urgență ISU Buzău și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență IGSU, în favoarea Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2020.