ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3433/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3433/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Deliberând asupra cauzei penale de
față, constată următoarele:
Prin sentința
penală 475 din 17 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad s-a dispus
condamnarea inculpatului A.I.
,
la pedeapsa de 2 (doi) ani și 10
luni
închisoare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzut de art. 9 alin.
(1) lit. b)
din Legea nr. 241/2005.
În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din
Legea nr. 241/2005 a fost condamnat același inculpat, la 2 (doi) ani
închisoare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală.
În baza art. 33
lit. a), art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate
inculpatului în pedeapsa cea mai grea
de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare.
Pe durata și în condițiile art. 71 C.
pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64
lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 65 alin. (1) și (2) C.
pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
, cu excepția dreptului de a alege, pe o durată
de 3 (trei) ani.
În baza art. 86 C. pen., a fost
suspendată executarea pedepsei
aplicate inculpatului
sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă
Tribunalul Arad,
iar în baza art. 86
2
C. pen., a fost fixat un termen de încercare de
5 ani și 10 luni.
În baza art. 86 C. pen., s-a dispus ca
inculpatul să se supună următoarelor măsuri:
- să se prezinte la datele fixate la
Serviciul de Probațiune;
- să anunțe
schimbarea domiciliului sau orice deplasare care depășește 8 zile;
- să comunice și să justifice
schimbarea locului de muncă;
-
să
comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;
- să respecte
celelalte măsuri dispuse de Serviciul de Probațiune, în limitele legii.
S-a atras atenția asupra dispozițiilor
art. 86 C. pen., în baza art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 998, 1000 C. civ.,
s-a admis acțiunea civilă exercitată de A.N.A.F., cu sediul în București, str.
Apolodor și a fost obligat inculpatul,
în
solidar cu partea responsabilă civilmente SC O. SRL Arad, prin
lichidator
judiciar A.G. IPURL, să plătească suma de 433.513 lei, cu titlu de despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță
a reținut că la data de 17 noiembrie 2008, G.F. Arad a sesizat Parchetul de pe
lângă Judecătoria Arad cu
privire la
săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea
nr.
241/2005 și art. 280
1
din Legea nr. 31/1990 de către
numitul A.I., cauza fiind înregistrată sub numărul de dosar 6967/P/2008.
În data de 18 februarie 2009 s-a
început urmărirea penală față de A.I., pentru săvârșirea infracțiunilor
prevăzute de art. 9 alin. (l) lit. b) și c) din Legea nr.
241/2005, cercetările efectuându-se în dosarul
nr. 6967/P/2008.
Prin rezoluția din 26 ianuarie 2011,
dată în dosarul nr. 6967/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad,
s-a dispus neînceperea urmăririi
penale față
de numitul A.I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.
280
1
din Legea nr. 31/1990. De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei și
continuarea cercetărilor față de inculpatul A.I. pentru săvârșirea
infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) și c)
din Legea
nr. 241/2005, cauza fiind
reînregistrată sub numărul de dosar 693/P/2011.
Prin rezoluția din 27 aprilie 2011,
dată în dosarul nr. 693/P/2011, în baza art. 10 lit. c) și d) C. proc. pen.,
s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A.I., pentru
săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1)
lit.
b) și c) din Legea nr. 241/2005,
apreciindu-se că, fapta prevăzută de art. 9 lit. b), nu a fost săvârșită de
învinuit, iar fapta prevăzută de art. 9 lit. c), nu întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii, lipsind latura obiectivă.
Împotriva soluției de mai sus, petenta
G.F. a formulat plângere la prim-procuror, plângere care a fost respinsă prin
ordonanța din 20 iunie 2011, din dosarul 757/II/2/2010, dată de prim procurorul
Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.
Petenta G.F. Arad a formulat plângere
împotriva soluțiilor date de procurori, cauza fiind înregistrată la Judecătoria
Arad, la data de 22 iulie 2011.
Prin sentința penală nr. 2231 din 17
august 2011, Judecătoria Arad a declinat competența de soluționare a plângerii
formulate de petenta G.F. Arad, împotriva rezoluției de scoatere de sub
urmărire penală din data de 27 aprilie 2011, dispusă în dosarul 693/P/2011 al
Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad și împotriva ordonanței din data de 22
iunie 2011, dispusă de prim-procuror în dosarul nr. 757/II/2/2011 al
Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, în favoarea Tribunalului Arad.
Ca urmare a declinării de competență,
plângerea a fost înregistrată la Tribunalul Arad, la data de 27 iulie 2011.
Prin încheierea penală din 13
octombrie 2011, dată în dosarul nr. 11830/55/2011 al Tribunalului Arad, în baza
art. 278 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., a fost admisă plângerea formulată de
petentul M.F.P. - G.F. Arad, împotriva soluțiilor date de procurori în dosarele
693/P/2011 și 757/II/2/2011, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire
penală a inculpatului A.I.
Prin aceeași încheiere penală a fost
desființată rezoluția din data de 27 aprilie 2011 și ordonanța din 20 iunie 2011,
date în dosarele sus-menționate, s-a reținut cauza spre judecare și a fost pusă
în mișcare acțiunea penală față de inculpatul A.I., pentru săvârșirea
infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) și c)
din Legea nr. 241/2005.
A fost respinsă, ca tardivă, plângerea
privind soluția de neîncepere a urmăririi penale față de A.I., privind
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 280
1
din Legea nr.
31/1990.
Inculpatul a fost audiat în faza de
urmărire penală, ulterior în fața instanței, acesta s-a prevalat de dreptul său
de a nu face declarații cu privire la fapte.
Din probele administrate în cauză, în
faza de urmărire penală, respectiv: rezoluția din 26 ianuarie 2011 din dosarul
nr. 6967/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, rezoluția din 18
februarie 2009 de începerea urmăririi penală față de inculpatul A.I., proces
verbal de sesizare din oficiu din 25 noiembrie 2008, sesizarea G.F. Arad
înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, la 21 noiembrie 2008,
Nota de constatare seria AR 0010910 din 14 noiembrie 2008, facturi fiscale, adresa
răspuns nr. 502466/ AG din 31 octombrie 2008, adresa nr. 503121/ AG din 28
octombrie 2008 emisă de G.F. Secția Argeș, informarea din baza de date de la O.R.C.
de pe lângă Tribunalul Arad, privind SC O. SRL, copie acte de identitate, adresa
nr. 704578 din 09 decembrie 2010 emisă de G.F. și adresată I.P.J. Arad – S.I.F.;
procesul verbal încheiat la 07 decembrie 2010 de G.F. Arad, adresa nr. 704518
din 09 decembrie 2010 prin care G.F. Arad comunică valoarea prejudiciului,
adresa emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Arad la 15 decembrie 2010, declarații,
fișa de cazier a inculpatului, adresa nr. 693/P/2011 din 08 februarie 2011 emisă
de I.G.P.R. – S.I.F. Arad, Raport nr. 155 din 15 februarie 2011 întocmit de D.G.F.P.
Arad, declarații martori, facturi fiscale, rezoluția de scoatere de sub
urmărire penală din 27 aprilie 2011 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria
Arad la 27 aprilie 2011, Ordonanța din 20 iunie 2011 dată de Parchetul de pe
lângă Judecătoria Arad de respingere a plângerii petentei M.E.F. - G.F. Arad,
împotriva rezoluției din dosarul nr. 693/P/2011, precum și actele și lucrările
dosarului nr. 11830/55/2011, instanța a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul A.I. a înființat, la data
de 09 mai 2008, SC O. SRL, devenind asociat unic și administrator al
societății, care avea ca obiect principal de activitate comerțul cu ridicata al
fructelor și legumelor, iar sediul social în localitatea Nădlac, str. Crișan
județul Arad.
Cu ocazia controlului efectuat în luna
noiembrie 2008 de către reprezentanții G.F. Arad, asupra realității și
legalității operațiunilor economice efectuate de către societatea inculpatului,
s-a constatat că în perioada iunie - iulie 2008, conform borderoului de
vânzări, SC O. SRL Nădlac a efectuat vânzări către două societăți din
București, în sumă totală de 1.173.131,90 lei, operațiuni care nu au fost
declarate la organul fiscal teritorial.
Pentru a justifica proveniența acestor
livrări, prima instanță a reținut că inculpatul A.I. a pus la dispoziția
organelor de control patru facturi, prin care societatea achiziționa fructe de
la SC C.E.T. SRL Suseni, facturi care s-au dovedit a fi fictive, având în
vedere că aceste facturi au fost emise de o societate care nu funcționează la
sediul social declarat și nu conduce evidență financiar contabilă, fiind ceea
ce se numește „firmă fantomă”, așa cum rezultă din adresa înregistrată la G.F.
Arad sub nr. 503488 din 05 noiembrie 2008, adresă transmisă de către G.F.
Argeș, prin care se comunică că și această instituție a întocmit și înaintat
organului de cercetare penală competent, o sesizare penală pentru stabilirea
existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale unor infracțiuni.
Prin livrările de fructe și legume
efectuate, în perioadă iunie - iulie 2011 și descrise anterior, s-a arătat că SC
O. SRL, a prejudiciat bugetul consolidat al statului cu suma de 410.596 lei,
reprezentând TVA în valoare de 222.895 lei, calculată prin aplicarea cotei de
19 % asupra valorii de 1.173.132 lei, și impozit pe profit, în valoare de
187.701, calculat prin aplicarea cotei de 16 % asupra valorii de 1.173.132 lei.
Urmare a monitorizării traficului de
mărfuri prin punctele de trecere a frontierei, s-a constatat că SC O. SRL a
efectuat, în luna iulie 2008, achiziții intracomunitare de bunuri, în valoare
totală de 65.477 lei, conform C.M.R. - ului și notei de recepție nr. 22 din 24
iulie 2008, achiziție intracomunitară, care nu a fost declarată la organul fiscal
teritorial competent.
Instanța fondului a reținut că, având
în vedere că această achiziție intracomunitară avea ca obiect produse
perisabile (mere), iar societatea nu a declarat și înregistrat în evidența
financiar contabilă și de gestiune nici o operațiune financiar contabilă
referitoare la aceste bunuri, reprezentanții G.F. Arad au tras concluzia că
aceste bunuri au fost comercializate pe piața neagră a fructelor din România,
astfel că agentul economic a prejudiciat
bugetul
consolidat al statului, cu suma totală de 22.917 lei, reprezentând TVA în
valoare
de 12.441 lei, calculată prin aplicarea cotei de 19 % asupra valorii de 65.477
lei, și impozit pe profit în valoare de 10.476 lei, calculat prin aplicarea
cotei de 16 % asupra valorii de 65.477 lei.
S-a mai reținut că, ulterior acestor
operațiuni comerciale ilicite, la data de 21 august 2008, în timpul
controlului, inculpatul A.I. a înstrăinat părțile sociale, cesionând, în
totalitate, activul și pasivul societății, către numitul D.P., cetățean din satul
Slimnic, județul Vrancea.
Din verificările
efectuate în baza de date aparținând O.R.C.
de pe lângă Tribunalul Arad, societatea O. SRL a fost
identificată ca fiind în procedura de insolvență, fiind citat și practicianul
de insolvență, respectiv lichidatorul A.G. IPURL.
Analizând starea de fapt reținută,
instanța a apreciat că, fapta inculpatului care, în calitate de unic asociat și
administrator al SC O. SRL Nădlac, în perioada iunie - iulie 2008, conform
borderoului de vânzări, a efectuat vânzări către două societăți din București,
în sumă totală de 1.173.131,90 lei, operațiuni care nu au fost declarate la
organul fiscal teritorial, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de
410.596 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de
art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
Totodată, s-a reținut că fapta
aceluiași inculpat care, pentru a crea o
aparență
de cumpărător de bună credință s-a folosit de un număr de patru facturi
fictive
emise de societăți care nu funcționează la sediul social declarat și nu conduc
evidență contabilă, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 22.917
lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 9
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.
La stabilirea pedepsei, instanța a
ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen., privitor la criteriile generale de
individualizare a pedepsei, respectiv:
gradul
concret de pericol social al faptei, modul de acțiune și perioada de timp în
care
s-a acționat, întinderea prejudiciului cauzat, faptul că acesta nu a fost
recuperat, precum și de persoana și conduita inculpatului, care nu are
antecedente penale.
Împotriva sentinței penale a declarat
apel inculpatul A.I. care a solicitat achitarea in temeiul art. 11 pct. 2 lit.
a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.
pen.,
iar in subsidiar, desființarea sentinței penale nr. 475 din 17 noiembrie 2011,
in temeiul
art. 279 C. proc. pen., coroborat cu art. 6 din C.E.D.O. și
art. 6 alin. (2) C. proc. pen.,
respectiv
art. 371 alin. (2) C. proc. pen.
În motivarea apelului a arătat că a
înstrăinat societatea comerciala O. SRL la data de 21 august 2008, data la care
nu era scadenta obligația de a depune la organele financiare declarațiile ce
priveau actele de comerț efectuare
de către
societatea mai sus menționata, susținând că, așa cum rezulta din actele
administrate în faza de urmărire penala, odată cu
cesionarea societarii, a cesionat
noului administrator D.P., atât
pasivul cât si activul societății, astfel încât nu a săvârșit faptele imputate prin
actul de sesizare.
De asemenea, a
solicitat desființarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât
soluția pronunțata s-a făcut in baza probelor administrate în
faza de urmărire penala, unde, a
primit o soluție de scoatere de sub urmărire penală.
Prin decizia
penală nr. 33/ a din 27 februarie 2012, Curtea de Apel Timișoara,
secția penală, în baza art. 379 pct. l
lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul
A.I.
În considerentele deciziei s-a arătat
că instanța de apel își însușește starea
de
fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a
probatoriului administrat și din care rezultă vinovăția inculpatului sub
aspectul
săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art.
9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005.
S-a apreciat că
vinovăția inculpatului a fost dovedită potrivit raportului de
control efectuat de reprezentanții G.F.
Arad și a înscrisurilor aferente din care rezultă faptul că, în perioada iunie -
iulie 2008, conform
borderoului de vânzări,
SC O. SRL Nădlac, al cărui unic asociat și
reprezentant era inculpatul,
a efectuat vânzări către două societăți din București în sumă de 1173131,90
lei, operațiuni nedeclarate la organul fiscal, care au cauzat bugetului de stat
un prejudiciu de 410 596 lei.
S-a constatat că
cele patru facturi pe care inculpatul le-a pus la dispoziția
organelor de control, în apărare, s-au
dovedit a fi fictive așa cum rezultă din adresa nr. 503488 din 05 noiembrie 2008
înregistrată la G.F. Arad.
Instanța de control judiciar a arătat
că nu pot fi reținute susținerile inculpatului referitoare la faptul că nu
cunoștea faptul că aceste facturi sunt fictive, deoarece ele proveneau de la o
societate care nu funcționează la sediul social declarat și nu conduce evidența
contabilă, fiind o societate înființată
pentru
deducerea unor plăți fictive de impozitare și pentru a obține o rambursare
sau
o reducere de TVA.
S-a apreciat ca fiind neîntemeiată
solicitarea inculpatului privind achitarea, potrivit art. 11 pct. l lit. a)
raportat la art. 10
lit.
c) C. proc. pen.,
pe motiv că la data de 21 august 2008, data la care nu era scadenta obligația
de a depune la organele financiare declarațiile ce priveau actele de comerț
efectuare ar fi înstrăinat societatea altei persoane.
S-a avut în vedere că, în cauză,
faptele imputate inculpatului s-au săvârșit
în
perioada iunie-iulie 2008 când inculpatul era administratorul societății și când
au fost folosite acele patru facturi fictive pentru a demonstra
achiziționarea fructelor.
De asemenea, s-a reținut că în urma
aceluiași control s-a constatat că în luna iulie 2008 societatea inculpatului a
efectuat achiziții intracomunitare de bunuri în valoare totală de 65477 lei,
conform C.M.R.-ului și notei de recepție nr. 22 din 24 iulie 2008, achiziții
care nu au fost declarate la organul fiscal teritorial, fapt ce demonstrează
intenția infracțională a inculpatului.
Referitor la solicitarea inculpatului
privind restituirea cauzei la prima instanță pe motiv că ca nu am beneficiat de
un proces echitabil, fiindu-i retras dreptul de a-și efectua probațiunea si de
a-și dovedi nevinovăția ca urmare a respingerii probei cu expertiza fiscală,
instanța de apel a constatat pe de o parte că acest motiv nu se regăsește
printre cele limitativ prevăzute de art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., iar
pe de altă parte această probă a fost respinsă motivat având în vedere faptul
că aceasta nu putea fi efectuată raportat la obiectivele solicitate și la
inexistența fizică a unor documente specifice evaluării fiscale.
Astfel, s-a considerat că în cauză s-a
dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că inculpatul este autorul
infracțiunilor reținute prin actul de sesizare al instanței.
La individualizarea judiciară a
pedepsei instanța de apel a avut în vedere criteriile generale prevăzute de
art. 72 C. pen.: dispozițiile Părții generale a codului penal, limitele
speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana
inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
S-a precizat că atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este
condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări
între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și
durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Ca măsură de constrângere, s-a
menționat că pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de
exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea
ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul
făptuitorului.
S-a constatat că la stabilirea
pedepselor s-a avut în vedere gravitatea faptelor, circumstanțele săvârșirii
acestora, prejudiciul produs, dar și aspectele favorabile inculpatului precum
lipsa antecedentelor penale, motiv pentru care, s-a apreciat că nu se justifică
reducerea pedepselor, acestea fiind orientate spre minimul special prevăzut de
textul de lege.
Astfel, s-a concluzionat că, raportat
la gradul de pericol social al faptei, rezultat din modalitatea și
împrejurările concrete de comitere a acesteia, menținerea pedepsei rezultante
de 2 ani și 10 luni închisoare și a modalității de executare este justificată,
raportat la dispozițiile art. 72 și 52 C. pen.
În ceea ce privește acțiunea civilă,
s-a apreciat că aceasta a fost corect soluționată, în cauză fiind întrunite
condițiile răspunderii civile delictuale așa încât în mod corect a fost obligat
inculpatul la despăgubiri către partea civilă.
Împotriva deciziei penale a formulat
recurs inculpatul care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385
9
alin. (l) pct. 2, pct. 9, pct. 12 și pct. 17
2
C. proc. pen.,
susținând în scris și oral, în esență, că plângerea formulată în temeiul art.
278
1
C. proc. pen., nu răspunde cerințelor unui act de sesizare a
instanței, că decizia penală atacată nu este motivată, fiind neclară, că
faptele reținute în sarcina inculpatului nu întrunesc elementele constitutive
ale infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (l) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005
și că în mod greșit s-a respins cererea de efectuare a unei expertize
contabile, soluția de condamnare fiind pronunțată exclusiv în baza probelor din
dosarul de anchetă, fără a se administra nici un mijloc de probă în instanță,
ceea ce echivalează cu încălcarea principiului garantării dreptului la apărare
prevăzut de art. 6 C. proc. pen.
Ca urmare, a solicitat achitarea
inculpatului în temeiul art. 10 lit. a) și c) C. proc. pen., iar în subsidiar
trimiterea cauzei la prima instanță în vederea rejudecării.
Examinând cauza prin prisma motivelor
de casare invocate de inculpat, precum și din oficiu, în conformitate cu
dispozițiile art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată
că recursul este întemeiat pentru considerentele care vor fi expuse în
continuare.
Potrivit art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când hotărârea este contrară
legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.
C.E.D.O. reglementează prin art. 6
parag. 1 dreptul la un proces echitabil, ca și componentă a principiului
asigurării preeminenței dreptului într-o societate democratică. In sensul
Convenției, dreptul la o bună administrare a justiției ocupă un loc eminent,
astfel că o interpretare restrictivă a dispozițiilor art. 6 nu corespunde cu
obiectul și scopul prevederilor sale.
Într-o formulare de sinteză, instanța
europeană a arătat că, combinat cu dispozițiile paragrafului 3, paragraful 1 al
art. 6 din Convenție stabilește elementele esențiale ale unui proces echitabil
în materie penală: informarea acuzatului, în cel mai scurt timp, cu privire la
natura și la cauzele acuzației ce i se aduc, acordarea timpului și
facilităților necesare formulării apărărilor sale, asigurarea dreptului la
apărare, posibilitatea interogării martorilor în acuzare și convocării și
ascultării celor în apărare în aceleași condiții, în condiții de respect al
principiului contradictorialității.
Pentru ca un proces să fie echitabil,
Curtea a formulat o serie de cerințe privitoare la desfășurarea unui proces,
așa cum impune art. 6 parag. 1 din Convenție, textul implicând și obligația
tribunalului de a proceda la un examen atent al tuturor capetelor de cerere
formulate, al argumentelor și cererilor de probă ale părților, statuându-se că
exigența echității privește ansamblul procedurii, iar nu doar audierea
contradictorie a părților.
În plus, noțiunii de proces echitabil
i se circumscrie principiul egalității armelor. Astfel, părțile trebuie să fie
tratate egal pe toată durata desfășurării procedurii în fața unui tribunal,
fără ca una din ele să fie avantajată în raport cu cealaltă sau celelalte părți
din proces. Principiul egalității armelor presupune ca fiecărei părți să i se
dea posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza sa în condiții care să nu o
plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu „adversarul” ei, Curtea
atribuind o importanță deosebită aparențelor și sensibilității problemelor unei
bune administrări a justiției.
Totodată, dispozițiile art. 6 alin.
(2) C. proc. pen., impun obligația ca, în cursul procesului penal, organele
judiciare să asigure părților deplina exercitare a drepturilor procesule în
condițiile prevăzute de lege și să administreze probele necesare în apărare.
Ținând seama de cele expuse, Înalta
Curte constată că, în prezenta cauză, atât instanța de apel, cât și prima
instanță s-au pronunțat exclusiv în baza mijloacelor de probe administrate în
faza de urmărire penală, fără a exista o cercetare judecătorească, deși
inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize contabile în vederea
stabilirii eventualului prejudiciu pe care SC O. SRL l-ar fi adus bugetului de
stat, aspect ce a fost învederat de inculpat și
instanței de apel, prin criticile formulate împotriva sentinței penale.
Fără ca eventuala pagubă cauzată
bugetului de stat, prin comiterea de
către
inculpat a presupusei infracțiuni de evaziune fiscală, să fie stabilită în mod
obiectiv,
de un organism abilitat în acest sens, care să nu fie parte în proces,
prima instanță l-a obligat pe inculpat la plata
unor despăgubiri civile, astfel cum
acestea au fost calculate de partea
vătămată, constituită parte civilă, A.
N.A.F.,
soluție menținută în apel.
În afară de administrarea probei
constând în expertiza contabilă, în
virtutea
rolului activ al instanței de judecată reglementat de art. 4 C. proc. pen.,
care are menirea de a garanta aflarea adevărului, dar și dreptul la un proces
echitabil,
Înalta Curte apreciază că, pentru clarificarea situației de
fapt și stabilirea fără nici un dubiu a vinovăției inculpatului, se impunea
audierea administratorului
SC C.E.T. SRL,
numitul l.E., în legătură cu operațiunile comerciale relevate de cele patru
facturi fiscale prezentate de inculpat
, audierea numitului D.P. - administrator,
din data de 21 august 2008, al SC O. SRL, cu privire la controlul din 14
noiembrie 2008 efectuat de G.F., audierea numitei L.A. - proprietara imobilului
la care SC AR O. SRL și-a stabilit sediul, precum și administrarea oricărei
alte probe utile, concludente și pertinente
pentru
soluționarea cauzei, care ar fi rezultat din cercetarea judecătorească.
Ca atare, constatând că în cauză nu
s-a efectuat cercetare judecătorească,
situație
care semnifică o încălcare a dreptului la un proces echitabil, Înalta Curte
consideră
ca fiind întemeiată solicitarea recurentului inculpat de casare a deciziei cu
trimiterea cauzei spre rejudecare, fiind necesară administrarea de
probe, situație care se circumscrie dispozițiilor
art. 385
15
alin. (4) C. proc. pen.
Având în vedere
și dispozițiile art. 385
15
alin. (3) C. proc. pen., potrivit cu care
instanța de recurs
desființează și hotărârea primei instanțe dacă se constată aceleași încălcări
de lege ca în decizia recurată, cauza va fi trimisă spre rejudecare la prima
instanță.
Fiind prioritar acest motiv de recurs,
se constată că nu se mai justifică
analiza
celorlalte cazuri de casare invocate de recurentul inculpat.
Pe cale de consecință, ținând seama și
de dispozițiile art. 385
17
alin. (4) C. proc. pen., în conformitate
cu care, când s-a dispus rejudecarea, decizia trebuie să indice care este
ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să își
reia cursul, în temeiul art. 385
15
alin. (l) pct. 2 lit. c) C. proc.
pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul A.J. împotriva
deciziei
penale nr. 33/ A din 27 februarie
2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Va casa decizia
penală recurată și sentința penală nr. 475 din 17 noiembrie
2011 a Tribunalului Arad, secția penală,
pronunțată în dosarul nr. 11830/55/2011 și va trimite cauza spre rejudecare la
Tribunalul Arad.
Va menține
actele îndeplinite până la termenul din 3 noiembrie 2011.
Onorariul
parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei,
va fi plătit din fondul Ministerului
Justiției.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul
A.I. împotriva deciziei
penale nr. 33/ A
din 27 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Casează decizia penală recurată și sentința
penală nr. 475 din 17 noiembrie 2011 a Tribunalului Arad, secția penală,
pronunțată în dosarul nr.
11830/55/2011 și
trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad.
Menține actele
îndeplinite până la termenul din 3 noiembrie 2011.
Onorariul parțial pentru apărătorul
desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 24 octombrie 2012.