ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3433/2012

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin sentința penală 475 din 17 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad s-a dispus condamnarea inculpatului A.I. , la pedeapsa de 2 (doi) ani și 10 luni închisoare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzut de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 a fost condamnat același inculpat, la 2 (doi) ani închisoare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală. În baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare. Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. , cu excepția dreptului de a alege, pe o durată de 3 (trei) ani. În baza art. 86 C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei aplicate inculpatului sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad, iar în baza art. 86 2 C. pen., a fost fixat un termen de încercare de 5 ani și 10 luni. În baza art. 86 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune; - să anunțe schimbarea domiciliului sau orice deplasare care depășește 8 zile; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență; - să respecte celelalte măsuri dispuse de Serviciul de Probațiune, în limitele legii.

S-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 86 C. pen., în baza art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 998, 1000 C. civ., s-a admis acțiunea civilă exercitată de A.N.A.F., cu sediul în București, str. Apolodor și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O. SRL Arad, prin lichidator judiciar A.G. IPURL, să plătească suma de 433.513 lei, cu titlu de despăgubiri. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 17 noiembrie 2008, G.F. Arad a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 și art. 280 1 din Legea nr. 31/1990 de către numitul A.I., cauza fiind înregistrată sub numărul de dosar 6967/P/2008.

În data de 18 februarie 2009 s-a început urmărirea penală față de A.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (l) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, cercetările efectuându-se în dosarul nr. 6967/P/2008. Prin rezoluția din 26 ianuarie 2011, dată în dosarul nr. 6967/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul A.I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 280 1 din Legea nr. 31/1990. De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de inculpatul A.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, cauza fiind reînregistrată sub numărul de dosar 693/P/2011.

Prin rezoluția din 27 aprilie 2011, dată în dosarul nr. 693/P/2011, în baza art. 10 lit. c) și d) C. proc. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, apreciindu-se că, fapta prevăzută de art. 9 lit. b), nu a fost săvârșită de învinuit, iar fapta prevăzută de art. 9 lit. c), nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, lipsind latura obiectivă. Împotriva soluției de mai sus, petenta G.F. a formulat plângere la prim-procuror, plângere care a fost respinsă prin ordonanța din 20 iunie 2011, din dosarul 757/II/2/2010, dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.

Petenta G.F. Arad a formulat plângere împotriva soluțiilor date de procurori, cauza fiind înregistrată la Judecătoria Arad, la data de 22 iulie 2011. Prin sentința penală nr. 2231 din 17 august 2011, Judecătoria Arad a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de petenta G.F. Arad, împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală din data de 27 aprilie 2011, dispusă în dosarul 693/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad și împotriva ordonanței din data de 22 iunie 2011, dispusă de prim-procuror în dosarul nr. 757/II/2/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, în favoarea Tribunalului Arad. Ca urmare a declinării de competență, plângerea a fost înregistrată la Tribunalul Arad, la data de 27 iulie 2011. Prin încheierea penală din 13 octombrie 2011, dată în dosarul nr. 11830/55/2011 al Tribunalului Arad, în baza art. 278 alin. (8) lit. c) C. proc.

pen., a fost admisă plângerea formulată de petentul M.F.P. - G.F. Arad, împotriva soluțiilor date de procurori în dosarele 693/P/2011 și 757/II/2/2011, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului A.I. Prin aceeași încheiere penală a fost desființată rezoluția din data de 27 aprilie 2011 și ordonanța din 20 iunie 2011, date în dosarele sus-menționate, s-a reținut cauza spre judecare și a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul A.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005. A fost respinsă, ca tardivă, plângerea privind soluția de neîncepere a urmăririi penale față de A.I., privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 280 1 din Legea nr. 31/1990.

Inculpatul a fost audiat în faza de urmărire penală, ulterior în fața instanței, acesta s-a prevalat de dreptul său de a nu face declarații cu privire la fapte. Din probele administrate în cauză, în faza de urmărire penală, respectiv: rezoluția din 26 ianuarie 2011 din dosarul nr. 6967/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, rezoluția din 18 februarie 2009 de începerea urmăririi penală față de inculpatul A.I., proces verbal de sesizare din oficiu din 25 noiembrie 2008, sesizarea G.F. Arad înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, la 21 noiembrie 2008, Nota de constatare seria AR 0010910 din 14 noiembrie 2008, facturi fiscale, adresa răspuns nr. 502466/ AG din 31 octombrie 2008, adresa nr. 503121/ AG din 28 octombrie 2008 emisă de G.F.

Secția Argeș, informarea din baza de date de la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Arad, privind SC O. SRL, copie acte de identitate, adresa nr. 704578 din 09 decembrie 2010 emisă de G.F. și adresată I.P.J. Arad – S.I.F.; procesul verbal încheiat la 07 decembrie 2010 de G.F. Arad, adresa nr. 704518 din 09 decembrie 2010 prin care G.F. Arad comunică valoarea prejudiciului, adresa emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Arad la 15 decembrie 2010, declarații, fișa de cazier a inculpatului, adresa nr. 693/P/2011 din 08 februarie 2011 emisă de I.G.P.R. – S.I.F. Arad, Raport nr. 155 din 15 februarie 2011 întocmit de D.G.F.P. Arad, declarații martori, facturi fiscale, rezoluția de scoatere de sub urmărire penală din 27 aprilie 2011 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad la 27 aprilie 2011, Ordonanța din 20 iunie 2011 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad de respingere a plângerii petentei M.E.F.

- G.F. Arad, împotriva rezoluției din dosarul nr. 693/P/2011, precum și actele și lucrările dosarului nr. 11830/55/2011, instanța a reținut în fapt următoarele: Inculpatul A.I. a înființat, la data de 09 mai 2008, SC O. SRL, devenind asociat unic și administrator al societății, care avea ca obiect principal de activitate comerțul cu ridicata al fructelor și legumelor, iar sediul social în localitatea Nădlac, str. Crișan județul Arad. Cu ocazia controlului efectuat în luna noiembrie 2008 de către reprezentanții G.F. Arad, asupra realității și legalității operațiunilor economice efectuate de către societatea inculpatului, s-a constatat că în perioada iunie - iulie 2008, conform borderoului de vânzări, SC O. SRL Nădlac a efectuat vânzări către două societăți din București, în sumă totală de 1.173.131,90 lei, operațiuni care nu au fost declarate la organul fiscal teritorial.

Pentru a justifica proveniența acestor livrări, prima instanță a reținut că inculpatul A.I. a pus la dispoziția organelor de control patru facturi, prin care societatea achiziționa fructe de la SC C.E.T. SRL Suseni, facturi care s-au dovedit a fi fictive, având în vedere că aceste facturi au fost emise de o societate care nu funcționează la sediul social declarat și nu conduce evidență financiar contabilă, fiind ceea ce se numește „firmă fantomă”, așa cum rezultă din adresa înregistrată la G.F. Arad sub nr. 503488 din 05 noiembrie 2008, adresă transmisă de către G.F. Argeș, prin care se comunică că și această instituție a întocmit și înaintat organului de cercetare penală competent, o sesizare penală pentru stabilirea existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale unor infracțiuni.

Prin livrările de fructe și legume efectuate, în perioadă iunie - iulie 2011 și descrise anterior, s-a arătat că SC O. SRL, a prejudiciat bugetul consolidat al statului cu suma de 410.596 lei, reprezentând TVA în valoare de 222.895 lei, calculată prin aplicarea cotei de 19 % asupra valorii de 1.173.132 lei, și impozit pe profit, în valoare de 187.701, calculat prin aplicarea cotei de 16 % asupra valorii de 1.173.132 lei. Urmare a monitorizării traficului de mărfuri prin punctele de trecere a frontierei, s-a constatat că SC O. SRL a efectuat, în luna iulie 2008, achiziții intracomunitare de bunuri, în valoare totală de 65.477 lei, conform C.M.R. - ului și notei de recepție nr. 22 din 24 iulie 2008, achiziție intracomunitară, care nu a fost declarată la organul fiscal teritorial competent.

Instanța fondului a reținut că, având în vedere că această achiziție intracomunitară avea ca obiect produse perisabile (mere), iar societatea nu a declarat și înregistrat în evidența financiar contabilă și de gestiune nici o operațiune financiar contabilă referitoare la aceste bunuri, reprezentanții G.F. Arad au tras concluzia că aceste bunuri au fost comercializate pe piața neagră a fructelor din România, astfel că agentul economic a prejudiciat bugetul consolidat al statului, cu suma totală de 22.917 lei, reprezentând TVA în valoare de 12.441 lei, calculată prin aplicarea cotei de 19 % asupra valorii de 65.477 lei, și impozit pe profit în valoare de 10.476 lei, calculat prin aplicarea cotei de 16 % asupra valorii de 65.477 lei.

S-a mai reținut că, ulterior acestor operațiuni comerciale ilicite, la data de 21 august 2008, în timpul controlului, inculpatul A.I. a înstrăinat părțile sociale, cesionând, în totalitate, activul și pasivul societății, către numitul D.P., cetățean din satul Slimnic, județul Vrancea. Din verificările efectuate în baza de date aparținând O.R.C. de pe lângă Tribunalul Arad, societatea O. SRL a fost identificată ca fiind în procedura de insolvență, fiind citat și practicianul de insolvență, respectiv lichidatorul A.G. IPURL.

Analizând starea de fapt reținută, instanța a apreciat că, fapta inculpatului care, în calitate de unic asociat și administrator al SC O. SRL Nădlac, în perioada iunie - iulie 2008, conform borderoului de vânzări, a efectuat vânzări către două societăți din București, în sumă totală de 1.173.131,90 lei, operațiuni care nu au fost declarate la organul fiscal teritorial, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 410.596 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Totodată, s-a reținut că fapta aceluiași inculpat care, pentru a crea o aparență de cumpărător de bună credință s-a folosit de un număr de patru facturi fictive emise de societăți care nu funcționează la sediul social declarat și nu conduc evidență contabilă, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 22.917 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005. La stabilirea pedepsei, instanța a ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen., privitor la criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv: gradul concret de pericol social al faptei, modul de acțiune și perioada de timp în care s-a acționat, întinderea prejudiciului cauzat, faptul că acesta nu a fost recuperat, precum și de persoana și conduita inculpatului, care nu are antecedente penale.

Împotriva sentinței penale a declarat apel inculpatul A.I. care a solicitat achitarea in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar in subsidiar, desființarea sentinței penale nr. 475 din 17 noiembrie 2011, in temeiul art. 279 C. proc. pen., coroborat cu art. 6 din C.E.D.O. și art. 6 alin. (2) C. proc. pen., respectiv art. 371 alin. (2) C. proc. pen. În motivarea apelului a arătat că a înstrăinat societatea comerciala O. SRL la data de 21 august 2008, data la care nu era scadenta obligația de a depune la organele financiare declarațiile ce priveau actele de comerț efectuare de către societatea mai sus menționata, susținând că, așa cum rezulta din actele administrate în faza de urmărire penala, odată cu cesionarea societarii, a cesionat noului administrator D.P., atât pasivul cât si activul societății, astfel încât nu a săvârșit faptele imputate prin actul de sesizare.

De asemenea, a solicitat desființarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât soluția pronunțata s-a făcut in baza probelor administrate în faza de urmărire penala, unde, a primit o soluție de scoatere de sub urmărire penală. Prin decizia penală nr. 33/ a din 27 februarie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul A.I. În considerentele deciziei s-a arătat că instanța de apel își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat și din care rezultă vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005.

S-a apreciat că vinovăția inculpatului a fost dovedită potrivit raportului de control efectuat de reprezentanții G.F. Arad și a înscrisurilor aferente din care rezultă faptul că, în perioada iunie - iulie 2008, conform borderoului de vânzări, SC O. SRL Nădlac, al cărui unic asociat și reprezentant era inculpatul, a efectuat vânzări către două societăți din București în sumă de 1173131,90 lei, operațiuni nedeclarate la organul fiscal, care au cauzat bugetului de stat un prejudiciu de 410 596 lei. S-a constatat că cele patru facturi pe care inculpatul le-a pus la dispoziția organelor de control, în apărare, s-au dovedit a fi fictive așa cum rezultă din adresa nr. 503488 din 05 noiembrie 2008 înregistrată la G.F.

Arad. Instanța de control judiciar a arătat că nu pot fi reținute susținerile inculpatului referitoare la faptul că nu cunoștea faptul că aceste facturi sunt fictive, deoarece ele proveneau de la o societate care nu funcționează la sediul social declarat și nu conduce evidența contabilă, fiind o societate înființată pentru deducerea unor plăți fictive de impozitare și pentru a obține o rambursare sau o reducere de TVA. S-a apreciat ca fiind neîntemeiată solicitarea inculpatului privind achitarea, potrivit art. 11 pct. l lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pe motiv că la data de 21 august 2008, data la care nu era scadenta obligația de a depune la organele financiare declarațiile ce priveau actele de comerț efectuare ar fi înstrăinat societatea altei persoane.

S-a avut în vedere că, în cauză, faptele imputate inculpatului s-au săvârșit în perioada iunie-iulie 2008 când inculpatul era administratorul societății și când au fost folosite acele patru facturi fictive pentru a demonstra achiziționarea fructelor. De asemenea, s-a reținut că în urma aceluiași control s-a constatat că în luna iulie 2008 societatea inculpatului a efectuat achiziții intracomunitare de bunuri în valoare totală de 65477 lei, conform C.M.R.-ului și notei de recepție nr. 22 din 24 iulie 2008, achiziții care nu au fost declarate la organul fiscal teritorial, fapt ce demonstrează intenția infracțională a inculpatului.

Referitor la solicitarea inculpatului privind restituirea cauzei la prima instanță pe motiv că ca nu am beneficiat de un proces echitabil, fiindu-i retras dreptul de a-și efectua probațiunea si de a-și dovedi nevinovăția ca urmare a respingerii probei cu expertiza fiscală, instanța de apel a constatat pe de o parte că acest motiv nu se regăsește printre cele limitativ prevăzute de art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., iar pe de altă parte această probă a fost respinsă motivat având în vedere faptul că aceasta nu putea fi efectuată raportat la obiectivele solicitate și la inexistența fizică a unor documente specifice evaluării fiscale. Astfel, s-a considerat că în cauză s-a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că inculpatul este autorul infracțiunilor reținute prin actul de sesizare al instanței.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța de apel a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.: dispozițiile Părții generale a codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. S-a precizat că atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Ca măsură de constrângere, s-a menționat că pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

S-a constatat că la stabilirea pedepselor s-a avut în vedere gravitatea faptelor, circumstanțele săvârșirii acestora, prejudiciul produs, dar și aspectele favorabile inculpatului precum lipsa antecedentelor penale, motiv pentru care, s-a apreciat că nu se justifică reducerea pedepselor, acestea fiind orientate spre minimul special prevăzut de textul de lege. Astfel, s-a concluzionat că, raportat la gradul de pericol social al faptei, rezultat din modalitatea și împrejurările concrete de comitere a acesteia, menținerea pedepsei rezultante de 2 ani și 10 luni închisoare și a modalității de executare este justificată, raportat la dispozițiile art. 72 și 52 C. pen. În ceea ce privește acțiunea civilă, s-a apreciat că aceasta a fost corect soluționată, în cauză fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale așa încât în mod corect a fost obligat inculpatul la despăgubiri către partea civilă.

Împotriva deciziei penale a formulat recurs inculpatul care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (l) pct. 2, pct. 9, pct. 12 și pct. 17 2 C. proc. pen., susținând în scris și oral, în esență, că plângerea formulată în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., nu răspunde cerințelor unui act de sesizare a instanței, că decizia penală atacată nu este motivată, fiind neclară, că faptele reținute în sarcina inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (l) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 și că în mod greșit s-a respins cererea de efectuare a unei expertize contabile, soluția de condamnare fiind pronunțată exclusiv în baza probelor din dosarul de anchetă, fără a se administra nici un mijloc de probă în instanță, ceea ce echivalează cu încălcarea principiului garantării dreptului la apărare prevăzut de art. 6 C. proc.

pen. Ca urmare, a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a) și c) C. proc. pen., iar în subsidiar trimiterea cauzei la prima instanță în vederea rejudecării. Examinând cauza prin prisma motivelor de casare invocate de inculpat, precum și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Potrivit art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii. C.E.D.O. reglementează prin art. 6 parag. 1 dreptul la un proces echitabil, ca și componentă a principiului asigurării preeminenței dreptului într-o societate democratică.

In sensul Convenției, dreptul la o bună administrare a justiției ocupă un loc eminent, astfel că o interpretare restrictivă a dispozițiilor art. 6 nu corespunde cu obiectul și scopul prevederilor sale. Într-o formulare de sinteză, instanța europeană a arătat că, combinat cu dispozițiile paragrafului 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție stabilește elementele esențiale ale unui proces echitabil în materie penală: informarea acuzatului, în cel mai scurt timp, cu privire la natura și la cauzele acuzației ce i se aduc, acordarea timpului și facilităților necesare formulării apărărilor sale, asigurarea dreptului la apărare, posibilitatea interogării martorilor în acuzare și convocării și ascultării celor în apărare în aceleași condiții, în condiții de respect al principiului contradictorialității.

Pentru ca un proces să fie echitabil, Curtea a formulat o serie de cerințe privitoare la desfășurarea unui proces, așa cum impune art. 6 parag. 1 din Convenție, textul implicând și obligația tribunalului de a proceda la un examen atent al tuturor capetelor de cerere formulate, al argumentelor și cererilor de probă ale părților, statuându-se că exigența echității privește ansamblul procedurii, iar nu doar audierea contradictorie a părților. În plus, noțiunii de proces echitabil i se circumscrie principiul egalității armelor. Astfel, părțile trebuie să fie tratate egal pe toată durata desfășurării procedurii în fața unui tribunal, fără ca una din ele să fie avantajată în raport cu cealaltă sau celelalte părți din proces.

Principiul egalității armelor presupune ca fiecărei părți să i se dea posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza sa în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu „adversarul” ei, Curtea atribuind o importanță deosebită aparențelor și sensibilității problemelor unei bune administrări a justiției. Totodată, dispozițiile art. 6 alin. (2) C. proc. pen., impun obligația ca, în cursul procesului penal, organele judiciare să asigure părților deplina exercitare a drepturilor procesule în condițiile prevăzute de lege și să administreze probele necesare în apărare.

Ținând seama de cele expuse, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, atât instanța de apel, cât și prima instanță s-au pronunțat exclusiv în baza mijloacelor de probe administrate în faza de urmărire penală, fără a exista o cercetare judecătorească, deși inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize contabile în vederea stabilirii eventualului prejudiciu pe care SC O. SRL l-ar fi adus bugetului de stat, aspect ce a fost învederat de inculpat și instanței de apel, prin criticile formulate împotriva sentinței penale. Fără ca eventuala pagubă cauzată bugetului de stat, prin comiterea de către inculpat a presupusei infracțiuni de evaziune fiscală, să fie stabilită în mod obiectiv, de un organism abilitat în acest sens, care să nu fie parte în proces, prima instanță l-a obligat pe inculpat la plata unor despăgubiri civile, astfel cum acestea au fost calculate de partea vătămată, constituită parte civilă, A. N.A.F., soluție menținută în apel.

În afară de administrarea probei constând în expertiza contabilă, în virtutea rolului activ al instanței de judecată reglementat de art. 4 C. proc. pen., care are menirea de a garanta aflarea adevărului, dar și dreptul la un proces echitabil, Înalta Curte apreciază că, pentru clarificarea situației de fapt și stabilirea fără nici un dubiu a vinovăției inculpatului, se impunea audierea administratorului SC C.E.T. SRL, numitul l.E., în legătură cu operațiunile comerciale relevate de cele patru facturi fiscale prezentate de inculpat , audierea numitului D.P. - administrator, din data de 21 august 2008, al SC O. SRL, cu privire la controlul din 14 noiembrie 2008 efectuat de G.F., audierea numitei L.A.

- proprietara imobilului la care SC AR O. SRL și-a stabilit sediul, precum și administrarea oricărei alte probe utile, concludente și pertinente pentru soluționarea cauzei, care ar fi rezultat din cercetarea judecătorească. Ca atare, constatând că în cauză nu s-a efectuat cercetare judecătorească, situație care semnifică o încălcare a dreptului la un proces echitabil, Înalta Curte consideră ca fiind întemeiată solicitarea recurentului inculpat de casare a deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, fiind necesară administrarea de probe, situație care se circumscrie dispozițiilor art. 385 15 alin. (4) C. proc. pen. Având în vedere și dispozițiile art. 385 15 alin. (3) C. proc. pen., potrivit cu care instanța de recurs desființează și hotărârea primei instanțe dacă se constată aceleași încălcări de lege ca în decizia recurată, cauza va fi trimisă spre rejudecare la prima instanță.

Fiind prioritar acest motiv de recurs, se constată că nu se mai justifică analiza celorlalte cazuri de casare invocate de recurentul inculpat. Pe cale de consecință, ținând seama și de dispozițiile art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., în conformitate cu care, când s-a dispus rejudecarea, decizia trebuie să indice care este ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să își reia cursul, în temeiul art. 385 15 alin. (l) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul A.J. împotriva deciziei penale nr. 33/ A din 27 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Va casa decizia penală recurată și sentința penală nr. 475 din 17 noiembrie 2011 a Tribunalului Arad, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 11830/55/2011 și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad.

Va menține actele îndeplinite până la termenul din 3 noiembrie 2011. Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 33/ A din 27 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Casează decizia penală recurată și sentința penală nr. 475 din 17 noiembrie 2011 a Tribunalului Arad, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 11830/55/2011 și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad. Menține actele îndeplinite până la termenul din 3 noiembrie 2011. Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2012.