ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2971/2013

Deliberând asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 20/24 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția penală, a fost condamnat inculpatul D.F.F., cu antecedente penale la 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen. pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 și art. 42 C. pen.

A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) și c) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 C. pen.

În temeiul art. 861 alin. (2) C. pen. și art. 862 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de mai sus pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

A fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) – d) C. pen. și anume:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință sau orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă ;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

S-a desemnat Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad pentru exercitarea supravegherii îndeplinirii obligațiilor stabilite în sarcina inculpatului.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale s-a dispus și suspendarea pedepsei accesorii.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 C. pen.

A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.B. SRL Petroșani, prin administrator judiciar Q. Sprl Deva, cu sediul în Deva, județul Hunedoara, să plătească părții civile Statul Român - reprezentat de A.N.A.F. - prin D.G.F.P. a județului Hunedoara suma de 28.901 lei daune materiale, la care se adaugă majorări de întârziere, începând cu data de scadență a datoriei și până Ia stingerea acesteia și a fost respinsă cererea de instituire de măsuri asigurătorii formulată de partea civilă.

S-a dispus comunicarea unei copii după dispozitivul prezentei hotărâri judecătorești O.R.C. de pe lângă Tribunalul Hunedoara, la rămânerea definitivă a acesteia.

S-a dispus comunicarea unei copii după dispozitivul hotărârii judecătorești, după rămânerea definitivă, D.G.F.P. a județului Hunedoara pentru înscrierea în cazierul fiscal.

A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 650 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În considerentele acestei hotărâri instanța de fond a reținut următoarele;

Prin rechizitoriul nr. 504/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, înregistrat la instanță sub nr. 5946/97/2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului D.F.F. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 și art. 42 C. pen.

S-a reținut în sarcina inculpatului că în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mai multe rânduri, nu a evidențiat în contabilitate veniturile realizate din taxele de școlarizare obținute de la persoanele participante la cursurile de pregătire profesională în perioada 2010-30 iunie 2011 și că nu a achitat bugetului consolidat la statului suma de 37.579 lei.

Partea vătămată Statul Român reprezentat de A.N.A.F. prin D.G.F.P. a județului Hunedoara s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 28.901 lei, la care se adaugă și accesorii (fila 12 dosar cercetare judecătorească).

În cauză a fost citată, în calitate de parte responsabilă civilmente, SC D.B. SRL Petroșani prin administrator judiciar Q. Sprl Deva.

Din procesul verbal de sesizare din oficiu, plângerea penală formulată de D.G.F.P. Hunedoara, nota de constatare întocmită de Garda Financiară Hunedoara, proces verbal de constatare încheiat de D.G.F.P. Hunedoara în urma controlului fiscal efectuat la SC D.B. SRL Petroșani în perioada 01 ianuarie 2010-30 iunie 2011, adresa A.J.P.S. Hunedoara cu privire la programele de pregătire profesională organizate de SC D.B. SRL Petroșani în anul 2010 și documentele anexă, documentele contabile ridicate de la SC D.B. SRL Petroșani, balanța sintetică și jurnal pentru vânzări de la contabilul societății, contract de prestări servicii privind ținerea contabilității, contract individual de muncă încheiat între SC D.B. SRL Petroșani și inculpatul D.F.F., declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, precum și din celelalte acte și lucrări ale dosarului, instanța a reținut următoarele:

La data de 31 octombrie 2007, la inițiativa inculpatului D.F.F., a fost înființată SC D.B. SRL Petroșani având, în calitate de asociat unic și administrator, pe T.l. (unchiul inculpatului), iar obiectul acesteia de activitate îl constituia - „lucrări speciale de construcții".

În cursul anului 2008, în baza contractului individual de muncă, înregistrat la Camera de Muncă, a fost încadrat în funcția de manager inculpatul D.F.F., nepotul administratorului societății, T.l. În conformitate cu actele întocmite, ulterior numirii în funcția de manager, respectiv contracte de prestări servicii întocmite în vederea ținerii contabilității, acte adiționale, etc. - și având în vedere și declarațiile martorilor audiați în cauză, implicați în contabilitatea firmei (T.S.V., B.C.) - întreaga activitate din cadrul societății era condusă de D.F.F., unchiul acestuia neavând nici o implicare în administrarea societății.

Sub acest aspect, a fost relevantă declarația martorei T.S.V., acreditată ca formator și cu competențe în predarea de cursuri de calificare în diverse meserii, care, în cursul anului 2008, a fost abordată de inculpatul D.F.F. și rugată să organizeze astfel de cursuri în firma pe care intenționa să o înființeze.

Ulterior, martora a fost contactată de inculpat, încunoștințată despre înființarea societății și împreună au convenit să demareze activitatea de predare a cursurilor de calificare.

Începând cu anul 2010 T.S.V. a început predarea cursurilor la SC D.B. SRL Petroșani, în condițiile în care înscrierea cursanților a fost demarată încă de la finele anului 2009. Pentru a putea participa la cursurile organizate în modalitatea arătată, cursanții trebuiau să achite suma de 550 lei, cel mai târziu până la obținerea certificatului de școlarizare, acesta neputând fi eliberat fără dovada achitării taxei de școlarizare.

La data de 13 septembrie 2011 Garda Financiară Hunedoara a efectuat un control la societatea menționată, constatându-se că veniturile obținute sin taxa de școlarizare nu au fost înregistrate în contabilitate, astfel încât nu au fost achitate impozitele și taxele datorate bugetului de stat, aferente acestor venituri.

În urma inspecției fiscale efectuate pe perioada 01 ianuarie 2010-30 iunie 2010 de D.G.F.P. Hunedoara în contabilitatea societății, s-a constatat că nu au fost înregistrate veniturile obținute din taxa de școlarizare, cauzându-se un prejudiciu total bugetului consolidat al statului în sumă de 28.901 lei, compus din: impozit pe profit: 9.423 lei dobânzi și penalități de întârziere: 3.064 lei - T.V.A.-12.609 lei dobânzi și penalități de întârziere:3.804 lei

Apărarea inculpatului D.F.F., care a susținut că nu a fost implicat în conducerea activității SC D.B. SRL Petroșani, nu a fost reținută întrucât a fost infirmată de declarația martorei T.V.S. care a arătat că inculpatul a fost cel care s-a ocupat de încasarea taxelor de școlarizare, de achitarea diplomelor de absolvire care s-au predat cursanților la terminarea perioadei de școlarizare și de toate celelalte formalități necesare, precum și de declarația martorului B.C. (contabilul care a ținut evidența contabilă a societății în perioada ianuarie-iunie 2009) care a arătat că D.F.F. era cel care-i aducea actele contabile în vederea înregistrării în contabilitate și că raporturile cu societatea au încetat întrucât inculpatul nu îi prezenta documentele la timp și în mod complet.

Faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise anterior, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 și art. 42 C. pen., faptă pentru care a fost condamnat.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. și anume: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, pericolul social concret al faptei, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită și persoana inculpatului, care a fost nesincer și care și-a desfășurat activitatea infracțională profitând de buna credință și credibilitatea unchiului său T.I.

Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a apreciat că s-a impus repararea prejudiciului și în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., inculpatul D.F.F. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.B. SRL Petroșani, prin administrator judiciar Q. Sprl Deva, să plătească părții civile Statul Român reprezentat de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Hunedoara suma de 28.901 lei cu titlu de daune materiale, la care s-au adăugat majorări de întârziere începând cu data de scadență a datoriei și până la stingerea acesteia.

S-a respins cererea de instituire de măsuri asigurătorii formulată de partea civilă întrucât în patrimoniul inculpatului nu au fost identificate bunuri mobile sau imobile (fila 205 dosar u.p.).

În acest context, instanța a subliniat lipsa de inițiativă și chiar nepăsarea părții civile care s-a limitat doar la a solicita instituirea măsurilor asigurătorii, fără a arăta în concret măsura ce se dorește a fi luată și fără a fi indicate eventualele bunuri din patrimoniul inculpatului, bunuri ce ar fi putut fi identificate cu ușurință de partea civilă prin exercitarea pârghiilor legale pe care le avea la îndemână.

II. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul D.F.F. și partea civilă Statul Român reprezentat de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Hunedoara.

Prin apelul său inculpatul D.F.F. a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. achitarea sa deoarece nu a săvârșit fapta de care este acuzat.

În motivarea apelului a arătat că din probele administrate a rezultat că în perioada în care este acuzat a fi săvârșit fapta, nu se afla în țară. Nu există nicio împuternicire dată de administratorul societății, pentru perioada infracțională reținută, prin care să fi fost abilitat să plătească taxele și impozitele către stat.

Instanța de fond a dat valoare probatorie doar declarației martorei T.S. și a declarației martorului B.C. și nu și celorlalte declarații. Acesta a mai precizat că nu avea în fișa postului atribuția de a colecta banii plătiți de cursanți, aceștia erau colectați de mai multe persoane și erau lăsați la secretara societății

Prin apelul declarat de partea civilă Statul Român reprezentat de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Hunedoara s-a solicitat admiterea acestuia, desființarea hotărârii penale atacate și rejudecând, admiterea cererii de instituire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului.

Prin Decizia penală nr. 68/A din 09 aprilie 2013, Curtea de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondate apelurile declarate de către inculpatul D.F.F. și partea civilă Statul Român reprezentat de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 20 din 24 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut următoarele:

Din probele administrate în faza de urmărire penală și a cercetării judecătorești a rezultat că la data de 31 octombrie 2007, la inițiativa inculpatului D.F.F., a fost înființată SC D.B. SRL Petroșani. Societatea avea ca asociat unic și administrator pe T.l. (unchiul inculpatului), iar obiectul acesteia de activitate îl constituia - „lucrări speciale de construcții".

În baza contractului individual de muncă, înregistrat la Camera de Muncă în 2008, a fost încadrat în funcția de manager inculpatul D.F.F., nepotul administratorului societății, T.l.

Ulterior numirii în funcția de manager întreaga activitate din cadrul societății a fost condusă de inculpatul D.F.F., administratorul T.l. neavând nici o implicare în administrarea societății.

Acest aspect a rezultat din contractele de prestări servicii întocmite în vederea ținerii contabilității, din actele adiționale și declarațiile martorilor audiați în cauză implicați în contabilitatea firmei - T.S.V. și B.C.

Relevantă a fost declarația martorei T.S.V., acreditată ca formator și cu competențe în predarea de cursuri de calificare în diverse meserii, care, în cursul anului 2008, a fost abordată de inculpatul D.F.F. și rugată să organizeze astfel de cursuri în firma pe care intenționa să o înființeze.

Ulterior, martora a fost contactată de inculpat, încunoștințată despre înființarea societății și împreună au convenit să demareze activitatea de predare a cursurilor de calificare.

începând cu anul 2010 T.S.V. a început predarea cursurilor la SC D.B. SRL Petroșani, în condițiile în care înscrierea cursanților a fost demarată încă de la finele anului 2009. Pentru a putea participa la cursurile organizate în modalitatea arătată, cursanții trebuiau să achite suma de 550 lei, cel mai târziu până la obținerea certificatului de școlarizare, acesta neputând fi eliberat fără dovada achitării taxei de școlarizare.

La data de 13 septembrie 2011 Garda Financiară Hunedoara a efectuat un control ia societatea menționată, constatându-se că veniturile obținute din taxa de școlarizare nu au fost înregistrate în contabilitate, astfel încât nu au fost achitate impozitele și taxele datorate bugetului de stat, aferente acestor venituri.

În urma inspecției fiscale efectuate pe perioada 01 ianuarie 2010-30 iunie 2010 de D.G.F.P. Hunedoara în contabilitatea societății, s-a constatat că nu au fost înregistrate veniturile obținute din taxa de școlarizare, cauzându-se un prejudiciu total bugetului consolidat al statului în sumă de 28.901 lei.

Prin apelul său inculpatul D.F.F. a reiterat apărările din fața instanței de fond, respectiv că nu a avut în atribuțiile sale colectarea sumelor de bani de la cursanți, nu a fost împuternicit să plătească taxele datorate statului și, mai mult, în perioada pentru care s-a efectuat controlul (01 ianuarie 2010-30 iunie 2010) era plecat din țară.

Curtea de Apel a constatat că inculpatul a fost angajat la SC D.B. SRL Petroșani la data de 25 septembrie 2008, conform contractului individual de muncă. Potrivit acestui contract inculpatul a fost angajat în funcția de manager, atribuțiile sale decurgând din fișa postului, fișă care însă - conform adresei SP E.I. SPRL (fila 25 d. fond), nu a fost identificată în actele societății.

Cu toate acestea, din actele existente la dosarul cauzei - declarații martor T.l. (filele 213 - 227 d.u.p.), T.S.V. (filele 228 - 236 d.u.p. și fila 32 d. fond) B.C. (filele 241 - 244 d.u.p. și fila 33 d.f. ), precum și din declarația mamei inculpatului D.M. (filele 237 - 240 d.u.p. și fila 24 d.fond ) a rezultat că societatea SC D.B. SRL Petroșani a fost înființată la inițiativa și cu fondurile inculpatului D.F.F., dar a fost înregistrată pe numele unchiului său - T.l. Acesta nu a desfășurat nici o activitate, societatea fiind în fapt administrată de inculpat care a și angajat pe B.C. (contabil) și a contactat-o pe T.S.V. pentru cursurile de calificare profesională.

Apărarea inculpatului la fond s-a bazat în principal pe împrejurarea că nu a fost abilitat să încaseze sume de bani și să plătească taxe și impozite. Cu toate acestea, din probele administrate a rezultat că inculpatul s-a ocupat în totalitate de activitatea societății, acest aspect rezultând din toate actele existente la dosar.

Din declarația dată în fața instanței de fond de către inculpat (fila 22 dos. fond ) rezultă însă că acesta s-a ocupat de activitatea societății până în luna iunie 2010, iar perioada controlului a vizat chiar perioada din 01 ianuarie 2010 până în 30 iunie 2010, astfel că apărarea sa este contrazisă de propria declarație. Mai mult, din declarația sa a rezultat că a organizat cursuri contactând-o pe martora Takacs, că a încasat sume de bani, a cumpărat diplome pentru cursanți, a angajat firmă de contabilitate, astfel că apărările sale sunt nefondate.

Curtea de apel a constatat că din toate probele administrate, inclusiv declarația inculpatului se resprinde concluzia că inculpatul a fost persoana care a administrat în fapt SC D.B. SRL Petroșani și a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de ari. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, omițând evidențierea, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.

De asemenea, curtea de apel a apreciat că instanța de fond a procedat la o corectă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare a acesteia, ținând seama de toate criteriile generale de individualizare a pedepsei, astfel cum sunt acestea prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., precum și de dublul scop al pedepsei, așa cum este acesta prevăzut în dispozițiile art. 52 C. pen.

Cu privire la apelul părții civile, instanța de apel a apreciat că acesta este nefondat deoarece din actele de la dosar rezultă că inculpatul nu posedă bunuri asupra cărora să se poată institui măsuri asigurătorii. Potrivit art. 163 și următoarele C. proc. pen. măsurile asigurătorii se iau asupra bunurilor inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente până la concurența valorii probabile a pagubei. Din economia textelor care vizează instituirea măsurilor asigurătorii rezultă că aceste bunuri - mobile sau imobile, trebuie să existe, o măsură asigurătorie neputându-se institui doar ipotetic, eventual asupra unor bunuri ce se vor obține în viitor. Or, neexistând bunuri de orice natură aparținând inculpatului care să poată fi sechestrate, curtea de apel a considerat că în mod corect instanța de fond a respins cererea părții civile de instituire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor sale.

III. Împotriva acestei decizii, în termenul legal, au formulat recurs inculpatul D.F.F. și partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Hunedoara.

Partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Hunedoara prin recursul formulat a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., apreciind că s-a făcut o greșită aplicare a legii prin respingerea cererii de instituire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului.

Inculpatul D.F.F. nu a motivat recursul declarat, iar în data de 18 septembrie a transmis la dosar o cerere prin care a învederat instanței că este mulțumit de hotărârea pronunțată în cauză.

Analizând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că hotărârea pronunțată în cauză de către instanța de apel este legală și temeinică și constată că recursurile declarate de către partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Hunedoara și inculpatul D.F.F., sunt nefondate din următoarele considerente:

Potrivit art. 2 din Legea nr. 2/2013, dispozițiile privind cazurile de casare prevăzute în Codul de procedură penală în forma anterioară intrării în vigoare a legii, rămân aplicabile doar cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului, dar pronunțate anterior intrării în vigoare a legii. în această situație, rezultă că în cazul hotărârilor pronunțate de către instanțele de apel după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, respectiv după 15 februarie 2013, sunt aplicabile dispozițiile cazurilor de casare, astfel cum sunt prevăzute de noua lege.

În speță se constată că Decizia nr. 68/A a Curții de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost pronunțată în data de 09 aprilie 2013, după data de 15 februarie 2013, astfel încât cazurile de casare vor fi analizate în raport de conținutul textelor art. 385

9

C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin art. 1 din Legea nr. 2/2013.

Cu privire la recursul inculpatuiui, Înalta Curte constată că acesta nu a fost motivat, potrivit dispozițiilor art. 385

10

C. proc. pen., iar din analiza hotărârii recurate nu a identificat aspecte de nelegalitate care să se circumscrie cazurilor de casare ce pot fi puse în discuție din oficiu conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Potrivit art. 163 alin. (2) C. proc. pen., măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a pagubei. în aceste condiții, Înalta Curte constată că pentru instituirea măsurilor asigurătorii partea civilă ar fi trebuit să indice bunurile aparținând inculpatului și părții responsabile civilmente, precum și valoarea acestora pentru a nu depăși valoarea aproximativă a prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunii.

În ceea ce privește recursul părții civile, Înalta Curte constată că în mod corect instanțele anterioare au respins cererea de instituire a măsurilor asigurătorii, în condițiile în care partea civilă nu a indicat bunurile asupra cărora instanța ar fi putut să instituie o măsură asigurătorie, respectiv nu a indicat probatoriile utile identificării și evaluării bunurilor asupra cărora măsura s-ar fi putut impune.

Rolul activ al instanței presupune asigurarea, în realitate, a unui rol de arbitru între părțile din proces, respectiv asigurarea condițiilor realizării principiilor egalității de arme și al contradictorialității. Rolul activ nu presupune însă suplinirea voinței părții și identificarea probatoriilor sau administrarea lor independent de aceasta, deoarece acest demers ar conduce la știrbirea aparenței de imparțialitate. „Ajutorul" dat părții de către instanță în condițiile menționate ar nega rolul apărării, prin avocat sau în persoana proprie, în procesul penal.

Toate aceste considerații trebuie urmărite în contextul în care partea are la dispoziție posibilitatea obiectivă de a acționa și de a obține datele utile, personal, după justificarea interesului legitim, de la O.C.P.I.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Hunedoara și de inculpatul D.F.F. împotriva Deciziei penale nr. 68/A din 09 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori, va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, sumă ce va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Hunedoara și de inculpatul D.F.F. împotriva Deciziei penale nr. 68/A din 09 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 02 octombrie 2013.