ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 507/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 507/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 261 din 29 iunie

2012 a Tribunalului Arad, în baza art. 9 alin. (1) lit. b din Legea nr.

241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 9 alin. (2)

din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., a condamnat pe inculpatul P.M., cu antecedente penale, la 3 (trei) ani

închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 9 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 9 alin. (2) din Legea nr.

241/2005, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a

condamnat pe același inculpat la 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare pentru

infracțiunea de evaziune fiscală.

În baza art. 280

1

din Legea nr. 31/1990 modificată și republicată, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe același inculpat la 1 (un) an și 4

(patru) luni închisoare pentru infracțiunea de cesionare fictivă a părților

sociale ale societății, în scopul sustragerii de la urmărire penală.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) și 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului în

pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare pe care a sporit-o cu 6 (șase) luni

închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6

(șase) luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., cu excepția

dreptului de a alege.

Pe durata și în

condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., cu excepția

dreptului de a alege.

În baza art. 88 C.

pen. a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării

preventive pe perioada 25 octombrie 2011 - 2 aprilie 2012.

A obligat inculpatul

P.M. să plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală

București suma de 1.780.859,66 RON cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând

impozit pe profit și TVA, cu dobânzi legale până la plata prejudiciului.

A obligat inculpatul

să plătească Tribunalului Arad - Biroul Local de expertiză în contul nr.

................ deschis la CEC Arad, pentru consultantul fiscal A.A., suma de

7.000 RON, reprezentând contravaloare expertiză judiciar-fiscală efectuată în

cauză și constată că inculpatul a achitat suma de 1.000 RON în cu chitanța nr. 3400018

din 1 din 9 ianuarie 2012 la CEC B - Sucursala Arad.

A obligat inculpatul

să plătească statului suma de 4.500 RON cheltuieli judiciare. Prima instanță a

constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr.

276/P/2011, a fost trimis în judecată inculpatul P.M. pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

241/2005, ambele raportate la art. 9 alin. (2) din Legea ne. 241/2005 și art.

280

1

din Legea nr. 31/1990.

A reținut în sarcina

acestuia prin actul de acuzare că în perioada trimestrelor II, III și IV ale

anului 2007 în calitate de administrator de drept și de fapt al SC S.M. SRL, în

baza aceleiași rezoluții infracționale, a omis să evidențieze în actele

contabile și în orice alte documente legale ale societății, operațiunile

comerciale efectuate respectiv a omis să evidențieze veniturile realizate, în

scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale respectiv

impozit pe profit și TVA. De asemenea, a reținut că inculpatul, în aceeași

calitate, a evidențiat în decontul TVA aferent trimestrului II 2007, ce a fost

depus la organul fiscal din Arad, cheltuieli ce nu au la bază operațiuni reale,

în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale reprezentând TVA

deductibilă și la data de 29 august 2007, a cesionat fictiv 95% din părțile

sociale ale SC S.M. SRL, către numitul C.C., în scopul sustragerii de la

urmărire penală, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În faza de urmărire

penală inculpatul P.M. nu a recunoscut comiterea faptelor și cu prilejul

prezentării materialului de urmărire penală s-a prevalat de dreptul la tăcere

și nu a dorit să dea declarație.

Prin Sentința penală

nr. 492 din 5 decembrie 2011, Tribunalul a soluționat latura penală a cauzei și

a disjuns acțiunea civilă exercitată de partea civilă Agenția Națională de

Administrare Fiscală București și a fixat termen de judecată la 9 ianuarie

Tribunalului Arad.

Împotriva acestei

hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul

P.M., Curtea de Apel Timișoara, prin Decizia penală nr. 29/A din 21 februarie

2012 a admis apelurile, a desființat Sentința penală nr. 492 din 5 decembrie

2011 a Tribunalului Arad și a dispus rejudecarea de Tribunalul Arad.

Această hotărâre a

fost atacată cu recurs de inculpatul P.M., Înalta Curte de Casație și justiție,

prin Decizia penală nr. 986 din 2 aprilie 2012 a casat în parte decizia Curții

de Apel Timișoara, doar în ce privește arestarea preventivă a inculpatului și a

dispus punerea de îndată în libertate a acestuia.

În rejudecare, cauza

a fost înregistrată la data de 21 mai 2012, în Dosarul cu nr. 3565/108/2012,

iar prin Încheierea clin 12 iunie 2012, tribunalul a reunit acțiunea civilă cu

acțiunea penală și a conexat Dosarul cu nr. 3565/108/2012 la Dosarul cu nr.

6110/108/2012.

Cu ocazia ascultării

în fața instanței inculpatul a declarat în temeiul dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. că recunoaște comiterea faptelor reținute în actul de sesizare și

a solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală pe care le cunoaște și le însușește.

Din ansamblul

materialului probatoriu administrat în cauză și anume - proces-verbal de

sesizare din oficiu, notă de constatare, anexe, sesizare ANAF, anexe, istoric

ORC SC S.M. SRL, înscrisuri, raport de inspecție fiscală, declarație 394

privind achizițiile efectuate pe teritoriul României de către SC S.M. SRL,

proces-verbal, notă de recepție, fișă de magazie, extras de cont, ordin de

plată, proces-verbal de ridicare facturi în original, chitanțe, facturi,

contracte de vânzare-cumpărare, declarația 100, 394 și 300 depuse de SC S.M.

SRL la ANAF, raport privind informațiile VIES, fișă specimen de semnături

pentru SC S.M. SRL, împuternicire, tabel nominal ridicări de numerar, formulare

eliberare numerar, ordine de plată, înscrisuri efectuate în cadrul comisiei

rogatorii internaționale în Ungaria, proces-verbal de identificare după planșa

foto, înscrisuri efectuate în cadrul comisiei rogatorii internaționale în

Germania, fișă informații, certificat de atestare fiscală, acte constitutive SC

S.M. SRL, înscrisuri, raport de expertiză fiscală și anexe, supliment de

expertiză, opinie separată la supliment de expertiză, raport de constatare

tehnico-științifică, declarațiile martorilor C.C.M., C.M., R.C.D., M.N., T.A.,

V.V., A.A.R., C.T., C.S., S.N., L.E., P.E., S.A., U.M.E., declarațiile

inculpatului, instanța a reținut în fapt următoarea stare de fapt:

La data de 14 mai

2007, inculpatul P.M. a devenit asociat unic și administrator al SC S.M. SRL

având sediul în localitatea Sânpetru German, societate înființată de U.M. în

ianuarie 2007. După ce a dobândit această calitate, inculpatul a desfășurat

operațiuni comerciale constând în achiziționarea de cereale din Ungaria (de la

firmele K.M.B. es E.S., K.M., B.M. 2002, V.K. es S.K., V., B.S. A.K. es S.,) pe

care le-a vândut apoi unor societăți comerciale naționale (SC P. SRL, SC I.

SRL, SC L.P. SRL, SC V.S. SRL etc.), tranzacții în urma cărora a încasat TVA-ul

aferent.

Ca urmare a

controlului efectuat de reprezentanții Gărzii Financiare la sediul societății,

s-a constatat că aceasta nu desfășoară nici o activitate la sediul social,

declarat la Oficiul Registrului Comerțului.

Conform notelor de

constatare seria AR nr. 0010525 din 18 ianuarie 2008 și seria AR nr. 0010541

din 11 martie 2008 întocmite de Garda Financiară, s-a constatat că în

trimestrele II, III și IV ale anului 2007, SC S.M. SRL a efectuat achiziții

intracomunitare de grâu și porumb boabe (după cum rezultă din datele furnizate

de către Compartimentul de Schimb Internațional de Informații din cadrul DGFP -

Arad) achiziții care nu au fost însă evidențiate de către inculpat în

documentele contabile ale societății. în acest fel inculpatul s-a sustras de la

plata sumelor reprezentând TVA.

În urma unui control

efectuat la mai multe societăți comerciale din țară, s-a constatat că SC S.M.

SRL a livrat în trimestrele II, III și IV ale anului 2007, cereale pe

teritoriul României. Nici aceste operațiuni nu au fost evidențiate de către

inculpat în documentele contabile ale societății, inculpatul sustrăgându-se

astfel de la plata sumelor reprezentând TVA și impozit pe profit.

În vederea stabilirii

în întregime a obligațiilor datorate bugetului de stat de către SC S.M. SRL, a

fost efectuată și o inspecție fiscală generală, astfel că prin Procesul-verbal

de control nr. 28201 din 08 martie 2008 întocmit de organele fiscale, s-a

constatat că în trimestrele III și IV ale anului 2007, societatea a efectuat

achiziții intracomunitare din Ungaria, pentru care însă nu a depus la organul

fiscal teritorial declarația recapitulativă pentru care datora TVA colectat.

Prima instanță a

constatat că pentru trimestrul II al anului 2007 (perioada 15 mai 2007 - 30

iunie 2007) SC S.M. SRL administrată de inculpat, a depus la organele fiscale

teritoriale un decont de TVA (declarația 300 ) în care au fost înregistrate

cheltuieli în valoare de 651.664 RON privind achiziția de cereale de la SC P.C.

2003 I. SRL București, societate cu care SC S.M. SRL nu a avut niciodată

relații comerciale.

Întrucât inculpatul

P.M. a reprezentat SC S.M. SRL în calitate de administrator de drept doar în

perioada 15 mai 2007 - 29 august 2007, după care a cesionat 95% din părțile

sociale ale societății, s-a calculat și suma datorată bugetului de stat de

către societate pentru acea perioadă, sumă de la a cărei plată inculpatul s-a

sustras prin neînregistrarea în documentele contabile a operațiunilor

comerciale efectuate, respectiv prin înregistrarea unor cheltuieli fictive.

Astfel, prin

expertiza fiscală efectuată în cauză s-a stabilit valoarea prejudiciul cauzat

bugetului de stat pentru acea perioadă ca fiind în sumă de 735.5550,84 RON

compus din 475.265,55 RON reprezentând TVA și 260.285,29 RON reprezentând

impozit pe profit.

Cu toate că

societatea avea aceste datorii, la data de 29 august 2007, în scopul

sustragerii de la urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune

fiscală prevăzută de art. 9 alin. (2) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005,

inculpatul a cesionat 95% din părțile sociale ale societății către învinuitul

C.C. Cu ocazia cesiunii învinuitul Cioacă a devenit și administrator al SC S.M.

SRL. De menționat că inculpatul l-a asigurat pe învinuit că societatea nu are

datorii Ia bugetul statului, înmânându-i în acest sens și un certificat de

atestare fiscală.

Deși a devenit

asociat și administrator, numitul C.C. nu a desfășurat nici un fel de

activitate în numele și pentru SC S.M. S.R.L., în schimb inculpatul P.M. și

numita T.V., au continuat și după cesiune, să deruleze operațiuni comerciale în

numele acestei societăți până la sfârșitul anului 2007 (inclusiv trimestrul IV

2007), ei fiind singurii care aveau împuternicire pe contul bancar al

societății, achiziționând și vânzând cereale, încasând și efectuând plăți.

Conform concluziilor

raportului de expertiză fiscală efectuată în cauză, prejudiciul cauzat bugetului

consolidat al statului de către SC S.M. SRL pe parcursul trimestrelor II, III

și IV ale anului 2007 (perioada mai 2007decembrie 2007) este în sumă de

1.780.859,66 RON, împrejurare ce a rezultat din raportul de expertiză fiscală

efectuat în cursul judecății, de către expertul contabil, consultant fiscal

A.A.

Acest prejudiciu a

fost creat prin neînregistrarea de către inculpat în contabilitatea SC S.M.

SRL, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, a veniturilor

obținute din achizițiile intracomunitare respectiv din vânzările de cereale

către clienții din România.

Inculpatul nu a putut

prezenta documente justificative (facturi fiscale) cu privire la această

achiziție (cheltuială), iar reprezentantul SC P.C. 2003 I. SRL București -

numitul T.A. a negat existența oricăror relații comerciale cu SC S.M. SRL.

La data de 13

octombrie 2010, SC S.M. SRL a fost radiată din Registrul Comerțului, pe motiv

de închidere a procedurii falimentului și radiere a debitorului, potrivit

dispozițiilor Legii nr. 85/2006.

A constatat instanța

cu privire la încadrarea juridică că fapta inculpatului P.M. care, în perioada

trimestrelor II, III și IV ale anului 2007, în calitate de administrator de

drept al SC S.M. SRL (15 mai 2007 - 29 august 2007), respectiv în calitate de

administrator de fapt al aceleiași societăți (29 august 2007 - 30 decembrie

2007), în baza aceleiași rezoluții infracționale, a omis să evidențieze în

actele contabile și în orice alte documente legale ale SC S.M. SRL,

operațiunile comerciale efectuate (constând în achiziționarea de cereale din

spațiul intracomunitar și livrarea acestora pe teritoriul național) respectiv a

omis să evidențieze veniturile realizate, în scopul de a se sustrage de la

îndeplinirea obligațiilor fiscale reprezentând impozit pe profit respectiv TVA

a constituit infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de

art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.

Fapta inculpatului

P.M., care în calitate de administrator de drept al SC S.M. SRL, a evidențiat

în decontul TVA (declarația 300) aferent trimestrului II 2007, ce a fost depus

la organul fiscal Arad, cheltuieli ce nu au la bază operațiuni reale(cheltuieli

constând în efectuarea de achiziții de cereale în valoare de 651.664 RON de la

SC P.C. 2003 I. SRL București cu care nu a avut niciodată relații comerciale),

în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale reprezentând TVA

deductibilă, a constituit infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Raportat la valoarea

prejudiciului cauzat bugetului de stat care este peste 100.000 euro, în

echivalentul monedei naționale, respectiv de 1.780.859,66 RON, în cauză au fost

aplicabile dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

Fapta inculpatului

P.M., care la data de 29 august 2007 a cesionat fictiv 95% din părțile sociale

ale SC S.M. SRL către numitul C.C.M., în scopul sustragerii de la urmărirea

penală pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, a constituit

infracțiunea prevăzută de art. 280

1

din Legea nr. 31/1990 modificată

și republicată.

La stabilirea

pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de

individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. respectiv gradul de

pericol social concret al faptelor comise precum și persoana inculpatului. În

privința acestuia s-au avut în vedere antecedentele penale, vârsta acestuia, 44

ani la data comiterii faptei, nivelul de instruire școlară ca absolvent de 12

clase, împrejurarea că are un loc de muncă, un copil minor în întreținere și a

avut o bună conduită judiciară, recunoscând săvârșirea faptelor și manifestând

regret pentru cele comise.

Instanța a apreciat

că scopul pedepsei astfel cum este definit de art. 52 C. pen. va putea fi atins

în cazul inculpatului P.M. prin executarea în regim de detenție a pedepsei

aplicate. Aceasta pentru că acțiunile repetate de încălcare a normelor de

conduită socială săvârșite în condițiile descrise mai sus uneori dau un

sentiment de nesiguranță și un climat de neliniște societății care trebuie

asigurat în primul rând de către autorități. În asemenea situații dreptul

societății și al opiniei publice la un mediu adecvat și de siguranță este

primordial și nu poate fi încălcat de vreo persoană. Atunci când această

siguranță și liniște publică este încălcată, autoritățile sunt și trebuie să

fie îndreptățite să intervină inclusiv prin măsuri de privare de libertate. A

apreciat că executarea prin privare de libertate este singura în măsură să

asigure atât scopul coercitiv, de exemplaritate cât și cel educativ al pedepsei

în vederea îndreptării atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni

și resocializarea sa viitoare pozitivă.

Tribunalul a apreciat

că, în raport de modul de concepere a activității infracționale, cu

împrejurările comiterii faptelor și importanța relațiilor sociale încălcate de

inculpat, lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea

publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna

desfășurare a actului de justiție. Pe de altă parte, asemenea fapte, neurmate

de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea

făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei, prin activitatea infracțională desfășurată, potrivit

celor arătate mai sus, inculpatul a cauzat părții civile un prejudiciu de

1.780.859,66 RON, așa cum rezultă din raportul de expertiză, inculpatul, la a

cărui cerere a fost efectuată expertiza, a achiesat la concluziile raportului

de expertiză, astfel că instanța, în baza art. 346 alin. (1) raportat la art.

14 alin. (3) lit. b) și alin. (4) C. proc. pen., a obligat inculpatul P.M. să

plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală București suma

de 1.780.859,66 RON cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând impozit pe

profit și TVA, cu dobânzi legale până la plata prejudiciului.

Partea civilă

Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad și inculpatul P.M. au declarat apel

împotriva Sentinței penale nr. 261 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Arad

pronunțată în Dosarul nr. 6110/108/2011.

Partea civilă

Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad a criticat sentința pentru

nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că nu s-a dispus prin sentință

instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor și conturilor inculpatului,

instanța de fond a avut în vedere concluziile raportului de expertiză,

majorările de întârziere urmează a fi actualizate, iar suma de 2.488.627 RON cu

care s-a constituit parte civilă nu a fost recuperată nici până în prezent. A

solicitat admiterea în totalitate a acțiunii civile, sume care să fie

actualizate cu accesoriile aferente (majorări, dobânzi, penalități - conform

O.G. nr. 92/2003), precum și instituirea măsurilor asigurătorii asupra

bunurilor inculpatului până Ia concurența sumei de 2.488.627 RON.

Inculpatul a

solicitat admiterea apelului și reducerea pedepsei aplicate acestuia, întrucât

raportat Ia prejudiciul clin faza de cercetare judecătorească, soluția

pronunțată de prima instanță este prea aspră, prin aplicarea unui spor de 6

luni, contestând totodată raportul fiscal și expertiza în sensul că se

menționează că sunt fictive cheltuielile la achiziții, dar s-au înlăturat

cheltuieli neavute în vedere în cauză nici de către ANAF și nici de către

expert.

Prin Decizia penală

nr. 202A din 24 octombrie 2012 Curtea de Apel Timișoara În baza art. 379 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de partea civilă Direcția

Generală a Finanțelor Publice Arad împotriva Sentinței penale nr. 261 din 29

iunie 2012 a Tribunalului Arad pronunțată în Dosarul nr. 6110/108/2011.

A desființat sentința

penală apelată în latură civilă și, rejudecând cauza În baza art. 346 alin. (1)

C. proc. pen. și art. 14 C. proc. pen., a obligat pe inculpat să plătească

părții civile Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad pentru Agenția

Națională de Administrare Fiscală, următoarele sume: TVA suplimentar - 896.373

RON + majorări de întârziere calculate până la data de 06 aprilie 2009 - 464.778

RON; impozit pe profit - 742.433 RON + majorări de întârziere calculate până la

data de 06 aprilie 2009 - 385.043 RON; la care se adaugă accesoriile (majorări,

dobânzi, penalități - conform O.G. nr. 92/2003) aferente celor două debite

principale calculate de la data de 07 aprilie 2009, și până la data achitării

integrale a debitelor.

A dispus instituirea

măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului până la concurența sumei

de 2.488.627 RON. În baza art. 164 alin. (3) C. proc. pen. măsurile asigurătorii

vor fi aduse la îndeplinire de organele proprii de executare ale ANAF.

În baza art. 379 pct.

1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul

apelant P.M. împotriva aceleiași sentințe și a menținut în rest dispozițiile

sentinței.

A constatat instanța

de apel că starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind

rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale,

coroborate cu declarațiile inculpatului, care cu ocazia ascultării în fața

instanței a declarat în temeiul dispozițiilor art. 320

1

C. proc.

pen. că recunoaște comiterea faptelor reținute în actul de sesizare și a

solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc În baza probelor administrate în faza

de urmărire penală pe care le cunoaște și le însușește.

La individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului, s-au avut în vedere criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen. și în special gradul de pericol social al

faptelor, modul și împrejurările concrete ale comiterii acestora, concursul de

infracțiuni, precum și persoana inculpatului. A ținut cont totodată și de

poziția procesuală în fața organelor judiciare dar și prevederile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. întrucât inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor și

a fost de acord cu soluționarea cauzei pe baza probelor de la urmărire penală.

În condițiile în care

inculpatul a comis cele 3 infracțiuni în formă continuată, în concurs real,

prejudiciind statul cu sumele reținute, și până în prezent nu a acoperit nici o

parte din prejudiciu, iar pedepsele au fost orientate spre minimul special

prevăzut de textul de lege corespunzătoare, este evident că pedeapsa rezultantă

de 3 ani la care a fost condamnat inculpatul cu sporul aplicat de prima

instanță nu mai poate fi redusă potrivit dispozițiilor legale privind

stabilirea pedepsei rezultante în caz de concurs de infracțiuni, întrucât s-ar

ajunge la un scop contrar celui prevăzut de art. 52 C.pen referitor la

pedeapsă. A constatat, de asemenea că și modalitatea de executare a pedepsei în

regim de detenție este corectă, scopul de prevenție specială și generală al

pedepsei cât și reeducarea inculpatului neputând fi realizate prin altă

modalitate de executare a pedepsei.

Pe latură civilă AFP

Arad pentru ANAF s-a constituit parte civilă la urmărirea penală (în

rechizitoriu se menționează aceeași constituire cu următoarele sume: TVA

suplimentar - 896.373 RON + majorări de întârziere calculate până la data de 06

aprilie 2009 - 464.778 RON; impozit pe profit - 742.433 RON + majorări de

întârziere calculate până la data de 06 aprilie 2009 - 385.043 RON, la care se

adaugă accesoriile ((majorări, dobânzi, penalități - conform O.G. nr. 92/2003)

aferente celor două debite principale, calculate de la data de 07 aprilie 2009

și până la data achitării integrale a debitelor.

A constatat că prima

instanță a acordat greșit suma de 1.780.859,66 RON cu titlu de despăgubiri,

interpretând eronat raportul de expertiză contabilă efectuat în faza de

judecată (această sumă este menționată în anexa 10 la raport și se referă la

încasările în contul deschis la BT și nu la valoarea debitelor față de bugetul

statului; expertul a estimat paguba ca fiind compusă din: 19.700 RON - 29

septembrie 2007 apreciată de expert ca fiind în responsabilitatea inculpatului

în calitate de administrator în acte).

A apreciat corectă

estimarea inspecției fiscale (părții civile) întrucât s-a ținut seama de

împrejurarea (dovedită în cauză) că inculpatul a fost cel care a condus în fapt

operațiunile comerciale ale societății (inclusiv prin persoane interpuse - aspect

recunoscut de inculpat care a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320

1

)

pentru trimestrele II, III și IV ale anului 2007 - intervalul ele timp

menționat și în actul de trimitere în judecată).

A mai constatat că

neîntemeiat s-a respins și cererea de instituire a sechestrului asigurător

asupra bunurilor până la concurența acestei sume, întrucât în conformitate cu

dispozițiile art. 163 - 165 C. proc. pen. este fondată o astfel de cerere,

astfel că a dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor

inculpatului până la concurența sumei de 2.488.627 RON (partea responsabilă

civilmente fiind radiată din 13 octombrie 2010). Organele proprii de executare

ale ANAF au îndatorirea legală de a identifica aceste bunuri, și de a aduce la

Îndeplinire măsurile asigurătorii așa cum prevăd dispozițiile art. 164 alin.

(3) C. proc. pen.

Împotriva deciziei

instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.M. și a

solicitat admiterea recursului invocând cazurile de casare prevăzute de

dispozițiile art. 385

9

pct. 14 și pct. 17

2

C. proc. pen.

și a solicitat reindividualizarea pedepsei prin aplicarea disp. art. 74 C.

pen., iar cu privire la latura civilă să se aprecieze dacă acesta a fost în mod

corect soluționată.

Examinând decizia

recurată în raport de motivele de casare invocate de inculpatul P.M. dar și din

oficiu conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) cod de procedură

penală, combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

din

același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul P.M. este

nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse

greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte

limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte constată

că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator și că pedeapsa astfel

cum a fost individualizată corespunde atât principiului proporționalității

între gravitatea faptei cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

S-a reținut că în

perioada trimestrelor II, III și IV ale anului 2007 în calitate de

administrator de drept și de fapt al SC S.M. SRL, în baza aceleiași rezoluții

infracționale, inculpatul a omis să evidențieze în actele contabile și în orice

alte documente legale ale societății, operațiunile comerciale efectuate

respectiv a omis să evidențieze veniturile realizate, în scopul de a se

sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale respectiv impozit pe profit și

TVA. De asemenea, inculpatul în aceeași calitate, a evidențiat în decontul TVA

aferent trimestrului II 2007, ce a fost depus la organul fiscal din Arad,

cheltuieli ce nu au la bază operațiuni reale, în scopul sustragerii de la

îndeplinirea obligațiilor fiscale reprezentând TVA deductibilă și la data de 29

august 2007, a cesionat fictiv 95% din părțile sociale ale SC S.M. SRL, către

numitul C.C., în scopul sustragerii de la urmărire penală, pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală.

De asemenea, fapta

inculpatului P.M. care, în perioada trimestrelor II, III și IV ale anului 2007,

în calitate de administrator de drept al SC S.M. SRL (15 mai 2007 - 29 august

2007), respectiv în calitate de administrator de fapt al aceleiași societăți

(29 august 2007 - 30 decembrie 2007), în baza aceleiași rezoluții infracționale,

a omis să evidențieze în actele contabile și în orice alte documente legale ale

SC S.M. SRL, operațiunile comerciale efectuate (constând în achiziționarea de

cereale din spațiul intracomunitar și livrarea acestora pe teritoriul național)

respectiv a omis să evidențieze veniturile realizate, în scopul de a se

sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale reprezentând impozit pe profit

respectiv TVA a constituit infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată

prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului

P.M., care în calitate de administrator de drept al SC S.M. SRL, a evidențiat

în decontul TVA (declarația 300) aferent trimestrului II 2007, ce a fost depus

la organul fiscal Arad, cheltuieli ce nu au la bază operațiuni reale

(cheltuieli constând în efectuarea de achiziții de cereale în valoare de

651.664 RON de la SC P.C. 2003 I. SRL București cu care nu a avut niciodată

relații comerciale), în scopul sustragerii ele la îndeplinirea obligațiilor

fiscale reprezentând TVA deductibilă, a constituit infracțiunea de evaziune

fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005. Raportat

la valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat care este peste 100.000

euro, în echivalentul monedei naționale, respectiv de 1.780.859,66 RON, în

cauză au fost aplicabile dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

Fapta inculpatului

P.M., care la data de 29 august 2007 a cesionat fictiv 95% din părțile sociale

ale SC S.M. SRL către numitul C.C.M., în scopul sustragerii de la urmărirea

penală pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, a constituit

infracțiunea prevăzută de art. 280

1

din Legea nr. 31/1990 modificată

și republicată.

Înalta Curte, în urma

probatoriului administrat constată că instanțele de fond și de apel au reținut

o corectă situație de fapt, o justă încadrarea a faptei, fiind întrunite

condițiile legale pentru răspunderea penală a inculpatului P.M. pentru

comiterea a două infracțiunii de evaziune fiscală și unei infracțiuni de

cesionare fictivă a părților sociale ale unei societăți în scopul sustragerii

de la urmărirea penală, aspect necontestat de acesta, întrucât acesta a

solicitat ca judecarea să se efectueze potrivit dispozițiilor privind acordul

de vinovăție prevăzut de art. 320

1

C. proc. pen.

Înalta Curte constată

că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanța de fond și menținută

de instanța de prim control judiciar corespunde atât principiului

proporționalității între gravitatea faptelor cât și scopului prevăzut de art.

52 C. pen. și nu se impune reducerea acesteia în raport de împrejurările

faptelor săvârșite, activitatea infracțională desfășurată, persoana

inculpatului care are antecedente penale, cât și valoarea prejudiciului produs

părții civile, forma continuată a infracțiunilor comise și gradul de pericol

social al faptelor.

Totodată, Înalta

Curte constată că pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută de

instanța de apel de 3 ani și 6 luni închisoare, este justificată și este în

măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de

art. 52 C. pen. și reflectă o individualizare temeinică, fiind respectat

principiul proporționalității, respectiv, pedeapsa aplicată inculpatului și

modalitatea de executare a acesteia sunt adecvate situației de fapt și scopului

urmărit de legea penală.

Cu privire la cazul

de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că în mod corect a fost soluționata latura civilă a

cauzei de către instanța de apel, inculpatul fiind obligat să plătească părții

civile DGFP Arad: - TVA suplimentar - 896.373 RON + majorări de întârziere

calculate până la data de 06 aprilie 2009 - 464.778 RON; impozit pe profit -

742.433 RON + majorări de întârziere calculate până la data de 06 aprilie 2009

- 385.043 RON; la care se adaugă accesoriile (majorări, dobânzi, penalități -

conform O.G. nr. 92/2003) aferente celor două debite principale calculate de la

data de 07 aprilie 2009, și până la data achitării integrate a debitelor și s-a

dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului până la

concurența sumei de 2.488.627 RON, în raport de disp. art. 163 - 165 C. proc.

pen.

Înalta Curte ținând

seama de aceste împrejurări, constatând că nu există niciun alt caz de casare

care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. va respinge recursul declarat de inculpatul recursul declarat

de inculpatul P.M. împotriva Deciziei penale nr. 202/A din 24 octombrie 2012 a

Curții de Apel Timișoara, secția penală.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva Deciziei penale nr.

202/A din 24 octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 700 RON, cu titlu ele cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 12 februarie 2013.

Procesat de GGC - LM