ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra conflictului negativ de

competență, reține următoarele:

Prin Sentința penală nr. 3146 din 10

decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Arad, s-a admis cererea de schimbare

a încadrării juridice invocată din oficiu și, pe cale de consecință, în baza

art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor privind pe

inculpați, din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit.

b), c), raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., în infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9

alin. (1) lit. b) raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 9 alin. (1) lit. c), raportat la

art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în privința inculpatului S.J., și,

din infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C.

pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c), raportat la art. 9 alin. (3)

din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în

infracțiunile de complicitate la evaziune fiscală, prevăzute de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), raportat la art. 9 alin. (3) din Legea

nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen.,

raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), raportat la art. 9 alin. (3) din Legea

nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art.

33 lit. a) C. pen., în cazul inculpaților T.G.M. și P.C.O., respectiv din

infracțiunea de  complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 9 alin. (1) lit. b), c), raportat la art. 9 alin. (3) din

Legea nr. 241/2005, în infracțiunile de complicitate la evaziune fiscală

prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) raportat la

art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin.

(1) lit. c), raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, totul cu

aplicarea art. 33 lit. a), în cazul inculpatului N.G.

în baza art. 9 alin. (1) lit. b),

raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.J., la: 8 (opt) ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c

raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.J., la: 8 (opt) ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală;

În baza art. 296 indice 1 alin. (1)

lit. f) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost

condamnat același inculpat la: 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de producere de produse accizabile ce intră sub incidența

sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat

de către autoritatea fiscală competentă;

În baza art. 272 alin. (1) pct. 2 din

Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat

același inculpat la: 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

folosire cu rea-credință a bunurilor sau creditului de care se bucură

societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui

propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau

indirect.

În baza art. 288 C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la: 8 (opt) luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale în

formă continuată.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la: 6 (șase) luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură

privată în formă continuată

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea,aceea de: 8

(opt) ani închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute

de art. 71 C. pen. inculpatului îi este interzisă exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 26 raportat la art. 9 alin.

(1) lit. b) raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, a fost

condamnat inculpatul N.G., la: 8 (opt) ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală

În baza art. 26 raportat la art. 9 alin.

(1) lit. c) raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, a fost

condamnat inculpatul N.G., la: 8 (opt) ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală

În baza art. 26 raportat la art. 296

1

alin. (1) lit. f) din Legea nr. 571/2003, a fost condamnat același inculpat la:

3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la

producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de

antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către

autoritatea fiscală competentă.

În baza art. 272 alin. (1) pct. 2 din

Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat

același inculpat la: 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

folosire cu rea-credință a bunurilor sau creditului de care se bucură

societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui

propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau

indirect.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la: 6 (șase) luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură

privată în formă continuată

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea,aceea de: 8

(opt) ani închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute

de art. 71 C. pen. inculpatului i-au fost interzise exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 26 raportat la art. 9 alin.

(1) lit. b) raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata T.G.M. la 5 (cinci) ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În baza art. 26 raportat la art. 9 alin.

(1) lit. c raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata T.G.M. la: 5 (cinci) ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală

În baza art. 26 raportat la art. 296

1

alin. (1) lit. f) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. a fost condamnată aceeași inculpată la: 3 (trei) ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de complicitate la

producere de produse accizabile ce intră sub incidența

sistemului de antrepozitare fiscală - în afara unui antrepozit fiscal autorizat

de către autoritatea fiscală competentă.

În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la: 6 (șase) luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea,aceea de: 5

(cinci) ani închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute

de art. 71 C. pen. inculpatei i-au fost interzise exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul

P.C.O., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală,

în formă continuată, prevăzute de art. 26 raportat, la art. 9 alin. (1) lit. b),

raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 26, raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), raportat la art.

9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la producere de produse

accizabile, ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara

unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea fiscală competentă,

prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 296

1

, alin. (1) lit.

f),din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv

pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată prevăzute de

art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 248

1

, raportat

la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen., a fost

condamnată inculpata C.C.E., la: 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată.

Pe durata și în condițiile prevăzute

de art. 71 C. pen. inculpatei i-a fost interzisă exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 81 C. pen. a fost

suspendată executarea pedepsei aplicate inculpatei, pe un termen de încercare

de 3 ani și 6 luni.

În baza art. 83 C. pen., s-a atras

atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen., referitoare la

revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a

suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatei pe durata

suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii

În baza art. 248

1

, raportat

la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen., au fost

condamnați inculpații U.L. și D.D.A., la: 3 (trei) ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată.

În baza art. 248

1

, raportat

la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41

alin.

(2) și art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.C., la:

4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în

formă calificată.

Pe durata și în condițiile prevăzute

de art. 71 C. pen., inculpaților le-a fost interzisă exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

S-a interzis inculpaților U.L., D.D.A.

și O.C., drepturile prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., ca și pedeapsă

complementară, pedeapsă ce urmează a fi executată în situația revocării

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art.86

1

, 86

2

C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată

inculpaților U.L. și D.D.A., sub supraveghere, pe durata unui termen de

încercare de 8 ani, și pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului O.C.,

pe un termen de încercare de 9 ani.

În baza art. 86

3

C. pen.,

pe durata termenului de încercare, inculpații trebuie să se supună următoarelor

măsuri de supraveghere : să se prezinte la datele fixate la Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad și să se supună programului instituit de

acest serviciu; să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință

sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a

suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpaților U.L., D.D.A. și

O.C. pe durata suspendării condiționate sub supraveghere a executării pedepsei

închisorii.

S-a atras atenția inculpaților asupra

dispozițiilor art. 86

4

C. pen., privind revocarea suspendării

executării pedepsei sub supraveghere, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni,

în termenul de încercare sau în cazul neîndeplinirii cu rea credință a

măsurilor de supraveghere instituite.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. ,au fost condamnați inculpații S.A. și F.D., la: 6

(șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri

sub semnătură privată în formă continuată.

Pe durata și în condițiile prevăzute

de art. 71 C. pen., inculpaților li s-a interzis exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat

executarea pedepsei aplicate inculpaților pe un termen de încercare de 3 ani și

6 luni.

În baza art. 83 C. pen., s-a atras

atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen., referitoare la

revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a

suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpaților pe durata

suspendării condiționate a executării

pedepsei

închisori.

- În baza art. 346 C. proc. pen., s-a

admis în parte acțiunea civilă exercitată în cauză de partea civilă Statul

Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a

Finanțelor Publice Arad și au fost obligați inculpații S.J., N.G., T.G.M. și O.C.,

în solidar, la plata sumei de 3.196.208 lei, din care, în solidar și cu

inculpatul U.L., pentru suma de 2.336.146 lei, cu inculpata D.D.A., pentru suma

de 514.914 lei, și cu inculpata C.C.E., pentru suma de 346.012 lei, cu titlu de

daune materiale, sume majorate conform dispozițiilor legale în materie, până la

data achitării efective, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 346 C. proc. pen., s-a

admis, în parte acțiunea, civilă exercitată în cauză de partea civilă Statul

Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, Autoritatea Națională a

Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara și au

fost obligați inculpații S.J., N.G., T.G.M. și O.C., în solidar, la plata sumei

de 14.429.622 lei, din care, în solidar și cu inculpatul U.L., pentru suma de

10.546.783 lei, cu inculpata D.D.A., pentru suma de 2.324.637 lei, și cu

inculpata C.C.E., pentru suma de 1.562.114 lei, sume majorate conform

dispozițiilor legale în materie, până la data achitării efective, cu titlu de

daune materiale.

S-au respins acțiunile civile

exercitate împotriva inculpaților P.C.O., S.A. și F.D.

S-a constatat că societatea comercială

SC S.O.L. SRL nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză, fiind

radiată prin Sentința comercială nr. 493 din data de 10 martie 2010 a

Tribunalului Arad.

În baza art. 348 C. proc. pen., au

fost desființate foile de parcurs întocmite de conducătorii auto ai SC C.R. SRL

Oradea (dosar urmărire penală, vol. 12, filele 386 - 492), foile de parcurs

false întocmite de conducătorii auto ai SC P. SRL (dosar urmărire penală, vol.

19, filele 195 - 201), certificatele de calibrare false (dosar urmărire penală,

vol. 8, filele 157 - 181), contractul de comodat și declarația pe proprie

răspundere false folosite la întocmirea dosarului de autorizare al SC S.O.L.

SRL (dosar urmărire penală, vol. 3, filele 347 - 349).

S-a dispus instituirea sechestrului

asigurător asupra bunurilor inculpaților S.J., N.G. și T.G.M., urmând ca

măsurile asigurătorii să fie duse la îndeplinire prin organele proprii de

executare ale Direcției Generale a Finanțelor Publice, iar pentru eventualele

bunuri din străinătate urmând ca pentru aducerea la îndeplinire a măsurii să se

emită în baza art. 176 din Legea nr. 302/2004, o cerere de asistență judiciară

internațională.

În baza art. 12 din Legea nr.

245/2005, au fost interzise inculpaților S.J., N.G. și T.G.M., dreptul de a fi

a fondatori, administratori, directori sau reprezentanți legali ai unei

societăți comerciale

În baza art. 191 alin. (1), (3) C.

proc. pen., au fost obligați inculpații

S.J.,

N.G. și T.G.M., O.C. la plata sumei de câte 15.000 lei fiecare, cu titlu de

cheltuieli judiciare avansate de stat. Au fost obligați inculpații U.L., D.D.A.

și C.C.E. la plata sumei de câte 5.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli

judiciare avansate de stat. Au fost obligați inculpații S.A. și F.D., la plata

sumei de câte 700 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de

stat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

apel Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara,

inculpații: C.C.E., U.L., D.D.A., O.C., T.G.M. și partea civilă A.N.A.F. - Autoritatea

Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și operațiuni Vamale

Timișoara.

Prin decizia penală nr. 2/ A din 21

mai 2013 pronunțată de Tribunalul Arad

în

Dosarul nr. 17436/55/2009, a fost admisă excepția necompetenței funcționale a

Tribunalului Arad, privind soluționarea apelului.

A fost declinată competența de

soluționare a apelurilor declarate în cauză de către Direcția Națională Anticorupție

- Serviciul Teritorial Timișoara, inculpații: C.C.E., U.L., D.D.A., O.C., T.G.M.

și partea civilă A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția

Regională pentru Accize și operațiuni Vamale Timișoara, împotriva Sentinței

penale nr. 3146 din 10 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Arad, în Dosar

nr. 17436/55/2009, în favoarea Curții de Apel Timișoara.

A fost respinsă cererea formulată de

procuror privind recalificarea căii de atac a apelului în cale de atac ca

recurs.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul, analizând excepția invocată din oficiu precum și solicitarea

procurorului de recalificare a căii de atac, a reținut că aceasta din urmă nu

este fondată, pentru următoarele considerente:

Astfel, hotărârea Judecătoriei Arad,

pronunțată în condițiile de mai sus, a fost dată cu calea de atac a apelului.

S-a reținut, raportat la dispozițiile

Legii nr. 202/2010, că în mod legal a calificat prima instanță calea de atac ca

fiind apel însă, s-a apreciat că nu tribunalul este instanța competentă,

funcțional, să judece apelul.

Dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării

proceselor, prevăd:

(1) Hotărârile pronunțate în cauzele

penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de

atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

(2) Procesele în curs de judecată la

data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie

judecate de acele instanțe, dispozițiile referitoare la competența instanțelor

din Codul de procedură penală, republicat, cu modificările și completările

ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, aplicându-se numai

cauzelor cu care instanțele au fost sesizate după intrarea în-vigoare a

prezentei legi.

Tot prin Legea nr. 202/2010, competența

materială de soluționare a dosarelor penale având ca obiect infracțiunile de

evaziune fiscală prevăzute de art.

9

din Legea nr. 241/2005, a revenit, în primă instanță, tribunalului, iar

hotărârile pronunțate de tribunal, pot fi atacate cu apel și recurs (potrivit

art. 27 pct. l, lit. e

1

) C. proc. pen.).

Prin Legea nr. 202/2010, nu s-a adus

nici o modificare cu privire la numărul căilor de atac, prin urmare, nici

înainte și nici după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, sentințele

privind infracțiunile de evaziune fiscală, prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005,

nu sunt supuse unei singure căi de atac, ci, atât apelului cât și recursului.

S-a apreciat că dispozițiile art. 24 alin.

(1) din Legea nr. 202/2010 se referă doar la sentințele pentru care legea nouă

a eliminat calea de atac a apelului, iar nu și la sentințele pentru care

posibilitatea atacării, atât cu apel cât și cu recurs, a rămas nemodificată.

De asemenea, prin Legea nr. 202/2010,

au fost abrogate dispozițiile art. 27 pct. 2 din C. proc. pen., referitoare la

competența tribunalului de a judeca apelurile împotriva sentințelor pronunțate

de judecătorii, în primă instanță, competența de soluționare a apelului

declarat împotriva unei astfel de hotărâri pronunțate de judecătorie, revenind

Curții de Apel, tribunalul nemaiputând să judece apeluri față de dispozițiile

procesual penale în vigoare.

În consecință, tribunalul a considerat

că este inadmisibilă privarea părților de o cale de atac prin schimbarea

competenței materiale a instanței competente în prezent să judece în fond

cauzele de evaziune fiscală, întrucât prin Legea nr. 202/2010 nu a operat nici

o modificare referitoare la numărul căilor de atac în cazul sentințelor privind

infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005,

normele tranzitorii referitoare la numărul căilor de atac nefiind incidente în

cazul acestor categorii de sentințe.

Având în vedere aceste considerente,

raportat la data pronunțării sentinței atacate, tribunalul a constatat că nu

mai are competența funcțională de a judeca apelul.

Împotriva Sentinței penale nr. 3146

din 10.12.2012 pronunțată de Judecătoria Arad

în Dosarul nr. 17436/55/2009, au declarat apel Parchetul

de pe lângă Î.C.C.J. - D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara, inculpații C.C.E.,

U.L., D.D.A., O.C., T.G.M. și partea civilă A.N.A.F. - Autoritatea Națională a

Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara,

înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 9 iunie 2013, sub nr.

17436/55/2009, ca urmare a declină competenței de soluționare a cauzei de către

Tribunalul Arad prin decizia nr. 2/ A din 21 mai 2013.

Prin decizia penală nr. 745 din data

de 04 septembrie 2012, Curtea de Apel Timișoara

a respins cererea formulată de procuror privind recalificarea

căii de atac a apelului, în calea de atac a recursului, a pus în discuție și,

în baza art.42 C. proc. pen., raportat la art.39 C. proc. pen., a admis

excepția necompetenței materiale instanței și a declinat competența

soluționării apelurilor declarate de Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.N.A - Serviciul Teritorial Timișoara, inculpații C.C.E.,

U.L., D.D.A.

, O.C., T.G.M.

și partea civilă A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția

regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, împotriva Sentinței

penale nr. 3146 din 10 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Arad în Dosar nr.

17436/55/2009, în favoarea Tribunalului Arad.

În baza art. 43 C. proc. pen.,

constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza către Înalta

Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel

Timișoara a reținut că, prin Legea nr. 202/2010, infracțiunile de evaziune

fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005 au fost trecute din

competența de judecată în primă instanță a judecătoriei în competența de

judecată în primă instanță a tribunalului.

Atât înainte de intrarea în vigoare a

Legii nr. 202/2010, cât și după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010,

sentințele privind infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din

Legea nr. 241/2005 sunt supuse apelului și recursului.

Prin urmare, nici înainte de intrarea

în vigoare a Legii nr. 202/2010, nici după intrarea în vigoare a Legii nr.

202/2010, sentințele privind infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în

art. 9 din Legea nr. 241/2005 nu sunt supuse unei singure căi de atac

(recursul), ci atât apelului, cât și recursului, motiv pentru care s-a respins

cererea procurorului privind recalificarea căii de atac din apel în recurs.

Neoperând, prin Legea nr. 202/2010,

nicio modificare referitoare la numărul căilor de atac în cazul sentințelor

privind infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr.

241/2005, normele tranzitorii referitoare la numărul căilor de atac (art. 24 alin.

(1) din Legea nr. 202/2010 ) nu sunt incidente în cazul acestei categorii de

sentințe.

Așa cum s-a reținut și prin

considerentele Deciziei nr. 1451 din 8 mai 2012 pronunțată de I.C.C.J. „singura

normă tranzitorie referitoare la numărul căilor de atac - art. 24 alin. (1) din

Legea nr. 202/2010 - privește categoriile de sentințe pentru care legea nouă a

eliminat o cale de atac (apelul), iar nu și sentințele pentru care

posibilitatea atacării atât cu apel, cât și cu recurs a rămas nemodificată. O

normă tranzitorie nu poate privi decât o situație modificată, iar nu și o

situație nemodificată.

Este ceea ce rezultă din formularea

art. 24 alin. (1) - „hotărârile (...) rămân supuse căilor de atac" -,

utilizarea verbului rămân incluzând ideea că pe viitor hotărârile la care se

referă nu mai sunt supuse acelorași căi de atac, nu mai sunt supuse căilor de

atac anterioare.

”

Din interpretarea dispozițiilor art. 24

alin. (2) și (3) din Legea nr. 202/2010 rezultă că sentințele privind

infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005,

pronunțate de judecătorii după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, sunt

supuse apelului la tribunal și recursului la curtea de apel.

Astfel, art. 24 alin. (2) constituie

temeiul legal pentru continuarea judecării în primă instanță a infracțiunilor

de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005 de către

judecătorii după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, dacă aceste instanțe

au fost legal învestite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010.

Referirea la „procesele în curs de judecată

”

utilizată în art. 24 alin. (2) se referă, însă, nu numai la judecata în primă

instanță, ci și la judecata în apel și în recurs.

În cauză, Sentința penală nr. 3146 din

10 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Arad în Dosarul nr. 17436/55/2009

privind infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr.

241/2005 este supusă apelului la Tribunalul Arad și recursului la Curtea de

Apel Timișoara.

Deliberând asupra conflictului, Înalta

Curte constată următoarele:

În baza art. 29 pct. 5 lit. a) C.

proc. pen., se reține că, în speță, este vorba despre interpretarea dată de

instanțe cu grad de jurisdicție diferit, unor norme procesual penale, care,

potrivit regulii generale, ar fi de imediată aplicare, dar care prevăd în sine

tocmai o derogare de la această regulă, în privința momentului de aplicare, și

din care decurg, pe de altă parte, reguli care reașează competența materială

între instanțe, în anumite cazuri, care însă nu se regăsesc în materia

infracțiunilor de evaziune fiscală, după cum corect a reținut Curtea de Apel

Timișoara, în concordanță cu opinia Secției Penale a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, din cuprinsul notei transmise instanțelor, cuprinzând punctul de

vedere al acesteia cu privire la aspectele în discuție, astfel cum a fost

stabilit în ședința din data de 26 aprilie 2012.

Din examinarea textelor de lege

enunțate se observă că, în alin. (1) și (2), legiuitorul, pentru a nu perturba-mersul

normal al ciclului procesual început sub legea veche, a reglementat o derogare

de la principiul aplicării imediate a normelor de drept procesual penal,

stabilind că dispozițiile relative la competență, căi de atac, termene și

motive ultraactivează după ieșirea lor din vigoare.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea

nr. 202/2010 - privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor,

publicată în M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010, „hotărârile pronunțate în

cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse

căilor de atac, motivelor și  termenelor prevăzute de legea sub care a început

procesul.

(2) Procesele în curs de judecată la

data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie

judecate de acele instanțe, dispozițiile referitoare la competența instanțelor

din Codul de procedură penală, republicat, cu modificările și completările

ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, aplicându-se numai

cauzelor cu care instanțele au fost sesizate după intrarea în vigoare a

prezentei legi.”

Așa cum s-a stabilit prin Decizia nr.

12 din 08 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată. în

recurs în interesul legii, din examinarea textelor de lege enunțate se observă

că, în alin. (1) și (2), legiuitorul, pentru a nu perturba mersul normal al

ciclului procesual început sub legea veche, a reglementat o derogare de la

principiul aplicării imediate a normelor de drept procesual penal, stabilind că

dispozițiile relative la competență, căi de atac, termene și motive

ultraactivează după ieșirea lor din vigoare.

Astfel, trimiterea în judecată a

inculpaților S.J., N.G., T.G.M., U.L., C.C.E., D.D.A., O.C., P.C.O., S.A. și F.D.

s-a realizat prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul teritorial Timișoara

nr. 18/P/2009 din data de 18 decembrie 2009, mai înainte de intrarea în

vigoare, la data de 25 noiembrie 2010, a Legii nr. 202/2010, prin care, în urma

modificării dispozițiilor art. 27 pct. l lit. e

1

) din Codul de

procedură penală, infracțiunea de evaziune fiscală, în varianta incriminată de

art. 9 din Legea nr. 241/2005, a fost trecută din competența de judecată, în

primă instanță, a judecătoriei, în competența de judecată, în primă instanță, a

tribunalului.

Atât înainte de intrarea în vigoare a

Legii nr. 202/2010, când infracțiunea era dată în competența de judecată în

primă instanță a judecătoriei, cât și după intrarea în vigoare a legii

respective - când infracțiunea a fost dată în competența de judecată în primă

instanță a tribunalului, sentințele pronunțate în cauzele având ca obiect

această infracțiune au fost și au rămas supuse ambelor căi ordinare de atac,

apel și recurs, conform art. 361 alin. (1) lit. a) și art. 385

1

alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., în reglementările corespunzătoare, înainte

și după intrarea în vigoare a legii anterior menționate.

Prin urmare, nici înainte de intrarea

în vigoare a Legii nr. 202/2010, nici ulterior acestui moment, sentințele

pronunțate în cauzele având ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală

prevăzută de art.9 din Legea nr. 241/2005 nu au fost și nu sunt supuse unei

singure căi de atac - recurs, ci ambelor căi ordinare de atac - apel și, apoi,

recurs.

În același timp, normele tranzitorii

inserate în art. 24 din Legea nr. 202/2010, cu privire la dispozițiile

modificate sau completate ale Codului de procedură penală, nu cuprind nicio

mențiune în sensul limitării numărului căilor de atac în cauzele având ca

obiect infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

În aceste condiții, norma tranzitorie

din art. 24 alin. (1), în sensul că numai hotărârile pronunțate înainte de

intrarea în vigoare a Legii nr.202/2010 rămân supuse căilor de atac prevăzute

de legea veche, sub dare a început procesul, iar hotărârile pronunțate ulterior

sunt supuse căilor de atac prevăzute de legea noua, fiu este. incidență în

asemenea cauze.

Cea de a doua chestiune, a instanței

competente să judece căile de atac, se soluționează pe baza dispozițiilor alin.

(2) și (3) ale art. 24 din Legea nr. 202/2010.

Astfel, prin alin. (2) se prevede, în

mod explicit, că procesele în curs de judecată la data schimbării competenței,

prin acea lege, vor continua să fie judecate de instanțele legal sesizate

anterior, noile norme de competență aplicându-se numai în cauzele. în care

sesizarea instanțelor s-a realizat după

intrarea

în vigoare legii respective sau, conform art. 24 alin. (3) din aceeași lege, în

caz de desființare sau de casare, cu trimitere spre rejudecare, situație care

însă nu este incidență în speță.

Întrucât norma tranzitorie citată nu

distinge cu privire la competența de judecare a cauzelor, după cum acestea se

află în faza judecății în primă instanță, sau în cea a căilor ordinare de atac

- apel, recurs, rezultă că norma respectivă se aplică pe tot parcursul

judecății, indiferent de gradul de jurisdicție în care se afla o anumită cauză

la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.

Drept urmare, întrucât, în speță,

sesizarea primei instanțe competente material - judecătoria, s-a realizat mai

înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, sentința pronunțată de

aceasta este supusă, în ordine, apelului, a cărui judecată este de competența

funcțională și materială a tribunalului, astfel cum prevedea legea veche, sub

care a început procesul și, ulterior, recursului, a cărui competență de

judecare aparține curții de apel, potrivit aceleiași legi.

În consecință, față de considerentele

anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, instanță căreia i se va

trimite dosarul.

Văzând și dispozițiile art.192 alin.

(3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Arad, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului.

Onorariul apărătorilor din oficiu

pentru inculpații S.J., N.G., T.G.M., U.L., C.C.E., D.D.A., O.C., P.C.O., S.A.,

F.D., în cuantum de câte 100 lei se va plăti din fondul Ministerului de

Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19

noiembrie 2013.