ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din data de 30 octombrie 2012 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 155 și urm. C. proc. pen. a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Secția de Combatere a Corupției. A prelungit măsura arestării preventive a inculpaților G.G., J.A.F., C.M., P.D.E. și S.F.D., pe o durată de 30 zile, de la 05 noiembrie 2012 la 04 decembrie 2012, inclusiv. S-a reținut că la data de 29 octombrie 2012 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție în temeiul art. 155 și urm. C. proc.

pen. coroborat cu art. 148 alin. l C. proc. pen., de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților G.G., C.D., J.A.F., S.F.D. și C.M., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 241/2005, Legea nr. 39/2003, Legea nr. 78/2000 în forma autoratului, respectiv a complicității. S-a solicitat prelungirea arestării preventive a fiecărui inculpat pentru o perioadă de 30 de zile de la 05 noiembrie 2012 la 04 decembrie 2012, inclusiv, pentru motivele care au fost dezvoltate în referatul Parchetului. S-a arătat în referat că la 04 iulie 2012 s-a început urmărirea penală a inculpaților după cum urmează: G.G. pentru evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; C.D., J.A.F., P.D.E.

pentru complicitate la evaziune fiscală, fapte prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a). b și c și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și constituire a unui grup infracțional organizat, fapte prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; C.M., B.N. și B.M. pentru complicitate la evaziune fiscală, fapte prev. și ped de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (3) clin Legea nr. 241/2005 și sprijinire a unui grup infracțional organizat, fapte prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 239/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și S.F.D. pentru complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. și ped.

de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. l lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, sprijinirea unui grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 și permiterea accesului unor persoane neautorizate la informații ce nu sunt destinate publicității, faptă prev. și ped. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Acestora li se mai adaugă alți 14 inculpați și mai multe societăți comerciale vizate pentru evaziune fiscală - SC E.R.G. SRL Nicolae Bălcescu, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și complicitate la evaziune fiscală pentru alte 17 societăți.

La 01 martie 2012 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție s-a sesizat din oficiu cu privire la constituirea unei grupări infracționale coordonată, între alții, de inculpații C.D., J.A.F. A reținut instanța de fond că inculpații au fost arestați preventiv la data de 10 iulie 2012 pe o durată de 29 de zile, măsura fiind pentru fiecare prelungită succesiv. Ei au fost cercetați pentru infracțiuni de evaziune fiscală, în forma autoratului și respectiv a complicității, constituire și respectiv sprijinire grup infracțional organizat și permisiunea accesului unor persoane neautorizate la informații ce nu sunt destinate publicității în ceea ce-l privește pe inculpatul S.F.D.

Instanța a apreciat că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune prelungirea arestării preventive a inculpaților, arătând că măsura arestării preventive dispusă s-a luat în mod legal, iar temeiurile subzistă, neintervenind cel puțin până la acest moment, elemente de fapt care să o infirme. Având în vedere complexitatea cauzei, numărul mare al părților implicate și al actelor ce trebuiesc instrumentate nu s-a putut susține că a fost depășită o durată rezonabilă a măsurii. A constatat că în cauză sunt îndeplinite în continuare cerințele art. 143 C. proc. pen., în sensul că au existat indicii temeinice și probe că toți cei 6 inculpați au săvârșit faptele de care sunt acuzați, astfel cum au fost arătate, în esență, și cum sunt pe larg descrise în referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării.

Instanța de fond a reținut existenta acestor indicii temeinice din mijloacele de probă administrate până la acest moment, respectiv notă de constatare întocmită de specialiștii Direcției Naționale Anticorupție (filele 292-366), procese verbale conținând convorbiri telefonice interceptate, aflate în volumele 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 30, 33, declarațiile numitului I.L.F. (vol. 2 fi. 169), declarațiile unora dintre inculpați (C.M. vol. 33, f. 43), declarațiile martorilor din vol. 33, declarația învinuitei P.E., documentele ridicate și cuprinse în volumele 20-32, perchezițiile, alte înscrisuri depuse la dosarul de urmărire penală.

Astfel, din coroborarea mijloacelor de probă enumerate, instanța de fond a reținut că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, respectiv evaziune fiscală, ori complicitate la această infracțiune, constituire ori sprijinire a unui grup infracțional organizat, iar pentru inculpatul S.F.D. și permiterea accesului unor persoane neautorizate la informații ce nu sunt destinate publicității. A mai reținut instanța că până în prezent, inculpații fie și-au exercitat dreptul la tăcere, fie au dat unele declarații, arătând că nu au fost vinovați de săvârșirea infracțiunilor, fără a propune până la acest moment probe în apărare, care să pună la îndoială afirmațiile acuzării.

Cu privire la aspectele învederate de apărare, respectiv că nu s-a stabilit cu certitudine cuantumul prejudiciului, nefiind efectuată o expertiză contabilă în cauză, instanța a apreciat că această împrejurare nu prezintă relevanță, la acest moment procesual. în acest sens, a reținut că există probe și indicii temeinice că s-a produs un prejudiciu bugetului general consolidat, după cum a reieșit și din nota de constatare financiar-contabilă întocmită în cauză, estimat provizoriu ca fiind de 65.174.405,10 lei, întinderea exactă a acestui prejudiciu urmând a fi stabilită printr-o expertiză financiar-contabilă. De asemenea, instanța de fond a apreciat că în continuare sunt îndeplinite în cauză și cerințele art. 148 alin. (1) lit. i) C. proc.

pen. cu privire la fiecare dintre cei 6 inculpați, pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile de care sunt acuzați fiind mai mari de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezentând pericol concret pentru ordinea publică. Sub un prim aspect, instanța a constatat că infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații din prezenta cauză sunt sever sancționate de lege, fiind apreciate de legiuitor ca având un ridicat pericol social. În concret, instanța de fond a constatat că pericolul pe care lăsarea în libertate a inculpaților îl prezintă rezultă din modalitatea de săvârșire a infracțiunilor de care sunt acuzați, acționând organizat, colaborând pe mai multe paliere pentru asigurarea reușitei activităților infracționale.

În acest mod, inculpații, prin acțiunile lor cumulate, au produs un prejudiciu bugetului general consolidat evaluat provizoriu în cuantum de 65.174.405,10 lei (aproximativ 15.000.000 euro), o sumă foarte mare. Cu privire la inculpații C.M., G.G., P.D.E., C.D. și J.A.F., instanța de fond a reținut că aceștia au acționat o perioadă mare de timp, săvârșind infracțiuni de evaziune fiscală, obținând venituri însemnate din desfășurarea activității, fără a se opri până la intervenția organelor de urmărire penală. Analizând actele de urmărire penală, instanța a apreciat că obținerea de venituri prin prejudicierea bugetului general consolidat reprezenta un adevărat mod de viață pentru cei 5 inculpați menționați, aceștia acționând constant în acest mod, dovedind perseverență infracțională.

De asemenea, instanța a mai constatat și că societățile comerciale controlate direct sau prin interpuși de către cei 5 inculpați, prin intermediul cărora aceștia au săvârșit infracțiunile, există în continuare, nefiind desființate; mai mult, înainte de intervenția organelor de urmărire penală, inculpații intenționau să înființeze și alte firme, pentru continuarea activității infracționale. Prin urmare, instanța a apreciat că există riscul crescut ca inculpații C.M., G.G., P.D.E., C.D. și J.A.F. să săvârșească și alte infracțiuni de evaziune fiscală, ori alte infracțiuni economice, pentru a obține venituri, lăsarea lor în libertate prezentând pericol concret și sub acest aspect. In același sens, instanța a constatat că participația inculpatei C.M.

la săvârșirea infracțiunilor, prin serviciile de contabilitate prestate, este una extrem de importantă pentru derularea circuitului fiscal evazionist, neputând fi apreciată ca minoră. Totodată, relevantă cu privire la periculozitatea inculpaților C.D., J.A.F. și G.G. a fost și preocuparea constantă a acestora de racolare a unor persoane fără posibilități materiale și fără studii cu intenția de a le folosi pentru înființarea de societăți comerciale, persoane ce serveau ca „paravan” pentru inculpați. Cu privire la inculpatul S.F.D., și lăsarea acestuia în libertate a prezentat pericol concret pentru ordinea publică, a constatat instanța că acesta a acționat repetat în vederea sprijinirii grupului infracțional organizat, ajutând în acest mod la comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prin oferirea de informații unora dintre inculpații din prezenta cauză (în concret inculpatului N.R., arestat în lipsă).

Astfel, inculpatul, încălcând obligația de păstrare a secretului de serviciu, esențială pentru un ofițer D.G.I.P.I., a oferit lui N.R. tocmai informații ce erau legate de activitatea grupului infracțional, a firmelor implicate, a societăților comerciale interpuse, intermediare sau fantomă. Este evident, în acest sens, că astfel de fapte au produs o tulburare însemnată în rândul opiniei publice, afectând grav încrederea cetățenilor în desfășurarea activității judiciare și înfăptuirea justiției, mai ales când sunt săvârșite de o persoană ce are obligația de a veghea asupra respectării legii, astfel a constatat că lăsarea inculpatului în libertate prezentând pericol concret sub acest aspect. Prelungirea măsurii arestării preventive față de cei 6 inculpați a fost necesară și sub aspectul asigurării bunei desfășurări a procesului penal.

Astfel, instanța a apreciat că există indicii temeinice la dosar că inculpații, lăsați în libertate, vor încerca zădărnicirea aflării adevărului, prin influențarea unor martori ori chiar a altor inculpați. În acest sens. instanța a reținut din declarațiile administratorilor de firme „fantomă”, că după reținerea inculpaților C.D. și G.G. au fost vizitați de alte persoane care le-au solicitat documente privind activitatea societăților implicate în cauză și le-au dat indicații să părăsească localitățile de domiciliu. Mai mult, instanța a apreciat că acești martori pot fi lesne influențați de către inculpați, o dată lăsați în libertate, deoarece martorii sunt persoane modeste, fără posibilități materiale și fără studii, susceptibili prin urmare de a fi influențați.

De asemenea, în cauză au existat 3 inculpați arestați în lipsă, respectiv N.R., M.C.A. și N.D.M., care nu au fost găsiți până în prezent, existând date că se sustrag urmăririi penale. Instanța a apreciat că există riscul crescut ca o dată lăsați în libertate, inculpații C.D., J.A.F., C.M., G.G., P.D.E. și S.F.D. să intre în legătură cu inculpații aflați în libertate, pentru a stabili modalitatea de apărare în proces, existând posibilitatea clară a denaturării adevărului. Instanța a constatat că în cauză măsura arestării preventive luată față de cei 6 inculpați este justificată și este proporțională și cu scopul urmărit, respectiv protejarea comunității împotriva unor astfel de infracțiuni grave, evaziune fiscală săvârșită de un grup organizat în acest scop.

In acest sens, instanța a reținut că prin activitățile infracționale desfășurate inculpații au prejudiciat un număr nedeterminat de persoane, diminuând bugetul comunității într-o perioadă foarte grea din punct de vedere economic, animați de dorința de a realiza câștiguri materiale ilicite; după cum s-a arătat, prejudiciul estimativ creat bugetului general consolidat este extrem de ridicat. Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F. și C.D. și au solicitat, în esență, admiterea recursurilor și în principal revocarea măsurii arestării preventive și în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

Prin rezoluția din 4 iulie 2012 din dosarul nr. 54/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. s-a dispus începerea urmăririi penale față de: - G.G. pentru evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; - S.F.D. pentru complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. l lit. a), b și c și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, sprijinirea unui grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 și permiterea accesului unor persoane neautorizate la informații ce nu sunt destinate publicității, faptă prev. și ped.

de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. - C.M. pentru complicitate la evaziune fiscală, fapte prev. și ped de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. l lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și sprijinire a unui grup infracțional organizat, fapte prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 239/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; - C.D., pentru complicitate la evaziune fiscală, fapte prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. l lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și constituire a unui grup infracțional organizat, fapte prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; - J.A.F.

pentru complicitate la evaziune fiscală, fapte prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. l lit. a), b și c și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și constituire a unui grup infracțional organizat, fapte prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; - P.D.E. pentru complicitate la evaziune fiscală, fapte prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. l lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și constituire a unui grup infracțional organizat fapte prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate cât și din oficiu, conform art. 385 6 C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile declarate de inculpații G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F. și C.D. sunt fondate pentru următoarele considerente: S-a reținut în cuprinsul referatului parchetului cu privire la activitatea infracțională a inculpaților următoarele: Inculpatul J.A.F., subordonat și coordonat de P.D.E., coordona la rândul său, prin intermediul lui C.D.G.V., activitatea societății SC C.L. SRL care prelua autocisternele de la SC D.E. SRL. S-a reținut că inculpatul J.A.F. este cel care la 1 iunie 2011 a mandatat prin procură pe T.M. și D.A. să efectueze formalitățile înființării SC P.O.D. SRL. Se mai susține că, telefonic Ia 15 februarie 2012, inculpatul J. a cerut numitului V. copii de pe documente care să ateste că SC P.O.D.

SRL a achitat acciza și TVA și certificatul de calitate pentru achiziționarea de către aceasta a motorinei. Inculpatul J.A.F. a participat la diverse întâlniri cu P.D.E., G., l. (5 martie 2012) sau cu M.O.I. (mai 2012) ocazionate de întârzierea operațiunilor de transport a motorinei aflate sub controlul lui J. și B. Între societățile comerciale implicate și aflate sub controlul inculpatului J.A.F., au fost nominalizate SC B.G.L. SRL, SC D.O.L. SRL, interpusă la jumătatea lunii martie 2012 în circuitul de comercializare a motorinei provenite de la SC E.R.G. SRL și cu privire la care acesta a dispus la 12 martie 2012 efectuarea de plăți. Intre societățile controlate se evidențiază și SC R.T.C.

SRL în raport cu care inculpatul, de altfel, nu avea nicio relație juridică și cu toate acestea „dirija” șoferii de control în trafic, îi redirecționa împreună cu G.G. pentru a se sustrage controlului vamal. În sarcina inculpatului J.A.F. s-a mai reținut că urmărea introducerea SC C.L. SRL în regim de urgență (29 iunie 2012) în registrul Operatorilor intracomunitari pentru a realiza achiziții intracomunitare de mărfuri. În eșafodajul structural al grupului, inculpatul J.A.F. colecta sumele de bani proveniți din comercializarea ilegală a carburanților distribuiți de SC E.R.G. SRL, comunica numitei P.E. modul de repartizare către membrii grupării a sumelor cuvenite, iar aceasta îi raporta periodic despre efectuarea plăților, soldul conturilor (convorbiri telefonice din 5, 12, 13, 19 martie 2012). În cuprinsul referatului, parchetul precizează că probatoriile atestă că inculpatul J.A.F.

a primit 1,2 milioane lei din prestarea de servicii pentru SC E.R.G. SRL, SC R.T.C. SRL, SC B.O. SRL. Inculpatul P.D.E. controla SC C.T.P. SRL, beneficiară a motorinei livrate de SC E.R.G. SRL și realiza sustragerea de la plata accizei aferente, folosindu-se și de o firmă fantomă SC G.I.S. SRL; inculpatul se ocupa de remedierile disfuncționalităților apărute în activitatea de transport, coordona transportul motorinei de la SC E.R.G. SA la doi beneficiari finali, regla întârzierile unor cisterne cu motorină ce trebuiau să ajungă la depozitele de pe raza mun. Sibiu (discuții P. cu M.O.I. în 25, 26, 27 aprilie 2012) și coordona activitatea derulată de finul său, J.A.F. S-a mai reținut, totodată, că inculpatul P.D.E.

avea dese întâlniri între alții cu finul său, cu G.P.D., I.L.F. (asociat la SC „D.O.L. SRL - firmă introdusă, afirmă Parchetul, la sfârșitul lunii martie 2012 în circuitul evazionist) - întâlnire în data de 05 martie 2012; alte întâlniri apreciate ca relevante de parchet sunt cele din 15 martie 2012 când Preda se întâlnește cu M.O.I., J.A.F. și N.A., asociat la SC E. SRL - societate ce achiziționa motorină de la SC B.O. SRL, unde era asociat M., întâlnirea din 31 martie 2012, 11 aprilie 2012 dintre P.D.E., M. și J., din 09 iunie 2012 când M. îi spune că nu are capacitatea de descărcare în ritmul aprovizionării și îi cere lui P. să tempereze transporturile pentru a putea rezolva problemele de încărcare a autocisternelor conform programului stabilit cu SC A. SRL.

Din alte discuții consemnate la dosar s-a reținut că o parte însemnată din sumele obținute în urma operaționalizării mecanismului evazionist reveneau inculpatului P.D.E., care utiliza pentru sine un autoturism ce aparținea SC E.R.G. SRL, cu care nu avea raporturi juridice (a se vedea discuțiile din 21 iunie 2012). Inculpatul C.D. coordona firma SC I.J. SRL și urma la nivel operațional indicațiile lui G.G., coordonează împreună cu acesta din urmă SC A.P. SRL în numele lui N.R., stabilea împreună cu O.V. de la SC O.T. SRL cantitatea de motorină livrată către societate prin facilitățile deținute de SC O.T. SRL, coordona prin P.E. SC R.T.C. SRL, având un rol determinat în organizarea transportului de motorină, întocmirea documentelor, recuperarea banilor de la utilizatorii finali ai combustibililor livrați fără plata accizelor, stabilind în colaborare cu G.G.

destinația sumelor de bani provenite din valorificarea combustibililor și coordona zilnic siguranța transporturilor prin inculpatul G. societatea SC P.N. SRL Constanta. Pe de altă parte, inculpatul C.D. împreună cu inculpatul J. se ocupau, de modalitățile de deschidere de conturi bancare, identificau persoane angrenate apoi în activitatea infracțională - plăți interbancare între societățile tip fantomă, luau măsuri în situația verificărilor vamale a societăților interpuse în circuitul infracțional (18 martie 2012) Se mai arată că în noiembrie 2012, C.D., N.R. și G.G. au făcut demersuri pentru ca o altă entitate economică SC G.O.P. SRL M. Kogălniceanu să îndeplinească lângă alte societăți comerciale rolul de intermediar în preluarea produselor petroliere din incinta SC O.T.

SA, pentru aprovizionarea cu motorină a SC E.R.G. SRL. Aceasta din urmă înregistra doar scriptic circuitul produselor livrate din antrepozitul fiscal controlat de N. și G. Probatoriile atestă, între altele, (30 martie 2012) că inculpatul C., inițial prin P.E. și ulterior personal, trimitea diverse sume de bani numitei L.G. pentru interpunerea sa formală în cadrul SC C.D. SRL, înființată în septembrie 2011. C. întreținerea legături cu numita M.M. de la A.F.P, Năvodari care îl sfătuia asupra unor metode de remediere a problemelor de evidență contabilă de la SC E.R.G. SRL și SC I.J. SRL. Se mai relevă relația inculpatului C. cu M.C. care-i transmitea prin inculpatul G. documentele pentru instituțiile fiscale locale, îi remitea ordine de plată (data de 03 mai 2012), iar la rândul ei, la cererea inculpatului (17 mai 2012) opera corelarea declarațiilor fiscale aferente anului 2011 pentru cele două societăți SC E.R.G.

SRL și SC I.J. SRL. Deși nu avea nicio funcție în SC I.J. SRL, C.M. a fost solicitată de C. să dea explicații autorităților fiscale locale, care făceau verificări și să modifice declarațiile fiscale privind relațiile comerciale cu alte societăți pe care acestea nu le mai declaraseră (SC R.G. SRL, SC D.Z. SRL). Inculpatul G.G. asociat cu soții N. la SC E.R.G. SRL se ocupa cu stabilirea în mod direct a perioadei de încărcare a cisternelor, a cantității preluate, cu livrarea către antrepozitul fiscal. Totodată, coordona activitatea lui C. referitoare la SC I.J. SRL care prelua motorină de la SC O.T. SA Constanța, urmărea transporturile pe cale rutieră asigurate de SC R.T.C. SRL, SC D.E. SRL, SC C.L.

SRL, stabilea întâlniri ale lui N. cu oameni de afaceri (decembrie 2011, 21 iunie 2012) și dădea indicații lui C.M. în emiterea facturilor. Se mai susține că împreună cu C. și alți inculpați, în noiembrie 2011, a făcut demersuri să interpună în circuitul de aprovizionare cu motorină a SC E.R.G. SRL, pe SC G.O.P. SRL cu rol de intermediar alături de SC I.J. SRL, de preluare de la SC O.T. SRL. În 2011, inculpatul G.G. a fost implicat în interpunerea firmei SC B.G.L. SRL, controlată de J., în circuitul de aprovizionare a SC B.O. SRL, unde motorina provenea de la antrepozit SC A.P. SRL, coordonat de inculpatul Nemeș prin G. și C. Există material probator care evidențiază relația dintre G.G. și N.R., care la 06 aprilie 2012 îl informează pe cel dintâi de controlul, verificările instituțiilor vamale și a S.I.F Constanta ce urmau să aibă loc la SC E.R.G.

SRL. Inculpata C.M. fără a avea o calitate oficială în cadrul firmei se ocupa cu elaborarea de documente contabile aferente operațiunilor comerciale cu combustibili realizate de SC E.R.G. SRL, N. Bălcescu. Activitatea inculpatei C. implica, în cadrul serviciilor de contabilitate prestate, să elaboreze un set de acte inițial care însoțeau motorina EURO 5, venită de la SC E.R.G. SRL (înregistrată în fals drept CLG, ușor accizabil) pe circuitul real către stațiile de distribuție a combustibilului din județul Sibiu. Acestea ajungeau la inculpatul G. care le distrugea, primind prin e-mail un nou set de documente emis tot de inculpata C., aferente circuitului fictiv/scriptic al mărfurilor în care sunt angrenate formal firmele intermediare/fantomă.

Acestea din urmă, erau evidențele contabile aferente tranzacțiilor și care stăteau la baza declarațiilor către organele fiscale. Din actele contabile, astfel întocmite de inculpata C.M., rezultă că SC E.R.G. SRL furniza produse petroliere de calitate inferioară lui SC M.E. SRL care Ie vindea către SC G.I.S. SRL și care ajungeau la beneficiarul SC C.D. SRL, ultima entitate către care se facturează CLG și care emite facturi către SC B.O. SRL în care e scrisă din nou motorina EURO 5. Din actele dosarului rezultă că inculpata C. era în cunoștință de cauză când disimula implicarea coordonatorilor grupării în mecanismul evazionist, întocmea împuterniciri legalizate astfel încât N. și G. să ridice sume de bani încasate de societățile comerciale controlate de ei prin persoane interpuse.

Discuțiile din 30 noiembrie 2011 dintre acestea și G., relevă că înregistrările contabile nu țineau cont de realitatea tranzacțiilor, se urmărea reducerea artificială a obligațiilor bugetare prin neînregistrarea unor acte care ar fi dus la majorarea TVA la plată. Inculpata C.M. întocmea facturi la cererea inculpatului G., împreună cu acesta a operaționalizat un mecanism evazionist prin sustragerea de la verificările organelor fiscale. Inculpata C. primea dispoziții de la N.R. dar numai prin G.G., întocmind situațiile contabile pentru întreg grupul de firme coordonate de Nemeș, astfel încât acesta să plătească taxe cât mai reduse la bugetul consolidat al statului, cheltuielile să fie artificial ajustate pentru a egaliza cuantumul veniturilor și a rezulta un TVA ori impozit pe profit la plată redus.

Inculpatul S.F.D. se află într-o relaționare directă cu inculpatul N.R., iar în lipsa lui comunica prin B.M. căruia îi cererea să-l anunțe că dorește să-l contacteze. În referatul parchetului se precizează că inculpatul S.F.D., în calitatea sa de ofițer D.G.I.P.I., a folosit unele informații pe care le primea direct sau se străduia să le obțină de la alte surse din instituție, pentru a. i le comunica lui N.R.. Aceste informații erau legate de activitatea grupului infracțional, a firmelor implicate, a societăților comerciale interpuse/intermediare/ fantomă. În acest sens sunt indicate ca fiind relevante discuțiile telefonice din 05 martie 2012, sms-urile transmise sau primite în 06 martie 2012, 12 martie 2012, 19 martie 2012, 30 martie 2012, 09 aprilie 2012. Inculpatul S.F.D.

l-a înștiințat pe N. de controalele care se prefigurează, că acestea pornesc de jos în sus, spre beneficiari, că nu există o țintă vizată, că s-au solicitat 20 de persoane pentru percheziții, că e o acțiune pe urmele „mineralelor”, etc. în felul acesta, inculpatul Secăreanu a dat în vileag informații care nu erau de natură a fi date publicității. Așa fiind, din succinta expunere a faptelor comise, rezultă existența de indicii și probe apte a determina presupunerea verosimilă de comitere de către inculpații G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F. și C.D. și prin încheierea din 30 octombrie 2012, constatând că îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. relativă a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților pe o durată de 30 de zile.

În jurisprudență Curții Europene s-au dezvoltat patru motive fundamentale pentru a justifica arestarea preventiva a unui acuzat suspectat că ar fi comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă (Stogmuller împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, seria A nr. 9, par. 15); riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice administrarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei, Hotărârea din 27 iunie 1968, seria A nr. 7, par. 14), să comită noi infracțiuni (Matzenetter împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, seria A nr. 10, par. 9) sau să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franței, Hotărârea din 26 iunie 1991, seria A nr. 207, par. 51, și Hendriks împotriva Olandei (dec), nr. 43.701/04, 5 iulie 2007). Pericolul de împiedicare a bunei desfășurări a procedurii penale nu poate fi invocat în mod abstract de autorități, ci trebuie să se bazeze pe probe faptice cauza Becciev împotriva Moldovei, nr. 9.190/03, par. 59, 4 octombrie 2005, la fel fiind și cazul tulburării ordinii publice: dacă un astfel de motiv poate intra în discuție din perspectiva art. 5 în aceste circumstanțe excepționale și în măsura în care dreptul intern recunoaște această noțiune,

el nu poate fi considerat ca relevant și suficient decât dacă se întemeiază pe fapte de natură să demonstreze că punerea în libertate a deținutului ar tulbura într-adevăr ordinea publică (Letellier, citata anterior, par. 51). Totodată, Curtea Europeană a statuat că, potrivit art. 5 § 3, autoritățile trebuie să ia în considerare măsuri alternative arestării preventive, în măsura în care acuzatul le oferă garanții în ceea ce privește prezentarea sa la proces. Plecând de Ia jurisprudență Curții Europene instanțele interne au definit de-a lungul timpului criterii și elemente care trebuie avute în vedere în analiza existentei „pericolului pentru ordinea publică”, printre care reacția publică declanșată din cauza faptelor comise, starea de nesiguranță ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a acuzatului, precum și profilul personal al acestuia.

Totodată, instanțele naționale au mai stabilit că pericolul pentru ordinea publică la care se face referire nu este prezumat, ci trebuie dovedit, în special dacă este vorba de riscul ca inculpatul să comită o noua infracțiune sau de reacția publica declanșată de faptele comise. Rezonanța în opinia publică, o anumită stare de nesiguranță generată de faptele comise sau aspectele referitoare la persoana acuzatului au fost evidențiate ca elemente constitutive ale pericolului pentru ordinea publica, noțiune care nu trebuie confundată cu cea de „pericol social al faptelor” comise. Astfel, semnificația libertății și a privării de libertate se poate realiza în concret și în mod efectiv scopul esențial al reglementării dreptului ia libertate, cel al protejării individului împotriva arbitrariului autorității.

Potrivit dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. proc. pen., arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. Așadar, în raport de dispozițiile legale menționate, se constată că, pentru a se dispune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, trebuie să fie întrunite cerințele impuse de dispozițiile art. 143 C. proc. pen., în sensul de a exista probe sau indicii temeinice că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și să existe vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148 C. proc.

pen., iar acestea să impună în continuare privarea de libertate sau să existe temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. În cauză, există indicii temeinice în accepțiunea dată acestei noțiuni de prevederile art. 68 1 C. proc. pen., de natură a convinge că este posibil ca inculpații G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F. și C.D. să fi săvârșit faptele de care sunt acuzați. Prin urmare, indiciile existente până la acest moment procesual justifică o măsură preventivă fiind întrunite condițiile art. 143 C. proc. pen., dar nu impun o măsură privativă de libertate prin o nouă prelungire a duratei arestării preventive a inculpaților.

Referitor la cea de-a doua condiție impusă de dispozițiile art. 148 lit. f) teza II și anume să existe probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică se constată că un asemenea motiv nu poate fi considerat relevant și suficient decât dacă se bazează pe fapte de natură să indice că eliberarea inculpatului ar tulbura cu adevărat ordinea publică (cauza Letellier împotriva Franței, 26 iunie 1991). Cu privire la această din urmă măsură preventivă, se reține că luarea măsurii arestării inculpatului presupune îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen. - respectiv să existe probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și impune, totodată, existența vreunuia dintre cazurile prevăzute la art. 148 alin. (1) lit. a) - f) C. proc.

pen. raportat la art. 148 alin. (2) C. proc. pen. Normele legale ce prevăd cazurile în care se poate deroga de la principiul că nici o persoană nu poate fi privată de libertatea sa, au caracter derogatoriu, iar cazurile pe care le reglementează nu pot fi interpretate decât restrictiv. Aceasta, deoarece regula în materie o constituie starea de libertate, iar orice restrângere sau atingere, în orice mod și de orice intensitate a substanței dreptului imprimă acestuia drept fundamental un caracter relativ. Așa fiind, cazurile în care legea națională și normele europene acceptă ca fiind licită privarea de libertate sunt reglementate prin norme imperative și exprese, enumerările folosite de legiuitor fiind limitative și exhaustive.

În cauza dedusă judecății, prin încheierea recurată, a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Secția de Combatere a Corupției și a fost prelungită măsura arestării preventive a inculpaților G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F. și C.D. pentru o durată de 30 zile de Ia data de 5 noiembrie 2012 Ia 4 decembrie 2012. Înalta Curte, analizând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 148 Iit. f) C. proc. pen., constată că în cauză cea de-a doua condiție, care vizează pericolul concret pentru ordinea publică, care trebuie realizată cumulativ cu cea privind cuantumul sancțiunii privative de libertate, nu este îndeplinită în sensul că nu există probe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Se constată că motivele reținute de prima instanță în sensul îndeplinirii acestei condiții, prin raportare Ia complexitatea cauzei, numărul mare al părților implicate și al actelor care trebuie instrumentate, nedepășirea duratei rezonabile a măsurii, riscul ca inculpații să săvârșească și alte infracțiuni sau să influențeze buna desfășurare a procesului penal, sunt necesare, dar nu și suficiente pentru a se concluziona în sensul realizării cerințelor prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. Comiterea de infracțiuni, chiar de o gravitate deosebită - reflectată de exemplu prin natura și cuantumul sancțiunii, nu constituie, prin ea însăși temei pentru privarea de libertate a inculpaților în forma detenției preventive.

Existența pericolului concret pentru ordinea publică se impune a se stabili nu doar în funcție de criteriile reținute, dar și de elemente ce țin de persoana inculpaților, astfel după cum acestea sunt prevăzute de art. 136 alin. (8) C. proc. pen. În cauză nu există probe certe în sensul că inculpații G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F. și C.D. reprezintă, în stare de libertate, un pericol concret pentru ordinea publică. Legiuitorul nu definește pericolul concret pentru ordinea publică și în pofida lipsei unei jurisprudențe naționale constante în materie, instanțele au definit de-a lungul timpului criterii și elemente necesare examinării existenței „pericolului pentru ordinea publică,, între care reacția publică declanșată ca urmare a faptelor comise, starea de nesiguranță susceptibilă a fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a inculpatului.

Raportând cele expuse la cauza dedusă judecății, se constată că nu există nicio dovadă că ordinea publică ar fi efectiv amenințată prin lăsarea inculpaților G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F. și C.D. în stare de libertate, după cum la dosar nu există probe că inculpații s-au sustras urmăririi penale, că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unei părți din proces sau a unui martor sau că vor exercita presiuni asupra acestora. In acest sens, trebuie avut în vedere că inculpații sunt necunoscuți cu antecedente penale, cu vârste cuprinse între 28 și 47 de ani, au familii organizate și în întreținere copii, sănătatea, vârsta, antecedentele penale constituind criterii ce trebuiesc avute în vedere la alegerea măsurii ce urmează a fi luată față de o persoană,, astfel cum impun prevederile art. 136 alin. (8) C. proc.

pen. Apreciem, de asemenea că, gravitatea faptelor presupus a fi comise de inculpați și limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni nu pot constitui prin ele însele singurele temeiuri de apreciere asupra pericolului concret pentru ordine publică, atâta vreme cât nu se identifică fapte concrete de tulburare a ordinii publice, prin lăsarea în libertate a inculpaților. Aceasta, cu atât mai mult cu cât inculpații sunt arestați preventiv de aproximativ 3 luni, iar prin trecerea acestui interval de timp finalitatea măsurii preventive s-a estompat, iar în prezent pericolul concret pentru ordinea publică nu mai este real și actual, nefiind de natură a genera un impact negativ asupra relațiilor sociale.

În cauza Calmanovici împotriva României, Curtea europeană a statuat că autoritățile nu au oferit motive „relevante și suficiente „pentru a justifica necesitatea menținerii inculpatului în arest preventiv timp de aproximativ 3 luni și jumătate (2 august 2002 - 19 noiembrie 2002), având în vedere că nu au prezentat fapte concrete în raport cu riscurile asumate în caz de punere în libertate a persoanei în cauză, că instanțele nu au examinat individual situația inculpatului și că nu au ținut seama de posibilitatea aplicării de măsuri alternative pentru detenție. Prin urmare, a constatat încălcarea art. 5 paragraful 3 din Convenție. în același sens, Curtea europeană s-a pronunțat și în cauzele T. (nr. 3.584/02 din 24 februarie 2009), M. (nr. 13.275/03 din 31 martie 2009), S. (nr. 10.193/02 din 2 februarie 2010) și J. (nr. 14352/04 din 16 martie 2010), toate pronunțate împotriva României.

S-a motivat de fiecare dată că instanțele interne au refuzat să analizeze argumentele prezentate de partea interesată cu privire la profilul său personal și la situația sa familială, nemotivând suficient respingerile cererilor de punere în libertate ale inculpaților și nu au oferit nicio explicație pentru a justifica cum ar fi putut punerea în libertate a inculpatului să aibă un impact negativ asupra societății sau cum ar fi împiedicat ancheta. Individualizarea măsurilor preventive ce se impun a fi dispuse cu privire la persoanele despre care există presupunerea rezonabilă că au comis infracțiuni, se dispun astfel încât acestea să asigure atât un climat de calm, de securitate și echilibru în societate cât și încrederea acesteia în reacția autorităților, dar fără a se încălca dreptul la libertate al individului.

Practica instanței europene a reținut în acest sens că privarea de libertate a unei persoane este o măsură atât de gravă încât ea nu se justifică decât atunci când alte măsuri, mai puțin severe, sunt considerate insuficiente pentru salvgardarea unui interes personal sau public ce ar impune detenția (cauza Witold Litwa vs. Polonia). În speță, instanța va ține seama de posibilitatea aplicării inculpaților unor măsuri alternative detenției, preventive dar neprivative de libertate, pentru considerentele expuse, în cadrul măsurilor preventive prev. de art. 145 și 145 1 C. proc. pen., legiuitorul prevăzând suficiente obligații în sarcina inculpaților de natură să garanteze buna desfășurare a procesului penal precum și sancțiunea neîndeplinirii acestor obligații care este aceea a luării din nou a măsurii arestării preventive.

Potrivit dispoz. art. 156 alin. (1) C. proc. pen., prelungirea duratei arestării preventive se dispune pe baza propunerii motivate a procurorului care, după caz, efectuează sau supraveghează urmărirea penală. În raport de dispozițiile art. 136 C. proc. pen., se constată că în cauză scopul măsurilor preventive poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpaților G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F. și C.D., respectiv prin aplicarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 145 1 raportat la art. 145 C. proc. pen. și art. 143 alin. (1) C. proc. pen., existând probe și indicii temeinice privind comiterea de către inculpați a infracțiunilor pentru care sunt cercetați.

- Se apreciază, totodată, că obligațiile pe care, potrivit art. 145 alin. (1) 1 lit. a)-d) și alin. (2) lit. c) C. proc. pen., inculpații G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F. și C.D. vor fi obligați să le respecte (să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție de la domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; să nu comunice între ei, cu ceilalți inculpați, cu părțile și martorii din cauză, direct sau indirect) sunt apte a asigura normala desfășurare a procesului penal, nerespectarea acestora cu rea credință dând posibilitatea luării măsurii arestării preventive.

Pentru considerentele ce preced, constatându-se că recursurile formulate sunt fondate, cu motivarea anterior expusă, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., acestea vor fi admise,, va fi casată încheierea atacată și, în rejudecare, va fi respinsă propunerea de arestare preventivă și se va dispune, potrivit art. 139 alin. (1) și (3) 5 C. proc. pen. raportat la art. 145 1 alin. (1) și art. 145 alin. (1) C. proc. pen., față de inculpați luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, pe o durată de 30 de zile de la data 5 noiembrie 2012 până la 4 decembrie 2012, inclusiv, cu obligarea acestora să se supună obligațiilor prevăzute de art. 145 alin. (1) 1 lit. a)-d) și alin. (2) C. proc.

pen., potrivit dispozitivului, atrăgându-li-se atenția potrivit art. 145 alin. (2) 2 C. proc. pen., că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau obligațiilor impuse de organul judiciar se poate lua față de aceștia măsura arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Admite recursurile declarate de inculpații G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F. și C.D. împotriva încheierii din data de 30 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 8056/2/2012. Casează încheierea atacată și, rejudecând: Respinge propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție pentru prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F. și C.D., pe o durată de 30 de zile, respectiv în perioada 05 noiembrie 2012 - 04 decembrie 2012, inclusiv. In baza art. 139 alin. (1) și (3) 5 C. proc. pen. raportat la art. 145 1 alin. (1) și art. 145 alin. (1) C. proc.

pen., dispune luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 05 noiembrie 2012 până la 04 decembrie 2012, inclusiv, față de inculpații G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F. și C.D. Pe durata măsurii inculpații G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F. și C.D. sunt obligați să respecte obligațiile prevăzute de art. 145 1 alin. (2) raportat la art. 145 alin. (1) 1 lit. a)-d) C. proc. pen.: - să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; - să se prezinte la organul de poliție de Ia domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; - să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art. 145 1 alin. (2) raportat la art. 145 alin. (1) 2 C. proc. pen., pe aceeași durată, inculpații au obligația să nu comunice între ei, cu ceilalți inculpați, cu părțile și martorii din cauză, direct sau indirect. În baza art. 145 alin. (2) 2 C. proc. pen. atrage atenția inculpaților că, în caz de nerespectare a obligațiilor și de încălcare cu rea-credință a măsurii, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive. Dispune punerea în libertate a inculpaților la expirarea prelungirii măsurii arestării preventive dispusă anterior prin încheierea Curții de Apel București, secția a II-a penală, din data de 2 octombrie 2012. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpații G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F.

și C.D., până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 25 lei, se va avansa din fondul Ministerului justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 03 noiembrie 2012.