ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din data de 30

octombrie 2012 Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

în baza art. 155 și urm. C. proc. pen.

a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Secția de Combatere a Corupției.

A prelungit măsura arestării

preventive a inculpaților G.G., J.A.F., C.M., P.D.E. și S.F.D., pe o durată de

30 zile, de la 05 noiembrie 2012 la 04 decembrie 2012, inclusiv.

S-a reținut că la data de 29 octombrie

2012 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a

penală, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția Națională Anticorupție în temeiul art. 155 și urm. C. proc.

pen. coroborat cu art. 148 alin. l C. proc. pen., de prelungire a măsurii

arestării preventive a inculpaților G.G., C.D., J.A.F., S.F.D. și C.M.,

cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 241/2005,

Legea nr. 39/2003, Legea nr. 78/2000 în forma autoratului, respectiv a

complicității.

S-a solicitat prelungirea arestării

preventive a fiecărui inculpat pentru o perioadă de 30 de zile de la 05

noiembrie 2012 la 04 decembrie 2012, inclusiv, pentru motivele care au fost

dezvoltate în referatul Parchetului.

S-a arătat în referat că la 04 iulie 2012

s-a început urmărirea penală a inculpaților după cum urmează:

G.G. pentru evaziune fiscală prev. de art.

9 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și

constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3)

din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; C.D., J.A.F.,

P.D.E. pentru complicitate la evaziune fiscală, fapte prev. de art. 26 C. pen.

raportat la art. 9 alin. (1) lit. a). b și c și alin. (3) din Legea nr. 241/2005

și constituire a unui grup infracțional organizat, fapte prev. și ped. de art. 7

alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.; C.M., B.N. și B.M. pentru complicitate la evaziune fiscală, fapte prev.

și ped de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin.

(3) clin Legea nr. 241/2005 și sprijinire a unui grup infracțional organizat,

fapte prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 239/2003, toate cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și S.F.D. pentru complicitate la evaziune

fiscală, faptă prev. și ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. l lit.

a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, sprijinirea unui grup

infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 39/2003 și permiterea accesului unor persoane neautorizate la

informații ce nu sunt destinate publicității, faptă prev. și ped. de art. 12 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Acestora li se mai adaugă alți 14 inculpați și mai multe societăți comerciale

vizate pentru evaziune fiscală - SC E.R.G. SRL Nicolae Bălcescu, pentru

săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art. 9 alin.

(1) lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și complicitate la

evaziune fiscală pentru alte 17 societăți.

La 01 martie 2012 Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție s-a

sesizat din oficiu cu privire la constituirea unei grupări infracționale coordonată,

între alții, de inculpații C.D., J.A.F.

A reținut instanța de fond că

inculpații au fost arestați preventiv la data de 10 iulie 2012 pe o durată de

29 de zile, măsura fiind pentru fiecare prelungită succesiv. Ei au fost

cercetați pentru infracțiuni de evaziune fiscală, în forma autoratului și

respectiv a complicității, constituire și respectiv sprijinire grup

infracțional organizat și permisiunea accesului unor persoane neautorizate la

informații ce nu sunt destinate publicității în ceea ce-l privește pe

inculpatul S.F.D.

Instanța a apreciat că în prezenta

cauză sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune prelungirea arestării

preventive a inculpaților, arătând că măsura arestării preventive dispusă s-a

luat în mod legal, iar temeiurile subzistă, neintervenind cel puțin până la

acest moment, elemente de fapt care să o infirme.

Având în vedere complexitatea cauzei,

numărul mare al părților implicate și al actelor ce trebuiesc instrumentate nu

s-a putut susține că a fost depășită o durată rezonabilă a măsurii.

A constatat că în cauză sunt

îndeplinite în continuare cerințele art. 143 C. proc. pen., în sensul că au

existat indicii temeinice și probe că toți cei 6 inculpați au săvârșit faptele

de care sunt acuzați, astfel cum au fost arătate, în esență, și cum sunt pe

larg descrise în referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării.

Instanța de fond a reținut existenta

acestor indicii temeinice din mijloacele de probă administrate până la acest

moment, respectiv notă de constatare întocmită de specialiștii Direcției

Naționale Anticorupție (filele 292-366), procese verbale conținând convorbiri

telefonice interceptate, aflate în volumele 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18,

30, 33, declarațiile numitului I.L.F. (vol. 2 fi. 169), declarațiile unora

dintre inculpați (C.M. vol. 33, f. 43), declarațiile martorilor din vol. 33,

declarația învinuitei P.E., documentele ridicate și cuprinse în volumele 20-32,

perchezițiile, alte înscrisuri depuse la dosarul de urmărire penală.

Astfel, din coroborarea mijloacelor de

probă enumerate, instanța de fond a reținut că există indicii temeinice din

care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile

pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, respectiv evaziune fiscală, ori

complicitate la această infracțiune, constituire ori sprijinire a unui grup

infracțional organizat, iar pentru inculpatul S.F.D. și permiterea accesului

unor persoane neautorizate la informații ce nu sunt destinate publicității.

A mai reținut instanța că până în

prezent, inculpații fie și-au exercitat dreptul la tăcere, fie au dat unele

declarații, arătând că nu au fost vinovați de săvârșirea infracțiunilor, fără a

propune până la acest moment probe în apărare, care să pună la îndoială

afirmațiile acuzării.

Cu privire la aspectele învederate de

apărare, respectiv că nu s-a stabilit cu certitudine cuantumul prejudiciului,

nefiind efectuată o expertiză contabilă în cauză, instanța a apreciat că

această împrejurare nu prezintă relevanță, la acest moment procesual. în acest sens,

a reținut că există probe și indicii temeinice că s-a produs un prejudiciu

bugetului general consolidat, după cum a reieșit și din nota de constatare

financiar-contabilă întocmită în cauză, estimat provizoriu ca fiind de

65.174.405,10 lei, întinderea exactă a acestui prejudiciu urmând a fi stabilită

printr-o expertiză financiar-contabilă.

De asemenea, instanța de fond a

apreciat că în continuare sunt îndeplinite în cauză și cerințele art. 148 alin.

(1) lit. i) C. proc. pen. cu privire la fiecare dintre cei 6 inculpați,

pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile de care sunt acuzați fiind mai

mari de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezentând pericol concret pentru

ordinea publică.

Sub un prim aspect, instanța a

constatat că infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații din prezenta

cauză sunt sever sancționate de lege, fiind apreciate de legiuitor ca având un

ridicat pericol social.

În concret, instanța de fond a

constatat că pericolul pe care lăsarea în libertate a inculpaților îl prezintă

rezultă din modalitatea de săvârșire a infracțiunilor de care sunt acuzați,

acționând organizat, colaborând pe mai multe paliere pentru asigurarea reușitei

activităților infracționale.

În acest mod, inculpații, prin

acțiunile lor cumulate, au produs un prejudiciu bugetului general consolidat

evaluat provizoriu în cuantum de 65.174.405,10 lei (aproximativ 15.000.000 euro),

o sumă foarte mare.

Cu privire la inculpații C.M., G.G., P.D.E.,

C.D. și J.A.F., instanța de fond a reținut că aceștia au acționat o perioadă

mare de timp, săvârșind infracțiuni de evaziune fiscală, obținând venituri

însemnate din desfășurarea activității, fără a se opri până la intervenția

organelor de urmărire penală. Analizând actele de urmărire penală, instanța a

apreciat că obținerea de venituri prin prejudicierea bugetului general

consolidat reprezenta un adevărat mod de viață pentru cei 5 inculpați

menționați, aceștia acționând constant în acest mod, dovedind perseverență

infracțională.

De asemenea, instanța a mai constatat

și că societățile comerciale controlate direct sau prin interpuși de către cei

5 inculpați, prin intermediul cărora aceștia au săvârșit infracțiunile, există

în continuare, nefiind desființate; mai mult, înainte de intervenția organelor

de urmărire penală, inculpații intenționau să înființeze și alte firme, pentru

continuarea activității infracționale.

Prin urmare, instanța a apreciat că

există riscul crescut ca inculpații C.M., G.G., P.D.E., C.D. și J.A.F. să

săvârșească și alte infracțiuni de evaziune fiscală, ori alte infracțiuni

economice, pentru a obține venituri, lăsarea lor în libertate prezentând

pericol concret și sub acest aspect. In același sens, instanța a constatat că

participația inculpatei C.M. la săvârșirea infracțiunilor, prin serviciile de

contabilitate prestate, este una extrem de importantă pentru derularea

circuitului fiscal evazionist, neputând fi apreciată ca minoră.

Totodată, relevantă cu privire la

periculozitatea inculpaților C.D., J.A.F. și G.G. a fost și preocuparea

constantă a acestora de racolare a unor persoane fără posibilități materiale și

fără studii cu intenția de a le folosi pentru înființarea de societăți

comerciale, persoane ce serveau ca „paravan” pentru inculpați. Cu privire la

inculpatul S.F.D., și lăsarea acestuia în libertate a prezentat pericol concret

pentru ordinea publică, a constatat instanța că acesta a acționat repetat în

vederea sprijinirii grupului infracțional organizat, ajutând în acest mod la

comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prin oferirea de informații unora

dintre inculpații din prezenta cauză (în concret inculpatului N.R., arestat în

lipsă). Astfel, inculpatul, încălcând obligația de păstrare a secretului de

serviciu, esențială pentru un ofițer D.G.I.P.I., a oferit lui N.R. tocmai

informații ce erau legate de activitatea grupului infracțional, a firmelor

implicate, a societăților comerciale interpuse, intermediare sau fantomă.

Este evident, în acest sens, că astfel

de fapte au produs o tulburare însemnată în rândul opiniei publice, afectând

grav încrederea cetățenilor în desfășurarea activității judiciare și

înfăptuirea justiției, mai ales când sunt săvârșite de o persoană ce are

obligația de a veghea asupra respectării legii, astfel a constatat că lăsarea

inculpatului în libertate prezentând pericol concret sub acest aspect.

Prelungirea măsurii arestării

preventive față de cei 6 inculpați a fost necesară și sub aspectul asigurării

bunei desfășurări a procesului penal. Astfel, instanța a apreciat că există

indicii temeinice la dosar că inculpații, lăsați în libertate, vor încerca

zădărnicirea aflării adevărului, prin influențarea unor martori ori chiar a

altor inculpați.

În acest sens. instanța a reținut din

declarațiile administratorilor de firme „fantomă”, că după reținerea

inculpaților C.D. și G.G. au fost vizitați de alte persoane care le-au

solicitat documente privind activitatea societăților implicate în cauză și

le-au dat indicații să părăsească localitățile de domiciliu. Mai mult, instanța

a apreciat că acești martori pot fi lesne influențați de către inculpați, o

dată lăsați în libertate, deoarece martorii sunt persoane modeste, fără

posibilități materiale și fără studii, susceptibili prin urmare de a fi

influențați.

De asemenea, în cauză au existat 3

inculpați arestați în lipsă, respectiv N.R., M.C.A. și N.D.M., care nu au fost

găsiți până în prezent, existând date că se sustrag urmăririi penale. Instanța

a apreciat că există riscul crescut ca o dată lăsați în libertate, inculpații C.D.,

J.A.F., C.M., G.G., P.D.E. și S.F.D. să intre în legătură cu inculpații aflați

în libertate, pentru a stabili modalitatea de apărare în proces, existând

posibilitatea clară a denaturării adevărului.

Instanța a constatat că în cauză

măsura arestării preventive luată față de cei 6 inculpați este justificată și

este proporțională și cu scopul urmărit, respectiv protejarea comunității

împotriva unor astfel de infracțiuni grave, evaziune fiscală săvârșită de un

grup organizat în acest scop. In acest sens, instanța a reținut că prin

activitățile infracționale desfășurate inculpații au prejudiciat un număr

nedeterminat de persoane, diminuând bugetul comunității într-o perioadă foarte

grea din punct de vedere economic, animați de dorința de a realiza câștiguri

materiale ilicite; după cum s-a arătat, prejudiciul estimativ creat bugetului

general consolidat este extrem de ridicat.

Împotriva acestei încheieri au

formulat recurs inculpații G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F. și C.D.

și au solicitat, în esență, admiterea

recursurilor și în principal revocarea măsurii arestării preventive și în

subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu

părăsi țara sau localitatea.

Prin rezoluția din 4 iulie 2012 din

dosarul nr. 54/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.N.A. s-a dispus începerea urmăririi penale față de:

- G.G. pentru evaziune fiscală prev.

de art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și

constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3)

din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

-

S.F.D.

pentru

complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art. 26 C. pen.

raportat la art. 9 alin. l lit. a), b și c și alin. (3) din Legea nr. 241/2005,

sprijinirea unui grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 39/2003 și permiterea accesului unor persoane

neautorizate la informații ce nu sunt destinate publicității, faptă prev. și

ped. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art.

33 lit. a) C. pen.

- C.M. pentru complicitate la evaziune

fiscală, fapte prev. și ped de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. l lit.

a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și sprijinire a unui grup

infracțional organizat, fapte prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 239/2003,

toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- C.D., pentru complicitate la

evaziune fiscală, fapte prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. l lit.

a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și constituire a unui grup

infracțional organizat, fapte prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- J.A.F. pentru complicitate la

evaziune fiscală, fapte prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. l lit.

a), b și c și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și constituire a unui grup

infracțional organizat, fapte prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- P.D.E. pentru complicitate la

evaziune fiscală, fapte prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. l lit.

a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și constituire a unui grup

infracțional organizat fapte prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea

nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

Examinând încheierea atacată prin

prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate cât și din oficiu,

conform art. 385

6

C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că recursurile declarate de inculpații G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F.

și C.D. sunt fondate pentru următoarele considerente:

S-a reținut în cuprinsul referatului

parchetului cu privire la activitatea infracțională a inculpaților următoarele:

Inculpatul J.A.F., subordonat și

coordonat de P.D.E., coordona la rândul său, prin intermediul lui C.D.G.V., activitatea

societății SC C.L. SRL care prelua autocisternele de la SC D.E. SRL.

S-a reținut că inculpatul J.A.F. este

cel care la 1 iunie 2011 a mandatat prin procură pe T.M. și D.A. să efectueze

formalitățile înființării SC P.O.D. SRL. Se mai susține că, telefonic Ia 15

februarie 2012, inculpatul J. a cerut numitului V. copii de pe documente care

să ateste că SC P.O.D. SRL a achitat acciza și TVA și certificatul de calitate

pentru achiziționarea de către aceasta a motorinei.

Inculpatul J.A.F. a participat la

diverse întâlniri cu P.D.E., G., l. (5 martie 2012) sau cu M.O.I. (mai 2012)

ocazionate de întârzierea operațiunilor de transport a motorinei aflate sub

controlul lui J. și B.

Între societățile comerciale implicate

și aflate sub controlul inculpatului J.A.F., au fost nominalizate SC B.G.L.

SRL, SC D.O.L. SRL, interpusă la jumătatea lunii martie 2012 în circuitul de

comercializare a motorinei provenite de la SC E.R.G. SRL și cu privire la care

acesta a dispus la 12 martie 2012 efectuarea de plăți. Intre societățile

controlate se evidențiază și SC R.T.C. SRL în raport cu care inculpatul, de

altfel, nu avea nicio relație juridică și cu toate acestea „dirija” șoferii de

control în trafic, îi redirecționa împreună cu G.G. pentru a se sustrage

controlului vamal.

În sarcina inculpatului J.A.F. s-a mai

reținut că urmărea introducerea SC C.L. SRL în regim de urgență (29 iunie 2012)

în registrul Operatorilor intracomunitari pentru a realiza achiziții

intracomunitare de mărfuri.

În eșafodajul structural al grupului,

inculpatul J.A.F. colecta sumele de bani proveniți din comercializarea ilegală

a carburanților distribuiți de SC E.R.G. SRL, comunica numitei P.E. modul de

repartizare către membrii grupării a sumelor cuvenite, iar aceasta îi raporta

periodic despre efectuarea plăților, soldul conturilor (convorbiri telefonice

din 5, 12, 13, 19 martie 2012).

În cuprinsul referatului, parchetul

precizează că probatoriile atestă că inculpatul J.A.F. a primit 1,2 milioane

lei din prestarea de servicii pentru SC E.R.G. SRL, SC R.T.C. SRL, SC B.O. SRL.

Inculpatul P.D.E. controla SC C.T.P.

SRL, beneficiară a motorinei livrate de SC E.R.G. SRL și realiza sustragerea de

la plata accizei aferente, folosindu-se și de o firmă fantomă SC G.I.S. SRL;

inculpatul se ocupa de remedierile disfuncționalităților apărute în activitatea

de transport, coordona transportul motorinei de la SC E.R.G. SA la doi

beneficiari finali, regla întârzierile unor cisterne cu motorină ce trebuiau să

ajungă la depozitele de pe raza mun. Sibiu (discuții P. cu M.O.I. în 25, 26, 27

aprilie 2012) și coordona activitatea derulată de finul său, J.A.F.

S-a mai reținut, totodată, că

inculpatul P.D.E. avea dese întâlniri între alții cu finul său, cu G.P.D., I.L.F.

(asociat la SC „D.O.L. SRL - firmă introdusă, afirmă Parchetul, la sfârșitul

lunii martie 2012 în circuitul evazionist) - întâlnire în data de 05 martie 2012;

alte întâlniri apreciate ca relevante de parchet sunt cele din 15 martie 2012

când Preda se întâlnește cu M.O.I., J.A.F. și N.A., asociat la SC E. SRL -

societate ce achiziționa motorină de la SC B.O. SRL, unde era asociat M.,

întâlnirea din 31 martie 2012, 11 aprilie 2012 dintre P.D.E., M. și J., din 09

iunie 2012 când M. îi spune că nu are capacitatea de descărcare în ritmul

aprovizionării și îi cere lui P. să tempereze transporturile pentru a putea

rezolva problemele de încărcare a autocisternelor conform programului stabilit

cu SC A. SRL.

Din alte discuții consemnate la dosar

s-a reținut că o parte însemnată din sumele obținute în urma operaționalizării

mecanismului evazionist reveneau inculpatului P.D.E., care utiliza pentru sine

un autoturism ce aparținea SC E.R.G. SRL, cu care nu avea raporturi juridice (a

se vedea discuțiile din 21 iunie 2012).

Inculpatul C.D. coordona firma SC I.J.

SRL și urma la nivel operațional indicațiile lui G.G., coordonează împreună cu

acesta din urmă SC A.P. SRL în numele lui N.R., stabilea împreună cu O.V. de la

SC O.T. SRL cantitatea de motorină livrată către societate prin facilitățile

deținute de SC O.T. SRL, coordona prin P.E. SC R.T.C. SRL, având un rol

determinat în organizarea transportului de motorină, întocmirea documentelor,

recuperarea banilor de la utilizatorii finali ai combustibililor livrați fără

plata accizelor, stabilind în colaborare cu G.G. destinația sumelor de bani

provenite din valorificarea combustibililor și coordona zilnic siguranța

transporturilor prin inculpatul G. societatea SC P.N. SRL Constanta.

Pe de altă parte, inculpatul C.D.

împreună cu inculpatul J. se ocupau, de modalitățile de deschidere de conturi

bancare, identificau persoane angrenate apoi în activitatea infracțională -

plăți interbancare între societățile tip fantomă, luau măsuri în situația

verificărilor vamale a societăților interpuse în circuitul infracțional (18

martie 2012)

Se mai arată că în noiembrie 2012, C.D.,

N.R. și G.G. au făcut demersuri pentru ca o altă entitate economică SC G.O.P.

SRL M. Kogălniceanu să îndeplinească lângă alte societăți comerciale rolul de

intermediar în preluarea produselor petroliere din incinta SC O.T. SA, pentru aprovizionarea

cu motorină a SC E.R.G. SRL. Aceasta din urmă înregistra doar scriptic

circuitul produselor livrate din antrepozitul fiscal controlat de N. și G.

Probatoriile atestă, între altele, (30

martie 2012) că inculpatul C., inițial prin P.E. și ulterior personal, trimitea

diverse sume de bani numitei L.G. pentru interpunerea sa formală în cadrul SC C.D.

SRL, înființată în septembrie 2011. C. întreținerea legături cu numita M.M. de

la A.F.P, Năvodari care îl sfătuia asupra unor metode de remediere a

problemelor de evidență contabilă de la SC E.R.G. SRL și SC I.J. SRL.

Se mai relevă relația inculpatului C.

cu M.C. care-i transmitea prin inculpatul G. documentele pentru instituțiile

fiscale locale, îi remitea ordine de plată (data de 03 mai 2012), iar la rândul

ei, la cererea inculpatului (17 mai 2012) opera corelarea declarațiilor fiscale

aferente anului 2011 pentru cele două societăți SC E.R.G. SRL și SC I.J. SRL.

Deși nu avea nicio funcție în SC I.J. SRL, C.M. a fost solicitată de C. să dea

explicații autorităților fiscale locale, care făceau verificări și să modifice

declarațiile fiscale privind relațiile comerciale cu alte societăți pe care

acestea nu le mai declaraseră (SC R.G. SRL, SC D.Z. SRL).

Inculpatul G.G. asociat cu soții N. la

SC E.R.G. SRL se ocupa cu stabilirea în mod direct a perioadei de încărcare a

cisternelor, a cantității preluate, cu livrarea către antrepozitul fiscal.

Totodată, coordona activitatea lui C. referitoare la SC I.J. SRL care prelua

motorină de la SC O.T. SA Constanța, urmărea transporturile pe cale rutieră

asigurate de SC R.T.C. SRL, SC D.E. SRL, SC C.L. SRL, stabilea întâlniri ale

lui N. cu oameni de afaceri (decembrie 2011, 21 iunie 2012) și dădea indicații

lui C.M. în emiterea facturilor.

Se mai susține că împreună cu C. și

alți inculpați, în noiembrie 2011, a făcut demersuri să interpună în circuitul

de aprovizionare cu motorină a SC E.R.G. SRL, pe SC G.O.P. SRL cu rol de

intermediar alături de SC I.J. SRL, de preluare de la SC O.T. SRL.

În 2011, inculpatul G.G. a fost implicat

în interpunerea firmei SC B.G.L. SRL, controlată de J., în circuitul de

aprovizionare a SC B.O. SRL, unde motorina provenea de la antrepozit SC A.P.

SRL, coordonat de inculpatul Nemeș prin G. și C. Există material probator care

evidențiază relația dintre G.G. și N.R., care la 06 aprilie 2012 îl informează

pe cel dintâi de controlul, verificările instituțiilor vamale și a S.I.F

Constanta ce urmau să aibă loc la SC E.R.G. SRL.

Inculpata C.M. fără a avea o calitate

oficială în cadrul firmei se ocupa cu elaborarea de documente contabile

aferente operațiunilor comerciale cu combustibili realizate de SC E.R.G. SRL,

N. Bălcescu. Activitatea inculpatei C. implica, în cadrul serviciilor de

contabilitate prestate, să elaboreze un set de acte inițial care însoțeau

motorina EURO 5, venită de la SC E.R.G. SRL (înregistrată în fals drept CLG,

ușor accizabil) pe circuitul real către stațiile de distribuție a combustibilului

din județul Sibiu. Acestea ajungeau la inculpatul G. care le distrugea, primind

prin e-mail un nou set de documente emis tot de inculpata C., aferente

circuitului fictiv/scriptic al mărfurilor în care sunt angrenate formal firmele

intermediare/fantomă. Acestea din urmă, erau evidențele contabile aferente

tranzacțiilor și care stăteau la baza declarațiilor către organele fiscale.

Din actele contabile, astfel întocmite

de inculpata C.M., rezultă că SC E.R.G. SRL furniza produse petroliere de

calitate inferioară lui SC M.E. SRL care Ie vindea către SC G.I.S. SRL și care

ajungeau la beneficiarul SC C.D. SRL, ultima entitate către care se facturează

CLG și care emite facturi către SC B.O. SRL în care e scrisă din nou motorina

EURO 5.

Din actele dosarului rezultă că

inculpata C. era în cunoștință de cauză când disimula implicarea coordonatorilor

grupării în mecanismul evazionist, întocmea împuterniciri legalizate astfel

încât N. și G. să ridice sume de bani încasate de societățile comerciale controlate

de ei prin persoane interpuse. Discuțiile din 30 noiembrie 2011 dintre acestea

și G., relevă că înregistrările contabile nu țineau cont de realitatea

tranzacțiilor, se urmărea reducerea artificială a obligațiilor bugetare prin

neînregistrarea unor acte care ar fi dus la majorarea TVA la plată.

Inculpata C.M. întocmea facturi la

cererea inculpatului G., împreună cu acesta a operaționalizat un mecanism

evazionist prin sustragerea de la verificările organelor fiscale. Inculpata C.

primea dispoziții de la N.R. dar numai prin G.G., întocmind situațiile

contabile pentru întreg grupul de firme coordonate de Nemeș, astfel încât

acesta să plătească taxe cât mai reduse la bugetul consolidat al statului,

cheltuielile să fie artificial ajustate pentru a egaliza cuantumul veniturilor

și a rezulta un TVA ori impozit pe profit la plată redus.

Inculpatul S.F.D. se află într-o

relaționare directă cu inculpatul N.R., iar în lipsa lui comunica prin B.M.

căruia îi cererea să-l anunțe că dorește să-l contacteze.

În referatul parchetului se precizează

că inculpatul S.F.D., în calitatea sa de ofițer D.G.I.P.I., a folosit unele

informații pe care le primea direct sau se străduia să le obțină de la alte

surse din instituție, pentru a. i le comunica lui N.R.. Aceste informații erau

legate de activitatea grupului infracțional, a firmelor implicate, a

societăților comerciale interpuse/intermediare/ fantomă.

În acest sens sunt indicate ca fiind

relevante discuțiile telefonice din 05 martie 2012, sms-urile transmise sau

primite în 06 martie 2012, 12 martie 2012, 19 martie 2012, 30 martie 2012, 09

aprilie 2012.

Inculpatul S.F.D. l-a înștiințat pe N.

de controalele care se prefigurează, că acestea pornesc de jos în sus, spre

beneficiari, că nu există o țintă vizată, că s-au solicitat 20 de persoane

pentru percheziții, că e o acțiune pe urmele „mineralelor”, etc. în felul

acesta, inculpatul Secăreanu a dat în vileag informații care nu erau de natură

a fi date publicității. Așa fiind, din succinta expunere a faptelor comise,

rezultă existența de indicii și probe apte a determina presupunerea verosimilă

de comitere de către inculpații G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F. și C.D. și prin

încheierea din 30 octombrie 2012, constatând că îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. relativă a dispus prelungirea

măsurii arestării preventive a inculpaților pe o durată de 30 de zile.

În jurisprudență Curții Europene s-au

dezvoltat patru motive fundamentale pentru a justifica arestarea preventiva a

unui acuzat suspectat că ar fi comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă

(Stogmuller împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, seria A nr. 9,

par. 15); riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice

administrarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei, Hotărârea din 27 iunie

1968, seria A nr. 7, par. 14), să comită noi infracțiuni (Matzenetter împotriva

Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, seria A nr. 10, par. 9) sau să

tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franței, Hotărârea din 26 iunie

1991, seria A nr. 207, par. 51, și Hendriks împotriva Olandei (dec), nr. 43.701/04,

5 iulie 2007).

Pericolul de împiedicare a bunei

desfășurări a procedurii penale nu poate fi invocat în mod abstract de

autorități, ci trebuie să se bazeze pe probe faptice cauza Becciev împotriva

Moldovei, nr. 9.190/03, par. 59, 4 octombrie 2005, la fel fiind și cazul

tulburării ordinii publice: dacă un astfel de motiv poate intra în discuție din

perspectiva art. 5 în aceste circumstanțe excepționale și în măsura în care

dreptul intern recunoaște această

noțiune, el

nu poate fi considerat ca relevant și suficient decât dacă se întemeiază

pe fapte de natură să demonstreze că punerea în

libertate a deținutului ar tulbura

într-adevăr ordinea publică (Letellier,

citata anterior, par. 51).

Totodată, Curtea Europeană a statuat

că, potrivit art. 5 § 3, autoritățile trebuie să ia în considerare măsuri

alternative arestării preventive, în măsura în care acuzatul le oferă garanții

în ceea ce privește prezentarea sa la proces.

Plecând de Ia jurisprudență Curții

Europene instanțele interne au definit de-a lungul timpului criterii și

elemente care trebuie avute în vedere în analiza existentei „pericolului pentru

ordinea publică”, printre care reacția publică declanșată din cauza faptelor

comise, starea de nesiguranță ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea

în libertate a acuzatului, precum și profilul personal al acestuia.

Totodată, instanțele naționale au mai

stabilit că pericolul pentru ordinea publică la care se face referire nu este

prezumat, ci trebuie dovedit, în special dacă este vorba de riscul ca

inculpatul să comită o noua infracțiune sau de reacția publica declanșată de

faptele comise. Rezonanța în opinia publică, o anumită stare de nesiguranță

generată de faptele comise sau aspectele referitoare la persoana acuzatului au

fost evidențiate ca elemente constitutive ale pericolului pentru ordinea

publica, noțiune care nu trebuie confundată cu cea de „pericol social al

faptelor” comise.

Astfel, semnificația libertății și a

privării de libertate se poate realiza în concret și în mod efectiv scopul

esențial al reglementării dreptului ia libertate, cel al protejării individului

împotriva arbitrariului autorității.

Potrivit dispozițiilor art. 155 alin. (1)

C. proc. pen., arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită,

în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat

arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există

temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Așadar, în raport de dispozițiile

legale menționate, se constată că, pentru a se dispune prelungirea măsurii

arestării preventive a inculpaților, trebuie să fie întrunite cerințele impuse

de dispozițiile art. 143 C. proc. pen., în sensul de a exista probe sau indicii

temeinice că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și să

existe vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148 C. proc. pen., iar acestea

să impună în continuare privarea de libertate sau să existe temeiuri noi care

să justifice privarea de libertate.

În cauză, există indicii temeinice în

accepțiunea dată acestei noțiuni de prevederile art. 68

1

C. proc.

pen., de natură a convinge că este posibil ca inculpații G.G., S.F.D., C.M., P.D.E.,

J.A.F. și C.D. să fi săvârșit faptele de care sunt acuzați.

Prin urmare, indiciile existente până

la acest moment procesual justifică o măsură preventivă fiind întrunite

condițiile art. 143 C. proc. pen., dar nu impun o măsură privativă de libertate

prin o nouă prelungire a duratei arestării preventive a inculpaților.

Referitor la cea de-a doua condiție

impusă de dispozițiile art. 148 lit. f) teza II și anume să existe probe că

lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea

publică se constată că un asemenea motiv nu poate fi considerat relevant și

suficient decât dacă se bazează pe fapte de natură să indice că eliberarea

inculpatului ar tulbura cu adevărat ordinea publică (cauza Letellier împotriva

Franței, 26 iunie 1991).

Cu privire la această din urmă măsură

preventivă, se reține că luarea măsurii arestării inculpatului presupune

îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen. - respectiv să

existe probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea

penală și impune, totodată, existența vreunuia dintre cazurile prevăzute la art.

148 alin. (1) lit. a) - f) C. proc. pen. raportat la art. 148 alin. (2) C.

proc. pen.

Normele legale ce prevăd cazurile în

care se poate deroga de la principiul că nici o persoană nu poate fi privată de

libertatea sa, au caracter derogatoriu, iar cazurile pe care le reglementează

nu pot fi interpretate decât restrictiv.

Aceasta, deoarece regula în materie o

constituie starea de libertate, iar orice restrângere sau atingere, în orice

mod și de orice intensitate a substanței dreptului imprimă acestuia drept

fundamental un caracter relativ.

Așa fiind, cazurile în care legea

națională și normele europene acceptă ca fiind licită privarea de libertate

sunt reglementate prin norme imperative și exprese, enumerările folosite de

legiuitor fiind limitative și exhaustive.

În cauza dedusă judecății, prin

încheierea recurată, a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Secția

de Combatere a Corupției și a fost prelungită măsura arestării preventive a

inculpaților G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F. și C.D. pentru o durată de 30

zile de Ia data de 5 noiembrie 2012 Ia 4 decembrie 2012.

Înalta Curte, analizând îndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 148 Iit. f) C. proc. pen., constată că în cauză

cea de-a doua condiție, care vizează pericolul concret pentru ordinea publică,

care trebuie realizată cumulativ cu cea privind cuantumul sancțiunii privative

de libertate, nu este îndeplinită în sensul că nu există probe că lăsarea în

libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Se constată că motivele reținute de

prima instanță în sensul îndeplinirii acestei condiții, prin raportare Ia

complexitatea cauzei, numărul mare al părților implicate și al actelor care

trebuie instrumentate, nedepășirea duratei rezonabile a măsurii, riscul ca

inculpații să săvârșească și alte infracțiuni sau să influențeze buna

desfășurare a procesului penal, sunt necesare, dar nu și suficiente pentru a se

concluziona în sensul realizării cerințelor prevăzute de art. 148 lit. f) C.

proc. pen.

Comiterea de infracțiuni, chiar de o

gravitate deosebită - reflectată de exemplu prin natura și cuantumul

sancțiunii, nu constituie, prin ea însăși temei pentru privarea de libertate a

inculpaților în forma detenției preventive.

Existența pericolului concret pentru

ordinea publică se impune a se stabili nu doar în funcție de criteriile reținute,

dar și de elemente ce țin de persoana inculpaților, astfel după cum acestea

sunt prevăzute de art. 136 alin. (8) C. proc. pen.

În cauză nu există probe certe în

sensul că inculpații G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F. și C.D. reprezintă, în

stare de libertate, un pericol concret pentru ordinea publică.

Legiuitorul nu definește pericolul

concret pentru ordinea publică și în pofida lipsei unei jurisprudențe naționale

constante în materie, instanțele au definit de-a lungul timpului criterii și

elemente necesare examinării existenței „pericolului pentru ordinea publică,,

între care reacția publică declanșată ca urmare a faptelor comise, starea de

nesiguranță susceptibilă a fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a inculpatului.

Raportând cele expuse la cauza dedusă

judecății, se constată că nu există nicio dovadă că ordinea publică ar fi

efectiv amenințată prin lăsarea inculpaților G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F.

și C.D. în stare de libertate, după cum la dosar nu există probe că inculpații

s-au sustras urmăririi penale, că ar încerca să zădărnicească aflarea

adevărului prin influențarea unei părți din proces sau a unui martor sau că vor

exercita presiuni asupra acestora. In acest sens, trebuie avut în vedere că inculpații

sunt necunoscuți cu antecedente penale, cu vârste cuprinse între 28 și 47 de

ani, au familii organizate și în întreținere copii, sănătatea, vârsta,

antecedentele penale constituind criterii ce trebuiesc avute în vedere la

alegerea măsurii ce urmează a fi luată față de o persoană,, astfel cum impun

prevederile art. 136 alin. (8) C. proc. pen.

Apreciem, de asemenea că, gravitatea

faptelor presupus a fi comise de inculpați și limitele de pedeapsă prevăzute de

lege pentru aceste infracțiuni nu pot constitui prin ele însele singurele

temeiuri de apreciere asupra pericolului concret pentru ordine publică, atâta

vreme cât nu se identifică fapte concrete de tulburare a ordinii publice, prin

lăsarea în libertate a inculpaților.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât

inculpații sunt arestați preventiv de aproximativ 3 luni, iar prin trecerea

acestui interval de timp finalitatea măsurii preventive s-a estompat, iar în

prezent pericolul concret pentru ordinea publică nu mai este real și actual,

nefiind de natură a genera un impact negativ asupra relațiilor sociale.

În cauza Calmanovici împotriva

României, Curtea europeană a statuat că autoritățile nu au oferit motive

„relevante și suficiente „pentru a justifica necesitatea menținerii

inculpatului în arest preventiv timp de aproximativ 3 luni și jumătate (2

august 2002 - 19 noiembrie 2002), având în vedere că nu au prezentat fapte

concrete în raport cu riscurile asumate în caz de punere în libertate a

persoanei în cauză, că instanțele nu au examinat individual situația inculpatului

și că nu au ținut seama de posibilitatea aplicării de măsuri alternative pentru

detenție. Prin urmare, a constatat încălcarea art. 5 paragraful 3 din

Convenție. în același sens, Curtea europeană s-a pronunțat și în cauzele T. (nr.

3.584/02 din 24 februarie 2009), M. (nr. 13.275/03 din 31

martie 2009), S. (nr. 10.193/02 din 2 februarie 2010) și J. (nr. 14352/04 din

16 martie 2010), toate pronunțate împotriva României. S-a motivat de fiecare

dată că instanțele interne au refuzat să analizeze argumentele prezentate de

partea interesată cu privire la profilul său personal și la situația sa

familială, nemotivând suficient respingerile cererilor de punere în libertate

ale inculpaților și nu au oferit nicio explicație pentru a justifica cum ar fi

putut punerea în libertate a inculpatului să aibă un impact negativ asupra

societății sau cum ar fi împiedicat ancheta.

Individualizarea măsurilor preventive

ce se impun a fi dispuse cu privire la persoanele despre care există presupunerea

rezonabilă că au comis infracțiuni, se dispun astfel încât acestea să asigure

atât un climat de calm, de securitate și echilibru în societate cât și

încrederea acesteia în reacția autorităților, dar fără a se încălca dreptul la

libertate al individului.

Practica instanței europene a reținut

în acest sens că privarea de libertate a unei persoane este o măsură atât de

gravă încât ea nu se justifică decât atunci când alte măsuri, mai puțin severe,

sunt considerate insuficiente pentru salvgardarea unui interes personal sau

public ce ar impune detenția (cauza Witold Litwa vs. Polonia).

În speță, instanța va ține seama de

posibilitatea aplicării inculpaților unor măsuri alternative detenției,

preventive dar neprivative de libertate, pentru considerentele expuse, în

cadrul măsurilor preventive prev. de art. 145 și 145

1

C. proc. pen.,

legiuitorul prevăzând suficiente obligații în sarcina inculpaților de natură să

garanteze buna desfășurare a procesului penal precum și sancțiunea

neîndeplinirii acestor obligații care este aceea a luării din nou a măsurii

arestării preventive.

Potrivit dispoz. art. 156 alin. (1) C.

proc. pen., prelungirea duratei arestării preventive se dispune pe baza

propunerii motivate a procurorului care, după caz, efectuează sau supraveghează

urmărirea penală.

În raport de dispozițiile art. 136 C.

proc. pen., se constată că în cauză scopul măsurilor preventive poate fi atins

și fără privarea de libertate a inculpaților G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F.

și C.D., respectiv prin aplicarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, fiind

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 145

1

raportat la art. 145 C.

proc. pen. și art. 143 alin. (1) C. proc. pen., existând probe și indicii temeinice

privind comiterea de către inculpați a infracțiunilor pentru care sunt

cercetați.

- Se apreciază, totodată, că

obligațiile pe care, potrivit art. 145 alin. (1)

1

lit. a)-d) și

alin. (2) lit. c) C. proc. pen., inculpații G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F. și

C.D. vor fi obligați să le respecte (să se prezinte la organul de urmărire

penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte

la organul de poliție de la domiciliu, conform programului de supraveghere

întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu își

schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; să

nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; să nu

comunice între ei, cu ceilalți inculpați, cu părțile și martorii din cauză,

direct sau indirect) sunt apte a asigura normala desfășurare a procesului

penal, nerespectarea acestora cu rea credință dând posibilitatea luării măsurii

arestării preventive.

Pentru considerentele ce preced,

constatându-se că recursurile formulate sunt fondate, cu motivarea anterior

expusă, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., acestea vor fi admise,, va fi casată încheierea atacată și, în

rejudecare, va fi respinsă propunerea de arestare preventivă și se va dispune,

potrivit art. 139 alin. (1) și (3)

5

C. proc. pen. raportat la art. 145

1

alin. (1) și art. 145 alin. (1) C. proc. pen., față de inculpați luarea măsurii

obligării de a nu părăsi țara, pe o durată de 30 de zile de la data 5 noiembrie

2012 până la 4 decembrie 2012, inclusiv, cu obligarea acestora să se supună

obligațiilor prevăzute de art. 145 alin. (1)

1

lit. a)-d) și alin. (2)

C. proc. pen., potrivit dispozitivului, atrăgându-li-se atenția potrivit art. 145

alin. (2)

2

C. proc. pen., că în caz de încălcare cu rea credință a

măsurii sau obligațiilor impuse de organul judiciar se poate lua față de

aceștia măsura arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Admite recursurile declarate de inculpații

G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F. și C.D. împotriva încheierii din data de 30

octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul

nr. 8056/2/2012. Casează încheierea atacată și, rejudecând:

Respinge propunerea formulată de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție pentru prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților G.G.,

S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F. și C.D., pe o durată de 30 de zile, respectiv în

perioada 05 noiembrie 2012 - 04 decembrie 2012, inclusiv.

In baza art. 139 alin. (1) și (3)

5

C. proc. pen. raportat la art. 145

1

alin. (1) și art. 145 alin. (1) C.

proc. pen., dispune luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara,

pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 05 noiembrie 2012 până

la 04 decembrie 2012, inclusiv, față de inculpații G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F.

și C.D.

Pe durata măsurii inculpații G.G., S.F.D.,

C.M., P.D.E., J.A.F. și C.D. sunt obligați să respecte obligațiile prevăzute de

art. 145

1

alin. (2) raportat la art. 145 alin. (1)

1

lit. a)-d)

C. proc. pen.:

- să se prezinte la organul de

urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

- să se prezinte la organul de poliție

de Ia domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de

poliție sau ori de câte ori este chemat;

- să nu își schimbe locuința fără

încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;

- să nu dețină, să nu folosească și să

nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art. 145

1

alin. (2)

raportat la art. 145 alin. (1)

2

C. proc. pen., pe aceeași durată,

inculpații au obligația să nu comunice între ei, cu ceilalți inculpați, cu

părțile și martorii din cauză, direct sau indirect.

În baza art. 145 alin. (2)

2

C. proc. pen. atrage atenția inculpaților că, în caz de nerespectare a

obligațiilor și de încălcare cu rea-credință a măsurii, se va lua față de

aceștia măsura arestării preventive.

Dispune punerea în libertate a

inculpaților la expirarea prelungirii măsurii arestării preventive dispusă

anterior prin încheierea Curții de Apel București, secția a II-a penală, din

data de 2 octombrie 2012.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru inculpații G.G., S.F.D., C.M., P.D.E., J.A.F. și C.D.,

până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 25 lei, se va avansa

din fondul Ministerului justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi,

03 noiembrie 2012.