ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului penal de față; Prin încheierea de ședință din 17 februarie 2012 a Curții de Apel București, pronunțată în Dosarul nr. 1293/2/2012 în temeiul art. 155 și următoarele C. proc. pen. s-a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Secția de combatere a corupției și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților B.M. și G.B.N. pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 25 februarie 2012 până la 25 martie 2012 inclusiv. A respins ca neîntemeiate cererile formulate de inculpați de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin referatul nr. 220/P/2011 din 16 februarie 2012, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, la data de 16 februarie 2012, sub nr. 1293/2/2012, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției a solicitat prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților B.M. și G.B.N. , pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 25 februarie 2012, până la data de 25 martie 2012, inclusiv. În motivarea propunerii de prelungire a duratei arestării preventive s-a arătat că în raport cu probatoriul aflat la dosar, în cauză subzistă temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații B.M.

și G.B.N., prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât aceștia au săvârșit,,o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică”, având în vedere împrejurarea că faptele săvârșite sunt de natură să prejudicieze buna reputație a instituțiilor publice, precum și sentimentul de încredere în buna credință a celor desemnați să aplice legea, în calitate de reprezentanți ai Ministerului Public, respectiv ai unei autorități publice de la nivel local.

În același sens s-a precizat că o reacție blândă față de acest gen de inculpați ar crea un sentiment de insecuritate publică și ar face ineficiente măsurile legislative care au menirea să înfrângă recrudescența fenomenului de corupție și totodată, ar genera neîncredere în capacitatea justiției de a reacționa la astfel de fenomene și, prin aceasta, în mod evident, s-ar pune în pericol ordinea publică aflată într-o relație cauzală cu actul de înfăptuire a justiției, mai ales luând în considerare funcțiile publice ocupate de cei doi inculpați, funcții de care s-au folosit și care prin atributele lor le-au asigurat reușita activității infracționale (C.E.D.O. - cauza Lettellier contra Franței).

Totodată, a fost invocat și faptul că urmărirea penală încă nu a fost finalizată, în cauză urmând a se mai efectua următoarele activități judiciare: finalizarea activității de întocmire a proceselor-verbale de redare integrală a conținutului convorbirilor telefonice reținute ca mijloace de probă; extinderea urmăririi penale față de alte persoane implicate în activitatea infracțională a inculpatului B.M. și a învinuitului D.G.M., în condițiile în care există indicii că reconstituirea dreptului de proprietate pentru numitul H.G. s-a făcut cu complicitatea funcționarilor din cadrul Primăriei Sectorului 1 București, printre aceștia fiind și inculpatul G.B.N.; audierea celor 16 membri ai Comisiei Municipiului București de aplicare a legii fondului funciar care au participat la adoptarea Hotărârilor nr. 939 din 24 octombrie 2008 și nr. 941 din 05 februarie 2009; reaudierea numitului Ț.I., prefect la momentul emiterii hotărârilor antemenționate; audierea numiților C.A.I.

(primar al Sectorului 1) și G.V.R. (director al Direcției Fond Funciar, Cadastru, Registru Agricol din cadrul Primăriei Sector 1), persoane care alături de inculpatul G.B.N. au semnat permanent corespondența cu A.D.S., O.C.P.I.; audierea reprezentantului A.D.S. în Comisia Municipiului București de aplicare a legii fondului funciar, numita M.R.; audierea numitei G.E., notar ce a autentificat contractul de vânzare-cumpărare încheiat între B.M. și D.G.M.; identificarea tuturor conturilor bancare deschise pe numele numiților G.I. și P.D. pentru a se demonstra faptul că primul menționat nu putea deține suma de 200.000 euro; efectuarea unei adrese către Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F.

- Administrația Finanțelor Publice Sector 1 pentru comunicarea veniturilor nete, pe categorii de venituri, realizate în perioada 2000 - prezent de numitul G.I.; audierea numitei M.G., primul mandatar al numitului H.G.; efectuarea unei expertize grafoscopice asupra înscrisului intitulat „testament”, predat de martora P.D.; prezentarea materialului de urmărire penală, considerându-se din această perspectivă că prelungirea arestării preventive a inculpaților, este necesară în interesul urmăririi penale. Analizând actele de urmărire penală efectuate în cauză prin prisma dispozițiilor art. 155 C. proc.

pen., potrivit cărora arestarea inculpaților dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpaților, Curtea a constatat că propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților B.M. și G.B.N. formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției, este întemeiată având în vedere următoarele considerente: Prin rezoluția nr. 220/P/2011 din 16 ianuarie 2012 ora 08:00 s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții: 1. B.M.

- sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de efectuare de operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția deținută, în scopul obținerii de foloase necuvenite, în formă continuată, de favorizarea infractorului, în legătură directă cu o infracțiune de corupție, instigare la infracțiunea de folosire a influenței sau a autorității de către o persoană cu funcție de conducere într-un partid, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite și de șantaj, în legătură directă cu o infracțiune de corupție, fapte prev. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 264 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. a) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 25 C. pen.

rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000, art. 194 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit. d) 1 și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; 2. G.B.N. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de efectuare de operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția deținută, în scopul obținerii de foloase necuvenite, în formă continuată, conflict de interese și șantaj, în legătură directă cu o infracțiune de corupție, fapte prev. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 253 1 alin. (1) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit. d) 1 și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplic.

art. 33 lit. a) C. pen.; Sub acuzația săvârșirii acelorași infracțiuni anterior menționate, punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații B.M. și G.B.N. s-a realizat prin ordonanțele nr. 220/P/2012 din data de 19 ianuarie 2012, ora 17:10 (inculpatul G.B.N.) și nr. 220/P/2012 din data de 19 ianuarie 2012, ora 17:30 (inculpatul B.M.). Măsura arestării preventive față de inculpații B.M. și G.B.N., a fost dispusă pe temeiul dispozițiilor art. 143 și 148 lit. f) C. proc. pen., prin încheierea nr. 246 din 26 ianuarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 489/2/2012, pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data încarcerării, cei doi inculpați fiind prezumați a fi comis următoarelor fapte: Inculpatul B.M.

1.În perioada iulie 2011 - ianuarie 2012, prin încălcarea dispozițiilor legale privitoare la incompatibilități, a efectuat operațiuni financiare, ca fapte de comerț, administrând în fapt SC E. SRL București, în scopul obținerii pentru sine și pentru altul, a unor foloase materiale necuvenite - faptă ce constituie infracțiunea prev. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; 2. În aceeași perioadă de timp l-a determinat pe învinuitul T.H.P.Ș., vicepreședinte al Biroului Politic Județean al Partidului Național Liberal - Filiala Ilfov, ca prin influența și autoritatea acestuia, să identifice la un preț convenabil un spațiu de închiriat pentru punctul de lucru al SC E. SRL București, în comuna Vidra, județul Ilfov și să-i faciliteze încheierea unor contracte comerciale cu autoritățile locale în fruntea cărora se aflau membri P.N.L.

- faptă ce constituie infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000; 3. În luna decembrie 2011, a exercitat acțiuni de constrângere asupra reprezentanților SC C.R.S. SA, N.M. și V.M.S., în scopul continuării livrării de deșeuri reciclabile către SC E. SRL BUCUREȘTI, deși această din urmă societate nu îndeplinea condițiile legale pentru astfel de livrări - faptă ce constituie infracțiunea prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit. d) 1 și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Inculpatul G.B.N.

1. În perioada iulie 2011 - ianuarie 2012, prin încălcarea dispozițiilor legale privitoare la incompatibilități, a efectuat operațiuni financiare, ca fapte de comerț, în legătură cu activitatea SC E. SRL BUCUREȘTI, societate pe care o deținea în fapt împreună cu inculpatul B.M., în scopul obținerii pentru sine și pentru altul, a unor foloase materiale necuvenite - faptă ce constituie infracțiunea prev. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; 2.În calitate de secretar general al Primăriei Sector 1 București a deținut controlul asupra modalității de executare a contractului de colectare a deșeurilor încheiat de Primăria Sector 1 cu SC C.R.S.

SA, societate din partea căreia a beneficiat de foloase constând în livrări de deșeuri reciclabile către SC E. SRL București - faptă ce constituie infracțiunea prev. de art. 253 1 alin. (1) C. pen.; 3. În luna decembrie 2011, a exercitat acțiuni de constrângere, prin intermediul inculpatului B.M., asupra reprezentanților SC C.R.S. SA, N.M. și V.M.S., în scopul continuării livrării de deșeuri reciclabile către SC E. SRL București, deși această din urmă societate nu îndeplinea condițiile legale pentru astfel de livrări - faptă ce constituie infracțiunea prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit. d) 1 și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza acestei încheieri, pe numele inculpaților au fost emise mandatele de arestare preventivă nr. 1/U din 26 ianuarie 2012 (inculpatul B.M.) și 2/U din 26 ianuarie 2012 (inculpatul G.B.N.) care astfel cum rezultă din adresa nr. 469801 emisă de Serviciul Independent de Reținere și Arestare Preventivă la data de 15 februarie 2012, au fost puse în executare prin încarcerarea inculpaților la data de 27 ianuarie 2012. Ulterior luării măsurii arestării preventive față de inculpații B.M. și G.B.N., în cauză au fost efectuate următoarele acte de urmărire penală: procese - verbale de desigilare și restituire bunuri și înscrisuri către inc. B.M.

- 31 ianuarie 2012; adresă întocmită de Parchetul de pe lângă judecătoria Sectorului 4 de înaintare a procesului - verbal din 20 ianuarie 2012 de redare a unei convorbiri telefonice; adresă din 31 ianuarie 2012 trimisă de Primăria Comunei Ciolpani prin care se înaintează un proces - verbal de predare - primire a utilajelor preluate de Primăria Sectorului 1 - A.D.P. București; adresă din 01 februarie 2012 transmisă de D.N.A. către Baroul București prin care se solicită informații privind calitatea de avocat a inc. G.B.N. și răspunsul aferent din 03 februarie 2012; adrese din 31 ianuarie 2012 și 02 februarie 2012 emise de D.N.A. către Inspectoratul General al Jandarmeriei Române prin care se solicită date privind pe învinuitul R.C.C.

și răspunsurile aferente; adresă din 30 ianuarie 2012 emisă de D.N.A. către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București prin care se solicită dosarul de înființare și funcționare al SC E. SRL cu răspunsul aferent din 13 februarie 2012; adrese din 09 februarie 2012 emise de D.N.A. către Parchetul de pe lângă Judecătoriile Sector 1 și Sector 4, pentru identificarea cauzelor penale privind pe D.T.V., C.M., H.G., P.P., SC T. SA, împreună cu răspunsurile aferente; adresă din 30 ianuarie 2012 emisă de D.N.A. către Primăria Sector 1 prin care se solicită fișa postului inc. G.B.N., împreună cu răspunsul aferent; adresă din 08 februarie 2011 emisă de D.N.A. către Partidul Național Liberal prin care se solicită date referitoare la calitatea de membri a numiților G.B.N., T.H.P.Ș., T.G., C.B.

și T.M.; adresă din 07 februarie 2012 emisă de D.N.A. către SC R.E. SA prin care se solicită contractul de prestări servicii încheiat la data de 29 septembrie 2011 cu SC E. SRL, precum și toate documentele financiar-contabile aferente acestui contract, împreună cu răspunsul corespunzător; adresă din 07 februarie 2012 emisă de D.N.A. către SC R. SA prin care se solicită contractul de prestări servicii încheiat la data de 22 noiembrie 2011 cu SC E. SRL, precum și toate documentele financiar-contabile aferente acestui contract, împreună cu răspunsul corespunzător; adresă din 01 februarie 2012 emisă de D.N.A. către B.C.R. prin care se solicită date privind conturile deschise pe numele inculpaților B.M.

și G.B.N., împreună cu răspunsurile aferente; adresă din 30 ianuarie 2012 emisă de D.N.A. către B.C.R. prin care se solicită date privind conturile deschise pe numele SC E. SRL, împreună cu răspunsurile aferente; audierea martorilor A.S.L., A.A.G., B.M.I., B.R., C.N., C.C., C.G., D.G.M., E.M., F.A.D., F.G.I.L., G.R.V., G.D.P., G.C.R., G.C.L., H.G., I.N.V., L.E.P., M.A.M., M.A., N.C.A., N.M., N.F., N.M.G., O.M., O.A.G., P.V.F., P.D. (2 declarații), P.P., P.C.V.P., P.E.D., R.G., R.C.C., S.C.P., S.R., S.C.M., S.S.S., Ș.V., T.I., T.G., T.M., Ț.I., Z.C., V.M.S. Prin ordonanța nr. 220/P/2011 din 13 februarie 2012, ora 13:00, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale față de inculpatul B.M.

- sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de influență, faptă prev. și ped. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și fals intelectual în condițiile participației improprii și în legătură directă cu o infracțiune de corupție, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) și 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și respectiv față de învinuitul D.G.M. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de cumpărare de influență, faptă prev. și ped. de art. 6 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și fals intelectual în condițiile participației improprii și în legătură directă cu o infracțiune de corupție, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) și 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Referitor la această nouă acuzație, în sarcina inculpatului B.M. s-a reținut că în cursul anului 2008, pe când își desfășura activitatea în calitate de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, a promis prietenului său, învinuitul D.G.M., avocat în cadrul Baroului București care fusese mandatat de către cetățeanul american H.G. să efectueze toate demersurile legale, în vederea recuperării și valorificării terenului în suprafață de 8.518 mp, situat în strada Odăi, pe care acesta îl dobândise prin cumpărare în anul 1957, că prin influența pe care o are asupra numitului G.B.N.

- secretar al subcomisiei locale de aplicare a legii fondului funciar din cadrul Primăriei Sector 1 București, poate obține cu celeritate reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren, ceea ce de altfel s-a și obținut ca efect al intervenției sale, prin hotărârile nr. 939 din 24 octombrie 2008 și nr. 941/05 februarie 2009 emise de Comisia Municipiului București pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor (comisie care decide în baza propunerilor făcute de Subcomisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 din cadrul Primăriei Sectorului 1, subcomisie din care face parte și inculpatul G.B.), conform acestor hotărâri reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului aparținând numitului H.G.

realizându-se prin compensare pe un alt amplasament situat în incinta Institutului de Cercetare și Producție pentru Pomicultură Băneasa (această dispoziție fiind ulterior invalidată de către judecătoria Sectorului 1 București prin sentința civilă 8942/2011 care a reținut că,,terenurile agricole aflate în folosința unităților de cercetare și învățământ cu profil agricol, pot fi retrocedate doar persoanelor îndreptățite la restituirea pe vechiul amplasament”). S-a mai reținut totodată că pentru a-și asigura folosul influenței traficate, inculpatul B.M. a procedat la încheierea cu mandatarul D.G.M.

a unui contract fictiv de vânzare-cumpărare de bunuri viitoare, autentificat sub nr. 88 din 12 iunie 2008 de BNP G.E., potrivit căruia mandatarul îi vindea inculpatului pentru suma de 206.250 euro, pretins achitată chiar la momentul perfectării tranzacției, suprafața de 2.750 mp din terenul pe care urma să-l recupereze prin retrocedare, fie pe vechiul amplasament, fie pe un alt amplasament, iar pentru a putea justifica suma de 206.250 euro menționată în contractul de vânzare-cumpărare de bunuri viitoare, inculpatul B.M. a procedat la întocmirea unui înscris sub semnătură privată, intitulat contract de împrumut și datat 12 iunie 2008, prin care numitul G.I.

(decedat la data de 09 octombrie 2010) îi împrumuta suma de 200.000 euro, înscris în legătură cu care prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 442.311 din 13 februarie 2012 s-a stabilit că semnăturile aplicate la rubrica «împrumutător» pe toate cele trei exemplare ale contractului supuse examinării nu au fost executate de către numitul G.I. Pentru probarea acestei noi învinuiri au fost realizate următoarele acte de urmărire penală: declarația inculpatului B.M. din 14 februarie 2012 privind extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale; declarația învinuitului D.G.M. din 14 februarie 2012 privind extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale; adresă din 09 februarie 2012 emisă de D.N.A.

către Primăria Municipiului Oradea prin care s-au solicitat datele de stare civilă ale numitului H.G., împreună cu răspunsul aferent; adresă din 14 februarie 2012 a F.B.I. din cadrul Ambasadei Statelor Unite ale Americii din România prin care s-au comunicat datele privind domiciliul numitului H.G. (G.); adresă din 08 februarie 2012 emisă de D.N.A. către Direcția Generală de Evidență a Persoanelor Sector 1 prin care s-au solicitat acte semnate și depuse de G.I., în vederea efectuării unei constatări grafoscopice, împreună cu răspunsul aferent; adresă din 08 februarie 2012 emisă de D.N.A.

către Direcția Generală de Evidență a Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date prin care s-au solicitat datele de stare civilă ale numitei G.G.C., împreună cu răspunsul aferent; raportul de constatare tehnico - științifică grafoscopică nr. 442311 din 13 februarie 2012; proces - verbal din 08 februarie 2012 de ridicare a unor înscrisuri de la numita P.E.D.; proces - verbal din 10 februarie 2012 de ridicare a unor înscrisuri de la învinuitul D.G.M.; adresă din 09 februarie 2012 emisă de D.N.A. către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 prin care s-au solicitat date referitoare la plângerile formulate de/împotriva lui H.G. (G.); adresă din 10 februarie 2012 emisă de D.N.A. către Autoritatea Națională pentru Străini prin care s-au solicitat toate actele depuse de H.G.

(G.) în vederea redobândirii cetățeniei române; adresă din 13 februarie 2012 emisă de D.N.A. către Primăria Sectorului 1 București prin care s-au solicitat numele membrilor subcomisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991, pentru perioada 2005 - 2011, împreună cu fișele posturilor aferente; adresă din 13 februarie 2012 emisă de D.N.A. către Instituția Prefectului Municipiului București - C.S.D.P.P.T.B prin care s-a solicitat dosarul constituit în baza notificărilor nr. 24951/1998 și nr. 38910/2005 formulate de H.G. (G.); adresă din 10 februarie 2012 emisă de D.N.A. către Poliția sector 1 - Serviciul de Investigare a Fraudelor prin care s-au solicitat informații privind modul de soluționare a sesizării nr. 1092390 din 04 aprilie 2007; adresă din 10 februarie 2012 emisă de D.N.A.

către Primăria Sectorului 1 București prin care s-au solicitat toate notificările depuse de C.D., pentru reconstituirea dreptului de proprietate; adresă din 10 februarie 2012 emisă de D.N.A. către Primăria Sectorului 1 București prin care s-au solicitat fișele posturilor inc. G.B.N. în perioada 2007 - 2011; adresa din 10 februarie 2012 emisă de D.N.A. către Primăria Sectorului 1 București prin care s-au solicitat toate notificările depuse de H.G.(G.) pentru reconstituirea dreptului de proprietate; adresă din 10 februarie 2012 emisă de D.N.A. către Primăria Sectorului 1 București prin care s-au solicitat toate notificările depuse pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului din București, Șoseaua București-Ploiești, F.N.; adresă din 10 februarie 2012 emisă de D.N.A.

Biroul de Legătură cu Instituții Similare din Alte State, prin care s-au solicitat date despre H.G. (G.). Raportându-se la exigențele dispozițiilor art. 155 C. proc. pen., Curtea a constatat că în actualul moment procesual temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpaților nu au încetat și nici nu au suferit vreo modificare, ci acestea se mențin și impun în continuare privarea lor de libertate pentru definitivarea în bune condiții a urmăririi penale, iar în plus în cazul inculpatului B.M., în sarcina căruia, prin extinderea cercetărilor, au fost stabilite activități infracționale suplimentare, se poate vorbi chiar și de apariția unor împrejurări noi, care justifică și mai pregnant necesitatea menținerii acestuia în stare privativă de libertate.

Astfel, în ceea ce privește satisfacerea cerințelor impuse prin dispozițiile art. 143 C. proc. pen., Curtea a constatat că probatoriul administrat până în prezent în faza de urmărire penală relevă în continuare suficiente motive verosimile de a crede că inculpații au săvârșit, într-adevăr, infracțiunile care au fundamentat în mod legal privarea lor provizorie de libertate, împrejurările de fapt pe care acestea se bazează, fiind de natură a convinge un observator obiectiv de participarea lor conștientă și deliberată la comiterea infracțiunilor respective.

Sub acest aspect, se cuvine a fi precizat faptul că bănuiala legitimă asupra participării inculpaților la activitățile infracționale ce fac obiectul anchetei penale desfășurate împotriva lor este fundamentată pe analiza coroborată a următoarelor mijloace de probă: procesele verbale de sesizare din oficiu ale Direcției Naționale Anticorupție; procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și a celor purtate în mediul ambiental, interceptate și înregistrate conform autorizațiilor din 26 mai 2011 (încheierea nr. 72 din 26 mai 2011), nr. 85 din 24 iunie 2011 (încheierea nr. 86 din 24 iunie 2011), nr. 91 din 06 iulie 2011 (încheierea nr. 93 din 06 iulie 2011), nr. 95 din 21 iulie 2011 (încheierea nr. 97 din 21 iulie 2011), nr. 111 din 24 august 2011 (încheierea nr. 114 din 24 august 2011), nr. 122 din 21 septembrie 2011 (încheierea nr. 125 din 21 septembrie 2011), nr. 132 din 20 octombrie 2011 (încheierea nr. 136 din 20 octombrie 2011), nr. 135 din 27 octombrie 2011 (încheierea nr. 139 din 27 octombrie 2011), nr. 148 din 21 noiembrie 2011 (încheierea nr. 153 din 21 noiembrie 2011), nr. 156 din 28 noiembrie 2011 (încheierea nr. 161 din 28 noiembrie 2011), nr. 169 din 16 decembrie 2011 (încheierea nr. 174 din 16 decembrie 2011) emise de Curtea de Apel București; procese-verbale de supraveghere operativă realizate de Direcția Națională Anticorupție;

procese-verbale întocmite de investigatorul cu identitate reală S.I., autorizat de procurorul de caz din cadrul Direcției Naționale Anticorupție; planșe - fotografice; declarațiile martorilor N.M., V.M.S., P.V.F., R.G., H.G., N.F., N.M.G., A.S.L., S.C.P., T.M., A.A.G., B.M.I., B.R., C.N., C.C., C.G., E.M., F.A.D., F.G.I.L., G.R.V., G.D.P., G.C.R., G.C.L., I.N.V., L.E.P., M.A.M., M.A., N.C.A., O.M., O.A.G., P.D., P.P., P.C.V.(P.), P.E.D., R.C.C., S.R., S.C.M., S.S.S., Ș.V., T.I., T.G., Ț.I., Z.C.; declarațiile învinuiților D.G.M. și T.H.P.Ș.; procesul - verbal din 19 ianuarie 2012 de efectuare a percheziției domiciliare la locuința martorei A.S.L.; procesul - verbal din 19 ianuarie 2012 de efectuare a percheziției domiciliare la imobilul unde locuiește efectiv inculpatul B.M.

și a percheziției autoturismului folosit de acesta, împreună cu planșa foto anexă; procesul - verbal din 19 ianuarie 2012 de efectuare a percheziției domiciliare la sediul SC E. SRL din sat Vidra (comuna Vidra), Calea București, județul Ilfov; procesul - verbal din 19 ianuarie 2012 de efectuare a percheziției în spațiul destinat desfășurării activității profesionale a inculpatului B.M., împreună cu planșa foto anexă; contractul de vânzare-cumpărare de bunuri viitoare autentificat sub nr. 88 din 12 iunie 2008 de B.N.P. - G.E. încheiat între învinuitul D.G.M., în calitate de mandatar al cetățeanului american H.G.

(G.) și inculpatul B.M.; contactul de împrumut datat 12 iunie 2008, încheiat între inculpatul B.M., în calitate de împrumutat și numitul G.I., în calitate de împrumutător; raportul de constatare tehnico - științifică grafoscopică din 13 februarie 2012; procesul - verbal din 08 februarie 2012 de ridicare a unor înscrisuri de la numita P.E.D.; procesul - verbal din 10 februarie 2012 de ridicare a unor înscrisuri de la învinuitul D.G.M. De altfel, din examinarea poziției procesuale actuale a celor doi inculpați se deduce faptul că în momentul de față aceștia nu contestă împrejurarea că dețineau o societate comercială care era înregistrată pe numele unor persoane interpuse, însă susțin că activitățile desfășurate în legătură cu administrarea de facto a acestei societăți nu îmbracă forma ilicitului penal.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, apărarea inculpatului B.M. a susținut că activitatea concretă imputată inculpatului în legătură cu această infracțiune nu se circumscrie conținutului constitutiv stabilit prin respectiva normă de încriminare care se referă strict la operațiuni financiare desfășurate de instituțiile financiare limitativ enumerate în art. 8 lit. b) din Legea privind spălarea banilor nr. 656/2002 sau în legătură cu instrumentele financiare reglementate de Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, or în cazul de față, din însăși acuzația procurorului rezultă că inculpatului nu i se reproșează efectuarea unor astfel de operațiuni financiare în numele SC E. SRL, ci doar desfășurarea de „activități comerciale”.

Sub acest aspect, fără a-și propune a analiza dacă faptele imputate inculpatului în legătură cu administrarea de fapt a societății comerciale pe care o deținea în asociere cu inculpatul G., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 (aspect ce constituie atributul instanței de fond care, în măsura în care va fi sesizată, va trebui să statueze asupra îndeplinirii cerințelor prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii penale a persoanei trimise în judecată, privitoare la existența unei fapte care constituie infracțiune și la săvârșirea acesteia de către acuzat cu forma de vinovăție cerută de lege), Curtea s-a mărginit doar la a preciza că, pipăind fondul cauzei, în scopul identificării acelor „date” care să obiectiveze motivele verosimile de a crede că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați, se alătură acelei orientări jurisprudențiale în accepțiunea căreia sfera operațiunilor financiare la care se referă teza I a art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 nu se restrânge doar la cele desfășurate de instituțiile financiare limitativ enumerate în art. 8 lit. b) din Legea privind spălarea banilor nr. 656/2002 sau în legătură cu instrumentele financiare reglementate de Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, ci include deopotrivă și actele și faptele de comerț reglementate de art. 3 și 4 C. com.

(a se vedea în acest sens sentința penală nr. 90 din 29 ianuarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală), or în speță, ambii inculpați sunt prezumați în mod rezonabil a fi desfășurat astfel de operațiuni financiare, ca acte de comerț, legate de deschiderea, creditarea și debitarea conturilor bancare ale societății, plata filelor CEC, a ordinelor de plată și a biletelor la ordin, plata salariilor angajaților, achiziționarea utilajelor folosite în cadrul societății și plata prețului acestora, plata chiriei unde societatea comercială își desfășura activitatea, negocierea și încheierea contractelor având ca obiect livrarea de deșeuri reciclabile. Tot cu privire la infracțiunea prev. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, apărarea inculpatului B.M.

a invocat și faptul că o astfel de faptă trebuie să aibă ca scop obținerea de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, astfel încât în lipsa acestei condiții nu ne putem afla în prezența infracțiunii în discuție.

Referitor la această chestiune, Curtea a arătat că natura de foloase necuvenite a beneficiilor realizate de către cei doi inculpați de pe urma actelor de comerț desfășurate în numele SC E. SRL, este determinată de însăși efectuarea acestor acte cu încălcarea incompatibilităților prevăzute de lege pentru exercitarea funcției, atribuției sau însărcinării îndeplinite, în cazul de față, în raport cu funcția deținută de fiecare inculpat, astfel de incompatibilități fiind instituite prin dispozițiile art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004 (Statutul judecătorilor și procurorilor) și, respectiv prin art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003 (privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției).

De asemenea, în cadrul ultimului cuvânt, inculpatul G.B.N. a susținut în fața Curții că nu s-a aflat în nicio situație de incompatibilitate sau de conflict de interese, ci singurul motiv pentru care a apelat la o altă persoană pentru a deschide pe numele său și a se ocupa de această societate, a fost acela că în mod obiectiv nu dispunea de timpul necesar pentru a efectua personal aceste activități.

Privitor la acest aspect, Curtea a constatat că susținerile inculpatului G. sunt flagrant contrazise de înseși textele normative care reglementează incompatibilitățile rezervate funcționarilor publici, stabilind că aceștia nu pot desfășura activități în domeniul privat care să aibă legătură, direct sau indirect, cu atribuțiile exercitate ca funcționari publici, potrivit fișei postului (art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției).

De altfel, modalitatea concretă în care inculpații au conceput și au pus în aplicare planul de acțiune menit să le aducă foloase materiale de pe urma operațiunilor financiare desfășurate ca acte de comerț prin intermediul SC E. SRL, folosindu-se de persoane interpuse, trădează faptul că aceștia au folosit acest mod de operare tocmai ca efect al conștientizării situațiilor de incompatibilitate în care se aflau datorită funcțiilor publice deținute. În legătură cu infracțiunea de șantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit. d) 1 și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, contestând existența acesteia, apărarea inculpatului B.M. a arătat că declarațiile martorilor V.M.S. și N.M.

nu relevă împrejurarea că asupra acestora s-ar fi exercitat acte de constrângere și, în plus cele două persoane pretins șantajate au calitatea de martori și nu de părți vătămate, or infracțiunea de șantaj presupune în mod obligatoriu existența unei părți vătămate, ceea ce în cauză nu s-a stabilit până în prezent. Curtea a considerat că nici această apărare a inculpatului B.M. nu este relevantă din perspectiva exigențelor art. 143 C. proc. pen., întrucât pe de o parte existența acestei infracțiuni nu este condiționată de poziția subiectivă a celui șantajat, iar pe de altă parte, dispozițiile art. 82 C. pen. îngăduie ca partea vătămată să fie ascultată ca martor dacă nu este constituită parte civilă sau nu participă în proces ca parte vătămată.

În sfârșit, tot cu privire la îndeplinirea condițiilor prev. de art. 143 C. proc. pen., răspunzând acelor critici ale apărătorilor inculpaților care invocă insuficiența sau ambiguitatea elementelor probatorii existente în cauză, inapte de a face verosimile acuzațiile ce li se aduc inculpaților, Curtea a învederat faptul că, în actualul stadiu procesual, nu s-a verificat existența unor probe certe de vinovăție, ci doar a unor date sau informații pe care se poate întemeia în mod obiectiv suspiciunea comiterii infracțiunilor de către persoanele cercetate, or în cazul de față, așa cum s-a arătat în cele ce preced, asemenea motive plauzibile de bănuială, în sensul art. 5 lit. c) din C.E.D.O. și art. 143 C. proc.

pen., sunt oferite cu prisosință de ansamblul probelor strânse în cauză de către organele de urmărire penală. În acest sens, și în jurisprudența curții europene de contencios al drepturilor omului, s-a statuat în mod constant că rolul măsurii arestării preventive este tocmai acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor și, totodată, că datele și informațiile care suscită bănuielile pe care se întemeiază această măsură nu trebuie să prezinte același nivel de certitudine cu cele care permit trimiterea în judecată și, cu atât mai puțin, condamnarea unei persoane (a se vedea hotărârile pronunțate în cauzele Brogan și Murray contra Marii Britanii). De asemenea, Curtea a constatat că se menține în actualitate și pericolul concret (în accepțiunea art. 148 lit. f) C. proc.

pen.) pe care l-ar determina, și în prezent, pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a fiecăruia dintre cei doi inculpați.

În evaluarea acestei cerințe legale, Curtea a avut în vedere faptul că inculpații sunt acuzați de comiterea unor infracțiuni de corupție, care în concret prezintă o gravitate sporită, raportat la împrejurările în care se bănuiește în mod legitim că acestea au fost comise (prin folosirea permanentă a prerogativelor funcției publice deținute de fiecare inculpat, respectiv aceea de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București în cazul inculpatului Betelie și de secretar general al Primăriei sectorului 1 București, funcții care prin influența și autoritatea pe care le-o confereau în cadrul comunității, le-au permis negocierea și încheierea în condiții avantajoase a unor contracte comerciale menite să asigure profitabilitatea firmei pe care o dețineau), la modalitatea de concepere și punere in aplicare a rezoluției infracționale și la modul de operare folosit (care relevă pe de o parte, preocuparea sistematică a inculpaților de a crea și menține aparența de legalitate pentru activitățile desfășurate prin intermediul SC E. SRL, folosind în acest scop persoane apropiate interpuse care nu se aflau sub incidența vreunor incompatibilități legale, iar pe de altă parte persistența și insistența inculpaților în realizarea activităților comerciale menite să le asigure suplimentarea veniturilor,

în acest scop aceștia neavând nicio ezitare în a recurge inclusiv la mijloace de constrângere împotriva partenerilor de afaceri care sub presiunea măsurilor coercitive ce ar fi putut veni din partea inculpaților - cum ar fi de pildă periclitarea normalei derulări a contractelor pe care aceștia le aveau încheiate pentru prestarea de servicii de salubritate cu Primăria sectorului 1 București unde inculpatul Grigorescu deținea funcția de secretar general - se vedeau nevoiți a accepta încheierea cu firma inculpaților a unor contracte comerciale având ca obiect livrarea de deșeuri reciclabile, uneori chiar în condiții dezavantajoase pentru ei din punct de vedere financiar, asumându-și totodată și riscul de a fi pasibili de anumite sancțiuni penale sau administrative, în condițiile în care activitățile de livrare de deșeuri către firma inculpaților se desfășurau cu încălcarea unor norme legale), precum și la perioada relativ îndelungată de timp și dezinvoltura cu care inculpații, deși în virtutea funcțiilor publice deținute aveau înalta responsabilitate de a veghea la respectarea legii, s-au implicat în activități din sfera ilicitului penal, asumându-și consecințele unui comportament reprobabil și chiar determinându-i și pe alții la încălcarea legii,

aspecte care sunt de natură a afecta grav credibilitatea și prestigiul instituțiilor publice în cadrul cărora inculpații și-au desfășurat în mod oficial activitatea și de imaginea și autoritatea cărora s-au folosit în mod abuziv pentru satisfacerea unor interese personale, precum și sentimentul de încredere pe care acestea trebuie să îl creeze în rândul membrilor societății civile.

Sub același aspect, Curtea a considerat că nu poate fi ignorată nici percepția aproape generalizată în rândul opiniei publice asupra escaladării fenomenului corupției în rândul funcționarilor statului, împrejurare în care fapte de genul celor reținute în sarcina inculpaților au un puternic impact negativ în societate și decredibilizează însăși ideea de funcționare corectă, în condițiile legii, a instituțiilor publice, astfel că și din această perspectivă, conduita antisocială a inculpaților reclamă o reacție fermă din partea organelor judiciare, reacție ce presupune luarea măsurilor necesare - în speță, prelungirea arestării preventive a inculpaților - pentru protejarea ordinii publice și restabilirea unui echilibru social firesc.

Referitor la apărarea ordinii publice, însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a arătat, în jurisprudența sa constantă, că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită și reacția publicului, pot crea o stare de neliniște capabilă să justifice detenția preventivă, ori în cauza de față, faptele reținute în sarcina inculpatului, prin natura și gravitatea lor deosebită, se înscriu într-un asemenea registru (a se vedea cauza Vestellier contra Franței, hotărârea din 26 iunie 1991). Mai mult decât atât, în cazul inculpatului B.M.

pentru care prin ordonanța procurorului din data de 13 februarie 2012 au fost extinse cercetările și s-a dispus începerea urmăririi penale și pentru alte două presupuse infracțiuni de corupție, Curtea a apreciat că noua semnificație antisocială pe care o capătă în acest context conduita infracțională a acestuia, sporește în mod proporțional și periculozitatea socială a însăși persoanei acestui inculpat pentru ordinea publică, ale cărei reguli normale de conviețuire a înțeles să le încalce în mod brutal. În ceea ce privește referințele personale ale inculpaților, care de altfel în aplicarea dispozițiilor art. 136 alin. (8) C. proc.

pen., au fost deja avute în vedere la momentul dispunerii față de fiecare inculpat a măsurii preventive privative de libertate, Curtea a considerat că acestea nu sunt în măsură să înlăture sau să estompeze, în contra împrejurărilor obiective anterior menționate, caracterul periculos pentru societate al însăși persoanei inculpaților, astfel că, nici nu pot fi reținute ca justificând lăsarea lor în libertate. Astfel, referitor la lipsa antecedentelor penale, este de remarcat că o asemenea circumstanță personală devine redundantă, în condițiile în care, aceasta reprezintă o condiție sine qua non pentru ocuparea funcției de magistrat sau funcționar public în cadrul unei autorități a administrației publice locale.

De asemenea, Curtea a apreciat că nici preocuparea pe care inculpatul G.B.N. a dovedit-o pentru situația membrilor familiei sale nu pledează în favoarea punerii sale în stare de libertate, deoarece ar fi fost de dorit ca acest argument să-l fi determinat ante factum a manifesta un comportament social pe deplin responsabil. Referitor la împrejurarea că alți învinuiți anchetați în aceeași cauză sunt cercetați în stare de libertate, Curtea a constatat că o atare împrejurare nu este de natură a determina în mod obligatoriu aplicarea aceluiași tratament juridic și pentru inculpații pentru care în cauza de față s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive, întrucât această măsură are un caracter strict personal, subzistența temeiurilor acesteia apreciindu-se, în concret, în persoana fiecărui inculpat, în raport cu circumstanțele reale ale faptelor comise, dar și cu datele ce caracterizează în concret persoana acestuia, așa cum prevăd disp.

art. 136 alin. final C. proc. pen., or datele particulare ce îi caracterizează în concret pe acești inculpați, dând și dimensiunea reală a periculozității lor sociale, conform celor anterior precizate, justifică pe mai departe menținerea lor în stare de arest preventiv. În sfârșit, raportându-se la scopul măsurii arestării preventive, astfel cum este definit în art. 136 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a apreciat că prelungirea acestei măsuri preventive este necesară și pentru a se asigura buna desfășurare a urmăririi penale, care presupune îndeplinirea tuturor activităților procesuale și procedurale menționate în referatul Parchetului, în scopul lămuririi corecte și complete a tuturor împrejurărilor cauzei, preîntâmpinându-se astfel orice risc de îngreunare a anchetei și a aflării adevărului judiciar, mai ales că poziția procesuală de până acum a inculpaților reflectă o atitudine reticentă din partea acestora față de stabilirea adevărului judiciar.

În acest sens, și în jurisprudența Curții de la Strasbourg, în mod constant s-a precizat că printre motivele fundamentale acceptabile pentru arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că a comis o infracțiune se numără și riscul că acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice aplicarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei, Hotărârea din 27 iunie 1968). Față de aceste considerente, constatând că măsura arestării preventive a inculpaților se înfățișează ca fiind, în momentul de față, singura măsură care poate asigura un just echilibru între protejarea interesului public și respectarea drepturilor individuale ale acuzatului, nefiind oportună luarea unei alte măsuri preventive, restrictive de libertate, cum au solicitat apărătorii inculpaților, Curtea, în temeiul art. 155 și următoarele C. proc.

pen. a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a corupției și a dispus prelungirea pe o perioadă de 30 de zile a arestării preventive a inculpaților B.M. și G.B.N. Totodată au fost respinse ca neîntemeiate cererile formulate de cei doi inculpați, prin intermediul apărătorilor aleși, cu privire la luarea față de aceștia a unei alte măsuri preventive, restrictive de libertate. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații B.M. și G.B.N. care au criticat hotărârea ca netemeinică și au solicitat punerea în libertate.

Curtea, analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 6 C. proc. pen. constată că aceasta este temeinică și legală. Conform dispozițiilor art. 155 C. proc. pen. „arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate”. În cauză au fost administrate până la acest moment procesual probe din care rezultă indicii temeinice ce justifică aprecierea rezonabilă din partea unui observator independent că inculpații au săvârșit faptele pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive.

De asemenea, cerința existenței pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta punerea în libertate a inculpaților, cerință impusă de temeiul arestării preventive - art. 148 lit. f) C. proc. pen. - este îndeplinită și la momentul formulării cererii de prelungire a măsurii preventive. Așa cum a arătat și prima instanță, inculpații sunt acuzați de săvârșirea unor fapte de corupție a căror gravitate concretă este apreciată și prin prisma calităților pe care inculpații le-au avut - aceea de prim-procuror în cazul inculpatului Betelie și aceea de secretar general al Primăriei Sector 1 în cazul inculpatului Grigorescu, calități de care s-au folosit în săvârșirea faptelor ce le sunt imputate.

Natura și gravitatea faptelor pretins săvârșite sunt de natură să aducă atingere prestigiului instituțiilor în cadrul cărora inculpații și-au desfășurat activitatea și încrederii pe care cetățenii ar trebui să o aibă în acestea și de aceea persistența pericolului pentru ordinea publică este justificată. Mai mult, în cazul inculpatului Betelie cercetările au fost extinse și cu privire la alte infracțiuni, pentru unele din ele dispunându-se și începerea urmăririi penale, ceea ce înseamnă că pericolul pe care acesta îl prezintă pentru ordinea publică nu s-a estompat ci s-a accentuat. Prelungirea măsurii arestării preventive este necesară și pentru a asigura o bună desfășurare a procesului penal, a preîntâmpina influențarea unor martori și distrugerea unor documente cu atât mai mult cu cât au fost extinse cercetările și la alte fapte penale.

La acest moment temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin, există temeiuri noi care justifică prelungirea în cazul inculpatului Betelie, întrucât au fost extinse cercetările și cu privire la alte fapte penale. Deși infracțiunile pentru care s-au extins cercetările nu sunt dintre cele care ar putea determina luarea măsurii arestării preventive, privite în contextul infracțional contribuie la conturarea pericolului pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul care este acuzat de lezarea mai multor valori protejate de legea penală. Înalta Curte constată de asemenea că la acest moment există un just echilibru între respectarea drepturilor inculpaților și protejarea interesului public, și având în vedere că este prima prelungire după luarea măsurii preventive nu se poate vorbi despre o durată nerezonabilă a măsurii.

De aceea, Curtea va respinge ca nefondate recursurile inculpaților, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îi va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații B.M. și G.B.N. împotriva încheierii din 17 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 1293/2/2012. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 225 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 23 februarie 2012.