ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului

penal de față;

Prin

încheierea de ședință din 17 februarie 2012 a Curții de Apel București, pronunțată în Dosarul nr. 1293/2/2012 în temeiul art. 155 și următoarele C. proc. pen.

s-a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Secția de

combatere a corupției și a dispus prelungirea arestării preventive a

inculpaților B.M. și G.B.N. pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 25

februarie 2012 până la 25 martie 2012 inclusiv.

A respins ca neîntemeiate cererile formulate

de inculpați de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură

preventivă, neprivativă de libertate.

Pentru a pronunța

această soluție prima instanță a reținut că prin referatul

nr. 220/P/2011 din 16

februarie 2012, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția I penală,

la data de 16 februarie 2012, sub nr. 1293/2/2012, Ministerul Public -

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției a solicitat prelungirea duratei

arestării preventive a inculpaților

B.M. și G.B.N.

, pe o perioadă de 30 de zile,

începând cu data de

25 februarie 2012, până la data de 25 martie 2012, inclusiv.

În motivarea

propunerii de prelungire a duratei

arestării

preventive s-a

arătat că

în

raport cu probatoriul aflat la dosar,

în cauză subzistă temeiurile

de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față

de inculpații B.M. și G.B.N., prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât

aceștia au săvârșit,,o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa

închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică”, având în vedere

împrejurarea că faptele săvârșite sunt de natură să prejudicieze buna reputație

a instituțiilor publice, precum și sentimentul de încredere în buna credință a

celor desemnați să aplice legea, în calitate de reprezentanți ai Ministerului

Public, respectiv ai unei autorități publice de la nivel local.

În același sens s-a

precizat că o reacție blândă față de acest gen de inculpați ar crea un

sentiment de insecuritate publică și ar face ineficiente măsurile legislative

care au menirea să înfrângă recrudescența fenomenului de corupție și totodată,

ar genera neîncredere în capacitatea justiției de a reacționa la astfel de

fenomene și, prin aceasta, în mod evident, s-ar pune în pericol ordinea publică

aflată într-o relație cauzală cu actul de înfăptuire a justiției, mai ales

luând în considerare funcțiile publice ocupate de cei doi inculpați, funcții de

care s-au folosit și care prin atributele lor le-au asigurat reușita

activității infracționale (C.E.D.O. - cauza Lettellier contra Franței).

Totodată, a fost

invocat și faptul că urmărirea penală încă nu a fost finalizată, în cauză

urmând a se mai efectua următoarele activități judiciare: finalizarea

activității de întocmire a proceselor-verbale de redare integrală a

conținutului convorbirilor telefonice reținute ca mijloace de probă; extinderea

urmăririi penale față de alte persoane implicate în activitatea infracțională a

inculpatului B.M. și a învinuitului D.G.M., în condițiile în care există

indicii că reconstituirea dreptului de proprietate pentru numitul H.G. s-a

făcut cu complicitatea funcționarilor din cadrul Primăriei Sectorului 1

București, printre aceștia fiind și inculpatul G.B.N.; audierea celor 16 membri

ai Comisiei Municipiului București de aplicare a legii fondului funciar care au

participat la adoptarea Hotărârilor nr. 939 din 24 octombrie 2008 și nr. 941

din 05 februarie 2009; reaudierea numitului Ț.I., prefect la momentul emiterii

hotărârilor antemenționate; audierea numiților C.A.I. (primar al Sectorului 1)

și G.V.R. (director al Direcției Fond Funciar, Cadastru, Registru Agricol din

cadrul Primăriei Sector 1), persoane care alături de inculpatul G.B.N. au

semnat permanent corespondența cu A.D.S., O.C.P.I.; audierea reprezentantului

A.D.S. în Comisia Municipiului București de aplicare a legii fondului funciar,

numita M.R.; audierea numitei G.E., notar ce a autentificat contractul de

vânzare-cumpărare încheiat între B.M. și D.G.M.; identificarea tuturor

conturilor bancare deschise pe numele numiților G.I. și P.D. pentru a se

demonstra faptul că primul menționat nu putea deține suma de 200.000 euro;

efectuarea unei adrese către Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - Administrația

Finanțelor Publice Sector 1 pentru comunicarea veniturilor nete, pe categorii

de venituri, realizate în perioada 2000 - prezent de numitul G.I.; audierea

numitei M.G., primul mandatar al numitului H.G.; efectuarea unei expertize

grafoscopice asupra înscrisului intitulat „testament”, predat de martora P.D.;

prezentarea materialului de urmărire penală, considerându-se din această

perspectivă că prelungirea arestării preventive a inculpaților, este necesară

în interesul urmăririi penale.

Analizând

actele de urmărire

penală efectuate în cauză prin prisma dispozițiilor art. 155 C. proc. pen.,

potrivit cărora arestarea inculpaților dispusă de instanță poate fi prelungită,

în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat

arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există

temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpaților, Curtea a constatat

că propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților B.M.

și G.B.N. formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției,

este întemeiată având în vedere următoarele considerente:

Prin rezoluția nr. 220/P/2011

din 16 ianuarie 2012 ora 08:00 s-a dispus începerea urmăririi penale față de

învinuiții:

1.

B.M. - sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de efectuare de operațiuni financiare ca

acte de comerț incompatibile cu funcția deținută, în scopul

obținerii de foloase necuvenite, în formă continuată, de favorizarea

infractorului, în legătură directă cu o infracțiune de corupție, instigare la

infracțiunea de folosire a influenței sau a autorității de către

o persoană cu funcție de conducere într-un partid, în scopul

obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase

necuvenite și de șantaj, în legătură directă cu o infracțiune de corupție,

fapte prev. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 264 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. a) și la

art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 25 C. pen. rap. la art. 13 din

Legea nr. 78/2000, art. 194 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit. d)

1

și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen.;

2.

G.B.N. - sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de efectuare de operațiuni financiare

ca acte de comerț incompatibile cu funcția deținută, în scopul

obținerii de foloase necuvenite, în formă continuată, conflict de interese

și șantaj, în legătură directă cu o infracțiune de corupție,

fapte prev. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 253

1

alin. (1) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 17 lit. d)

1

și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

Sub acuzația

săvârșirii acelorași infracțiuni anterior menționate, punerea în mișcare a

acțiunii penale față de inculpații B.M. și G.B.N. s-a realizat prin ordonanțele

nr. 220/P/2012 din data de 19 ianuarie 2012, ora 17:10 (inculpatul G.B.N.) și nr.

220/P/2012 din data de 19 ianuarie 2012, ora 17:30 (inculpatul B.M.).

Măsura arestării

preventive față de inculpații B.M. și G.B.N., a fost dispusă pe temeiul

dispozițiilor art. 143 și 148 lit. f) C. proc. pen., prin încheierea nr. 246

din 26 ianuarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 489/2/2012, pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu

data încarcerării, cei doi inculpați fiind prezumați a fi comis următoarelor

fapte:

Inculpatul B.M.

1.În perioada iulie

2011 - ianuarie 2012, prin încălcarea dispozițiilor legale privitoare la

incompatibilități, a efectuat operațiuni financiare, ca fapte de comerț,

administrând în fapt SC E. SRL București, în scopul obținerii pentru sine și

pentru altul, a unor foloase materiale necuvenite - faptă ce constituie

infracțiunea prev. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen.;

perioadă de timp l-a determinat pe învinuitul T.H.P.Ș., vicepreședinte al

Biroului Politic Județean al Partidului Național Liberal - Filiala Ilfov, ca

prin influența și autoritatea acestuia, să identifice la un preț convenabil un

spațiu de închiriat pentru punctul de lucru al SC E. SRL București, în comuna

Vidra, județul Ilfov și să-i faciliteze încheierea unor contracte comerciale cu

autoritățile locale în fruntea cărora se aflau membri P.N.L. - faptă ce

constituie infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000;

scopul continuării livrării de deșeuri reciclabile către SC E. SRL BUCUREȘTI,

deși această din urmă societate nu îndeplinea condițiile legale pentru astfel

de livrări - faptă ce constituie infracțiunea prev. de art. 194 alin. (1) C.

pen. rap. la art. 17 lit. d)

1

și la art. 18 alin. (1) din Legea

nr. 78/2000.

Inculpatul G.B.N.

2011 - ianuarie 2012, prin încălcarea dispozițiilor legale privitoare la

incompatibilități, a efectuat operațiuni financiare, ca fapte de comerț, în

legătură cu activitatea SC E. SRL BUCUREȘTI, societate pe care o deținea în

fapt împreună cu inculpatul B.M., în scopul obținerii pentru sine și pentru altul,

a unor foloase materiale necuvenite - faptă ce constituie infracțiunea prev. de

art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen.;

2.În calitate de

secretar general al Primăriei Sector 1 București a deținut controlul asupra

modalității de executare a contractului de colectare a deșeurilor încheiat de

Primăria Sector 1 cu SC C.R.S. SA, societate din partea căreia a beneficiat de

foloase constând în livrări de deșeuri reciclabile către SC E. SRL București -

faptă ce constituie infracțiunea prev. de art. 253

1

alin. (1) C.

pen.;

reprezentanților SC C.R.S. SA, N.M. și V.M.S., în scopul continuării livrării

de deșeuri reciclabile către SC E. SRL București, deși această din urmă

societate nu îndeplinea condițiile legale pentru astfel de livrări - faptă ce

constituie infracțiunea prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit.

d)

1

și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza acestei

încheieri, pe numele inculpaților au fost emise mandatele de arestare

preventivă nr. 1/U din 26 ianuarie 2012 (inculpatul B.M.) și 2/U din 26

ianuarie 2012 (inculpatul G.B.N.) care astfel cum rezultă din

adresa nr. 469801

emisă de Serviciul Independent de Reținere și Arestare Preventivă la data de 15

februarie 2012, au fost puse în executare prin încarcerarea inculpaților la

data de 27 ianuarie 2012.

Ulterior luării

măsurii arestării preventive față de inculpații B.M. și G.B.N., în cauză au

fost efectuate următoarele acte de urmărire penală: procese - verbale de

desigilare și restituire bunuri și înscrisuri către inc. B.M. - 31 ianuarie 2012;

adresă întocmită de Parchetul de pe lângă judecătoria Sectorului 4 de înaintare

a procesului - verbal din 20 ianuarie 2012 de redare a unei convorbiri

telefonice; adresă din 31 ianuarie 2012 trimisă de Primăria Comunei Ciolpani

prin care se înaintează un proces - verbal de predare - primire a utilajelor

preluate de Primăria Sectorului 1 - A.D.P. București; adresă din 01 februarie 2012

transmisă de D.N.A. către Baroul București prin care se solicită informații

privind calitatea de avocat a inc. G.B.N. și răspunsul aferent din 03 februarie

2012; adrese din 31 ianuarie 2012 și 02 februarie 2012 emise de D.N.A. către

Inspectoratul General al Jandarmeriei Române prin care se solicită date privind

pe învinuitul R.C.C. și răspunsurile aferente; adresă din 30 ianuarie 2012

emisă de D.N.A. către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul

București prin care se solicită dosarul de înființare și funcționare al SC E. SRL

cu răspunsul aferent din 13 februarie 2012; adrese din 09 februarie 2012 emise

de D.N.A. către Parchetul de pe lângă Judecătoriile Sector 1 și Sector 4,

pentru identificarea cauzelor penale privind pe D.T.V., C.M., H.G., P.P., SC T.

SA, împreună cu răspunsurile aferente; adresă din 30 ianuarie 2012 emisă de

D.N.A. către Primăria Sector 1 prin care se solicită fișa postului inc. G.B.N.,

împreună cu răspunsul aferent; adresă din 08 februarie 2011 emisă de D.N.A.

către Partidul Național Liberal prin care se solicită date referitoare la

calitatea de membri a numiților G.B.N., T.H.P.Ș., T.G., C.B. și T.M.; adresă

din 07 februarie 2012 emisă de D.N.A. către SC R.E. SA prin care se solicită

contractul de prestări servicii încheiat la data de 29 septembrie 2011 cu SC E.

SRL, precum și toate documentele financiar-contabile aferente acestui contract,

împreună cu răspunsul corespunzător; adresă din 07 februarie 2012 emisă de

D.N.A. către SC R. SA prin care se solicită contractul de prestări servicii

încheiat la data de 22 noiembrie 2011 cu SC E. SRL, precum și toate documentele

financiar-contabile aferente acestui contract, împreună cu răspunsul

corespunzător; adresă din 01 februarie 2012 emisă de D.N.A. către B.C.R. prin

care se solicită date privind conturile deschise pe numele inculpaților B.M. și

G.B.N., împreună cu răspunsurile aferente; adresă din 30 ianuarie 2012 emisă de

D.N.A. către B.C.R. prin care se solicită date privind conturile deschise pe

numele SC E. SRL, împreună cu răspunsurile aferente; audierea martorilor A.S.L.,

A.A.G., B.M.I., B.R., C.N., C.C., C.G., D.G.M., E.M., F.A.D., F.G.I.L., G.R.V.,

G.D.P., G.C.R., G.C.L., H.G., I.N.V.,

L.E.P., M.A.M.,

M.A., N.C.A.,

N.M., N.F., N.M.G., O.M., O.A.G., P.V.F.,

P.D. (2 declarații), P.P., P.C.V.P., P.E.D., R.G., R.C.C., S.C.P., S.R., S.C.M.,

S.S.S., Ș.V., T.I., T.G., T.M., Ț.I., Z.C., V.M.S.

Prin ordonanța nr. 220/P/2011

din 13 februarie 2012, ora 13:00, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției

a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale față de

inculpatul B.M. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de

influență, faptă prev. și ped. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7

alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și fals intelectual în condițiile participației

improprii și în legătură directă cu o infracțiune de corupție, prevăzută de art.

289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17

lit. c) și 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen. și respectiv față de învinuitul D.G.M. - sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de cumpărare de influență, faptă prev. și ped. de art. 6

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000

și fals intelectual în condițiile participației improprii și în legătură

directă cu o infracțiune de corupție, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) și 18 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Referitor la această

nouă acuzație, în sarcina inculpatului B.M. s-a reținut că în cursul anului

2008, pe când își desfășura activitatea în calitate de procuror în cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, a promis

prietenului său, învinuitul D.G.M., avocat în cadrul Baroului București care

fusese mandatat de către cetățeanul american H.G. să efectueze toate

demersurile legale, în vederea recuperării și valorificării terenului în

suprafață de 8.518 mp, situat în strada Odăi, pe care acesta îl dobândise prin

cumpărare în anul 1957, că prin influența pe care o are asupra numitului G.B.N.

- secretar al subcomisiei locale de aplicare a legii fondului funciar din

cadrul Primăriei Sector 1 București, poate obține cu celeritate reconstituirea

dreptului de proprietate asupra acestui teren, ceea ce de altfel s-a și obținut

ca efect al intervenției sale, prin hotărârile nr. 939 din 24 octombrie 2008 și

nr. 941/05 februarie 2009 emise de Comisia Municipiului București pentru

stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor (comisie care decide în

baza propunerilor făcute de Subcomisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 din

cadrul Primăriei Sectorului 1, subcomisie din care face parte și inculpatul G.B.),

conform acestor hotărâri reconstituirea dreptului de proprietate asupra

terenului aparținând numitului H.G. realizându-se prin compensare pe un alt

amplasament situat în incinta Institutului de Cercetare și Producție pentru

Pomicultură Băneasa (această dispoziție fiind ulterior invalidată de către

judecătoria Sectorului 1 București prin sentința civilă 8942/2011 care a

reținut că,,terenurile agricole aflate în folosința unităților de cercetare și

învățământ cu profil agricol, pot fi retrocedate doar persoanelor îndreptățite

la restituirea pe vechiul amplasament”). S-a mai reținut totodată că pentru

a-și asigura folosul influenței traficate, inculpatul B.M. a procedat la

încheierea cu mandatarul D.G.M. a unui contract fictiv de vânzare-cumpărare de

bunuri viitoare, autentificat sub nr. 88 din 12 iunie 2008 de BNP G.E.,

potrivit căruia mandatarul îi vindea inculpatului pentru suma de 206.250 euro,

pretins achitată chiar la momentul perfectării tranzacției, suprafața de 2.750

mp din terenul pe care urma să-l recupereze prin retrocedare, fie pe vechiul

amplasament, fie pe un alt amplasament, iar pentru a putea justifica suma de

206.250 euro menționată în contractul de vânzare-cumpărare de bunuri viitoare,

inculpatul B.M. a procedat la întocmirea unui înscris sub semnătură privată,

intitulat contract de împrumut și datat 12 iunie 2008, prin care numitul G.I.

(decedat la data de 09 octombrie 2010) îi împrumuta suma de 200.000 euro,

înscris în legătură cu care prin raportul de constatare tehnico-științifică

nr. 442.311 din 13 februarie 2012 s-a stabilit că semnăturile aplicate la

rubrica «împrumutător» pe toate cele trei exemplare ale contractului supuse

examinării nu au fost executate de către numitul G.I.

Pentru probarea

acestei noi învinuiri au fost realizate următoarele acte de urmărire penală:

declarația inculpatului B.M. din 14 februarie 2012 privind extinderea

cercetărilor și începerea urmăririi penale; declarația învinuitului D.G.M. din

14 februarie 2012 privind extinderea cercetărilor și începerea urmăririi

penale; adresă din 09 februarie 2012 emisă de D.N.A. către Primăria

Municipiului Oradea prin care s-au solicitat datele de stare civilă ale

numitului H.G., împreună cu răspunsul aferent; adresă din 14 februarie 2012 a F.B.I.

din cadrul Ambasadei Statelor Unite ale Americii din România prin care s-au

comunicat datele privind domiciliul numitului H.G. (G.); adresă din 08

februarie 2012 emisă de D.N.A. către Direcția Generală de Evidență a

Persoanelor Sector 1 prin care s-au solicitat acte semnate și depuse de G.I.,

în vederea efectuării unei constatări grafoscopice, împreună cu răspunsul

aferent; adresă din 08 februarie 2012 emisă de D.N.A. către Direcția Generală

de Evidență a Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date prin care s-au

solicitat datele de stare civilă ale numitei G.G.C., împreună cu răspunsul

aferent; raportul de constatare tehnico - științifică grafoscopică nr. 442311

din 13 februarie 2012; proces - verbal din 08 februarie 2012 de ridicare a unor

înscrisuri de la numita P.E.D.; proces - verbal din 10 februarie 2012 de

ridicare a unor înscrisuri de la învinuitul D.G.M.; adresă din 09 februarie 2012

emisă de D.N.A. către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 prin care

s-au solicitat date referitoare la plângerile formulate de/împotriva lui H.G.

(G.); adresă din 10 februarie 2012 emisă de D.N.A. către Autoritatea Națională

pentru Străini prin care s-au solicitat toate actele depuse de H.G. (G.) în

vederea redobândirii cetățeniei române; adresă din 13 februarie 2012 emisă de

D.N.A. către Primăria Sectorului 1 București prin care s-au solicitat numele

membrilor subcomisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991, pentru perioada

2005 - 2011, împreună cu fișele posturilor aferente; adresă din 13 februarie 2012

emisă de D.N.A. către Instituția Prefectului Municipiului București -

C.S.D.P.P.T.B prin care s-a solicitat dosarul constituit în baza notificărilor nr.

24951/1998 și nr. 38910/2005 formulate de H.G. (G.); adresă din 10 februarie 2012

emisă de D.N.A. către Poliția sector 1 - Serviciul de Investigare a Fraudelor

prin care s-au solicitat informații privind modul de soluționare a sesizării nr.

1092390 din 04 aprilie 2007; adresă din 10 februarie 2012 emisă de D.N.A. către

Primăria Sectorului 1 București prin care s-au solicitat toate notificările

depuse de C.D., pentru reconstituirea dreptului de proprietate; adresă din 10

februarie 2012 emisă de D.N.A. către Primăria Sectorului 1 București prin care

s-au solicitat fișele posturilor inc. G.B.N. în perioada 2007 - 2011; adresa

din 10 februarie 2012 emisă de D.N.A. către Primăria Sectorului 1 București

prin care s-au solicitat toate notificările depuse de H.G.(G.) pentru

reconstituirea dreptului de proprietate; adresă din 10 februarie 2012 emisă de

D.N.A. către Primăria Sectorului 1 București prin care s-au solicitat toate

notificările depuse pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra

terenului din București, Șoseaua București-Ploiești, F.N.; adresă din 10

februarie 2012 emisă de D.N.A. Biroul de Legătură cu Instituții Similare din

Alte State, prin care s-au solicitat date despre H.G. (G.).

Raportându-se la

exigențele dispozițiilor art. 155 C. proc. pen., Curtea a constatat că în

actualul moment procesual temeiurile care au determinat arestarea inițială a

inculpaților nu au încetat și nici nu au suferit vreo modificare, ci acestea se

mențin și impun în continuare privarea lor de libertate pentru definitivarea în

bune condiții a urmăririi penale, iar în plus în cazul inculpatului B.M., în

sarcina căruia, prin extinderea cercetărilor, au fost stabilite activități

infracționale suplimentare, se poate vorbi chiar și de apariția unor

împrejurări noi, care justifică și mai pregnant necesitatea menținerii acestuia

în stare privativă de libertate.

Astfel, în ceea ce

privește satisfacerea cerințelor impuse prin dispozițiile art. 143 C. proc.

pen., Curtea a constatat că probatoriul administrat până în prezent în faza de

urmărire penală relevă în continuare suficiente motive verosimile de a crede că

inculpații au săvârșit, într-adevăr, infracțiunile care au fundamentat în mod

legal privarea lor provizorie de libertate, împrejurările de fapt pe care

acestea se bazează, fiind de natură a convinge un observator obiectiv de

participarea lor conștientă și deliberată la comiterea infracțiunilor

respective.

Sub acest aspect, se

cuvine a fi precizat faptul că bănuiala legitimă asupra participării

inculpaților la activitățile infracționale ce fac obiectul anchetei penale

desfășurate împotriva lor este fundamentată pe analiza coroborată a

următoarelor mijloace de probă: procesele verbale de sesizare din oficiu ale

Direcției Naționale Anticorupție; procesele verbale de redare a convorbirilor

telefonice și a celor purtate în mediul ambiental, interceptate și înregistrate

conform autorizațiilor din 26 mai 2011 (încheierea nr. 72 din 26 mai 2011), nr.

85 din 24 iunie 2011 (încheierea nr. 86 din 24 iunie 2011), nr. 91 din 06 iulie

2011 (încheierea nr. 93 din 06 iulie 2011), nr. 95 din 21 iulie 2011

(încheierea nr. 97 din 21 iulie 2011), nr. 111 din 24 august 2011 (încheierea nr.

114 din 24 august 2011), nr. 122 din 21 septembrie 2011 (încheierea nr. 125 din

21 septembrie 2011), nr. 132 din 20 octombrie 2011 (încheierea nr. 136 din 20

octombrie 2011), nr. 135 din 27 octombrie 2011 (încheierea nr. 139 din 27

octombrie 2011), nr. 148 din 21 noiembrie 2011 (încheierea nr. 153 din 21

noiembrie 2011), nr. 156 din 28 noiembrie 2011 (încheierea nr. 161 din 28

noiembrie 2011), nr. 169 din 16 decembrie 2011 (încheierea nr. 174 din 16

decembrie 2011) emise de Curtea de Apel București; procese-verbale de

supraveghere operativă realizate de Direcția Națională Anticorupție;

procese-verbale întocmite de investigatorul cu identitate reală S.I., autorizat

de procurorul de caz din cadrul Direcției Naționale Anticorupție; planșe - fotografice;

declarațiile martorilor N.M., V.M.S., P.V.F., R.G., H.G., N.F., N.M.G., A.S.L.,

S.C.P., T.M., A.A.G., B.M.I., B.R., C.N., C.C., C.G., E.M., F.A.D., F.G.I.L., G.R.V.,

G.D.P., G.C.R., G.C.L., I.N.V.,

L.E.P., M.A.M.,

M.A., N.C.A., O.M., O.A.G., P.D., P.P., P.C.V.(P.), P.E.D., R.C.C., S.R., S.C.M.,

S.S.S., Ș.V., T.I., T.G., Ț.I., Z.C.; declarațiile învinuiților D.G.M. și T.H.P.Ș.;

procesul - verbal din 19 ianuarie 2012 de efectuare a percheziției domiciliare

la locuința martorei A.S.L.; procesul - verbal din 19 ianuarie 2012 de

efectuare a percheziției domiciliare la imobilul unde locuiește efectiv

inculpatul B.M. și a percheziției autoturismului folosit de acesta, împreună cu

planșa foto anexă; procesul - verbal din 19 ianuarie 2012 de efectuare a

percheziției domiciliare la sediul SC E. SRL din sat Vidra (comuna Vidra),

Calea București, județul Ilfov; procesul - verbal din 19 ianuarie 2012 de

efectuare a percheziției în spațiul destinat desfășurării activității

profesionale a inculpatului B.M., împreună cu planșa foto anexă; contractul de

vânzare-cumpărare de bunuri viitoare autentificat sub nr. 88 din 12 iunie 2008

de B.N.P. - G.E. încheiat între învinuitul D.G.M., în calitate de mandatar al

cetățeanului american H.G. (G.) și inculpatul B.M.; contactul de împrumut datat

12 iunie 2008, încheiat între inculpatul B.M., în calitate de împrumutat și

numitul G.I., în calitate de împrumutător; raportul de constatare tehnico -

științifică grafoscopică din 13 februarie 2012; procesul - verbal din 08

februarie 2012 de ridicare a unor înscrisuri de la numita P.E.D.; procesul -

verbal din 10 februarie 2012 de ridicare a unor înscrisuri de la învinuitul D.G.M.

De altfel, din

examinarea poziției procesuale actuale a celor doi inculpați se deduce faptul

că în momentul de față aceștia nu contestă împrejurarea că dețineau o societate

comercială care era înregistrată pe numele unor persoane interpuse, însă susțin

că activitățile desfășurate în legătură cu administrarea de facto a acestei

societăți nu îmbracă forma ilicitului penal.

În ceea ce privește

infracțiunea prev. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, apărarea

inculpatului B.M. a susținut că activitatea concretă imputată inculpatului în

legătură cu această infracțiune nu se circumscrie conținutului constitutiv

stabilit prin respectiva normă de încriminare care se referă strict la

operațiuni financiare desfășurate de instituțiile financiare limitativ

enumerate în art. 8 lit. b) din Legea privind spălarea banilor nr. 656/2002 sau

în legătură cu instrumentele financiare reglementate de Legea nr. 297/2004

privind piața de capital, or în cazul de față, din însăși acuzația procurorului

rezultă că inculpatului nu i se reproșează efectuarea unor astfel de operațiuni

financiare în numele SC E. SRL, ci doar desfășurarea de „activități

comerciale”.

Sub acest aspect,

fără a-și propune a analiza dacă faptele imputate inculpatului în legătură cu

administrarea de fapt a societății comerciale pe care o deținea în asociere cu

inculpatul G., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.

12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 (aspect ce constituie atributul

instanței de fond care, în măsura în care va fi sesizată, va trebui să statueze

asupra îndeplinirii cerințelor prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii

penale a persoanei trimise în judecată, privitoare la existența unei fapte care

constituie infracțiune și la săvârșirea acesteia de către acuzat cu forma de

vinovăție cerută de lege), Curtea s-a mărginit doar la a preciza că, pipăind

fondul cauzei, în scopul identificării acelor „date” care să obiectiveze

motivele verosimile de a crede că inculpații au comis infracțiunile pentru care

sunt cercetați, se alătură acelei orientări jurisprudențiale în accepțiunea

căreia sfera operațiunilor financiare la care se referă teza I a art. 12 lit.

a) din Legea nr. 78/2000 nu se restrânge doar la cele desfășurate de

instituțiile financiare limitativ enumerate în art. 8 lit. b) din Legea privind

spălarea banilor nr. 656/2002 sau în legătură cu instrumentele financiare

reglementate de Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, ci include

deopotrivă și actele și faptele de comerț reglementate de art. 3 și 4 C. com.

(a se vedea în acest sens sentința penală nr. 90 din 29 ianuarie 2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală), or în speță, ambii inculpați sunt

prezumați în mod rezonabil a fi desfășurat astfel de operațiuni financiare, ca

acte de comerț, legate de deschiderea, creditarea și debitarea conturilor

bancare ale societății, plata filelor CEC, a ordinelor de plată și a biletelor

la ordin, plata salariilor angajaților, achiziționarea utilajelor folosite în

cadrul societății și plata prețului acestora, plata chiriei unde societatea

comercială își desfășura activitatea, negocierea și încheierea contractelor

având ca obiect livrarea de deșeuri reciclabile.

Tot cu privire la

infracțiunea prev. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, apărarea

inculpatului B.M. a invocat și faptul că o astfel de faptă trebuie să aibă ca

scop obținerea de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, astfel încât în

lipsa acestei condiții nu ne putem afla în prezența infracțiunii în discuție.

Referitor la această

chestiune, Curtea a arătat că natura de foloase necuvenite a beneficiilor

realizate de către cei doi inculpați de pe urma actelor de comerț desfășurate

în numele SC E. SRL, este determinată de însăși efectuarea acestor acte cu

încălcarea incompatibilităților prevăzute de lege pentru exercitarea funcției,

atribuției sau însărcinării îndeplinite, în cazul de față, în raport cu funcția

deținută de fiecare inculpat, astfel de incompatibilități fiind instituite prin

dispozițiile art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004 (Statutul

judecătorilor și procurorilor) și, respectiv prin art. 96 alin. (1) teza a II-a

din Legea nr. 161/2003 (privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în

exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri,

prevenirea și sancționarea corupției).

De asemenea, în

cadrul ultimului cuvânt, inculpatul G.B.N. a susținut în fața Curții că nu s-a

aflat în nicio situație de incompatibilitate sau de conflict de interese, ci

singurul motiv pentru care a apelat la o altă persoană pentru a deschide pe

numele său și a se ocupa de această societate, a fost acela că în mod obiectiv

nu dispunea de timpul necesar pentru a efectua personal aceste activități.

Privitor la acest

aspect, Curtea a constatat că susținerile inculpatului G. sunt flagrant

contrazise de înseși textele normative care reglementează incompatibilitățile

rezervate funcționarilor publici, stabilind că aceștia nu pot desfășura

activități în domeniul privat care să aibă legătură, direct sau indirect, cu

atribuțiile exercitate ca funcționari publici, potrivit fișei postului (art. 96

alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru

asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor

publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției).

De altfel,

modalitatea concretă în care inculpații au conceput și au pus în aplicare

planul de acțiune menit să le aducă foloase materiale de pe urma operațiunilor

financiare desfășurate ca acte de comerț prin intermediul SC E. SRL,

folosindu-se de persoane interpuse, trădează faptul că aceștia au folosit acest

mod de operare tocmai ca efect al conștientizării situațiilor de

incompatibilitate în care se aflau datorită funcțiilor publice deținute.

În legătură cu

infracțiunea de șantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit.

d)

1

și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, contestând

existența acesteia, apărarea inculpatului B.M. a arătat că declarațiile

martorilor V.M.S. și N.M. nu relevă împrejurarea că asupra acestora s-ar fi

exercitat acte de constrângere și, în plus cele două persoane pretins șantajate

au calitatea de martori și nu de părți vătămate, or infracțiunea de șantaj

presupune în mod obligatoriu existența unei părți vătămate, ceea ce în cauză nu

s-a stabilit până în prezent.

Curtea a considerat

că nici această apărare a inculpatului B.M. nu este relevantă din perspectiva

exigențelor art. 143 C. proc. pen., întrucât pe de o parte existența acestei

infracțiuni nu este condiționată de poziția subiectivă a celui șantajat, iar pe

de altă parte, dispozițiile art. 82 C. pen. îngăduie ca partea vătămată să fie

ascultată ca martor dacă nu este constituită parte civilă sau nu participă în

proces ca parte vătămată.

În sfârșit, tot cu

privire la îndeplinirea condițiilor prev. de art. 143 C. proc. pen., răspunzând

acelor critici ale apărătorilor inculpaților care invocă insuficiența sau

ambiguitatea elementelor probatorii existente în cauză, inapte de a face

verosimile acuzațiile ce li se aduc inculpaților, Curtea a învederat faptul că,

în actualul stadiu procesual, nu s-a verificat existența unor probe certe de

vinovăție, ci doar a unor date sau informații pe care se poate întemeia în mod

obiectiv suspiciunea comiterii infracțiunilor de către persoanele cercetate, or

în cazul de față, așa cum s-a arătat în cele ce preced, asemenea motive

plauzibile de bănuială, în sensul art. 5 lit. c) din C.E.D.O. și art. 143 C.

proc. pen., sunt oferite cu prisosință de ansamblul probelor strânse în cauză

de către organele de urmărire penală.

În acest sens, și în

jurisprudența curții europene de contencios al drepturilor omului, s-a statuat

în mod constant că rolul măsurii arestării preventive este tocmai acela de a

permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor și, totodată,

că datele și informațiile care suscită bănuielile pe care se întemeiază această

măsură nu trebuie să prezinte același nivel de certitudine cu cele care permit

trimiterea în judecată și, cu atât mai puțin, condamnarea unei persoane (a se

vedea hotărârile pronunțate în cauzele Brogan și Murray contra Marii Britanii).

De asemenea, Curtea a

constatat că se menține în actualitate și pericolul concret (în accepțiunea art.

148 lit. f) C. proc. pen.) pe care l-ar determina, și în prezent, pentru

ordinea publică, lăsarea în libertate a fiecăruia dintre cei doi inculpați.

În evaluarea acestei

cerințe legale, Curtea a avut în vedere faptul că inculpații sunt acuzați de

comiterea unor infracțiuni de corupție, care în concret prezintă o gravitate

sporită, raportat la împrejurările în care se bănuiește în mod legitim că

acestea au fost comise (prin folosirea permanentă a prerogativelor funcției

publice deținute de fiecare inculpat, respectiv aceea de prim-procuror al

Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București în cazul

inculpatului Betelie și de secretar general al Primăriei sectorului 1

București, funcții care prin influența și autoritatea pe care le-o confereau în

cadrul comunității, le-au permis negocierea și încheierea în condiții

avantajoase a unor contracte comerciale menite să asigure profitabilitatea

firmei pe care o dețineau), la modalitatea

de concepere și punere

in aplicare a rezoluției infracționale și la

modul de operare

folosit (care relevă pe de o parte, preocuparea sistematică a inculpaților de a

crea și menține aparența de legalitate pentru activitățile desfășurate prin

intermediul SC E. SRL, folosind în acest scop persoane apropiate interpuse care

nu se aflau sub incidența vreunor incompatibilități legale, iar pe de altă

parte persistența și insistența inculpaților în realizarea activităților

comerciale menite să le asigure suplimentarea veniturilor, în acest scop

aceștia neavând nicio ezitare în a recurge inclusiv la mijloace de constrângere

împotriva partenerilor de afaceri care sub presiunea măsurilor coercitive ce ar

fi putut veni din partea inculpaților - cum ar fi de pildă periclitarea

normalei derulări a contractelor pe care aceștia le aveau încheiate pentru

prestarea de servicii de salubritate cu Primăria sectorului 1 București unde

inculpatul Grigorescu deținea funcția de secretar general - se vedeau nevoiți a

accepta încheierea cu firma inculpaților a unor contracte comerciale având ca

obiect livrarea de deșeuri reciclabile, uneori chiar în condiții dezavantajoase

pentru ei din punct de vedere financiar, asumându-și totodată și riscul de a fi

pasibili de anumite sancțiuni penale sau administrative, în condițiile în care

activitățile de livrare de deșeuri către firma inculpaților se desfășurau cu

încălcarea unor norme legale), precum și la perioada relativ îndelungată de

timp și dezinvoltura cu care inculpații, deși în virtutea funcțiilor publice

deținute aveau înalta responsabilitate de a veghea la respectarea legii, s-au

implicat în activități din sfera ilicitului penal, asumându-și consecințele

unui comportament reprobabil și chiar determinându-i și pe alții la încălcarea

legii, aspecte care sunt de natură a afecta grav credibilitatea și prestigiul

instituțiilor publice în cadrul cărora inculpații și-au desfășurat în mod oficial

activitatea și de imaginea și autoritatea cărora s-au folosit în mod abuziv

pentru satisfacerea unor interese personale, precum și sentimentul de încredere

pe care acestea trebuie să îl creeze în rândul membrilor societății civile.

Sub

același aspect, Curtea

a considerat că nu poate fi ignorată nici percepția aproape generalizată în

rândul opiniei publice asupra escaladării fenomenului corupției în rândul

funcționarilor statului, împrejurare în care fapte de genul celor reținute în

sarcina inculpaților au un puternic impact negativ în societate și

decredibilizează însăși ideea de funcționare corectă, în condițiile legii, a

instituțiilor publice, astfel că și din această perspectivă, conduita

antisocială a inculpaților reclamă o reacție fermă din partea organelor

judiciare, reacție ce presupune luarea măsurilor necesare - în speță,

prelungirea arestării preventive a inculpaților - pentru protejarea ordinii

publice și restabilirea unui echilibru social firesc.

Referitor la apărarea

ordinii publice, însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a arătat, în

jurisprudența sa constantă, că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor

deosebită și reacția publicului, pot crea o stare de neliniște capabilă să

justifice detenția preventivă, ori în cauza de față, faptele reținute în

sarcina inculpatului, prin natura și gravitatea lor deosebită, se înscriu

într-un asemenea registru (a se vedea cauza Vestellier contra Franței,

hotărârea din 26 iunie 1991).

Mai mult decât atât,

în cazul inculpatului B.M. pentru care prin ordonanța procurorului din data de

13 februarie 2012 au fost extinse cercetările și s-a dispus începerea urmăririi

penale și pentru alte două presupuse infracțiuni de corupție, Curtea a apreciat

că noua semnificație antisocială pe care o capătă în acest context conduita

infracțională a acestuia, sporește în mod proporțional și periculozitatea

socială a însăși persoanei acestui inculpat pentru ordinea publică, ale cărei

reguli normale de conviețuire a înțeles să le încalce în mod brutal.

În ceea ce privește

referințele personale ale inculpaților, care de altfel în aplicarea

dispozițiilor art. 136 alin. (8) C. proc. pen., au fost deja avute în vedere la

momentul dispunerii față de fiecare inculpat a măsurii preventive privative de

libertate, Curtea a considerat că acestea nu sunt în măsură să înlăture sau să

estompeze, în contra împrejurărilor obiective anterior menționate, caracterul

periculos pentru societate al însăși persoanei inculpaților, astfel că, nici nu

pot fi reținute ca justificând lăsarea lor în libertate.

Astfel, referitor la

lipsa antecedentelor penale, este de remarcat că o asemenea circumstanță

personală devine redundantă, în condițiile în care, aceasta reprezintă o

condiție sine qua non pentru ocuparea funcției de magistrat sau funcționar

public în cadrul unei autorități a administrației publice locale.

De asemenea, Curtea a

apreciat că nici preocuparea pe care inculpatul G.B.N. a dovedit-o pentru

situația membrilor familiei sale nu pledează în favoarea punerii sale în stare

de libertate, deoarece ar fi fost de dorit ca acest argument să-l fi determinat

ante factum a manifesta un comportament social pe deplin responsabil.

Referitor la

împrejurarea că alți învinuiți anchetați în aceeași cauză sunt cercetați în

stare de libertate, Curtea a constatat că o atare împrejurare nu este de natură

a determina în mod obligatoriu aplicarea aceluiași tratament juridic și pentru

inculpații pentru care în cauza de față s-a solicitat prelungirea măsurii

arestării preventive, întrucât această măsură are un caracter strict personal,

subzistența temeiurilor acesteia apreciindu-se, în concret, în persoana

fiecărui inculpat, în raport cu circumstanțele reale ale faptelor comise, dar

și cu datele ce caracterizează în concret persoana acestuia, așa cum prevăd

disp. art. 136 alin. final C. proc. pen., or datele particulare ce îi

caracterizează în concret pe acești inculpați, dând și dimensiunea reală a

periculozității lor sociale, conform celor anterior precizate, justifică pe mai

departe menținerea lor în stare de arest preventiv.

În sfârșit,

raportându-se la scopul măsurii arestării preventive, astfel cum este definit

în art. 136 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a apreciat că prelungirea acestei

măsuri preventive este necesară și pentru a se asigura buna desfășurare a

urmăririi penale, care presupune îndeplinirea tuturor activităților procesuale

și procedurale menționate în referatul Parchetului, în scopul lămuririi corecte

și complete a tuturor împrejurărilor cauzei, preîntâmpinându-se astfel orice

risc de îngreunare a anchetei și a aflării adevărului judiciar, mai ales că

poziția procesuală de până acum a inculpaților reflectă o atitudine reticentă

din partea acestora față de stabilirea adevărului judiciar.

În acest sens, și în

jurisprudența

Curții de la Strasbourg, în mod constant s-a precizat că

printre

motivele fundamentale acceptabile pentru arestarea preventivă a unui acuzat

suspectat că a comis o infracțiune se numără și riscul că acuzatul, odată repus

în libertate, să împiedice aplicarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei,

Hotărârea din 27 iunie 1968).

Față

de aceste considerente, constatând că

măsura arestării preventive a

inculpaților se înfățișează ca fiind, în momentul de față, singura măsură care

poate asigura un just echilibru între protejarea interesului public și

respectarea drepturilor individuale ale acuzatului, nefiind oportună luarea

unei alte măsuri preventive, restrictive de libertate, cum au solicitat

apărătorii inculpaților, Curtea, în temeiul art. 155 și următoarele C. proc.

pen. a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată

de parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție - Secția de combatere a corupției și a dispus prelungirea

pe o perioadă de 30 de zile a arestării preventive a inculpaților B.M. și G.B.N.

Totodată au fost

respinse ca neîntemeiate cererile formulate de cei doi inculpați, prin

intermediul apărătorilor aleși, cu privire la luarea față de aceștia a unei

alte măsuri preventive, restrictive de libertate.

În temeiul art. 192 alin.

(3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei

încheieri au formulat recurs inculpații B.M. și G.B.N. care au criticat

hotărârea ca netemeinică și au solicitat punerea în libertate.

Curtea, analizând

încheierea recurată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, conform

dispozițiilor art. 385

6

C. proc. pen. constată că aceasta este

temeinică și legală.

Conform dispozițiilor

art. 155 C. proc. pen. „arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi

prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au

determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau

există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate”.

În cauză au fost

administrate până la acest moment procesual probe din care rezultă indicii

temeinice ce justifică aprecierea rezonabilă din partea unui observator

independent că inculpații au săvârșit faptele pentru care s-a dispus luarea

măsurii arestării preventive.

De asemenea, cerința

existenței pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta punerea în

libertate a inculpaților, cerință impusă de temeiul arestării preventive - art.

148 lit. f) C. proc. pen. - este îndeplinită și la momentul formulării cererii

de prelungire a măsurii preventive.

Așa cum a arătat și

prima instanță, inculpații sunt acuzați de săvârșirea unor fapte de corupție a

căror gravitate concretă este apreciată și prin prisma calităților pe care

inculpații le-au avut - aceea de prim-procuror în cazul inculpatului Betelie și

aceea de secretar general al Primăriei Sector 1 în cazul inculpatului

Grigorescu, calități de care s-au folosit în săvârșirea faptelor ce le sunt

imputate.

Natura și gravitatea

faptelor pretins săvârșite sunt de natură să aducă atingere prestigiului

instituțiilor în cadrul cărora inculpații și-au desfășurat activitatea și

încrederii pe care cetățenii ar trebui să o aibă în acestea și de aceea

persistența pericolului pentru ordinea publică este justificată.

Mai mult, în cazul

inculpatului Betelie cercetările au fost extinse și cu privire la alte

infracțiuni, pentru unele din ele dispunându-se și începerea urmăririi penale,

ceea ce înseamnă că pericolul pe care acesta îl prezintă pentru ordinea publică

nu s-a estompat ci s-a accentuat.

Prelungirea măsurii

arestării preventive este necesară și pentru a asigura o bună desfășurare a

procesului penal, a preîntâmpina influențarea unor martori și distrugerea unor

documente cu atât mai mult cu cât au fost extinse cercetările și la alte fapte

penale.

La acest moment

temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin,

există temeiuri noi care justifică prelungirea în cazul inculpatului Betelie,

întrucât au fost extinse cercetările și cu privire la alte fapte penale. Deși

infracțiunile pentru care s-au extins cercetările nu sunt dintre cele care ar

putea determina luarea măsurii arestării preventive, privite în contextul

infracțional contribuie la conturarea pericolului pentru ordinea publică pe

care îl prezintă inculpatul care este acuzat de lezarea mai multor valori

protejate de legea penală.

Înalta Curte constată

de asemenea că la acest moment există un just echilibru între respectarea

drepturilor inculpaților și protejarea interesului public, și având în vedere

că este prima prelungire după luarea măsurii preventive nu se poate vorbi

despre o durată nerezonabilă a măsurii.

De aceea, Curtea va

respinge ca nefondate recursurile inculpaților, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) și în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îi va obliga la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de inculpații B.M. și G.B.N. împotriva încheierii din 17

februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul

nr. 1293/2/2012.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 225 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de câte 25 lei, reprezentând onorariile apărătorilor

desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 23 februarie 2012.