ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea dată în Camera de Consiliu la 6 ianuarie 2012 de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 81/2/2012 (36/2012), a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București, în temeiul art. 159 rap. la art. 155 C. proc. pen. a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului M.V. pe o perioadă de 30 de zile, de la 13 ianuarie 2012 la 11 februarie 2012, inclusiv. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 5 ianuarie 2012, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, a solicitat, în temeiul art. 155-159 C. proc.

pen. prelungirea măsurii arestării preventive, pe o durată de 30 de zile, a inculpatului M.V. În susținerea propunerii, s-a arătat că prin rezoluția din data de 13 decembrie 2011, ora 13:30 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul M.V. și față de alți douăzeci și cinci de învinuiți, iar prin ordonanța din data de 14 decembrie 2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și luare de mită, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. și art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (29 acte materiale), ambele cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.

Prin încheierea din data de 15 noiembrie 2011 (Dosar nr. 10667/2/2011) Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului M.V. pe o durată de 29 zile. În fapt parchetul a reținut că în perioada noiembrie-decembrie 2011 M.V., subcomisar în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, Penitenciarul de Maximă Siguranță Rahova și șef al Secției a VI-a, a pretins și primit în repetate rânduri sume de bani, totalizând 4.600 lei, de la persoane încarcerate în Penitenciarul de Maximă Siguranță Rahova pentru a le crea acestora condiții favorabile de detenție, de a le asigura exercitarea drepturilor prevăzute de legea de executare a pedepselor și de a le permite introducerea și păstrarea în camerele de detenție a unor obiecte interzise, cum sunt telefoanele mobile.

În această activitate, M.V. s-a asociat cu H.I., H.A.I., iar asocierea astfel constituită a fost sprijinită de G.G. și P.C. Inculpatul a pretins de la mai mulți deținuți sume de bani pentru a le asigura acestora un regim favorabil în perioada executării pedepselor, aceasta însemnând repartizarea unor camere care să le ofere condiții bune de locuit, repartizarea deținuților pe camere în funcție de interesele acestora, permiterea păstrării telefoanelor mobile, realizarea drepturilor prevăzute de lege, în caz contrar urmând a suporta consecințele refuzului, și anume de a nu li se reduce drepturile de vizită, de pachet, de cumpărături, de sport sau de a le fi confiscate telefoanele mobile deținute în camere.

Astfel, inculpatul M.V. a impus taxe plătibile lunar pentru „protecția" acordată și taxe în funcție de solicitările deținuților. Pentru a pretinde și primi aceste sume de bani, inculpatul M.V. a apelat la învinuitul H.A.I., deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Rahova, care transmitea solicitările acestuia deținuților. De asemenea, învinuitul H.A.I. îi comunica inculpatului M.V. și numele persoanele deținute care doreau să beneficieze de facilitățile cu privire la care acesta din urmă putea să dispună, urmând să colecteze de la acestea sumele oferite. Pentru a strânge sumele de bani solicitate de inculpatul H.A.I., acesta îi îndruma să trimită, prin intermediul unor rude sau al unor cunoscuți, sumele de bani pretinse fostei sale soții, H.I., la Oficiul Poștal din localitatea Halmeu, jud. Satu-Mare.

Pe lângă sumele de bani trimise prin trimiteri poștale de rudele sau cunoscuții deținuților, H.I. a primit și personal sume de bani de la astfel de persoane. După ce primea banii în numele mai multor persoane deținute, H.I. expedia prin poștă banii la Oficiul Poștal nr. 16 și la Oficiul Poștal nr. 74, pe numele lui P.C. și G.G. Aceștia ridicau sumele de bani primite și le înmânau inculpatului M.V. Uneori, când persoanele mandatate de deținuți să trimită bani nu îi expediau, H.I. folosea banii săi personali pentru a putea trimite sumele pretinse imperativ de inculpatul M.V., urmând să îi recupereze din sumele ce urmau a fi trimise ulterior de aceștia. În acest fel, inculpatul M.V. a primit mai multe sume de bani, după cum urmează: 1. La data de 11 noiembrie 2011, H.I.

a trimis la Oficiul Poștal 16 suma de 1.000 lei, ridicată de numitul P.C., pentru ca subcomisarul M.V. să permită unor deținuți să păstreze telefoane în camera de detenție și pentru a acorda acestora drepturi, creându-le o situație favorabilă. Acești bani au fost trimiși în numele deținuților M.S., K.R., D.F., M.V. și H.A.I. La data de 14 noiembrie 2011, H.I. a primit de la numitul K.I. suma de 400 lei în numele deținuților K.R. și M.S., pentru ca aceștia să beneficieze de o situație favorabilă în penitenciar, arătând că a trimis deja acești bani din fondurile sale în ziua de 11 noiembrie 2011 subcomisarului M.V. În aceeași zi, H.I. i-a adus la cunoștință lui K.I. că a depus la Oficiul Poștal nr. 16 suma de 400 lei și pentru deținuții D.F.

și M.V. în același scop, cerându-i să restituie acești bani. în consecință, în ziua de 14 noiembrie 2011 K.T.J. i-a remis iui H.I. suma de 400 lei. 2. La data de 05 decembrie 2011, subcomisarul M.V. l-a chemat pe deținutul R.D. și i-a reproșat că nu a trimis suma pretinsă la Oficiul Poștal, unde deja îl trimisese de două ori pe G.G., R.D. i-a confirmat că a discutat deja cu deținutul P.A. despre faptul că a uitat să trimită banii, dar că totul se va remedia în cel mai scurt timp. În aceeași dată, R.T., fratele deținutului R.D., a expediat la Oficiul Poștal nr. 74 suma de 400 lei, pe care a ridicat-o numitul G.G. și a remis-o subcomisarului M.V. Subcomisarul M.V. a confirmat primirea sumei de 400 lei într-o discuție cu H.A.I., căruia i-a relatat că R.D.

i-a remis doar 400 lei pentru asigurarea unor avantaje la locul de detenție pentru patru deținuți. 3. La data de 05 decembrie 2011, numita H.I. a trimis subcomisarului M.V. prin e-mandat suma de 1.500 lei la Oficiul Poștal nr. 74, care a fost ridicată de numitul G.G. În cursul aceleiași zile, înainte ca H.I. să expedieze suma de 1.500 lei, H.A.I. i-a confirmat subcomisarului M.V. că banii vor fi trimiși în ziua de 05 decembrie 2011, după ora 15:00, fără a menționa numele persoanelor pentru care este expediată suma, însă rezultă că ofițerul cunoaște despre cine este vorba. Din cuprinsul discuțiilor rezultă că una dintre persoane este deținutul T.V., cu care subcomisarul M.V. și discută, cerându-i să fie serios, ca să nu îl trimită în zadar la oficiul poștal pe intermediarul care ridică banii.

4. La începutul lunii decembrie 2011 a fost întocmit Tabelul nominal cu persoane arestate preventiv care beneficiază de o singură vizită fără dispozitiv de separare în luna decembrie 2011. După întocmirea acestui tabel, subcomisarul M.V. a purtat o discuție cu H.A.I., căruia i-a arătat tabelul aprobat de directorul Penitenciarului Rahova și i-a solicitat să colecteze de la deținuții cărora li s-a aprobat vizita fără dispozitiv de separare („la masă") câte 100 lei. Pentru că pe listă au fost incluși șaptesprezece deținuți despre care cei doi au discutat anterior, subcomisarul M.V. a menționat că dorește „un milion la fiecare, 17 … bucăți ” . Cei șaptesprezece deținuți sunt Ț.R., T.A., T.V., T.I., T.I.D., T.G., S.A., D.I., S.F., R.D., P.T.A., I.V., M.F., M.M., C.M., B.C.V.

și M.S. La data de 06 decembrie 2011, numitul K.I. a remis în numele deținuților K.R. și M.S. suma de 500 lei numitei H.I., pentru ca aceasta să trimită acești bani subcomisarului M.V., cu scopul ca acesta să aprobe lui K.R. o vizită la masă (pentru care ofițerul a pretins suma de 100 lei) și să mențină avantajele oferite celor doi deținuți și în luna decembrie 2011 (pentru care ofițerul a pretins câte 200 lei de la fiecare dintre deținuți). H.I. a trimis suma de 1.700 lei la Oficiul Poștal, de unde au fost ridicați de numitul G.G. și remiși imediat după ridicare subcomisarului M.V. La data de 24 noiembrie 2011, subcomisarul M.V. a primit prin intermediul lui I.L., I.C. și I.R.I. o sumă de bani, cu scopul de a asigura unor deținuți executarea pedepsei în condiții favorabile.

La data de 08 decembrie 2011, I.L. a ridicat suma de 400 lei de la Oficiul Poștal nr. 16, sumă expediată de numita B.I., soția deținutului B.A.M., pe care a remis-o subcomisarului M.V. Din actele existente la dosar a rezultat că la data de 05 decembrie 2011, subcomisarul M.V. a aprobat mutarea numitului B.A.M. din camera 608 în camera 631, unde este încarcerat și I.N.A. Potrivit parchetului situația de fapt este susținută de declarațiile învinuiților și martorilor audiați în cauză și de procesele-verbale de transcriere a convorbirilor și comunicărilor telefonice și a celor purtate în mediu ambiental de M.V., H.I., H.A.I., I.L. și G.G. Se arată în referat că în cauză s-a procedat la audierea învinuiților și inculpatului, la audierea martorilor K.I., K.T.J., D.E., M.C.D., M.N.N., I.A., a numiților M.S.

și K.R., au fost transcrise convorbiri telefonice și convorbiri purtate în mediu ambiental, s-au solicitat Administrației Naționale a Penitenciarelor comunicarea rezultatelor perchezițiilor efectuate în camerele de detenție aparținând Secției a VI-a a Penitenciarului Rahova, s-a solicitat Companiei Naționale Poșta Română S.A. și unităților subordonate comunicarea situației trimiterilor poștale efectuate în perioada iunie-decembrie 2011 având ca expeditor sau destinatar pe H.I. Parchetul susține că din cercetările efectuate până în prezent rezultă că activitatea infracțională a inculpatului M.V. este mult mai amplă, fiind necesară extinderea urmăririi penale pentru alte acte materiale în ceea ce-l privește și față de alte persoane pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită.

Pentru finalizarea cercetărilor este necesară primirea de la Poșta Română a tuturor mandatelor poștale, a mandatelor online și a e-mandatelor având ca expeditor sau destinatar pe H.I., identificarea deținuților și a persoanelor care au trimis bani învinuitei H.I. pentru ca deținuți din cadrul Penitenciarului Rahova, secția a VI-a, să beneficieze de un tratament favorabil, audierea acestor persoane și a deținuților, finalizarea redării în formă scrisă a tuturor convorbirilor telefonice relevante în cauză. În consecință, apreciind că în cauză subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive și pentru finalizarea anchetei penale, parchetul solicită prelungirea măsurii cu 30 zile începând cu data de 13 ianuarie 2012 până în data de 11 februarie 2012 inclusiv.

Examinând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că față de inculpat s-a dispus luarea măsurii arestării preventive prin încheierea de ședință din 15 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 19667/2/2011, pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 15 decembrie 2011 și până la 12 ianuarie 2012 inclusiv, reținându-se incidența disp. art. 143 rap. la art. 148 lit. f) C. proc. pen. S-a apreciat că în cauză sunt indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, relevante în acest sens fiind următoarele mijloace de probă: declarațiile învinuiților și martorilor audiați în cauză, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor și comunicărilor telefonice și a celor purtate în mediu ambiental de M.V., H.I., H.A.I., I.L.

și G.G., precum și declarația inculpatului M.V. care a recunoscut acuzațiile ce i-au fost aduse. S-a reținut că asigurarea bunei desfășurări a procesului penal impune cercetarea în continuare a inculpatului în stare de arest, în condițiile în care subzistă și temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.V., criticând-o astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii. Referitor la recursul declarat de inculpatul M.V., Înalta Curte constată că este nefondat și va fi respins pentru cele ce urmează. După cum în mod întemeiat a reținut și prima instanță, actele dosarului demonstrează că în cauză, există indicii apte a convinge un observator obiectiv că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat.

Acestea prezintă o gravitate deosebită, mai ales prin raportare la calitatea deținută de inculpat și de care acesta s-a folosit. Se reține, de asemenea, că activitatea ilicită despre care există indicii că a fost derulată a implicat un număr mare de persoane, numeroase acte materiale, fiind organizată în vederea atingerii scopurilor propuse. Astfel, se poate concluziona că, în această etapă procesuală, menținerea inculpatului în detenție provizorie reprezintă singura modalitate de asigurare a unei normale desfășurări a procesului penal, pentru ordinea publică, activitatea infracțională presupus a fi fost desfășurată implicând o reacție proporțională a autorității. Se reține, totodată, că durata privării de libertate a inculpatului nu a depășit-o pe cea rezonabilă, având în vedere complexitatea cauzei, numărul mare de persoane implicate și diligențele depuse de autorități în scopul derulării cu celeritate a procedurilor judiciare.

Se constată, de asemenea, că, față de argumentele anterior dezvoltate, cu privire la inculpatul M.V. subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, acestea impunând în continuare privarea de libertate a acestuia, interesul general, de asigurare a securității sociale și a condițiilor normale de desfășurare a procesului penal, primând față de interesul individual al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție ce operează, în continuare în ceea ce îl privește.

Având în vedere toate aspectele sus-menționate, Înalta Curte apreciază că circumstanțele personale favorabile inculpatului (lipsa antecedentelor penale, calificative bune obținute la locul de muncă și caracterizările favorabile, starea de sănătate precară a inculpatului) nu justifică punerea în libertate a acestuia, nefiind incidente instituțiile aplicabile pentru luarea unei alte măsuri preventive restrictive de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, astfel cum a solicitat recurentul inculpat. Pentru considerentele ce preced, constatându-se legalitatea și temeinicia încheierii atacate, în limitele arătate, în baza disp. art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare statului, potrivit disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D i s p u n e Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva încheierii din 6 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 81/2/2012 (36/2012). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2012.