ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea dată

în Camera de Consiliu la 6 ianuarie 2012 de Curtea de Apel București, secția I penală,

în Dosarul nr. 81/2/2012 (36/2012), a fost admisă propunerea formulată de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție - Serviciul Teritorial București, în temeiul art. 159 rap. la art.

155 C. proc. pen. a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a

inculpatului M.V. pe o perioadă de 30 de zile, de la 13 ianuarie 2012 la 11

februarie 2012, inclusiv.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 5 ianuarie 2012, Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție,

a solicitat, în temeiul art. 155-159 C. proc. pen. prelungirea măsurii

arestării preventive, pe o durată de 30 de zile, a inculpatului M.V.

În susținerea

propunerii, s-a arătat că prin rezoluția din data de 13 decembrie 2011, ora

13:30 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul M.V. și față de

alți douăzeci și cinci de învinuiți, iar prin ordonanța din data de 14

decembrie 2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat

pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni

și luare de mită, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. și art. 254 alin. (1) și (2)

C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C.

pen. (29 acte materiale), ambele cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.

Prin încheierea din

data de 15 noiembrie 2011 (Dosar nr. 10667/2/2011) Curtea de Apel București, secția

a II-a penală, a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului M.V. pe

o durată de 29 zile.

În fapt parchetul a

reținut că în perioada noiembrie-decembrie 2011 M.V., subcomisar în cadrul

Administrației Naționale a Penitenciarelor, Penitenciarul de Maximă Siguranță

Rahova și șef al Secției a VI-a, a pretins și primit în repetate rânduri sume

de bani, totalizând 4.600 lei, de la persoane încarcerate în Penitenciarul de Maximă

Siguranță Rahova pentru a le crea acestora condiții favorabile de detenție, de

a le asigura exercitarea drepturilor prevăzute de legea de executare a

pedepselor și de a le permite introducerea și păstrarea în camerele de detenție

a unor obiecte interzise, cum sunt telefoanele mobile. În această activitate, M.V.

s-a asociat cu H.I., H.A.I., iar asocierea astfel constituită a fost sprijinită

de G.G. și P.C.

Inculpatul a pretins

de la mai mulți deținuți sume de bani pentru a le asigura acestora un regim

favorabil în perioada executării pedepselor, aceasta însemnând repartizarea

unor camere care să le ofere condiții bune de locuit, repartizarea deținuților

pe camere în funcție de interesele acestora, permiterea păstrării telefoanelor

mobile, realizarea drepturilor prevăzute de lege, în caz contrar urmând a

suporta consecințele refuzului, și anume de a nu li se reduce drepturile de

vizită, de pachet, de cumpărături, de sport sau de a le fi confiscate

telefoanele mobile deținute în camere.

Astfel, inculpatul M.V.

a impus taxe plătibile lunar pentru „protecția" acordată și taxe în

funcție de solicitările deținuților.

Pentru a pretinde și

primi aceste sume de bani, inculpatul M.V. a apelat la învinuitul H.A.I.,

deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Rahova, care transmitea

solicitările acestuia deținuților. De asemenea, învinuitul H.A.I. îi comunica

inculpatului M.V. și numele persoanele deținute care doreau să beneficieze de

facilitățile cu privire la care acesta din urmă putea să dispună, urmând să

colecteze de la acestea sumele oferite.

Pentru a strânge

sumele de bani solicitate de inculpatul H.A.I., acesta îi îndruma să trimită,

prin intermediul unor rude sau al unor cunoscuți, sumele de bani pretinse

fostei sale soții, H.I., la Oficiul Poștal din localitatea Halmeu, jud.

Satu-Mare. Pe lângă sumele de bani trimise prin trimiteri poștale de rudele sau

cunoscuții deținuților, H.I. a primit și personal sume de bani de la astfel de

persoane.

După ce primea banii

în numele mai multor persoane deținute, H.I. expedia prin poștă banii la

Oficiul Poștal nr. 16 și la Oficiul Poștal nr. 74, pe numele lui P.C. și G.G.

Aceștia ridicau sumele de bani primite și le înmânau inculpatului M.V.

Uneori, când

persoanele mandatate de deținuți să trimită bani nu îi expediau, H.I. folosea

banii săi personali pentru a putea trimite sumele pretinse imperativ de

inculpatul M.V., urmând să îi recupereze din sumele ce urmau a fi trimise

ulterior de aceștia.

În acest fel,

inculpatul M.V. a primit mai multe sume de bani, după cum urmează:

noiembrie 2011, H.I. a trimis la Oficiul Poștal 16 suma de 1.000 lei, ridicată

de numitul P.C., pentru ca subcomisarul M.V. să permită unor deținuți să

păstreze telefoane în camera de detenție și pentru a acorda acestora drepturi,

creându-le o situație favorabilă. Acești bani au fost trimiși în numele

deținuților M.S., K.R., D.F., M.V. și H.A.I.

La data de 14

noiembrie 2011, H.I. a primit de la numitul K.I. suma de 400 lei în numele

deținuților K.R. și M.S., pentru ca aceștia să beneficieze de o situație

favorabilă în penitenciar, arătând că a trimis deja acești bani din fondurile

sale în ziua de 11 noiembrie 2011 subcomisarului M.V.

În aceeași zi, H.I.

i-a adus la cunoștință lui K.I. că a depus la Oficiul Poștal nr. 16 suma de 400

lei și pentru deținuții D.F. și M.V. în același scop, cerându-i să restituie

acești bani. în consecință, în ziua de 14 noiembrie 2011 K.T.J. i-a remis iui H.I.

suma de 400 lei.

decembrie 2011, subcomisarul M.V. l-a chemat pe deținutul R.D. și i-a reproșat

că nu a trimis suma pretinsă la Oficiul Poștal, unde deja îl trimisese de două

ori pe G.G., R.D. i-a confirmat că a discutat deja cu deținutul P.A. despre

faptul că a uitat să trimită banii, dar că totul se va remedia în cel mai scurt

timp.

În aceeași dată, R.T.,

fratele deținutului R.D., a expediat la Oficiul Poștal nr. 74 suma de 400 lei,

pe care a ridicat-o numitul G.G. și a remis-o subcomisarului M.V.

Subcomisarul M.V. a

confirmat primirea sumei de 400 lei într-o discuție cu H.A.I., căruia i-a

relatat că R.D. i-a remis doar 400 lei pentru asigurarea unor avantaje la locul

de detenție pentru patru deținuți.

decembrie 2011, numita H.I. a trimis subcomisarului M.V. prin e-mandat suma de

1.500 lei la Oficiul Poștal nr. 74, care a fost ridicată de numitul G.G.

În cursul aceleiași

zile, înainte ca H.I. să expedieze suma de 1.500 lei, H.A.I. i-a confirmat

subcomisarului M.V. că banii vor fi trimiși în ziua de 05 decembrie 2011, după

ora 15:00, fără a menționa numele persoanelor pentru care este expediată suma,

însă rezultă că ofițerul cunoaște despre cine este vorba. Din cuprinsul

discuțiilor rezultă că una dintre persoane este deținutul T.V., cu care

subcomisarul M.V. și discută, cerându-i să fie serios, ca să nu îl trimită în

zadar la oficiul poștal pe intermediarul care ridică banii.

decembrie 2011 a fost întocmit Tabelul nominal cu persoane arestate preventiv

care beneficiază de o singură vizită fără dispozitiv de separare în luna decembrie

H.A.I., căruia i-a arătat tabelul aprobat de directorul Penitenciarului Rahova

și i-a solicitat să colecteze de la deținuții cărora li s-a aprobat vizita fără

dispozitiv de separare („la masă") câte 100 lei.

Pentru că pe listă au

fost incluși șaptesprezece deținuți despre care cei doi au discutat anterior,

subcomisarul M.V. a menționat că dorește „un milion la fiecare, 17 … bucăți

”

. Cei șaptesprezece

deținuți sunt Ț.R., T.A., T.V., T.I., T.I.D., T.G., S.A., D.I., S.F., R.D., P.T.A.,

I.V., M.F., M.M., C.M., B.C.V. și M.S.

La data de 06

decembrie 2011, numitul K.I. a remis în numele deținuților K.R. și M.S. suma de

500 lei numitei H.I., pentru ca aceasta să trimită acești bani subcomisarului M.V.,

cu scopul ca acesta să aprobe lui K.R. o vizită la masă (pentru care ofițerul a

pretins suma de 100 lei) și să mențină avantajele oferite celor doi deținuți și

în luna decembrie 2011 (pentru care ofițerul a pretins câte 200 lei de la

fiecare dintre deținuți).

H.I. a trimis suma de

1.700 lei la Oficiul Poștal, de unde au fost ridicați de numitul G.G. și remiși

imediat după ridicare subcomisarului M.V.

La data de 24

noiembrie 2011, subcomisarul M.V. a primit prin intermediul lui I.L., I.C. și I.R.I.

o sumă de bani, cu scopul de a asigura unor deținuți executarea pedepsei în

condiții favorabile.

La data de 08

decembrie 2011, I.L. a ridicat suma de 400 lei de la Oficiul Poștal nr. 16,

sumă expediată de numita B.I., soția deținutului B.A.M., pe care a remis-o subcomisarului

M.V. Din actele existente la dosar a rezultat că la data de 05 decembrie 2011,

subcomisarul M.V. a aprobat mutarea numitului B.A.M. din camera 608 în camera

631, unde este încarcerat și I.N.A.

Potrivit parchetului

situația de fapt este susținută de declarațiile învinuiților și martorilor

audiați în cauză și de procesele-verbale de transcriere a convorbirilor și

comunicărilor telefonice și a celor purtate în mediu ambiental de M.V., H.I., H.A.I.,

I.L. și G.G.

Se arată în referat

că în cauză s-a procedat la audierea învinuiților și inculpatului, la audierea

martorilor K.I., K.T.J., D.E., M.C.D., M.N.N., I.A., a numiților M.S. și K.R.,

au fost transcrise convorbiri telefonice și convorbiri purtate în mediu

ambiental, s-au solicitat Administrației Naționale a Penitenciarelor

comunicarea rezultatelor perchezițiilor efectuate în camerele de detenție

aparținând Secției a VI-a a Penitenciarului Rahova, s-a solicitat Companiei

Naționale Poșta Română S.A. și unităților subordonate comunicarea situației trimiterilor

poștale efectuate în perioada iunie-decembrie 2011 având ca expeditor sau

destinatar pe H.I.

Parchetul susține că

din cercetările efectuate până în prezent rezultă că activitatea infracțională

a inculpatului M.V. este mult mai amplă, fiind necesară extinderea urmăririi

penale pentru alte acte materiale în ceea ce-l privește și față de alte

persoane pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită. Pentru finalizarea

cercetărilor este necesară primirea de la Poșta Română a tuturor mandatelor

poștale, a mandatelor online și a e-mandatelor având ca expeditor sau

destinatar pe H.I., identificarea deținuților și a persoanelor care au trimis

bani învinuitei H.I. pentru ca deținuți din cadrul Penitenciarului Rahova, secția

a VI-a, să beneficieze de un tratament favorabil, audierea acestor persoane și

a deținuților, finalizarea redării în formă scrisă a tuturor convorbirilor

telefonice relevante în cauză.

În consecință,

apreciind că în cauză subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii

arestării preventive și pentru finalizarea anchetei penale, parchetul solicită

prelungirea măsurii cu 30 zile începând cu data de 13 ianuarie 2012 până în

data de 11 februarie 2012 inclusiv.

Examinând actele și

lucrările dosarului, prima instanță a reținut că față de inculpat s-a dispus

luarea măsurii arestării preventive prin încheierea de ședință din 15 decembrie

2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 19667/2/2011,

pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 15 decembrie 2011 și până

la 12 ianuarie 2012 inclusiv, reținându-se incidența disp. art. 143 rap. la art.

148 lit. f) C. proc. pen.

S-a apreciat că în

cauză sunt indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a

săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, relevante în acest sens fiind

următoarele mijloace de probă: declarațiile învinuiților și martorilor audiați

în cauză, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor și comunicărilor

telefonice și a celor purtate în mediu ambiental de M.V., H.I., H.A.I., I.L. și

G.G., precum și declarația inculpatului M.V. care a recunoscut acuzațiile ce

i-au fost aduse.

S-a reținut că

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal impune cercetarea în continuare

a inculpatului în stare de arest, în condițiile în care subzistă și temeiul

prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Împotriva acestei

încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.V., criticând-o

astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii.

Referitor la recursul

declarat de inculpatul M.V., Înalta Curte constată că este nefondat și va fi

respins pentru cele ce urmează.

După cum în mod

întemeiat a reținut și prima instanță, actele dosarului demonstrează că în

cauză, există indicii apte a convinge un observator obiectiv că inculpatul a comis

faptele pentru care este cercetat. Acestea prezintă o gravitate deosebită, mai

ales prin raportare la calitatea deținută de inculpat și de care acesta s-a

folosit.

Se reține, de

asemenea, că activitatea ilicită despre care există indicii că a fost derulată

a implicat un număr mare de persoane, numeroase acte materiale, fiind

organizată în vederea atingerii scopurilor propuse.

Astfel, se poate

concluziona că, în această etapă procesuală, menținerea inculpatului în

detenție provizorie reprezintă singura modalitate de asigurare a unei normale

desfășurări a procesului penal, pentru ordinea publică, activitatea

infracțională presupus a fi fost desfășurată implicând o reacție proporțională

a autorității.

Se reține, totodată,

că durata privării de libertate a inculpatului nu a depășit-o pe cea

rezonabilă, având în vedere complexitatea cauzei, numărul mare de persoane

implicate și diligențele depuse de autorități în scopul derulării cu celeritate

a procedurilor judiciare.

Se constată, de

asemenea, că, față de argumentele anterior dezvoltate, cu privire la inculpatul

M.V. subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive, acestea impunând în continuare privarea de libertate a acestuia,

interesul general, de asigurare a securității sociale și a condițiilor normale

de desfășurare a procesului penal, primând față de interesul individual al

inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate, fără a aduce atingere

prezumției de nevinovăție ce operează, în continuare în ceea ce îl privește.

Având în vedere toate

aspectele sus-menționate, Înalta Curte apreciază că circumstanțele personale

favorabile inculpatului (lipsa antecedentelor penale, calificative bune

obținute la locul de muncă și caracterizările favorabile, starea de sănătate

precară a inculpatului) nu justifică punerea în libertate a acestuia, nefiind

incidente instituțiile aplicabile pentru luarea unei alte măsuri preventive

restrictive de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea

sau țara, astfel cum a solicitat recurentul inculpat.

Pentru considerentele

ce preced, constatându-se legalitatea și temeinicia încheierii atacate, în

limitele arătate, în baza disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat, cu obligarea inculpatului

la plata cheltuielilor judiciare statului, potrivit disp. art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până

la prezentarea apărătorului ales, urmând a se avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D i s p u n e

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul M.V. împotriva încheierii din 6 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 81/2/2012 (36/2012).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

125 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând

onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea

apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 ianuarie 2012.