ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de la 1 februarie 2012 Curtea de Apel București, secția I penală, a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției - Direcția Națională Anticorupție. În baza art. 149 1 alin. (9), alin. (10)-(11), art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen. a dispus arestarea preventivă a inculpaților B.M.I., E.C.M. și S.M. pe o perioadă de 29 zile, începând cu 2 februarie 2012 până la 1 martie 2012, inclusiv, și a emis mandatele de arestare preventivă. Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a reținut că prin rezoluția din 31 ianuarie 2012 s-a dispus în prezenta cauză începerea urmăririi penale față de B.M.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și față de E.C.M. și S.M., pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. și la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Pentru formularea acestor învinuiri, s-a reținut, în fapt, că B.M.I., în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, având repartizat spre instrumentare Dosarul nr. 2/P/2011 al unității de parchet anterior menționate, în care este cercetat, între alte persoane, denunțătorul D.S. pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, a pretins, în cursul lunii ianuarie 2012, cu ajutorul învinuiților E.C.M. și S.M., suma de 300.000 euro (impunând ca aceasta să fie remisă în două tranșe, de 100.000 euro și, respectiv, de 200.000 euro), iar, ulterior, i-a menționat, în mod direct, aceluiași denunțător că partea de folos care urma să îi revină reprezenta suma de 50.000 euro.

Acest folos a fost pretins pentru ca procurorul B.M.I. să dispună în dosarul mai sus arătat ridicarea măsurilor asigurătorii luate față de denunțătorul D.S., ca și pentru a dispune cu privire la același denunțător disjungerea cauzei și formarea unui dosar separat, în care, ulterior, să adopte o soluție de scoatere de sub urmărire penală. În desfășurarea activității infracționale, procurorul B.M.I. a primit, în data de 31 ianuarie 2012, de la denunțătorul D.S., cu ajutorul învinuitului E.C.M., suma de 90.000 lei și 80.000 euro (reprezentând echivalentul a aproximativ 100.000 euro), ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante, banii fiind găsiți asupra lui E.C.M. În ceea ce îi privește pe învinuiții E.C.M.

și S.M., s-a reținut că, în cursul lunii ianuarie 2012, l-au ajutat pe B.M.I., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, să pretindă de la denunțătorul D.S. suma de 300.000 euro (impunând ca aceasta să fie remisă în două tranșe, de 100.000 euro și, respectiv, de 200.000 euro). Acest folos a fost pretins pentru ca procurorul B.M.I., care avea repartizat spre instrumentare dosarul nr. 2/P/2011 al unității de parchet anterior menționate, în care este cercetat, între alte persoane, denunțătorul D.S., pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, să dispună ridicarea măsurilor asigurătorii luate față de acesta în respectiva cauză, ca și pentru a dispune cu privire la același denunțător disjungerea cauzei și formarea unui dosar separat, în care, ulterior, să adopte o soluție de scoatere de sub urmărire penală.

În desfășurarea activității infracționale, învinuitul E.C.M. l-a ajutat pe procurorul B.M.I. să primească, în data de 31 ianuarie 2012, suma de 90.000 lei și 80.000 euro (reprezentând echivalentul a aproximativ 100.000 euro) de la denunțătorul D.S., ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante, banii fiind găsiți asupra lui E.C.M. Prezentul dosar s-a constituit în baza denunțului formulat la 25 ianuarie 2012 de către D.S. Conform sesizării, denunțătorul fusese contactat, în urmă cu două zile, de numitul M.S., care i-a spus că procurorul M.B. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, care instrumentează dosarul nr. 2/P/2011 în care denunțătorul este cercetat pentru comiterea unei infracțiuni, „ar dori să cadă la pace” în schimbul unei sume de bani.

Prin același denunț, s-a mai arătat că, ulterior, în data de 24 ianuarie 2012, M.S., prin intermediul lui M.M., i-a solicitat denunțătorului o întâlnire în aceeași zi, ocazie cu care D.S. s-a întâlnit la Stația O.M.V. - Udriște cu cel prim menționat și cu un alt bărbat, care s-a recomandat doar cu numele „C.”. În acele împrejurări, numitul „C.” a pretins denunțătorului suma de 300.000 euro, susținând că banii sunt pentru procurorul M.B., în vederea facilitării soluționării favorabile a dosarului în care denunțătorul este cercetat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov. Printr-o declarație ulterioară, denunțătorul D.S. a susținut aspectele de fapt consemnate în cuprinsul denunțului și a precizat că, la 23 ianuarie 2012, M.S., în prezența lui M.M., i-a spus că procurorul M.B.

„ar dori să cadă la pace”, însă această „pace costă 100.000 de euro”. Conform aceleiași depoziții, în ziua de 24 ianuarie 2012, denunțătorul s-a întâlnit din nou cu M.S., care era însoțit de numitul „C.”, iar acesta din urmă a pretins suma de 300.000 de euro pentru a fi dată, mai departe, procurorului menționat mai sus, în schimbul adoptării unei soluții favorabile. Întrucât denunțătorul a afirmat, cu acea ocazie, că suma pretinsă este prea mare, numitul „C.” i-a dat termen de gândire până în seara de 25 ianuarie 2012. Ca atare, până la respectivul termen, denunțătorul trebuia să-l contacteze telefonic pe M.S. și să se întâlnească cu acesta pentru a-i da un răspuns privitor la folosul care i se pretinsese.

Ca urmare a verificărilor efectuate în baza de date a evidenței persoanelor și, respectiv, a valorificării informațiilor postate pe site-ul C.S.M., s-a constatat că persoana cu privire la care denunțătorul s-a referit ca fiind M.S. are identitatea S.M., iar magistratul în cauză este B.M.I. În temeiul autorizației provizorii nr. 2 din 25 ianuarie 2012, emise în prezenta cauză, a fost înregistrată audio-video convorbirea purtată în mediul ambiental între D.S., S.M. și numitul „C.”, în data de 25 ianuarie 2012, întâlnirea dintre aceștia având loc la restaurantul „G.C.”, din București, B-dul Burebista Inițial, discuția ambientală s-a purtat între denunțătorul D.S. și învinuitul S.M. În acele circumstanțe, acesta din urmă s-a preocupat să prezinte denunțătorului ca fiind sigură implicarea și acordul procurorului B.M.I.

de a facilita soluționarea favorabilă a respectivului dosar, argumentând că legătura cu acest magistrat este mediată de o persoană care se află în relații foarte apropiate cu procurorul anterior menționat. Din aceeași conversație, a mai reieșit că, într-o discuție anterioară, denunțătorului i se transmisese de către S.M. și persoana care asigura legătura cu procurorul B.M.I., faptul că acesta a pretins suma de 300.000 euro, precum și că a impus ca folosul să-i fie remis în două tranșe, de 100.000 euro și, respectiv, 200.000 euro. Privitor la această sumă de bani, S.M. a susținut față de denunțător că va ajunge, în întregime, în posesia procurorului B.M.I. Pe parcursul conversației ambientale la care ne referim, S.M.

a contactat-o telefonic pe persoana cu numele „C.”, despre care afirmase că mediază legătura cu procurorul B.M.I. și i-a cerut să vină în locul în care se afla împreună cu denunțătorul. Pe fondul discuției care a urmat între denunțătorul D.S., S.M. și numitul „C.”, acesta din urmă a reiterat că procurorul B.M.I. a pretins, prin intermediul său, suma de 300.000 euro, care trebuia remisă în două tranșe având cuantumul precizat mai sus. De asemenea, numitul „C.” i-a pus în vedere denunțătorului că prima tranșă trebuia dată imediat, iar, cea de-a doua tranșă, până în data de 10 februarie 2012. În același context, numitul „C.” a susținut față de denunțătorul D.S.

că se află în relații foarte apropiate și de o perioadă lungă de timp cu procurorul B.M.I., împrejurare care ar fi fost de natură să îi asigure certitudinea că acest magistrat se va ține de cuvânt și îi va facilita denunțătorului, în schimbul remiterii folosului pretins, soluționarea favorabilă a dosarului în care era cercetat. În acel context, denunțătorul D.S. le-a spus celor doi interlocutori că va încerca să facă rost, până în ziua următoare, de suma de 100.000 euro, care reprezenta prima tranșă pe care trebuia să o dea. În cauză a fost interceptată și înregistrată și o convorbire telefonică purtată, în ziua de 25 ianuarie 2012, la ora 20:40, între S.M. și numitul „C.”, discuția având loc pe fondul solicitării adresate acestuia de a veni la restaurantul în care cel prim menționat se afla, în acel moment, împreună cu denunțătorul D.S.

În urma verificărilor efectuate ulterior, s-a stabilit că postul telefonic de la care numitul „C.” a purtat convorbirea telefonică anterior menționată aparține titularului E.M.L. însă este utilizat, în fapt, de către soțul acesteia, E.C.M. De altfel, acesta a fost recunoscut după fotografie de către denunțătorul D.S. ca fiind persoana la care s-a referit în declarațiile sale ca fiind numitul „C.”. În data de 26 ianuarie 2012, a formulat denunț în prezenta cauză și M.M., care a sesizat că, în dimineața zilei anterior menționate, a aflat de la D.S. că acestuia i s-a promis de către S.M. și un alt bărbat, pe nume „C.”, că procurorul M.B. va soluționa favorabil cauza în care este cercetat în schimbul sumei de 300.000 de euro, urmând ca o primă tranșă de 100.000 de euro să fie remisă în acea zi.

Totodată, M.M. a arătat că se convenise de către S.M., „C.” și D.S. ca banii ce reprezentau prima tranșă să fie lăsați în posesia sa până la finalizarea discuțiilor pe care ultimii doi trebuiau să le poarte cu procurorul. Față de situația de fapt expusă mai sus, s-a apreciat că în cauză există indicii temeinice cu privire la comiterea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, de către S.M. și E.C.M., motiv pentru care, în scopul aflării adevărului în cauză și documentării dosarului cu mijloace de probă, care nu pot fi obținute în alt mod, s-a solicitat Tribunalului București confirmarea ordonanței de interceptare și înregistrare cu titlu provizoriu și autorizarea pe mai departe pentru interceptarea și înregistrarea unor convorbiri telefonice și purtate în mediul ambiental.

Prin procesul verbal întocmit la 30 ianuarie 2012, Direcția Națională Anticorupție s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către procurorul B.M.I. a infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, precum și în legătură cu complicitatea la aceeași infracțiune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. și la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a făptuitorilor E.C.M. și S.M. Prin încheierea de ședință nr. 13 din 30 ianuarie 2012 și autorizația nr. 12 din aceeași dată, Curtea de Apel București a autorizat în prezenta cauză, pe o durată de 30 zile, de la 30 ianuarie 2012, până la 28 februarie 2012, interceptarea și înregistrarea audio-video, după cum urmează: a convorbirilor purtate în mediul ambiental de denunțătorii D.S., M.M.

cu făptuitorii S.M., E.C.M. și B.M.I.

sau cu alte persoane, în legătură cu fapta ce face obiectul prezentei cauze; a convorbirilor și comunicărilor telefonice purtate de denunțătorul M.M., de la posturile telefonice utilizate de aceasta, cu nr. x și y; a convorbirilor și comunicărilor telefonice purtate de denunțătorul D.S., de la posturile telefonice utilizate de aceasta, cu nr. x și nr. y; a convorbirilor și comunicărilor telefonice purtate de făptuitorul E.C.M., de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr. x, precum și de la aparatul telefonic având codul IMEI 355358041995040; a convorbirilor și comunicărilor telefonice purtate de făptuitorul S.M., de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr. x, precum și de la aparatul telefonic având codul IMEI 355763023974120; a convorbirilor și comunicărilor telefonice purtate de făptuitorul B.M.I., de la posturile telefonice utilizate de acesta, cu nr. x și nr. y, precum și de la aparatele telefonice având codurile IMEI 012431005683690 și 357461041832290; înregistrarea de imagini privind întâlnirile care vor avea loc între D.S., M.M., S.M., E.C.M.

și B.M.I. sau între aceștia și alte persoane, în legătură cu desfășurarea activității infracționale cercetate în prezenta cauză; autorizarea localizării și urmăririi prin G.P.S. ori prin alte mijloace electronice de supravegherea a făptuitorilor S.M., E.C.M. și B.M.I., în legătură cu desfășurarea activității infracționale cercetate în prezenta cauză. În data de 30 ianuarie 2012, potrivit celor stabilite la întâlnirea anterioară, denunțătorul D.S. s-a deplasat la locuința învinuitului E.C.M., ocazie cu care acesta i-a dat din nou asigurări privind realizarea planului infracțional pe care îl prezentase anterior, stabilind și ca, în ziua următoare, E.C.M. să îl însoțească pe D.S. la Buftea, unde acesta din urmă era așteptat de procurorul B.M.I., între orele 10:00 și 12:00, urmând ca după întâlnirea cu acest magistrat, denunțătorul să-i remită învinuitului E.C.M.

prima tranșă de 100.000 euro din folosul pretins. Convorbirea purtată în mediul ambiental a fost înregistrată audio-video, conform art. 91 1 și următoarele din C. proc. pen. Denunțătorul D.S. s-a prezentat la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov și i-a spus jandarmului care era de serviciu la punctul de acces că este așteptat de către procurorul B.M.I. Cu toate că nu fusese citat în vreun fel și nici măcar nu luase anterior legătura în vreun mod cu procurorul B.M.I., acesta l-a primit în biroul său pe denunțătorul D.S. și l-a audiat, aceste împrejurări derulându-se întocmai așa cum afirmase și învinuitul E.C.M. De altfel, așa cum rezultă din înregistrarea respectivei convorbiri purtate în mediul ambiental, procurorul B.M.I.

i-a confirmat denunțătorului D.S. că toate acțiunile complicilor săi, E.C.M. și S.M. au fost exercitate cu știința sa și în numele său, inclusiv pretinderea unui folos, cu titlu de mită. Astfel, procurorul B.M.I. i-a precizat denunțătorului D.S. că, în data de 15 februarie 2012, va dispune în dosarul în care este cercetat denunțătorul, disjungerea cercetărilor față de el și față de Ș.E., iar, cu privire la măsurile asigurătorii luate, a menționat că D.S. trebuia să formuleze o cerere despre care a menționat că o va admite și va dispune ridicarea acelor măsuri, iar, ulterior, în dosarul format prin disjungerea cauzei, va adopta soluția de scoatere de sub urmărire penală a denunțătorului D.S. și a susnumitei.

Relevante sub aspectul disponibilității exprimată față de denunțătorul D.S. de către învinuitul B.M.I., în ceea ce privește soluționarea favorabilă a Dosarului nr. 2/P/2011, sunt și următoarele afirmații ale învinuitului: „deci, eu pe cincisprezece fac rechizitoriu. În momentul în care am făcut rechizitoriu’, prin rechizitoriu se dispune disjungerea… Pe data de șaisprezece, din punctul meu de vedere, pentru că pot să ți-l mai țin o zi, două, până când se face disjungerea și cu toate actele, o să faci tu și cu doamna E.… faceți plângere împotriva ă… sechestrelor… sechestrului… eu vă comunic că ă… sechestru’ este ridicat, după care ă… mai stăm o săptămână, două, trei, vedem cum, și vă dau soluția de…

de scoatere…” Procurorul B.M.I. a făcut demersuri să-i restituie chiar în ziua următoare o parte din bunurile care i-au fost ridicate în acea cauză cu ocazia percheziției domiciliare și, în acest scop, l-a contactat telefonic pe unul dintre polițiștii de la I.G.P.R. care lucrează în dosar și i-a solicitat să asigure, de îndată, restituirea bunurilor. Imediat ce s-a despărțit de procurorul B.M.I. și a părăsit sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, denunțătorul D.S. s-a întâlnit cu învinuitul E.C.M., care l-a așteptat mai bine de șase ore într-un restaurant situat la doar câteva sute de metri de parchet, convorbirile dintre aceștia, fiind înregistrate, conform art. 91 1 C. proc. pen.

cu aceea ocazie, denunțătorul D.S. i-a relatat învinuitului E.C.M. discuția pe care o purtase cu numai câteva minute mai devreme cu procurorul B.M.I., precum și că acesta îi dezvăluise că stabilise anterior cu E.C.M. ca mita să reprezinte doar 50.000 euro și nu 300.000 euro cum știuse acesta din urmă. Cu toate acestea, E.C.M. a susținut că B.M.I. „nu știe ce vorbește”, întrucât împreună cu acest a fost stabilită suma de 300.000 euro care să-i fie pretinsă denunțătorului D.S., în condițiile în care „…trebuie să mănânce fiecare câte puțin…”, această mențiune fiind referitoare la cel prim menționat și la învinuitul S.M., dar și la alte persoane, între care și șeful procurorului B.M.I. Ulterior, denunțătorul D.S.

l-a condus cu autoturismul său pe învinuitul E.C.M. în București, în zona Floreasca, unde denunțătorul i-a înmânat acestuia din urmă suma de 80.000 euro și 90.000 lei (care reprezentau prima tranșă din folosul pretins). După ce E.C.M. a coborât din autoturism s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante. În urma acestei activități judiciare asupra învinuitului E.C.M. a fost găsită, între alte bunuri suma de bani anterior menționată, compuse din bancnotele marcate criminalistic și având seriile evidențiate în cuprinsul procesului-verbal întocmit la 27 ianuarie 2012. Reține de asemenea instanța de fond că cererea formulată de Ministerul Public este întemeiată, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C. proc.

pen. și art. 148 lit. f) C. proc. pen. iar măsura arestării se impune în vederea bunei desfășurări a urmăririi penale. Apreciază Curtea de Apel București că în lumina reglementărilor interne în materia măsurilor preventive cât și a celor cuprinse în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, judecătorul investit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă nu trebuie să analizeze realitatea conflictului de drept penal, respectiv a faptei și vinovăția făptuitorului, ci doar existența unor date care să justifice presupunerea rezonabilă că persoana față de care se solicită luarea măsurii arestării preventive a comis o faptă de natură penală. Or, din acest punct de vedere apreciază instanța de fond că există suficiente indicii ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile reținute în sarcina lor.

De asemenea se reține că și dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite în cauză atât cu privire la pedeapsă cât și cu privire la pericolul care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților. Apreciază Curtea de Apel București că circumstanțele personale favorabile ale inculpaților nu au la acest moment procesual o relevanță deosebită dat fiind faptul că elementele cu caracter obiectiv ale cauzei și mai ales gravitatea și rezonanța negativă a faptelor de corupție de care sunt suspectați inculpații, sunt cele care justifică preponderența acordată interesului general al desfășurării în bune condiții a urmăririi penale, în detrimentul dreptului său la libertate individuală.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recurs inculpații B.M.I., E.C.M. și S.M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte: Inculpatul B.M.I. arată că din probele administrate în cauză până în acest moment procesual nu rezultă că ar fi comis vreo faptă penală, nu există indicii în acest sens cu excepția convorbirilor telefonice. Susține de asemenea apărătorul inculpatului B.M.I. că încheierea instanței de fond nu este suficient motivată, fiind doar o copie fidelă a referatului cu propunere de arestare preventivă întocmită de Direcția Națională Anticorupție și nu cuprinde elemente concrete din care să rezulte că inculpatul ar fi participat la comiterea unei fapte penale.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii și respingerea propunerii de arestare preventivă iar în subsidiar luarea unei măsuri restrictive de libertate prev. de art. 145 sau 145 1 C. proc. pen. Și recurenții inculpați E.C.M. și S.M. critică încheierea recurată pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că nu există indicii temeinice cu privire la comiterea vreunei fapte penale, precum și faptul că dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt îndeplinite doar formal fără a fi arătate probele în baza cărora se apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Ca atare inculpații solicită respingerea propunerii de arestare preventivă și în subsidiar luarea unei măsuri restrictive de libertate.

Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate cât și sub toate celelalte aspecte conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte apreciază că recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează. Reține Înalta Curte că soluția dispusă de instanța de fond este legală și temeinică, în mod corect apreciind că în cauză se impune luarea față de inculpați a măsurii arestării preventive fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de dispozițiile legale în materia măsurilor preventive. Astfel din probele administrate până în acest moment procesual rezultă că în fapt inculpatul B. M.I., în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, având repartizat spre instrumentare Dosarul nr. 2/P/2011 al unității de parchet anterior menționate, în care este cercetat, între alte persoane, denunțătorul D.S.

pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, a pretins, în cursul lunii ianuarie 2012, cu ajutorul învinuiților E.C.M. și S.M., suma de 300.000 euro (impunând ca aceasta să fie remisă în două tranșe, de 100.000 euro și, respectiv, de 200.000 euro), iar, ulterior, i-a menționat, în mod direct, aceluiași denunțător că partea de folos care urma să îi revină reprezenta suma de 50.000 euro. Acest folos a fost pretins pentru ca procurorul B.M.I. să dispună în dosarul mai sus arătat ridicarea măsurilor asigurătorii luate față de denunțătorul D.S., ca și pentru a dispune cu privire la același denunțător disjungerea cauzei și formarea unui dosar separat, în care, ulterior, să adopte o soluție de scoatere de sub urmărire penală.

In desf ășurarea activității infracționale, procurorul B.M.I. a primit, în data de 31 ianuarie 2012, de la denunțătorul D.S., cu ajutorul învinuitului E.C.M., suma de 90.000 lei și 80.000 euro (reprezentând echivalentul a aproximativ 100.000 euro), ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante, banii fiind găsiți asupra lui E.C.M. În ceea ce îi privește pe învinuiții E.C.M. și S.M., s-a reținut că, în cursul lunii ianuarie 2012, l-au ajutat pe B.M.I., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, să pretindă de la denunțătorul D.S. suma de 300.000 euro (impunând ca aceasta să fie remisă în două tranșe, de 100.000 euro și, respectiv, de 200.000 euro). Acest folos a fost pretins pentru ca procurorul B.M.I.

, care avea repartizat spre instrumentare dosarul nr. 2/P/2011 al unității de parchet anterior menționate, în care este cercetat, între alte persoane, denunțătorul D.S., pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, să dispună ridicarea măsurilor asigurătorii luate față de acesta în respectiva cauză, ca și pentru a dispune cu privire la același denunțător disjungerea cauzei și formarea unui dosar separat, în care, ulterior, să adopte o soluție de scoatere de sub urmărire penală. În desf ășurarea activității infracționale, învinuitul E.C.M. l-a ajutat pe procurorul B.M.I. să primească, în data de 31 ianuarie 2012, suma de 90.000 lei și 80.000 euro (reprezentând echivalentul a aproximativ 100.000 euro) de la denunțătorul D.S., ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante, banii fiind găsiți asupra lui E.C.M.

În raport de activitatea infracțională reținută în sarcina fiecărui inculpat apreciază Înalta Curte că, în cauză există indicii temeinice conform art. 68 1 C. pen. care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au comis fapte penale, relevante în acest sens fiind denunțurile și declarațiile martorilor denunțători D.S. și M.M., procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile inculpatului S.M. Examinând îndeplinirea, în concret a condițiilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen. pentru luarea măsurii arestării preventive se constată că în mod întemeiat și riguros argumentat prima instanță a concluzionat în sens afirmativ.

După cum reiese din examinarea actelor dosarului, în cauză există probe și indicii temeinice ce justifică bănuiala plauzibilă și rezonabilă, aptă a convinge un observator obiectiv că inculpații au comis o infracțiune pentru care sunt cercetați și pentru care s-a solicitat arestarea. Cu privire la îndeplinirea primei cerințe a art. 148 lit. f) C. proc. pen., temeiul juridic în baza căruia procurorul a solicitat arestarea preventivă a inculpaților, în mod corect a apreciat instanța de fond că este îndeplinită, sub aspectul condiției bănuielii legitime a săvârșirii infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. Cu privire la cea de-a doua condiție prev. de disp.

art. 148 lit. f) C. proc. pen. pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpaților și anume existența probelor că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, de asemenea în mod corect s-a apreciat îndeplinirea ei. Legea procesual penală nu definește noțiunea de pericol concret pentru ordinea publică însă este cert că aceasta trebuie analizată prin prisma naturii infracțiunilor săvârșite, gravitatea acestora dedusă din obiectul juridic căruia îi aduc atingere, calitatea persoanei, modalitatea în care aceasta a săvârșit pretinsele fapte și nu în ultimul rând consecințele asupra ordinii de drept. Astfel, în sarcina inculpatului B.M.I. se reține săvârșirea unei infracțiuni de corupție, respectiv luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, faptă deosebit de gravă având în vedere calitatea acestuia de procuror, chemat să apere ordinea de drept și nu să comită infracțiuni de natură a afecta încrederea opiniei publice în actul de justiție. Și în sarcina inculpaților E.C.M. și S.M. se reține comiterea unor infracțiuni de corupție, respectiv complicitate la infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 78/2000, fapte grave având în vedere natura infracțiunilor cât și modalitatea de comitere a acestora ei fiind cei care au „tratat” cu denunțătorul sumele ce urmau a fi remise procurorului anchetator, respectiv inculpatului B.M.I..

Ca atare, faptele comise, natura acestora, modalitatea de comitere ca și calitatea inculpatului B.M.I. în care a comis aceste fapte, respectiv de procuror, impun o reacție mai fermă a autorităților, astfel încât măsura preventivă dispusă de instanța fondului corespunde exigențelor prev. de art. 136 alin. (8) C. proc. pen. și este aptă să contribuie la buna desfășurare a procesului penal. Luarea acestei măsuri preventive față de inculpați se impune cu necesitate pentru a asigura aflarea adevărului întrucât inculpații B.M.I. și E.C.M. nu recunosc comiterea faptelor, nu au dat declarații până în acest moment procesual prevalându-se de disp. art. 70 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la dreptul de a nu da nici o declarație, astfel încât există riscul ca lăsați în libertate aceștia să încerce să denatureze adevărul.

Susținerile apărării în sensul că la dosar nu există indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, nu sunt întemeiate cât timp la dosar există aceste indicii temeinice, pe care Înalta Curte le consideră suficiente pentru a putea fi luată față de inculpați măsura arestării preventive. Astfel, discuțiile purtate în mediul ambiental între inculpații B.M.I. și D.S. sunt relevante în acest sens și denotă înțelegerea dintre inculpați cu privire la sumele de bani pe care denunțătorul trebuia să le remită cu titlu de mită iar inculpatul B.M.I. îi explică acestuia pașii pe care urma să-i parcurgă pentru ca denunțătorul să nu fie tras la răspundere penală.

Redăm în continuare un fragment din discuțiile purtate în mediul ambiental în intervalul orelor 18:08:04 - 18:09:56 de către numitul D.S. cu numitul B.M.I.: B.M.I.: Deci, eu pe cincisprezece fac rechizitoriu'. În momentul în care am făcut rechizitoriu', prin rechizitoriu se dispune disjungerea.. Pe data de șaisprezece, din punctul meu de vedere, pentru că pot să ți-I mai țin o zi, două, până când se face disjungerea și cu toate actele, o să faci și tu și doamna ELENA.. faceți plângere împotriva ă.. sechestrelor.. D.S.: Da. B.M.I.: Sechestrului. D.S.: Da. B.M.I. : Eu vă comunic că ă..sechestru' este ridicat, după care ă… mai stăm o săptămână, două, trei, vedem cum și vă dau soluția de.. de scoatere.

D.S.: îhm, îhm! B.M.I. : în dosar.. Da' să plece.. să plece dosaru' de la …. Să nu se poată.. folosi.. D.S. (vorbește în același timp cu BĂLĂȘESCU MAXIMILIAN): Să plece dosaru’… Să plece acela… B.M.I.: Dam să plece doiu’… D.S.: Doiu’! B.M.I.: Să nu se poată folosi în …. În instanță ă…. chestia „domn’e, uite!” Că aș putea să-ți dau rechi… prin rechizitoriu să-ți dau scoaterea…. Că ți-am dat scoaterea și ție și lu’ ELENA prin rechizitoriu, ți-am zis, pică prost pe C. D.S.: Îhm, îhm! B.M.I.: Asta este toată… toată șmecheria: „Domn’e, de ce …. S-a putut?” D.S.: Ăia… ăilalți au…ă…ăilalți au implicații mai serioase, ca celelalte… celelalte ciori!? B.M.I.: Da, pentru că sunt niște chestii, care în mod normal n-ar fi avut nici o legătură, dacă ăștia nu erau în legătură.

Imediat, cum pleacă de… de la birou’, v… de la birou’ executorului judecătoresc, după ceartă te sună pe tine, după care o sună pe V. D.S.: Când? Când a plecat el…? B.M.I. : I.C., după ce pleacă de la G., după ce are loc cearta de la G. D.S.: A! M-a sunat pe mine, pentru că eu l-am sf… am crezut că e la… de la birou’, c-atunci nu știam… - pasaj de dialog ambiental purtat în intervalul orar 18:17:11 – 18:17:48 de către numitul D.S. cu numitul B.M.I.; D.S.: OK! Deci, alea… și mă fac și ele acum! Sau…? B.M.I.: Pentru acesta…? Când vrei! Mi-e indiferent! D.S.: Păi, am mai … am mai făcut cerere! Mai este o cerere! Am o cerere aicea, depusă pentru alea, de restituire? B.M.I.: Ă. Nu! Ai o cerere de restituire doar pentru un moment!

D.S.: Nu! Pentru obiectele care nu fac obiectul cauzei! - pasaj de dialog ambiental purtat în intervalul orar 18:30:46-18:38:01 de către numitul D.S. cu numitul B.M.I.; D.S.: Ă… Aș mai fi vrut să fac o . vorbă cu tine, să mai discut ceva. Dar… B.M.I.: (își drege glasul): Știu! Știu! Da… D.S. : Păi… (neinteligibil)… Păi, hai să… Tu pleci acum? B.M.I.: Nu! Mai stau, că de abia mă apuc să dau telefoane, la avocate, că nu vezi? Trebuie să vină joi. D.S.: Mergi la o țigară afară sau…? B.M.I.: Da… La WC-u’, acolo, la, că tot e… D.S.: E d-astea pe aici. (Din mediul ambiental se percep sunete specifice deplasării, iar cei doi interlocutori își continuă discuția în WC-ul instituției). B.M.I.: Hai, să-ți arăt unde-i toaleta.

D.S.: Hai! Aici am cheia, cheia… (neinteligibil)… Aicea … (neinteligibil)… B.M.I.: Nu! …(neinteligibil)…. D.S.: Deci, ă… Eu sunt o persoană de onoare … (neinteligibil)… și? B.M.I.: Nu! Stânga! D.S.: (tușește) Eu sunt o persoană de cuvânt! B.M.I.: Așa! D.S.: Și s-au făcut niște discuții, niște vorbe… cu niște cărți! A… Au fost mai multe discuții, mai multe etape. O dată a zis „Un volum! Că trebuie dus la citit, după care… Și vreau să. Nu vreau să… B.M.I.: Să se lămurească! D.S.: Nu vreau ca vreodată, să existe discuția, că trebuie să aduc o bibliotecă, (râde). B.M.I.: Am înțeles! D.S.: Înțelegi? Și… Ce să zic? Și… B.M.I.: Păi, ce ai vorbit cu fratili meu? Sau cu fratele? D.S.: Cu fratele… Deci, ă…. Deci, a rămas pe trei volume!

B.M.I.: Dacă asta ai discutat cu el. Nu știu! D.S.: OK! Deci, ă… Deci, nu… nu-mi--- nu-i mai mult? Adică…. B.M.I.: Dacă asta ai discutat cu el… D.S.: OK! B.M.I.: Nu știu! D.S.: Adică să nu… B.M.I.: … (neinteligibil)… D.S.: Să… Că ne mai întâlnim și să nu existe vreodată discuții, … Știi cum au zis? Ai zis că nu o să bem niciodată șprițu’ acela, da’ poate o să-l bem. Înțelegi? B.M.I.: (își drege glasul) Eu înțelesesem altceva, da’… dacă asta e… discuția… D.S.: Deci, trei volume din șase cifre! (Timp de 10 secunde, dialogul este întrerupt, fiind reluat de către B.M.I.) B.M.I.: Nu! D.S.: Deci, ă… Eu… Mai trebuie cărți? (râde) B.M.I.: Nu! Nu șase frate! D.S.: Păi, trei… B.M.I.: Da! D.S.: Plus cinci…

B.M.I.: Nț! Îm-îm! D.S.: E mai sus? B.M.I.: Deci, tu zici așa: trei și cinci de zero! D.S.: Mda! B.M.I.: Asta înseamnă treizeci! D.S.: Nu! Trei și cinci de zero înseamnă trei sute! B.M.I.: Păi, da! D.S.: Da! B.M.I.: Nu! Este un singur cinci și patru de zero! D.S.: Un singur cinci și patru de zero!? B.M.I.: Ia… (neintelegibil)… D.S.: Păi, și bun, și… B.M.I.: Unde-i păcăleala? D.S.: Tu ai încredere în ă…? E frățior de-al nostru. B.M.I.: Știu, el așa a venit la mine! D.S. : (râde) B.M.I.: Deci… D.S.: Că primu’ volum… Deci, primu’ volum e gata! E dat la legat. B.M.I.: Așa! D.S.: Înțelegi? E pregătit din timp! B.M.I.: Și atât! D.S.: Păi, da, da’ă… a zis că mai urmează până la definitivare două volume!

B.M.I.: Nu, frate! Stai liniștit! Nu e! Păi, Nu vrei să ți-l ….? Ce dracu? A înnebunit la cap? Ce vorbim noi? Au fost ăștia… cinci… D.S.: … (neinteligibil)… s-arunce…. B.M.I.: Și restu’, treaba lor! D.S.: Da, treaba lor, da’… Da, că nici eu nu vreau să fiu păcălit… Adică să am ă… B.M.I.: Nu, frate, deci, așa a fost discuția! D.S.: Mda! Da! B.M.I.: Deci, discuția așa a fost. Deci, ce fac ei peste… Îi …un cuvânt obscen) în gură! Ca să știi cum stau lucrurile! D.S.: Corect! Corect! Corect! Corect! Corect! Corect! Corect! B.M.I.: Nu șase, nu șapte, nu o sută! Aceste înregistrări se coroborează și cu declarațiile și denunțurile martorului denunțător, cât și cu declarațiile inculpatului S.M. fapte pentru care apreciază Înalta Curte că sunt îndeplinite toate cerințele prev. de art. 143 C. proc.

pen. cât și cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. De asemenea susținerile apărării în sensul că încheierea instanței fondului este nemotivată și se bazează doar pe referatul Parchetului nu sunt întemeiate. Încheierea atacată cuprinde motivele pe care se sprijină iar considerentele consemnate referitor la incidența cazului prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt juste și complete. Prima instanță a concluzionat motivat în baza probelor dosarului că acestea oferă indicii ce conduc la presupunerea plauzibilă a comiterii faptelor pentru care s-a solicitat arestarea. Totodată, împrejurarea că judecătorul și-a însușit argumentele prezentate în referatul cu propunerea de arestare, nu constituie de plano o deficiență a hotărârii, din care rezultă cu certitudine analiza proprie realizată de instanță a actelor dosarului.

Este adevărat că jurisprudența CEDO (cauza Calmanovici c. României) prevede că pericolul pentru ordinea publică trebuie demonstrat prin fapte și date concrete nu doar invocat în mod abstract, însă apreciază Înalta Curte că în cauza dedusă judecății această condiție este îndeplinită și justifică luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, fiind în interesul urmăririi penale și în același timp determinată de condițiile specifice ale cauzei, fiind în deplin acord atât cu dreptul intern cât și cu dispozițiile din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Circumstanțele personale pozitive de care beneficiază inculpații, cu excepția inculpatului S.M. care este recidivist, nu pot fi determinante în acest moment procesual și nu pot atrage aplicarea unei măsuri alternative neprivative de libertate din cele reglementate de art. 136 C. proc.

pen. Față de toate considerentele arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpații B.M.I., E.C.M. și S.M. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.M.I., E.C.M. și S.M. împotriva încheierii din 1 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 912/2/2012 (361/2012). Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2012.