ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor
de față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de la
1 februarie 2012 Curtea de Apel București, secția I penală, a admis propunerea formulată
de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției - Direcția
Națională Anticorupție.
În baza art. 149
1
alin. (9), alin. (10)-(11), art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen. a dispus
arestarea preventivă a inculpaților B.M.I., E.C.M. și S.M. pe o perioadă de 29
zile, începând cu 2 februarie 2012 până la 1 martie 2012, inclusiv, și a emis
mandatele de arestare preventivă.
Pentru a dispune
astfel, Curtea de Apel București a reținut că prin rezoluția din 31 ianuarie 2012
s-a dispus în prezenta cauză începerea urmăririi penale față de B.M.I., sub
aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1)
C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și față de E.C.M. și S.M.,
pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 26 C. pen.
rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. și la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Pentru formularea
acestor învinuiri, s-a reținut, în fapt, că B.M.I., în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, având repartizat spre instrumentare Dosarul nr. 2/P/2011
al unității de parchet anterior menționate, în care este cercetat, între alte
persoane, denunțătorul D.S. pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune
cu consecințe deosebit de grave, a pretins, în cursul lunii ianuarie 2012, cu
ajutorul învinuiților E.C.M. și S.M., suma de 300.000 euro (impunând ca aceasta
să fie remisă în două tranșe, de 100.000 euro și, respectiv, de 200.000 euro),
iar, ulterior, i-a menționat, în mod direct, aceluiași denunțător că partea de
folos care urma să îi revină reprezenta suma de 50.000 euro.
Acest folos a fost
pretins pentru ca procurorul B.M.I. să dispună în dosarul mai sus arătat ridicarea
măsurilor asigurătorii luate față de denunțătorul D.S., ca și pentru a dispune
cu privire la același denunțător disjungerea cauzei și formarea unui dosar
separat, în care, ulterior, să adopte o soluție de scoatere de sub urmărire
penală.
În desfășurarea
activității infracționale, procurorul B.M.I. a primit, în data de 31 ianuarie 2012,
de la denunțătorul D.S., cu ajutorul învinuitului E.C.M., suma de 90.000 lei și
80.000 euro (reprezentând echivalentul a aproximativ 100.000 euro), ocazie cu
care s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante, banii fiind
găsiți asupra lui E.C.M.
În ceea ce îi
privește pe învinuiții E.C.M. și S.M., s-a reținut că, în cursul lunii ianuarie
2012, l-au ajutat pe B.M.I., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, să pretindă de la denunțătorul D.S. suma de 300.000 euro (impunând ca aceasta
să fie remisă în două tranșe, de 100.000 euro și, respectiv, de 200.000 euro).
Acest folos a fost
pretins pentru ca procurorul B.M.I., care avea repartizat spre instrumentare
dosarul nr. 2/P/2011 al unității de parchet anterior menționate, în care este
cercetat, între alte persoane, denunțătorul D.S., pentru complicitate la
infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, să dispună
ridicarea măsurilor asigurătorii luate față de acesta în respectiva cauză, ca
și pentru a dispune cu privire la același denunțător disjungerea cauzei și
formarea unui dosar separat, în care, ulterior, să adopte o soluție de scoatere
de sub urmărire penală.
În desfășurarea
activității infracționale, învinuitul E.C.M. l-a ajutat pe procurorul B.M.I. să
primească, în data de 31 ianuarie 2012, suma de 90.000 lei și 80.000 euro
(reprezentând echivalentul a aproximativ 100.000 euro) de la denunțătorul D.S.,
ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante, banii
fiind găsiți asupra lui E.C.M.
Prezentul dosar s-a
constituit în baza denunțului formulat la 25 ianuarie 2012 de către D.S.
Conform sesizării,
denunțătorul fusese contactat, în urmă cu două zile, de numitul M.S., care i-a
spus că procurorul M.B. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, care
instrumentează dosarul nr. 2/P/2011 în care denunțătorul este cercetat pentru
comiterea unei infracțiuni, „ar dori să cadă la pace” în schimbul unei sume de
bani.
Prin același denunț,
s-a mai arătat că, ulterior, în data de 24 ianuarie 2012, M.S., prin
intermediul lui M.M., i-a solicitat denunțătorului o întâlnire în aceeași zi,
ocazie cu care D.S. s-a întâlnit la Stația O.M.V. - Udriște cu cel prim
menționat și cu un alt bărbat, care s-a recomandat doar cu numele „C.”. În
acele împrejurări, numitul „C.” a pretins denunțătorului suma de 300.000 euro,
susținând că banii sunt pentru procurorul M.B., în vederea facilitării
soluționării favorabile a dosarului în care denunțătorul este cercetat de către
Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov.
Printr-o declarație
ulterioară, denunțătorul D.S. a susținut aspectele de fapt consemnate în
cuprinsul denunțului și a precizat că, la 23 ianuarie 2012, M.S., în prezența
lui M.M., i-a spus că procurorul M.B. „ar dori să cadă la pace”, însă această
„pace costă 100.000 de euro”. Conform aceleiași depoziții, în ziua de 24
ianuarie 2012, denunțătorul s-a întâlnit din nou cu M.S., care era însoțit de
numitul „C.”, iar acesta din urmă a pretins suma de 300.000 de euro pentru a fi
dată, mai departe, procurorului menționat mai sus, în schimbul adoptării unei
soluții favorabile. Întrucât denunțătorul a afirmat, cu acea ocazie, că suma
pretinsă este prea mare, numitul „C.” i-a dat termen de gândire până în seara
de 25 ianuarie 2012.
Ca atare, până la respectivul
termen, denunțătorul trebuia să-l contacteze telefonic pe M.S. și să se
întâlnească cu acesta pentru a-i da un răspuns privitor la folosul care i se
pretinsese.
Ca urmare a
verificărilor efectuate în baza de date a evidenței persoanelor și, respectiv,
a valorificării informațiilor postate pe site-ul C.S.M., s-a constatat că
persoana cu privire la care denunțătorul s-a referit ca fiind M.S. are
identitatea S.M., iar magistratul în cauză este B.M.I.
În temeiul
autorizației provizorii nr. 2 din 25 ianuarie 2012, emise în prezenta cauză, a
fost înregistrată audio-video convorbirea purtată în mediul ambiental între D.S.,
S.M. și numitul „C.”, în data de 25 ianuarie 2012, întâlnirea dintre aceștia
având loc la restaurantul „G.C.”, din București, B-dul Burebista Inițial,
discuția ambientală s-a purtat între denunțătorul D.S. și învinuitul S.M. În
acele circumstanțe, acesta din urmă s-a preocupat să prezinte denunțătorului ca
fiind sigură implicarea și acordul procurorului B.M.I. de a facilita
soluționarea favorabilă a respectivului dosar, argumentând că legătura cu acest
magistrat este mediată de o persoană care se află în relații foarte apropiate
cu procurorul anterior menționat. Din aceeași conversație, a mai reieșit că,
într-o discuție anterioară, denunțătorului i se transmisese de către S.M. și
persoana care asigura legătura cu procurorul B.M.I., faptul că acesta a pretins
suma de 300.000 euro, precum și că a impus ca folosul să-i fie remis în două
tranșe, de 100.000 euro și, respectiv, 200.000 euro. Privitor la această sumă
de bani, S.M. a susținut față de denunțător că va ajunge, în întregime, în
posesia procurorului B.M.I. Pe parcursul conversației ambientale la care ne
referim, S.M. a contactat-o telefonic pe persoana cu numele „C.”, despre care
afirmase că mediază legătura cu procurorul B.M.I. și i-a cerut să vină în locul
în care se afla împreună cu denunțătorul. Pe fondul discuției care a urmat
între denunțătorul D.S., S.M. și numitul „C.”, acesta din urmă a reiterat că
procurorul B.M.I. a pretins, prin intermediul său, suma de 300.000 euro, care
trebuia remisă în două tranșe având cuantumul precizat mai sus. De asemenea,
numitul „C.” i-a pus în vedere denunțătorului că prima tranșă trebuia dată
imediat, iar, cea de-a doua tranșă, până în data de 10 februarie 2012. În
același context, numitul „C.” a susținut față de denunțătorul D.S. că se află
în relații foarte apropiate și de o perioadă lungă de timp cu procurorul B.M.I.,
împrejurare care ar fi fost de natură să îi asigure certitudinea că acest
magistrat se va ține de cuvânt și îi va facilita denunțătorului, în schimbul
remiterii folosului pretins, soluționarea favorabilă a dosarului în care era
cercetat. În acel context, denunțătorul D.S. le-a spus celor doi interlocutori
că va încerca să facă rost, până în ziua următoare, de suma de 100.000 euro,
care reprezenta prima tranșă pe care trebuia să o dea.
În cauză a fost
interceptată și înregistrată și o convorbire telefonică purtată, în ziua de 25
ianuarie 2012, la ora 20:40, între S.M. și numitul „C.”, discuția având loc pe
fondul solicitării adresate acestuia de a veni la restaurantul în care cel prim
menționat se afla, în acel moment, împreună cu denunțătorul D.S.
În urma verificărilor
efectuate ulterior, s-a stabilit că postul telefonic de la care numitul „C.” a
purtat convorbirea telefonică anterior menționată aparține titularului E.M.L. însă
este utilizat, în fapt, de către soțul acesteia, E.C.M. De altfel, acesta a
fost recunoscut după fotografie de către denunțătorul D.S. ca fiind persoana la
care s-a referit în declarațiile sale ca fiind numitul „C.”.
În data de 26
ianuarie 2012, a formulat denunț în prezenta cauză și M.M., care a sesizat că,
în dimineața zilei anterior menționate, a aflat de la D.S. că acestuia i s-a
promis de către S.M. și un alt bărbat, pe nume „C.”, că procurorul M.B. va
soluționa favorabil cauza în care este cercetat în schimbul sumei de 300.000 de
euro, urmând ca o primă tranșă de 100.000 de euro să fie remisă în acea zi.
Totodată, M.M. a arătat că se convenise de către S.M., „C.” și D.S. ca banii ce
reprezentau prima tranșă să fie lăsați în posesia sa până la finalizarea
discuțiilor pe care ultimii doi trebuiau să le poarte cu procurorul.
Față de situația de
fapt expusă mai sus, s-a apreciat că în cauză există indicii temeinice cu
privire la comiterea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 alin.
(1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, de către S.M. și E.C.M.,
motiv pentru care, în scopul aflării adevărului în cauză și documentării
dosarului cu mijloace de probă, care nu pot fi obținute în alt mod, s-a
solicitat Tribunalului București confirmarea ordonanței de interceptare și
înregistrare cu titlu provizoriu și autorizarea pe mai departe pentru
interceptarea și înregistrarea unor convorbiri telefonice și purtate în mediul
ambiental.
Prin procesul verbal
întocmit la 30 ianuarie 2012, Direcția Națională Anticorupție s-a sesizat din
oficiu cu privire la săvârșirea de către procurorul B.M.I. a infracțiunii de
luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din
Legea nr. 78/2000, precum și în legătură cu complicitatea la aceeași
infracțiune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. și la art.
7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a făptuitorilor E.C.M. și S.M.
Prin încheierea de
ședință nr. 13 din 30 ianuarie 2012 și autorizația nr. 12 din aceeași dată,
Curtea de Apel București a autorizat în prezenta cauză, pe o durată de 30 zile,
de la 30 ianuarie 2012, până la 28 februarie 2012, interceptarea și
înregistrarea audio-video, după cum urmează: a convorbirilor purtate în mediul
ambiental de denunțătorii D.S., M.M. cu făptuitorii S.M., E.C.M. și B.M.I. sau
cu alte persoane, în legătură cu fapta ce face obiectul prezentei cauze; a
convorbirilor și comunicărilor telefonice purtate de denunțătorul M.M., de la
posturile telefonice utilizate de aceasta, cu nr. x și y; a convorbirilor și
comunicărilor telefonice purtate de denunțătorul D.S., de la posturile
telefonice utilizate de aceasta, cu nr. x și nr. y; a convorbirilor și
comunicărilor telefonice purtate de făptuitorul E.C.M., de la postul telefonic
utilizat de acesta, cu nr. x, precum și de la aparatul telefonic având codul
IMEI 355358041995040; a convorbirilor și comunicărilor telefonice purtate de
făptuitorul S.M., de la postul telefonic utilizat de acesta, cu nr. x, precum
și de la aparatul telefonic având codul IMEI 355763023974120; a convorbirilor
și comunicărilor telefonice purtate de făptuitorul B.M.I., de la posturile telefonice
utilizate de acesta, cu nr. x și nr. y, precum și de la aparatele telefonice
având codurile IMEI 012431005683690 și 357461041832290; înregistrarea de
imagini privind întâlnirile care vor avea loc între D.S., M.M., S.M., E.C.M. și
B.M.I. sau între aceștia și alte persoane, în legătură cu desfășurarea
activității infracționale cercetate în prezenta cauză; autorizarea localizării
și urmăririi prin G.P.S. ori prin alte mijloace electronice de supravegherea a
făptuitorilor S.M., E.C.M. și B.M.I., în legătură cu desfășurarea activității
infracționale cercetate în prezenta cauză.
În data de 30
ianuarie 2012, potrivit celor stabilite la întâlnirea anterioară, denunțătorul D.S.
s-a deplasat la locuința învinuitului E.C.M., ocazie cu care acesta i-a dat din
nou asigurări privind realizarea planului infracțional pe care îl
prezentase anterior, stabilind și ca, în ziua următoare, E.C.M. să îl
însoțească pe D.S. la Buftea, unde acesta din urmă era așteptat de procurorul B.M.I.,
între orele 10:00 și 12:00, urmând ca după întâlnirea cu acest magistrat,
denunțătorul să-i remită învinuitului E.C.M. prima tranșă de 100.000 euro din
folosul pretins. Convorbirea purtată în mediul ambiental a fost înregistrată
audio-video, conform art. 91
1
și următoarele din C. proc. pen.
Denunțătorul D.S. s-a
prezentat la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov și i-a spus
jandarmului care era de serviciu la punctul de acces că este așteptat de către
procurorul B.M.I. Cu toate că nu fusese citat în vreun fel și nici măcar nu
luase anterior legătura în vreun mod cu procurorul B.M.I., acesta l-a primit în
biroul său pe denunțătorul D.S. și l-a audiat, aceste împrejurări derulându-se
întocmai așa cum afirmase și învinuitul E.C.M.
De altfel, așa cum
rezultă din înregistrarea respectivei convorbiri purtate în mediul ambiental,
procurorul B.M.I. i-a confirmat denunțătorului D.S. că toate acțiunile
complicilor săi, E.C.M. și S.M. au fost exercitate cu știința sa și în numele
său, inclusiv pretinderea unui folos, cu titlu de mită.
Astfel, procurorul B.M.I.
i-a precizat denunțătorului D.S. că, în data de 15 februarie 2012, va dispune
în dosarul în care este cercetat denunțătorul, disjungerea cercetărilor față de
el și față de Ș.E., iar, cu privire la măsurile asigurătorii luate, a menționat
că D.S. trebuia să formuleze o cerere despre care a menționat că o va admite și
va dispune ridicarea acelor măsuri, iar, ulterior, în dosarul format prin
disjungerea cauzei, va adopta soluția de scoatere de sub urmărire penală a
denunțătorului D.S. și a susnumitei.
Relevante sub
aspectul disponibilității exprimată față de denunțătorul D.S. de către
învinuitul B.M.I., în ceea ce privește soluționarea favorabilă a Dosarului nr. 2/P/2011,
sunt și următoarele afirmații ale învinuitului: „deci, eu pe cincisprezece fac
rechizitoriu. În momentul în care am făcut rechizitoriu’, prin rechizitoriu se
dispune disjungerea… Pe data de șaisprezece, din punctul meu de vedere, pentru
că pot să ți-l mai țin o zi, două, până când se face disjungerea și cu toate
actele, o să faci tu și cu doamna E.… faceți plângere împotriva ă…
sechestrelor… sechestrului… eu vă comunic că ă… sechestru’ este ridicat, după
care ă… mai stăm o săptămână, două, trei, vedem cum, și vă dau soluția de… de
scoatere…”
Procurorul B.M.I. a
făcut demersuri să-i restituie chiar în ziua următoare o parte din bunurile
care i-au fost ridicate în acea cauză cu ocazia percheziției domiciliare și, în
acest scop, l-a contactat telefonic pe unul dintre polițiștii de la I.G.P.R.
care lucrează în dosar și i-a solicitat să asigure, de îndată, restituirea
bunurilor.
Imediat ce s-a
despărțit de procurorul B.M.I. și a părăsit sediul Parchetului de pe lângă
Tribunalul Ilfov, denunțătorul D.S. s-a întâlnit cu învinuitul E.C.M., care l-a
așteptat mai bine de șase ore într-un restaurant situat la doar câteva sute de
metri de parchet, convorbirile dintre aceștia, fiind înregistrate, conform art.
91
1
C. proc. pen. cu aceea ocazie, denunțătorul D.S. i-a relatat
învinuitului E.C.M. discuția pe care o purtase cu numai câteva minute mai devreme
cu procurorul B.M.I., precum și că acesta îi dezvăluise că stabilise anterior
cu E.C.M. ca mita să reprezinte doar 50.000 euro și nu 300.000 euro cum știuse
acesta din urmă.
Cu toate acestea, E.C.M.
a susținut că B.M.I. „nu știe ce vorbește”, întrucât împreună cu acest a fost
stabilită suma de 300.000 euro care să-i fie pretinsă denunțătorului D.S., în
condițiile în care „…trebuie să mănânce fiecare câte puțin…”, această mențiune
fiind referitoare la cel prim menționat și la învinuitul S.M., dar și la alte
persoane, între care și șeful procurorului B.M.I.
Ulterior,
denunțătorul D.S. l-a condus cu autoturismul său pe învinuitul E.C.M. în
București, în zona Floreasca, unde denunțătorul i-a înmânat acestuia din urmă
suma de 80.000 euro și 90.000 lei (care reprezentau prima tranșă din folosul
pretins).
După ce E.C.M. a
coborât din autoturism s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante. În
urma acestei activități judiciare asupra învinuitului E.C.M. a fost găsită,
între alte bunuri suma de bani anterior menționată, compuse din bancnotele
marcate criminalistic și având seriile evidențiate în cuprinsul procesului-verbal
întocmit la 27 ianuarie 2012.
Reține de asemenea
instanța de fond că cererea formulată de Ministerul Public este întemeiată,
fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C. proc. pen. și art. 148 lit.
f) C. proc. pen. iar măsura arestării se impune în vederea bunei desfășurări a urmăririi
penale.
Apreciază Curtea de
Apel București că în lumina reglementărilor interne în materia măsurilor
preventive cât și a celor cuprinse în Convenția Europeană a Drepturilor Omului,
judecătorul investit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă nu
trebuie să analizeze realitatea conflictului de drept penal, respectiv a faptei
și vinovăția făptuitorului, ci doar existența unor date care să justifice
presupunerea rezonabilă că persoana față de care se solicită luarea măsurii
arestării preventive a comis o faptă de natură penală.
Or, din acest punct
de vedere apreciază instanța de fond că există suficiente indicii ce justifică
presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile reținute în
sarcina lor.
De asemenea se reține
că și dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite în cauză atât
cu privire la pedeapsă cât și cu privire la pericolul care l-ar prezenta pentru
ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților.
Apreciază Curtea de
Apel București că circumstanțele personale favorabile ale inculpaților nu au la
acest moment procesual o relevanță deosebită dat fiind faptul că elementele cu
caracter obiectiv ale cauzei și mai ales gravitatea și rezonanța negativă a
faptelor de corupție de care sunt suspectați inculpații, sunt cele care
justifică preponderența acordată interesului general al desfășurării în bune
condiții a urmăririi penale, în detrimentul dreptului său la libertate
individuală.
Împotriva acestei
încheieri, în termen legal au declarat recurs inculpații B.M.I., E.C.M. și S.M.
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
Inculpatul B.M.I.
arată că din probele administrate în cauză până în acest moment procesual nu
rezultă că ar fi comis vreo faptă penală, nu există indicii în acest sens cu
excepția convorbirilor telefonice.
Susține de asemenea
apărătorul inculpatului B.M.I. că încheierea instanței de fond nu este
suficient motivată, fiind doar o copie fidelă a referatului cu propunere de
arestare preventivă întocmită de Direcția Națională Anticorupție și nu cuprinde
elemente concrete din care să rezulte că inculpatul ar fi participat la
comiterea unei fapte penale.
Apărătorul
inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii și respingerea
propunerii de arestare preventivă iar în subsidiar luarea unei măsuri restrictive
de libertate prev. de art. 145 sau 145
1
C. proc. pen.
Și recurenții
inculpați E.C.M. și S.M. critică încheierea recurată pentru nelegalitate și
netemeinicie arătând că nu există indicii temeinice cu privire la comiterea
vreunei fapte penale, precum și faptul că dispozițiile art. 148 lit. f) C.
proc. pen. sunt îndeplinite doar formal fără a fi arătate probele în baza
cărora se apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol
concret pentru ordinea publică.
Ca atare inculpații solicită
respingerea propunerii de arestare preventivă și în subsidiar luarea unei
măsuri restrictive de libertate.
Criticile aduse nu
sunt fondate.
Analizând legalitatea
și temeinicia încheierii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate cât
și sub toate celelalte aspecte conform art. 385
6
alin. (3) C. proc.
pen. Înalta Curte apreciază că recursurile declarate de inculpați nu sunt
fondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.
Reține Înalta Curte
că soluția dispusă de instanța de fond este legală și temeinică, în mod corect
apreciind că în cauză se impune luarea față de inculpați a măsurii arestării
preventive fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de dispozițiile legale
în materia măsurilor preventive.
Astfel din probele
administrate până în acest moment procesual rezultă că în fapt inculpatul B.
M.I., în calitate de
procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, având repartizat spre
instrumentare Dosarul nr. 2/P/2011 al unității de parchet anterior menționate,
în care este cercetat, între alte persoane, denunțătorul D.S. pentru
complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, a
pretins, în cursul lunii ianuarie 2012, cu ajutorul învinuiților E.C.M. și S.M.,
suma de 300.000 euro (impunând ca aceasta să fie remisă în două tranșe, de
100.000 euro și, respectiv, de 200.000 euro), iar, ulterior, i-a menționat, în
mod direct, aceluiași denunțător că partea de folos care urma să îi revină
reprezenta suma de 50.000 euro.
Acest folos a fost pretins pentru ca
procurorul B.M.I.
să dispună în dosarul mai sus arătat ridicarea măsurilor asigurătorii luate
față de denunțătorul D.S., ca și pentru a dispune cu privire la același
denunțător disjungerea cauzei și formarea unui dosar separat, în care, ulterior,
să adopte o soluție de scoatere de sub urmărire penală.
In desf
ășurarea activității infracționale,
procurorul B.M.I. a primit, în data de 31 ianuarie 2012, de la denunțătorul D.S.,
cu ajutorul învinuitului E.C.M., suma de 90.000 lei și 80.000 euro (reprezentând
echivalentul a aproximativ 100.000 euro), ocazie cu care s-a procedat la
constatarea infracțiunii flagrante, banii fiind găsiți asupra lui E.C.M.
În ceea ce îi privește pe învinuiții E.C.M.
și S.M., s-a reținut că, în cursul lunii ianuarie 2012, l-au ajutat pe B.M.I.,
procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, să pretindă de la
denunțătorul D.S. suma de 300.000 euro (impunând ca aceasta să fie remisă în
două tranșe, de 100.000 euro și, respectiv, de 200.000 euro).
Acest
folos a fost pretins pentru ca procurorul B.M.I.
, care avea repartizat spre
instrumentare dosarul nr. 2/P/2011 al unității de parchet anterior menționate,
în care este cercetat, între alte persoane, denunțătorul D.S., pentru
complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, să
dispună ridicarea măsurilor asigurătorii luate față de acesta în respectiva
cauză, ca și pentru a dispune cu privire la același denunțător disjungerea
cauzei și formarea unui dosar separat, în care, ulterior, să adopte o soluție
de scoatere de sub urmărire penală.
În desf
ășurarea activității infracționale,
învinuitul E.C.M. l-a ajutat pe procurorul B.M.I. să primească, în data de 31
ianuarie 2012, suma de 90.000 lei și 80.000 euro (reprezentând echivalentul a
aproximativ 100.000 euro) de la denunțătorul D.S., ocazie cu care s-a procedat
la constatarea infracțiunii flagrante, banii fiind găsiți asupra lui E.C.M.
În raport de activitatea
infracțională reținută în sarcina fiecărui inculpat apreciază Înalta Curte că,
în cauză există indicii temeinice conform art. 68
1
C. pen. care
justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au comis fapte penale,
relevante în acest sens fiind denunțurile și declarațiile martorilor
denunțători D.S. și M.M., procesele verbale de redare a convorbirilor
telefonice, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante,
declarațiile inculpatului S.M.
Examinând
îndeplinirea, în concret a condițiilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen.
pentru luarea măsurii arestării preventive se constată că în mod întemeiat și
riguros argumentat prima instanță a concluzionat în sens afirmativ.
După cum reiese din
examinarea actelor dosarului, în cauză există probe și indicii temeinice ce
justifică bănuiala plauzibilă și rezonabilă, aptă a convinge un observator obiectiv
că inculpații au comis o infracțiune pentru care sunt cercetați și pentru care
s-a solicitat arestarea.
Cu privire la
îndeplinirea primei cerințe a art. 148 lit. f) C. proc. pen., temeiul juridic
în baza căruia procurorul a solicitat arestarea preventivă a inculpaților, în
mod corect a apreciat instanța de fond că este îndeplinită, sub aspectul
condiției bănuielii legitime a săvârșirii infracțiunilor pentru care legea
prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Cu privire la cea
de-a doua condiție prev. de disp. art. 148 lit. f) C. proc. pen. pentru a se
dispune arestarea preventivă a inculpaților și anume existența probelor că
lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, de
asemenea în mod corect s-a apreciat îndeplinirea ei.
Legea procesual
penală nu definește noțiunea de pericol concret pentru ordinea publică însă
este cert că aceasta trebuie analizată prin prisma naturii infracțiunilor
săvârșite, gravitatea acestora dedusă din obiectul juridic căruia îi aduc
atingere, calitatea persoanei, modalitatea în care aceasta a săvârșit
pretinsele fapte și nu în ultimul rând consecințele asupra ordinii de drept.
Astfel, în sarcina
inculpatului B.M.I. se reține săvârșirea unei infracțiuni de corupție,
respectiv luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin.
(1) din Legea nr. 78/2000, faptă deosebit de gravă având în vedere calitatea
acestuia de procuror, chemat să apere ordinea de drept și nu să comită
infracțiuni de natură a afecta încrederea opiniei publice în actul de justiție.
Și în sarcina
inculpaților E.C.M. și S.M. se reține comiterea unor infracțiuni de corupție,
respectiv complicitate la infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 26 rap. la
art. 254 alin. (1) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 78/2000, fapte grave având
în vedere natura infracțiunilor cât și modalitatea de comitere a acestora ei
fiind cei care au „tratat” cu denunțătorul sumele ce urmau a fi remise
procurorului anchetator, respectiv inculpatului B.M.I..
Ca atare, faptele
comise, natura acestora, modalitatea de comitere ca și calitatea inculpatului B.M.I.
în care a comis aceste fapte, respectiv de procuror, impun o reacție mai fermă
a autorităților, astfel încât măsura preventivă dispusă de instanța fondului
corespunde exigențelor prev. de art. 136 alin. (8) C. proc. pen. și este aptă
să contribuie la buna desfășurare a procesului penal.
Luarea acestei măsuri
preventive față de inculpați se impune cu necesitate pentru a asigura aflarea
adevărului întrucât inculpații B.M.I. și E.C.M. nu recunosc comiterea faptelor,
nu au dat declarații până în acest moment procesual prevalându-se de disp. art.
70 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la dreptul de a nu da nici o declarație,
astfel încât există riscul ca lăsați în libertate aceștia să încerce să denatureze
adevărul.
Susținerile apărării
în sensul că la dosar nu există indicii temeinice care să justifice
presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt
cercetați, nu sunt întemeiate cât timp la dosar există aceste indicii temeinice,
pe care Înalta Curte le consideră suficiente pentru a putea fi luată față de
inculpați măsura arestării preventive.
Astfel, discuțiile
purtate în mediul ambiental între inculpații B.M.I. și D.S. sunt relevante în
acest sens și denotă înțelegerea dintre inculpați cu privire la sumele de bani
pe care denunțătorul trebuia să le remită cu titlu de mită iar inculpatul B.M.I.
îi explică acestuia pașii pe care urma să-i parcurgă pentru ca denunțătorul să
nu fie tras la răspundere penală.
Redăm în continuare un
fragment din discuțiile purtate în mediul ambiental în intervalul orelor
18:08:04 -
18:09:56
de către numitul D.S. cu numitul B.M.I.:
B.M.I.:
Deci, eu pe cincisprezece fac rechizitoriu'. În momentul în care am făcut
rechizitoriu', prin rechizitoriu se dispune disjungerea.. Pe data de
șaisprezece, din punctul meu de vedere, pentru că pot să ți-I mai țin o zi,
două, până când se face disjungerea și cu toate actele, o să faci și tu și
doamna ELENA.. faceți plângere împotriva ă.. sechestrelor..
D.S.:
Da.
B.M.I.:
Sechestrului.
D.S.:
Da.
B.M.I.
: Eu vă comunic că ă..sechestru'
este ridicat, după care ă… mai stăm o săptămână, două, trei, vedem cum și vă
dau soluția de.. de scoatere.
D.S.:
îhm,
îhm!
B.M.I.
: în dosar.. Da' să
plece.. să plece dosaru' de la …. Să nu se poată.. folosi..
D.S.
(vorbește în același timp cu BĂLĂȘESCU MAXIMILIAN): Să plece dosaru’… Să plece
acela…
B.M.I.:
Dam să plece doiu’…
D.S.:
Doiu’!
B.M.I.:
Să nu se poată folosi în …. În instanță ă…. chestia „domn’e, uite!” Că aș putea
să-ți dau rechi… prin rechizitoriu să-ți dau scoaterea…. Că ți-am dat scoaterea
și ție și lu’ ELENA prin rechizitoriu, ți-am zis, pică prost pe C.
D.S.:
Îhm, îhm!
B.M.I.:
Asta este toată… toată șmecheria: „Domn’e, de ce …. S-a putut?”
D.S.:
Ăia… ăilalți au…ă…ăilalți au implicații mai serioase, ca celelalte… celelalte
ciori!?
B.M.I.:
Da, pentru că sunt niște chestii, care în mod normal n-ar fi avut nici o
legătură, dacă ăștia nu erau în legătură. Imediat, cum pleacă de… de la birou’,
v… de la birou’ executorului judecătoresc, după ceartă te sună pe tine, după
care o sună pe V.
D.S.:
Când? Când a plecat el…?
B.M.I.
:
I.C., după ce pleacă
de la G., după ce are loc cearta de la G.
D.S.:
A! M-a sunat pe mine, pentru că eu l-am sf… am crezut că e la… de la birou’,
c-atunci nu știam…
-
pasaj de dialog ambiental purtat în intervalul orar 18:17:11 – 18:17:48 de
către numitul D.S. cu numitul B.M.I.;
D.S.:
OK! Deci, alea… și mă fac și ele acum! Sau…?
B.M.I.:
Pentru acesta…? Când vrei! Mi-e indiferent!
D.S.:
Păi, am mai … am mai făcut cerere! Mai este o cerere! Am o cerere aicea, depusă
pentru alea, de restituire?
B.M.I.:
Ă. Nu! Ai o cerere de restituire doar pentru un moment!
D.S.:
Nu! Pentru obiectele care nu fac obiectul cauzei!
-
pasaj de dialog ambiental purtat în intervalul orar 18:30:46-18:38:01 de către
numitul D.S. cu numitul B.M.I.;
D.S.:
Ă… Aș mai fi vrut să fac o . vorbă cu tine, să mai discut ceva. Dar…
B.M.I.:
(își drege glasul): Știu! Știu! Da…
D.S.
: Păi… (neinteligibil)… Păi, hai să… Tu pleci acum?
B.M.I.:
Nu! Mai stau, că de abia mă apuc să dau telefoane, la avocate, că nu vezi?
Trebuie să vină joi.
D.S.:
Mergi la o țigară afară sau…?
B.M.I.:
Da… La WC-u’, acolo, la, că tot e…
D.S.:
E d-astea pe aici.
(Din
mediul ambiental se percep sunete specifice deplasării, iar cei doi
interlocutori își continuă discuția în WC-ul instituției).
B.M.I.:
Hai, să-ți arăt unde-i toaleta.
D.S.:
Hai! Aici am cheia, cheia… (neinteligibil)… Aicea … (neinteligibil)…
B.M.I.:
Nu! …(neinteligibil)….
D.S.:
Deci, ă… Eu sunt o persoană de onoare … (neinteligibil)… și?
B.M.I.:
Nu! Stânga!
D.S.:
(tușește) Eu sunt o persoană de cuvânt!
B.M.I.:
Așa!
D.S.:
Și s-au făcut niște discuții, niște vorbe… cu niște cărți! A… Au fost mai multe
discuții, mai multe etape. O dată a zis „Un volum! Că trebuie dus la citit,
după care… Și vreau să. Nu vreau să…
B.M.I.:
Să se lămurească!
D.S.:
Nu vreau ca vreodată, să existe discuția, că trebuie să aduc o bibliotecă,
(râde).
B.M.I.:
Am înțeles!
D.S.:
Înțelegi? Și… Ce să zic? Și…
B.M.I.:
Păi, ce ai vorbit cu fratili meu? Sau cu fratele?
D.S.:
Cu fratele… Deci, ă…. Deci, a rămas pe trei volume!
B.M.I.:
Dacă asta ai discutat cu el. Nu știu!
D.S.:
OK! Deci, ă… Deci, nu… nu-mi--- nu-i mai mult? Adică….
B.M.I.:
Dacă asta ai discutat cu el…
D.S.:
OK!
B.M.I.:
Nu știu!
D.S.:
Adică să nu…
B.M.I.:
… (neinteligibil)…
D.S.:
Să… Că ne mai întâlnim și să nu existe vreodată discuții, … Știi cum au zis? Ai
zis că nu o să bem niciodată șprițu’ acela, da’ poate o să-l bem. Înțelegi?
B.M.I.:
(își drege glasul) Eu înțelesesem altceva, da’… dacă asta e… discuția…
D.S.:
Deci, trei volume din șase cifre!
(Timp
de 10 secunde, dialogul este întrerupt, fiind reluat de către B.M.I.)
B.M.I.:
Nu!
D.S.:
Deci, ă… Eu… Mai trebuie cărți? (râde)
B.M.I.:
Nu! Nu șase frate!
D.S.:
Păi, trei…
B.M.I.:
Da!
D.S.:
Plus cinci…
B.M.I.:
Nț! Îm-îm!
D.S.:
E mai sus?
B.M.I.:
Deci, tu zici așa: trei și cinci de zero!
D.S.:
Mda!
B.M.I.:
Asta înseamnă treizeci!
D.S.:
Nu! Trei și cinci de zero înseamnă trei sute!
B.M.I.:
Păi, da!
D.S.:
Da!
B.M.I.:
Nu! Este un singur cinci și patru de zero!
D.S.:
Un singur cinci și patru de zero!?
B.M.I.:
Ia… (neintelegibil)…
D.S.:
Păi, și bun, și…
B.M.I.:
Unde-i păcăleala?
D.S.:
Tu ai încredere în ă…? E frățior de-al nostru.
B.M.I.:
Știu, el așa a venit la mine!
D.S.
: (râde)
B.M.I.:
Deci…
D.S.:
Că primu’ volum… Deci, primu’ volum e gata! E dat la legat.
B.M.I.:
Așa!
D.S.:
Înțelegi? E pregătit din timp!
B.M.I.:
Și atât!
D.S.:
Păi, da, da’ă… a zis că mai urmează până la definitivare două volume!
B.M.I.:
Nu, frate! Stai liniștit! Nu e! Păi, Nu vrei să ți-l ….? Ce dracu? A înnebunit
la cap? Ce vorbim noi? Au fost ăștia… cinci…
D.S.:
… (neinteligibil)… s-arunce….
B.M.I.:
Și restu’, treaba lor!
D.S.:
Da, treaba lor, da’… Da, că nici eu nu vreau să fiu păcălit… Adică să am ă…
B.M.I.:
Nu, frate, deci, așa a fost discuția!
D.S.:
Mda! Da!
B.M.I.:
Deci, discuția așa a fost. Deci, ce fac ei peste… Îi …un cuvânt obscen) în
gură! Ca să știi cum stau lucrurile!
D.S.:
Corect! Corect! Corect! Corect! Corect! Corect! Corect!
B.M.I.:
Nu șase, nu șapte, nu o sută!
Aceste înregistrări
se coroborează și cu declarațiile și denunțurile martorului denunțător, cât și
cu declarațiile inculpatului S.M. fapte pentru care apreciază Înalta Curte că
sunt îndeplinite toate cerințele prev. de art. 143 C. proc. pen. cât și
cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen.
De asemenea
susținerile apărării în sensul că încheierea instanței fondului este nemotivată
și se bazează doar pe referatul Parchetului nu sunt întemeiate.
Încheierea atacată
cuprinde motivele pe care se sprijină iar considerentele consemnate referitor
la incidența cazului prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt juste și
complete. Prima instanță a concluzionat motivat în baza probelor dosarului că
acestea oferă indicii ce conduc la presupunerea plauzibilă a comiterii faptelor
pentru care s-a solicitat arestarea.
Totodată,
împrejurarea că judecătorul și-a însușit argumentele prezentate în referatul cu
propunerea de arestare, nu constituie de plano o deficiență a hotărârii, din
care rezultă cu certitudine analiza proprie realizată de instanță a actelor
dosarului.
Este adevărat că
jurisprudența CEDO (cauza Calmanovici c. României) prevede că pericolul pentru
ordinea publică trebuie demonstrat prin fapte și date concrete nu doar invocat
în mod abstract, însă apreciază Înalta Curte că în cauza dedusă judecății
această condiție este îndeplinită și justifică luarea măsurii arestării
preventive față de inculpați, fiind în interesul urmăririi penale și în același
timp determinată de condițiile specifice ale cauzei, fiind în deplin acord atât
cu dreptul intern cât și cu dispozițiile din Convenția Europeană a Drepturilor
Omului.
Circumstanțele
personale pozitive de care beneficiază inculpații, cu excepția inculpatului S.M.
care este recidivist, nu pot fi determinante în acest moment procesual și nu
pot atrage aplicarea unei măsuri alternative neprivative de libertate din cele
reglementate de art. 136 C. proc. pen.
Față de toate
considerentele arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 385
15
pct.
1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate recursurile declarate de
inculpații B.M.I., E.C.M. și S.M.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate
de inculpații B.M.I., E.C.M. și S.M. împotriva încheierii din 1 februarie 2012 a
Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 912/2/2012
(361/2012).
Obligă recurenții inculpați la plata sumei de
câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6
februarie 2012.