ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 637/2012

Asupra recursurilor de fată; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 27 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 1523/2/2012(608/2012) a respins, printre altele, ca nefondate, cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, formulate de inculpații B.M.I., E.C.M. În temeiul art. 300 1 alin. (1) C. proc. pen. a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților B.M.I. ,arestat în baza M.A.P. nr. 2/UP din data de 1 februarie 2012 emis de Curtea de Apel București, secția I penală, E.C.M. arestat în baza M.A.P. nr. 3/UP din data de 1 februarie 2012 emis de Curtea de Apel București, secția I penală.

În temeiul art. 300 1 alin. (3) C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a inculpaților B.M.I., E.C.M. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 24 februarie 2012, sub nr. 1523/2/2012 pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, s-a înregistrat Dosarul de urmărire penală nr. 17/P/2012 în care, prin rechizitoriul din data de 23 februarie 2012, emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Secția de Combatere a Corupției, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților: B.M.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 și art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 17 lit. b) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; E.C.M. pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. și la art. 7 din Legea nr. 78/2000 și art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 17 lit. b) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și S.M. pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 26 C. pen.

rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. și la art. 7 din Legea nr. 78/2000 și art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 17 lit. b) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 ,ambele cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. Prin actul de sesizare s-a reținut, în fapt, că inculpatul B.M.I., în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, având repartizat spre instrumentare Dosarul nr. 2/P/2011 în care este cercetat, între alte persoane, denunțătorul D.S. pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, a pretins de la acesta, în cursul lunii ianuarie 2012, cu ajutorul coinculpaților E.C.M.

și S.M., un folos reprezentând o sumă de bani care, inițial, nu a fost particularizată (în acest sens, atribuind complicelui E.C.M., în temeiul conivenței infracționale statornicite între ei, sarcina de a perfecta aspectele referitoare la cuantumul folosului pretins, astfel că, ulterior, acesta a fost stabilit la suma de 300.000 euro pe care denunțătorul să o remită în două tranșe, de 100.000 euro și, respectiv, de 200.000 euro) iar pe parcursul desfășurării activității infracționale, a specificat, în mod direct, aceluiași denunțător că trebuie să dea, cu titlu de mită, suma de 100.000 euro, precizând și că partea care urma să îi revină lui era de 50.000 euro, în data de 31 ianuarie 2012, primind de la D.S., cu ajutorul inculpatului E.C.M., suma de 90.000 RON și 80.000 euro (reprezentând echivalentul a aproximativ 100.000 euro), ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante, banii fiind găsiți asupra inculpatului E.C.M., folosul fiind pretins și primit pentru ca B.M.I.

să dispună ridicarea măsurilor asigurătorii luate față de denunțător, ca și pentru a disjunge cauza cu privire la acesta și să formeze un dosar separat, în care, ulterior, să adopte soluția de scoatere de sub urmărire penală. Inculpatul E.C.M. în cursul lunii ianuarie 2012, acționând împreună cu inculpatul S.M., l-a ajutat pe inculpatul B.M.I., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, să pretindă de la denunțătorul D.S. suma de 300.000 euro (în condițiile în care, potrivit conivenței infracționale cu B.M.I., acesta nu a particularizat, inițial, folosul pe care dorea să îl primească de la denunțător, dar a atribuit inculpatului E.C.M. sarcina de a perfecta aspectele referitoare la cuantumul sumei de bani ce urma să fie pretinsă, cu titlu de mită), stabilind ca aceasta să fie remisă în două tranșe, de 100.000 euro și, respectiv, de 200.000 euro, iar în data de 31 ianuarie 2012, l-a ajutat pe inculpatul B.M.I.

să primească de la denunțătorul D.S. suma de 90.000 RON și 80.000 euro (reprezentând echivalentul a aproximativ 100.000 euro) fiind surprins în flagrant delict, având asupra sa banii. Inculpatul S.M. în cursul lunii ianuarie 2012, acționând împreună cu inculpatul E.C.M., l-a ajutat pe inculpatul B.M.I., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, să pretindă de la denunțătorul D.S. suma de 300.000 euro (în condițiile în care, potrivit conivenței infracționale cu B.M.I., acesta nu a particularizat, inițial, folosul pe care dorea să îl primească de la denunțător, dar a atribuit inculpatului E.C.M. sarcina de a perfecta aspectele referitoare la cuantumul sumei de bani ce urma să fie pretinse, cu titlu de mită), stabilind ca aceasta să fie remisă în două tranșe, de 100.000 euro și, respectiv, de 200.000 euro, având în vedere și că a avut cunoștință de faptul că, în data de 31 ianuarie 2012, E.C.M.

l-a ajutat pe același magistrat să primească de la denunțătorul D.S. suma de 90.000 RON și 80.000 euro (reprezentând echivalentul a aproximativ 100.000 euro), ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante, banii fiind găsiți asupra inculpatului E.C.M. Totodată, inculpatul B.M.I. împreună cu inculpatul E.C.M. ,în cursul lunii ianuarie 2012, au inițiat constituirea unei asociații în scopul săvârșirii infracțiunii de luare de mită,asociație sprijinită de inculpatul S.M., în structura organizatorică a grupării fiind, ulterior, cooptați denunțătorul M.M. , B.C. și E.M.L. (care, potrivit regulilor de acțiune stabilite, au avut sarcina de a sprijini activitatea ilicită a asociației), iar pentru atingerea scopului propus, a existat o organizare prealabilă, în temeiul căreia membrilor grupării li s-au repartizat anumite sarcini.

Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 1 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția I penală a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților B.M.I., E.C.M. și S.M. pe o perioadă de 29 de zile, de la 02 februarie 2012 la 01 martie 2012, reținând că fiecare inculpat se află în situația prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. , respectiv a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Pentru a constata îndeplinită condiția impusă de art. 143 C. proc.

pen., la momentul propunerii de luare a măsurii arestării preventive,s-a apreciat că există date suficiente din care rezultă că inculpatul B.M.I., procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, având repartizat spre instrumentare Dosarul nr. 2/P/2011 în care este cercetat,alături de mai multe persoane, denunțătorul D.S., pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, a pretins,în cursul lunii ianuarie 2012, cu ajutorul inculpaților E.C.M. și S.M., suma de 300.000 euro, urmând ca aceasta să fie remisă în două tranșe, prima de 100.000 euro,inculpatul B.M.I. menționând direct denunțătorului că partea care urma să îi revină era de 50.000 euro (înregistrarea convorbirii ambientale din data de 31 ianuarie 2012). La data de 31 ianuarie 2012, inculpatul E.M.C.

a fost surprins în flagrant delict, având asupra sa suma de 80.000 euro și 90.000 RON. Inculpații în cauză au fost arestați preventiv în considerarea cazului prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, s-a avut în vedere natura și împrejurările concrete ale comiterii faptelor pentru care sunt cercetați, calitatea de procuror a inculpatului B.M.I. ce potențează urmările negative ale acțiunilor sale asupra prestigiului de care trebuie să se bucure funcționarii implicați în activitatea judiciară,gravitatea presupuselor fapte și rezonanța negativă a faptelor de corupție. Au fost evaluate și circumstanțele personale ale inculpaților precum și necesitatea și proporționalitatea măsurii arestării preventive în raport cu scopul desfășurării urmăririi penale, potrivit art. 136 alin. (1) și (8) C. proc.

pen. Prin urmare, Curtea de Apel a reținut că măsura arestării preventive a inculpaților în cauză a fost luată cu respectarea dispozițiilor art. 143 C. proc. pen., art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și art. 136 alin. (1) și (8) C. proc. pen. Curtea de Apel a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea inculpaților nu s-au modificat și nici nu au încetat și impun, în continuare, privarea de libertate a acestora. A mai constatat că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații este posibil să fi săvârșit infracțiunea de luare de mită în forma de participație a autoratului (B.M.I.) și respectiv a complicității (E.C.M. și S.M.), prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, în condițiile art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,constând, în fapt, în aceea că inculpatul B.M.I., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, în cursul lunii ianuarie 2012, a pretins și a acceptat primirea sumei de 100.000 euro prin intermediul și cu sprijinul coinculpaților E.C.M. și S.M., de la denunțătorul D.S., față de care, la data se 12 decembrie 2011 a fost confirmată de procuror începerea urmăririi penale pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în Dosarul nr. 2/P/2011, pentru a dispune ridicarea măsurii asigurătorii luate față de denunțător,disjungerea cercetărilor față de acesta și ulterior, adoptarea soluției de scoatere de sub urmărire penală.

În acest sens, Curtea de Apel a avut în vedere că, din probele care au servit ca temei pentru trimiterea în judecată a inculpatului B.M.I. rezultă motive rezonabile de a se suspecta că inculpatul a comis infracțiunile de luare de mită și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, faptele relevante în cauză fiind susținute de denunțul și declarațiile numiților D.S. și M.M.,declarațiile martorilor M.G., Ș.E., Ș.D.L., declarațiile martorilor P.A., N.B.A., V.M.C. -ofițeri de poliție din cadrul I.G.P.R.-Direcția de Investigații Criminale desemnați cu efectuarea cercetării penale în Dosarul nr. 2/P/2011, procesul verbal privind examinarea traficului telefonic interceptat reprezentând convorbirile și comunicările efectuate de inculpatul B.M.I., procese-verbale din data de 16 februarie 2012 și 01 februarie 2012 de redare în formă scrisă a unor pasaje din convorbirile ale dialogurilor ambientale audio purtate la data de 31 ianuarie 2012 de către D.S.

cu E.C.M. și B.M.I., notele de supraveghere operativă, planșe fotografice privind principalele momente ale întâlnirilor dintre denunțătorul D.S. și inculpații E.C.M. și B.M.I., din data de 31 ianuarie 2012. Totodată a reținut că din probele care au servit ca temei pentru trimiterea în judecată a inculpatului E.C.M. rezultă motive rezonabile de a se suspecta că inculpatul a comis infracțiunile de complicitate la luare de mită și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, faptele relevante în cauză fiind susținute de denunțul și declarațiile numiților D.S. și M.M.,procesul verbal din 13 februarie 2012 de redare în formă scrisă a dialogului ambiental audio-video purtat la data de 24 ianuarie 2012 de către denunțătorul D.S.

cu inculpații S. și E., înregistrare pusă la dispoziție de denunțător, procesele-verbale de redare în formă scrisă a dialogurilor ambientale purtate la datele de 25. ianuarie 2012, 27 ianuarie 2012, 28 ianuarie 2012, 30 ianuarie 2012, planșele fotografice privind principalele momente ale întâlnirii de la 27 ianuarie 2012, între denunțătorii D. și M. și inculpații E. și S., procesele-verbale de redare a dialogurilor din data de 30 ianuarie 2012, procesele-verbale de redare a dialogurilor din data de 31 ianuarie 2012, planșe fotografice privind principalele momente ale întâlnirilor dintre denunțătorul D.S. și inculpații E.C.M. și B.M.I., din data de 31 ianuarie 2012, procesul verbal de punere la dispoziție de către denunțătorul D.S.

a sumei de 90.000 RON și 80.000 euro, procesul verbal de evidențiere a remiterii bancnotelor și marcare criminalistică, nota de supraveghere operativă din ziua de 31 ianuarie 2012, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante și planșe foto. Din probele care au servit ca temei pentru trimiterea în judecată a inculpatului S.M. rezultă motive rezonabile de a se suspecta că inculpatul a comis infracțiunile de complicitate la luare de mită și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, faptele relevante în cauză fiind susținute de denunțul și declarațiile numiților D.S. și M.M., procesul verbal din 13 februarie 2012 de redare în formă scrisă a dialogului ambiental audio-video purtat la data de 24 ianuarie 2012 de către denunțătorul D.S.

cu inculpații S. și E., înregistrare pusă la dispoziție de denunțător, procesele-verbale de redare în formă scrisă a dialogurilor ambientale purtate la datele de 25 ianuarie 2012, 27 ianuarie 2012, 28 ianuarie 2012, declarațiile coinculpatului E.C.M. Măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea exigențelor art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., fiind îndeplinită condiția existenței pericolului concret pentru ordinea publică, condiție ce rezultă din probele de la dosar, în acord și cu jurisprudența Curții Europene în privința apărării ordinii publice în sensul reprimării infracțiunilor considerate grave, cum sunt cele de corupție. De asemenea Curtea de Apel a reținut că gravitatea potențialelor fapte pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, având în vedere modul în care a fost lezată încrederea publică acordată în temeiul mandatului de procuror în cazul inculpatului B.M.I.

dar și presupusa contribuție și sprijinul dat de coinculpații E.C.M. și S.M., privite prin prisma mobilului și a modului în care a fost concepută presupusa activitate infracțională reținută prin actul de sesizare, sunt elemente care susțin aprecierea existenței pericolului concret pentru ordinea publică. Totodată, s-a constatat că trecerea unei perioade de aproape 29 de zile de la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații în cauză nu este de natură a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică reținut inițial în privința inculpaților. În acest interval de timp, contrar susținerilor apărării, Curtea de Apel a constatat că nu au intervenit elemente noi sub aspectul circumstanțelor factuale reținute ori a situației personale a fiecărui inculpat, analizată, astfel cum s-a arătat, la luarea măsurii privative de libertate prin prisma art. 136 alin. (8) C. proc.

pen., de natură să conducă la aprecierea că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat ori s-au modificat astfel că cererile formulate de apărare, privind revocarea măsurii arestării preventive precum și de înlocuire a acesteia cu o măsură restrictivă de libertate,în condițiile art. 145 și 145 1 C. proc. pen. sunt nefondate. Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații E.C.M. și B.M.I., solicitând, în principal, punerea lor în stare de libertate iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Înalta Curte de Casație și Justiție va examina recursul doar sub aspectul menținerii arestării preventive a inculpaților, hotărârea atacată dobândind caracter definitiv sub aspectul revocării și înlocuirii măsurii arestării preventive, astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 385 14 C. proc.

pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpaților E.C.M. și B.M.I., se mențin fiind îndeplinită una din condițiile alternative prevăzute de art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. Sub aspectul dispozițiilor art. 143 C. proc. pen., raportat la art. 68 1 C. proc. pen., Înalta Curte constată că probatoriul administrat până în prezent nu a făcut să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care au fost arestați. Referitor la dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că și acestea sunt întrunite, în sensul că infracțiunile de săvârșirea cărora sunt acuzați recurenții inculpați (B.M.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și E.C.M. pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni) sunt sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea acestora în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică. În acest context, se impune sublinierea că în jurisprudența C.E.D.O. în special cu referire la unele cauze împotriva Franței(Letellier v. France) s-a admis că, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă.

Timpul scurs de la momentul luării măsurii arestării preventive nu este de natură a atenua în mod semnificativ impactul negativ pe care l-ar avea asupra opiniei publice judecarea inculpaților în stare de libertate pentru infracțiuni de o asemenea gravitate, existând riscul săvârșirii unor noi astfel de fapte. Pe de altă parte, acest interval de timp nu are nici caracter nerezonabil față de particularitățile cauzei și de diligentele sporite cu care au acționat organele judiciare. C.E.D.O. stipulează în art. 5 parag. 1 lit. c) necesitatea existenței unor motive rezonabile de a presupune că persoana privată de libertate a comis o infracțiune, garantând astfel temeinicia măsurii privative de libertate și caracterul său nearbitrar.

În Hotărârea Murray v. Regatul Unit, C.E.D.O. a subliniat că dacă sinceritatea și temeinicia unei bănuieli constituiau elemente indispensabile ale rezonabilității sale, această bănuială nu putea fi privită ca una rezonabilă decât sub condiția ca ea să fie bazată pe fapte sau informații care ar stabili o latură obiectivă între suspect și infracțiunea presupusă. În consecință, nicio privare de libertate nu se poate baza pe impresii, intuiție, o simplă asociere de idei sau de prejudecăți (entice, religioase sau de altă natură) indiferent de valoarea lor, în calitate de indiciu al participării unei persoane la comiterea unei infracțiuni. Prin hotărârea CALEJJA v. Malta, Înalta Curte a apreciat că faptele probatorii care ar putea da naștere unei bănuieli legitime nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare.

În speța dedusă judecății, se are în vedere nu numai conformitatea cu dispozițiile procedurale ale dreptului intern, ci și caracterul plauzibil al bănuielilor care au condus la menținerea măsurii privative de libertate, precum și legitimitatea scopului urmărit de măsura luată. La acest moment procesual, Înalta Curte nu identifică vreun motiv întemeiat pentru punerea în libertate, ci apreciază că întregul material probator administrat în cauză se impune privarea de libertate, în continuare, iar nu vreo altă măsură preventivă, arestarea preventivă fiind singura aptă să atingă scopul preventive reglementat de art. 136 C. proc. pen. Tot astfel, se apreciază că măsura arestării preventive se impune a fi menținută și prin raportare la exigențele art. 5 parag.3 din C.E.D.O.

care protejează dreptul la libertate al persoanei, câtă vreme se bazează pe motive pertinente și suficiente a o justifica. Pertinența și suficiența acestor motive se apreciază de instanță în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art. 136 C. proc. pen., privarea de libertate a inculpaților fiind necesară și pentru buna desfășurare a procesului penal, în cauză fiind respectate toate garanțiile procesuale de care aceasta se bucură conform legislației în vigoare. În consecință, Înalta Curte va constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și va menține starea de arest preventiv a acestora. Pe cale de consecință constată că, măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea prevederilor legale că, nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive, în acord cu art. 139 alin. (1) și (3) C. proc.

pen. și, totodată nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură restrictivă de libertate, în condițiile art. 145 și 145 C. proc. pen. Față de cele reținute, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații E.C.M. și B.M.I. împotriva încheierii din 27 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 1523/2/2012 (608/2012). În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații E.C.M. și B.M.I. împotriva încheierii din 27 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 1523/2/2012 (608/2012). Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 martie 2012.