ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 637/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 637/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de fată;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 27 februarie 2012 a Curții

de Apel București, secția

I

penală, pronunțată în Dosarul

nr. 1523/2/2012(608/2012) a respins, printre altele, ca nefondate, cererile de revocare

și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi

țara sau localitatea, formulate de inculpații B.M.I., E.C.M.

În temeiul

art. 300

1

alin. (1) C. proc. pen.  a constatat legalitatea și temeinicia

arestării preventive a inculpaților B.M.I. ,arestat în baza M.A.P. nr. 2/UP din

data de 1 februarie 2012 emis de Curtea de Apel București, secția

I

penală, E.C.M. arestat în baza M.A.P.

nr. 3/UP din data de 1 februarie 2012 emis de Curtea de Apel București, secția

I

penală.

În temeiul

art. 300

1

alin. (3) C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a inculpaților

B.M.I., E.C.M.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 24

februarie 2012, sub nr. 1523/2/2012 pe rolul Curții de Apel București, secția

I

penală, s-a înregistrat Dosarul de urmărire

penală nr. 17/P/2012 în care, prin rechizitoriul din data de 23 februarie 2012,

emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Secția

de Combatere a Corupției, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv,

a inculpaților: B.M.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și asociere

în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat

la art. 7 din Legea nr. 78/2000 și art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la

art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 17 lit. b) și la art. 18 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; E.C.M. pentru complicitate

la infracțiunea de luare de mită și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni,

prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. și la art. 7 din

Legea nr. 78/2000 și art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea

nr. 39/2003 rap. la art. 17 lit. b) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și S.M. pentru complicitate la infracțiunea de

luare de mită și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 26

C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. și la art. 7 din Legea nr. 78/2000 și

art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la

art. 17 lit. b) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 ,ambele cu aplic.

art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

Prin actul de

sesizare s-a reținut, în fapt, că inculpatul B.M.I., în calitate de procuror la

Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, având repartizat spre instrumentare Dosarul

nr. 2/P/2011 în care este cercetat, între alte persoane, denunțătorul D.S. pentru

complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, a pretins

de la acesta, în cursul lunii ianuarie 2012, cu ajutorul coinculpaților E.C.M. și

S.M., un folos reprezentând o sumă de bani care, inițial, nu a fost particularizată

(în acest sens, atribuind complicelui E.C.M., în temeiul conivenței infracționale

statornicite între ei, sarcina de a perfecta aspectele referitoare la cuantumul

folosului pretins, astfel că, ulterior, acesta a fost stabilit la suma de 300.000

euro pe care denunțătorul să o remită în două tranșe,

de 100.000 euro și, respectiv, de 200.000

euro) iar pe parcursul desfășurării activității infracționale, a specificat, în

mod direct, aceluiași denunțător că trebuie să dea, cu titlu de mită, suma de 100.000

euro, precizând și că partea care urma să îi revină lui era de 50.000 euro, în data

de 31 ianuarie 2012, primind de la D.S., cu ajutorul inculpatului E.C.M., suma de

90.000 RON și 80.000 euro (reprezentând

echivalentul a aproximativ 100.000 euro),

ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante, banii fiind găsiți

asupra inculpatului E.C.M., folosul fiind pretins și primit pentru ca B.M.I. să

dispună ridicarea măsurilor asigurătorii luate față de denunțător, ca și pentru

a disjunge cauza cu privire la acesta și să formeze un dosar separat, în care, ulterior,

să adopte soluția de scoatere de sub urmărire penală.

Inculpatul E.C.M.

în cursul lunii ianuarie 2012, acționând împreună cu inculpatul S.M., l-a ajutat

pe inculpatul B.M.I., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, să pretindă

de la denunțătorul D.S. suma de 300.000 euro (în condițiile în care, potrivit conivenței

infracționale cu B.M.I., acesta nu a particularizat, inițial, folosul pe care dorea

să îl primească de la denunțător, dar a atribuit inculpatului E.C.M. sarcina de

a perfecta aspectele referitoare la cuantumul sumei de bani ce urma să fie pretinsă,

cu titlu de mită), stabilind ca aceasta să fie remisă în două tranșe, de 100.000

euro și, respectiv, de 200.000 euro, iar în data de 31 ianuarie 2012, l-a ajutat

pe inculpatul B.M.I. să primească de la denunțătorul D.S. suma de 90.000 RON și

80.000 euro (reprezentând echivalentul a aproximativ 100.000 euro) fiind surprins

în flagrant delict, având asupra sa banii.

Inculpatul S.M.

în cursul lunii ianuarie 2012, acționând împreună cu inculpatul E.C.M., l-a ajutat

pe inculpatul B.M.I., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, să pretindă

de la denunțătorul D.S. suma de 300.000 euro (în condițiile în care, potrivit conivenței

infracționale cu B.M.I., acesta nu a particularizat, inițial, folosul pe care dorea

să îl primească de la denunțător, dar a atribuit inculpatului E.C.M. sarcina de

a perfecta aspectele referitoare la cuantumul sumei de bani ce urma să fie pretinse,

cu titlu de mită), stabilind ca aceasta să fie remisă în două tranșe, de 100.000

euro și, respectiv, de 200.000 euro, având în vedere și că a avut cunoștință de

faptul că, în data de 31 ianuarie 2012, E.C.M. l-a ajutat pe același magistrat să

primească de la denunțătorul D.S. suma de 90.000 RON și 80.000 euro (reprezentând

echivalentul a aproximativ 100.000 euro), ocazie cu care s-a procedat la constatarea

infracțiunii flagrante, banii fiind găsiți asupra inculpatului E.C.M.

Totodată, inculpatul

B.M.I. împreună cu inculpatul E.C.M. ,în cursul lunii ianuarie 2012, au inițiat

constituirea unei asociații în scopul săvârșirii infracțiunii de luare de mită,asociație

sprijinită de inculpatul S.M., în structura organizatorică a grupării fiind, ulterior,

cooptați denunțătorul M.M.

,

B.C. și E.M.L. (care, potrivit regulilor de acțiune stabilite, au avut sarcina de

a sprijini activitatea ilicită a asociației), iar pentru atingerea scopului propus,

a existat o organizare prealabilă, în temeiul căreia membrilor grupării li s-au

repartizat anumite sarcini.

Prin încheierea

de ședință din Camera de Consiliu din data de 1 februarie 2012, Curtea de Apel București,

secția

I

penală a dispus luarea măsurii arestării

preventive a inculpaților B.M.I., E.C.M. și S.M. pe o perioadă de 29 de zile, de

la 02 februarie 2012 la 01 martie 2012, reținând că fiecare inculpat se află în

situația prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. , respectiv a săvârșit

infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există

probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Pentru a constata

îndeplinită condiția impusă de art. 143 C. proc. pen., la momentul propunerii de

luare a măsurii arestării preventive,s-a apreciat că există date suficiente din

care rezultă că inculpatul B.M.I., procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Ilfov, având repartizat spre instrumentare Dosarul nr. 2/P/2011 în care este cercetat,alături

de mai multe persoane, denunțătorul D.S., pentru complicitate la infracțiunea de

înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, a pretins,în cursul lunii ianuarie

2012, cu ajutorul inculpaților E.C.M. și S.M., suma de 300.000 euro, urmând ca aceasta

să fie remisă în două tranșe, prima de 100.000 euro,inculpatul B.M.I. menționând

direct denunțătorului că partea care urma să îi revină era de 50.000 euro (înregistrarea

convorbirii ambientale din data de 31 ianuarie 2012). La data de 31 ianuarie 2012,

inculpatul E.M.C. a fost surprins în flagrant delict, având asupra sa suma de 80.000

euro și 90.000 RON.

Inculpații în

cauză au fost arestați preventiv în considerarea cazului prev. de art. 148

alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

În aprecierea

pericolului concret pentru ordinea publică, s-a avut în vedere natura și împrejurările

concrete ale comiterii faptelor pentru care sunt cercetați, calitatea de procuror

a inculpatului B.M.I. ce potențează urmările negative ale acțiunilor sale asupra

prestigiului de care trebuie să se bucure funcționarii implicați în activitatea

judiciară,gravitatea presupuselor fapte și rezonanța negativă a faptelor de corupție.

Au fost evaluate

și circumstanțele personale ale inculpaților precum și necesitatea și proporționalitatea

măsurii arestării preventive în raport cu scopul desfășurării urmăririi penale,

potrivit art. 136 alin. (1) și (8) C. proc. pen.

Prin urmare,

Curtea de Apel a reținut că măsura arestării preventive a inculpaților în cauză

a fost luată cu respectarea dispozițiilor art. 143 C. proc. pen., art. 148

alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și art. 136 alin. (1) și (8) C. proc. pen.

Curtea de Apel

a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea inculpaților

nu s-au modificat și nici nu au încetat și impun, în continuare, privarea de libertate

a acestora.

A mai constatat

că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații este posibil

să fi săvârșit infracțiunea de luare de mită în forma de participație a autoratului

(B.M.I.) și respectiv a complicității (E.C.M. și S.M.), prev. de art. 254 alin.

(1) C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, în condițiile art. 323

alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu ref. la art. 17

lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,constând, în fapt, în aceea că

inculpatul B.M.I., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov,

în cursul lunii ianuarie 2012, a pretins și a acceptat primirea sumei de 100.000

euro prin intermediul și cu sprijinul coinculpaților E.C.M. și S.M., de la denunțătorul

D.S., față de care, la data se 12 decembrie 2011 a fost confirmată de procuror începerea

urmăririi penale pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe

deosebit de grave în Dosarul nr. 2/P/2011, pentru a dispune ridicarea măsurii asigurătorii

luate față de denunțător,disjungerea cercetărilor față de acesta și ulterior, adoptarea

soluției de scoatere de sub urmărire penală.

În acest sens,

Curtea de Apel a avut în vedere că, din probele care au servit ca temei pentru trimiterea

în judecată a inculpatului B.M.I. rezultă motive rezonabile de a se suspecta că

inculpatul a comis infracțiunile de luare de mită și asociere în vederea săvârșirii

de infracțiuni, faptele relevante în cauză fiind susținute de denunțul și declarațiile

numiților D.S. și M.M.,declarațiile martorilor M.G., Ș.E., Ș.D.L., declarațiile

martorilor P.A., N.B.A., V.M.C. -ofițeri de poliție din cadrul I.G.P.R.-Direcția

de Investigații Criminale desemnați cu efectuarea cercetării penale în Dosarul

nr. 2/P/2011, procesul verbal privind examinarea traficului telefonic interceptat

reprezentând convorbirile și comunicările efectuate de inculpatul B.M.I.,

procese-verbale din data de 16 februarie 2012 și 01 februarie 2012 de redare în

formă scrisă a unor pasaje din convorbirile ale dialogurilor ambientale audio purtate

la data de 31 ianuarie 2012 de către D.S. cu E.C.M. și B.M.I., notele de supraveghere

operativă, planșe fotografice privind principalele momente ale întâlnirilor dintre

denunțătorul D.S. și inculpații E.C.M. și B.M.I., din data de 31 ianuarie 2012.

Totodată a reținut

că din probele care au servit ca temei pentru trimiterea în judecată a inculpatului

E.C.M. rezultă motive rezonabile de a se suspecta că inculpatul a comis infracțiunile

de complicitate la luare de mită și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni,

faptele relevante în cauză fiind susținute de denunțul și declarațiile numiților

D.S. și M.M.,procesul verbal din 13 februarie 2012 de redare în formă scrisă a dialogului

ambiental audio-video purtat la data de 24 ianuarie 2012 de către denunțătorul D.S.

cu inculpații S. și E., înregistrare pusă la dispoziție de denunțător, procesele-verbale

de redare în formă scrisă a dialogurilor ambientale purtate la datele de 25.

ianuarie 2012, 27 ianuarie 2012, 28 ianuarie 2012, 30 ianuarie 2012, planșele fotografice

privind principalele momente ale întâlnirii de la 27 ianuarie 2012, între denunțătorii

D. și M. și inculpații E. și S., procesele-verbale de redare a dialogurilor din

data de 30 ianuarie 2012, procesele-verbale de redare a dialogurilor din data de

31 ianuarie 2012, planșe fotografice privind principalele momente ale întâlnirilor

dintre denunțătorul D.S. și inculpații E.C.M. și B.M.I., din data de 31

ianuarie 2012, procesul verbal de punere la dispoziție de către denunțătorul D.S.

a sumei de 90.000 RON și 80.000 euro, procesul verbal de evidențiere a remiterii

bancnotelor și marcare criminalistică, nota de supraveghere operativă din ziua de

31 ianuarie 2012, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante și planșe

foto.

Din probele

care au servit ca temei pentru trimiterea în judecată a inculpatului S.M. rezultă

motive rezonabile de a se suspecta că inculpatul a comis infracțiunile de complicitate

la luare de mită și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, faptele relevante

în cauză fiind susținute de denunțul și declarațiile numiților D.S. și M.M., procesul

verbal din 13 februarie 2012 de redare în formă scrisă a dialogului ambiental audio-video

purtat la data de 24 ianuarie 2012 de către denunțătorul D.S. cu inculpații S. și

E., înregistrare pusă la dispoziție de denunțător, procesele-verbale de redare în

formă scrisă a dialogurilor ambientale purtate la datele de 25 ianuarie 2012, 27

ianuarie 2012, 28 ianuarie 2012, declarațiile coinculpatului E.C.M.

Măsura arestării

preventive a fost luată cu respectarea exigențelor art. 148 alin. (1) lit. f) C.

proc. pen., fiind îndeplinită condiția existenței pericolului concret pentru ordinea

publică, condiție ce rezultă din probele de la dosar, în acord și cu jurisprudența

Curții Europene în privința apărării ordinii publice în sensul reprimării infracțiunilor

considerate grave, cum sunt cele de corupție.

De asemenea

Curtea de Apel a reținut că gravitatea potențialelor fapte pentru care inculpații

au fost trimiși în judecată, având în vedere modul în care a fost lezată încrederea

publică acordată în temeiul mandatului de procuror în cazul inculpatului B.M.I.

dar și presupusa contribuție și sprijinul dat de coinculpații E.C.M. și S.M., privite

prin prisma mobilului și a modului în care a fost concepută presupusa activitate

infracțională reținută prin actul de sesizare, sunt elemente care susțin aprecierea

existenței pericolului concret pentru ordinea publică.

Totodată, s-a

constatat că trecerea unei perioade de aproape 29 de zile de la luarea măsurii arestării

preventive față de inculpații în cauză nu este de natură a înlătura pericolul concret

pentru ordinea publică reținut inițial în privința inculpaților.

În acest interval

de timp, contrar susținerilor apărării, Curtea de Apel a constatat că nu au intervenit

elemente noi sub aspectul circumstanțelor factuale reținute ori a situației personale

a fiecărui inculpat, analizată, astfel cum s-a arătat, la luarea măsurii privative

de libertate prin prisma art. 136 alin. (8) C. proc. pen., de natură să conducă

la aprecierea că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat ori

s-au modificat astfel că cererile formulate de apărare, privind revocarea măsurii

arestării preventive precum și de înlocuire a acesteia cu o măsură restrictivă de

libertate,în condițiile art. 145 și 145

1

C. proc. pen. sunt nefondate.

Împotriva acestei

încheieri au formulat recurs inculpații E.C.M. și B.M.I., solicitând, în principal,

punerea lor în stare de libertate iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării

preventive cu o altă măsură întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere

la luarea măsurii arestării preventive.

Înalta

Curte de Casație și Justiție va examina recursul doar sub aspectul menținerii arestării

preventive a inculpaților, hotărârea atacată dobândind caracter definitiv sub aspectul

revocării și înlocuirii măsurii arestării preventive, astfel că în conformitate

cu dispozițiile art. 385

14

C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului

din dosarul cauzei, constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce

urmează.

Analizând actele

și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că temeiurile care au determinat arestarea

inițială a inculpaților E.C.M. și B.M.I., se mențin fiind îndeplinită una din condițiile

alternative prevăzute de art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

Sub aspectul

dispozițiilor art. 143 C. proc. pen., raportat la art. 68

1

C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că probatoriul administrat până în prezent nu a făcut să înceteze

presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care au fost

arestați.

Referitor la

dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., Înalta Curte constată că și acestea

sunt întrunite, în sensul că infracțiunile de săvârșirea cărora sunt acuzați recurenții

inculpați (B.M.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și asociere

în vederea săvârșirii de infracțiuni și E.C.M. pentru complicitate la infracțiunea

de luare de mită și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni) sunt sancționate

cu închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea acestora în libertate prezintă în continuare

un pericol concret pentru ordinea publică.

În acest context,

se impune sublinierea că în jurisprudența C.E.D.O. în special cu referire la unele

cauze împotriva Franței(Letellier v. France) s-a admis că, prin gravitatea deosebită

și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o

tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă.

Timpul scurs

de la momentul luării măsurii arestării preventive nu este de natură a atenua în

mod semnificativ impactul negativ pe care l-ar avea asupra opiniei publice judecarea

inculpaților în stare de libertate pentru infracțiuni de o asemenea gravitate, existând

riscul săvârșirii unor noi astfel de fapte.

Pe de altă parte,

acest interval de timp nu are nici caracter nerezonabil față de particularitățile

cauzei și de diligentele sporite cu care au acționat organele judiciare.

C.E.D.O. stipulează

în art. 5 parag. 1 lit. c) necesitatea existenței unor motive rezonabile de a presupune

că persoana privată de libertate a comis o infracțiune, garantând astfel temeinicia

măsurii privative de libertate și caracterul său nearbitrar.

În Hotărârea

Murray v. Regatul Unit, C.E.D.O. a subliniat că dacă sinceritatea și temeinicia

unei bănuieli constituiau elemente indispensabile ale rezonabilității sale, această

bănuială nu putea fi privită ca una rezonabilă decât sub condiția ca ea să fie bazată

pe fapte sau informații care ar stabili o latură obiectivă între suspect și infracțiunea

presupusă. În consecință, nicio privare de libertate nu se poate baza pe impresii,

intuiție, o simplă asociere de idei sau de prejudecăți (entice, religioase sau de

altă natură) indiferent de valoarea lor, în calitate de indiciu al participării

unei persoane la comiterea unei infracțiuni.

Prin hotărârea

CALEJJA v. Malta, Înalta Curte a apreciat că faptele probatorii care ar putea da

naștere unei bănuieli legitime nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare

pentru a justifica o condamnare.

În speța dedusă

judecății, se are în vedere nu numai conformitatea cu dispozițiile procedurale ale

dreptului intern, ci și caracterul plauzibil al bănuielilor care au condus la menținerea

măsurii privative de libertate, precum și legitimitatea scopului urmărit de măsura

luată.

La acest moment

procesual, Înalta Curte nu identifică vreun motiv întemeiat pentru punerea în libertate,

ci apreciază că întregul material probator administrat în cauză se impune privarea

de libertate, în continuare, iar nu vreo altă măsură preventivă, arestarea preventivă

fiind singura aptă să atingă scopul preventive reglementat de art. 136 C. proc.

pen.

Tot astfel,

se apreciază că măsura arestării preventive se impune a fi menținută și prin raportare

la exigențele art. 5 parag.3 din C.E.D.O. care protejează dreptul la libertate al

persoanei, câtă vreme se bazează pe motive pertinente și suficiente a o justifica.

Pertinența și

suficiența acestor motive se apreciază de instanță în ansamblul circumstanțelor

particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art. 136 C. proc. pen.,

privarea de libertate a inculpaților fiind necesară și pentru buna desfășurare a

procesului penal, în cauză fiind respectate toate garanțiile procesuale de care

aceasta se bucură conform legislației în vigoare.

În consecință,

Înalta Curte va constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive

a inculpaților și va menține starea de arest preventiv a acestora.

Pe cale de consecință

constată că, măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea prevederilor

legale că, nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive,

în acord cu art. 139 alin. (1) și (3) C. proc. pen. și, totodată nu se impune înlocuirea

măsurii arestării preventive cu o altă măsură restrictivă de libertate, în condițiile

art. 145 și 145 C. proc. pen.

Față de cele

reținute, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații E.C.M. și B.M.I.

împotriva încheierii din 27 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția

I

penală, pronunțată în Dosarul nr. 1523/2/2012

(608/2012).

În baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga inculpații la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații E.C.M. și B.M.I. împotriva încheierii

din 27 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția

I

penală, pronunțată în Dosarul nr. 1523/2/2012

(608/2012).

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de câte 25

RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor

aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 2 martie 2012.