ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1739/2012

Asupra recursurilor de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 15 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, investită cu soluționarea cauzei privind pe inculpații C.F., G.S.M., N.A., S.E., D.M., G.M. și L.N., trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 rap, la art. 174 C. pen., art. 26 C. pen. rap, la art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., art. 321 alin. (1) C. pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților N.A., arestat în baza MAP nr. 3/UP/23 februarie 2012 emis de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și G.S.M., arestat în baza MAP nr. 4/UP/23 februarie 2012 emis de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală.

În baza art. 300 2 C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților. În temeiul art. 139 alin. (1) C. proc. pen. au fost respinse ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații G.S.M. și N.A.. S-au reținut, în esență, următoarele: Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că prin rechizitoriul nr. 19/P/2012 al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, printre alții, inculpații G.S.M. și N.A. pentru următoarele fapte: - G.S.M. la data de 01 ianuarie 2012, în timp ce se afla într-un separeu al Clubului B. împreună cu inculpații C.F., S.E., D.M.

și N.A., au lovit cu pumnii și picioarele la nivelul capului partea vătămată B.B.P. pe care anterior au imobilizat-o și au introdus-o într-un grup sanitar, iar ulterior a lovit-o și cu un extinctor în cap în mod repetat, agresiune care a durat aproximativ 6 minute și care a încetat numai datorită avertizării venirii organelor de poliție, faptă ce întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor simplu, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.; - C.F., D.M., S.E. și N.A., care în data de 01 ianuarie 2012, au lovit, în mod repetat, împreună cu inculpatul G.S.M. partea vătămată B.B.P., cu pumnii și picioarele, inculpatul G.S.M.

lovind-o și cu extinctor, ajutându-l astfel pe G.S.M. la comiterea infracțiunii de tentativă de omor și prin sprijinul moral acordat, prin diminuarea posibilității victimei de a se apăra prin imobilizarea și introducerea ei în grupul sanitar și împiedicarea pătrunderii altor persoane, în scopul de a salva victima, prin amenințare cu acte de violență atât verbale cât și cu corpuri contondente, faptă ce întrunește elementele constitutive ale complicității la tentativa la infracțiunea de omor, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.; - C.F., G.S.M., S.E., N.A., D.M.

și G.M., în data de 01 ianuarie 2012, între orele 02:36-02:55, în timp ce se aflau în Clubul B. cu ocazia petrecerii Anului Nou, împreună, au provocat și au participat la un scandal public ce a avut o amploare deosebită, producând o stare de indignare și de panică generală în rândul clienților și personalului clubului, fiind tulburată în mod însemnat ordinea și liniștea publică, scandal pe parcursul căruia au fost agresate fizic, insultate și amenințate mai multe persoane și au fost distruse unele bunuri (scaune, sticle), faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.; - C.F., D.M. și N.A. în data de 01 ianuarie 2012, împreună și cu alte persoane, în timp ce se aflau în incinta Clubului B. au amenințat verbal și cu corpuri contondente (scrumieră de sticlă, cuțite, briceag) cu acte de violență persoana vătămată G.Ș. pe care au înconjurat-o, inculpatul N.A. încercând să-l lovească cu un cuțit dacă încearcă să intervină pentru a acorda ajutor părții vătămate B.B.P. agresată în grupul sanitar, producându-i astfel o stare de temere, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.; - C.F., D.M., G.S.M. și N.A.

în data de 01 ianuarie 2012 cu ocazia sărbătoririi Anului Nou au purtat fără drept, în loc public, respectiv în incinta Clubului B., cuțite, briceag, castet, obiecte pe care le-au folosit la amenințarea și lovirea unor persoane, fapt ce reiese din declarațiile martorilor audiați în prezenta cauză, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de port fără drept a unei arme albe, prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată. Inculpații au fost arestați preventiv pe o durată de 29 de zile în baza încheierii din 23 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a ll a penală pronunțate în Dosarul nr 1479/2/2012, reținându-se că există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpați a faptelor pentru care sunt cercetați, iar în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., lăsarea acestora în libertate prezentând pericol pentru ordinea publică în raport de circumstanțele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârșire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte. Examinând actele și lucrările dosarului instanța a constatat că din materialul de urmărire penală rezultă indicii temeinice de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca inculpații să fi săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, astfel cum rezultă din următoarele mijloace de probă: declarațiile părților vătămate, raport de expertiză medico-legală, certificat medico-legal, proces-verbal de cercetare la fața locului, convorbirile interceptate, declarații martori, procese-verbale de prezentare în vederea recunoașterii, imagini înregistrate de camerele de supraveghere de la locul faptei, raport de constatare tehnico-științifică, proces-verbal de efectuare a percheziției domiciliare la locuința inculpatului N.A..

Inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor, arătând că nu au participat la lovirea părții vătămate B. sau că nu au provocat incidentul (cu excepția inculpatului G.S. care a recunoscut în fața instanței de judecată că a avut un incident violent cu această parte vătămată, dar nu a lovit-o cu extinctorul), aspect ce rezultă din imaginile înregistrate de camerele de supraveghere de la locul faptei. Instanța a constatat că la acest moment procesual sunt suficiente indicii de natură a conduce la presupunerea rezonabilă că este posibil ca inculpații să fi participat la săvârșirea faptelor, ceea ce face posibilă menținerea arestării preventive.

Faptul că unul dintre inculpați și-a schimbat parțial poziția procesuală, recunoscând că a avut un incident violent cu partea vătămată B. (dar fără a folosi extinctorul) nu este în măsură a determina o schimbare a temeiurilor reținute la luarea măsurii, mai ales în condițiile în care există anumite contradicții între declarațiile inculpaților date în fața instanței de judecată. În ceea ce privește cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., de asemenea, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile cumulativ impuse de acest text de lege, atât în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății, mai mare de 4 ani, cât și sub aspectul existenței probelor că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

La aprecierea acestei din urmă condiții, instanța a avut în vedere natura și gravitatea faptelor presupus a fi fost comise de inculpați (împotriva vieții și integrității corporale a părții vătămate), modalitatea și împrejurările concrete de comitere a acestora (prin acte repetate, exercitând violențe excesive asupra părții vătămate, utilizând un obiect potențial letal, loviturile vizând zone vitale, în cadrul unui conflict de amploare, reluat după ce primul incident s-a epuizat, în contextul folosirii unor obiecte de natură a aduce atingere integrității corporale și a altor persoane), circumstanțele personale ale inculpaților (care au dovedit un potențial de agresivitate ridicat, folosindu-și calitățile fizice pentru a agresa o altă persoană), elemente ce, coroborate, conturează ideea că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă în mod cert, în contextul dat, un pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă, de altfel, inclusiv din modalitatea în care această valoare socială a fost atinsă prin chiar săvârșirea faptelor, prin implicarea unui număr mare de persoane și reacția pe care au avut-o persoanele prezente la locul faptei pentru petrecerea de revelion.

S-a mai reținut că pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților nu se confundă cu pericolul social al faptelor săvârșite și că la aprecierea celui dintâi nu se iau în considerare exclusiv faptele deja săvârșite, dar este unul dintre criteriile indicate de CEDO la aprecierea existenței unei posibile tulburări a ordinii publice ca motiv ce poate justifica privarea de libertate a unei persoane (Letellier c. Franței). în plus, se impune o reacție adecvată și proporțională din partea organelor judiciare față de astfel de incidente violente în care sunt implicate mai multe persoane care înțeleg să își facă singure dreptate, ignorând organele abilitate să vegheze la respectarea ordinii publice, în lipsa căreia s-a apreciat că s-ar produce o veritabilă tulburare a ordinii publice.

În consecință, s-a constatat că faptele presupus săvârșite justifică aprecierea că lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate în rândul persoanelor care respectă valorile sociale ocrotite de lege și a unei aparențe de tolerare din partea sistemului judiciar a unor astfel de fapte ilicite. S-a reținut că inculpații au fost arestați la aproximativ 2 luni de la momentul săvârșirii presupuselor fapte, însă, în acest interval de timp, organele de cercetare penală au încercat să lămurească situația, să identifice și audieze persoanele care au participat la incident și să efectueze cercetări de natură a duce la conturarea posibilității ca inculpații să fi săvârșit faptele.

În raport de considerentele expuse și de timpul scurs de la privarea de libertate a inculpaților (23 februarie 2012) în care autoritățile judiciare au avut o atitudine activă, administrând probele necesare în cauză, instanța a apreciat că arestarea preventivă a inculpaților nu se întinde dincolo de limite rezonabile apreciate în considerarea interesului public real ocrotit. Instanța a apreciat necesitatea menținerii stării de arest și din perspectiva stadiului procesual actual (după sesizarea instanței, cauza a fost amânată pentru asigurarea dreptului la apărare a inculpaților care au și fost audiați la acest termen), urmând a fi administrate probele încuviințate la acest termen. La acest moment procesual, la care instanța nu a încuviințat efectuarea expertizelor, nu se poate aprecia că durata procesului va fi excesivă, iar arestarea preventivă nejustificată.

Cu privire la imposibilitatea inculpaților de a influența aflarea adevărului în cauză, câtă vreme instanța este sesizată prin rechizitoriu, iar probele se află în custodia sa, s-a apreciat că un astfel de argument nu este pertinent în condițiile în care probele nu au valoare prestabilită, iar instanța de judecată are obligația de a administra în mod nemijlocit și contradictoriu probele în cursul cercetării judecătorești. De asemenea, s-a constatat că măsurile preventive se impun în raport de art. 136 alin. (1) C. proc. pen. nu numai pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată ori de la executarea pedepsei, ci și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal- ipoteză alternativă prevăzută de textul legal indicat, iar, la acest moment instanța este la începutul cercetării judecătorești în cauză, fiind necesar a se asigura că nu există posibilitatea influențării aflării adevărului de către inculpați.

Faptul că inculpații au o familie în întreținere și nu au antecedente penale (situație de normalitate) sunt elemente de natură a contura imaginea acestora, dar nu pot determina o punere în libertate în raport de criteriile analizate anterior. Fata de considerentele expuse, instanța a constatat, în conformitate cu prevederile art. 300 2 C. proc. pen., legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și, reținând că temeiurile care au determinat arestarea, și care subzistă si în prezent, impun în continuare privarea de libertate, pentru buna desfășurare a procesului penal, și apreciind că, în raport de criteriile analizate anterior, la acest moment procesual nu sunt suficiente măsurile alternative neprivative de libertate pentru atingerea acestui scop, a menținut arestarea preventiva a acestora, respingând ca neîntemeiate cererile de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Împotriva încheierii sus-menționate, au declarat recurs inculpații G.S.M. și N.A., pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii. Recursurile nu sunt fondate. Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților se mențin, așa cum a reținut în mod corect instanța de apel și există temeiuri noi care justifică și impun în continuare privarea de libertate. Potrivit C. proc. pen., menținerea unei măsuri preventive privative de libertate este condiționată de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare expres și limitativ prevăzute de art. 148 C. proc.

pen. În cauză, se constată că temeiul care a stat la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive, prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. subzistă și în prezent, fiind îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de textul de lege: inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Referitor la acest temei, în practica C.E.D.O., s-a stabilit că menținerea detenției este justificată atunci când se face dovada că asupra procesului penal planează cel puțin unul dintre următoarele pericole care trebuie apreciate in concreto pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unei noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică.

Examinând lucrările și actele dosarului, se constată într-adevăr, că în raport de natura și gradul deosebit de ridicat de pericol social al infracțiunilor împotriva vieții și integrității corporale a părții vătămate, reflectat de modalitatea și împrejurările concrete de comitere a acestora (prin exercitarea de violențe excesive asupra părții vătămate, utilizând un obiect potențial letal, loviturile vizând zone vitale, în cadrul unui conflict de amploare, reluat după ce primul incident s-a epuizat, în contextul folosirii unor obiecte de natură a aduce atingere integrității corporale și a altor persoane), de circumstanțele personale ale inculpaților, lăsarea acestora în libertate ar putea crea atât riscul de a zădărnici aflarea adevărului, precum și ca aceștia să repete asemenea fapte.

Pe de altă parte, natura, amploarea și modalitatea de comitere a infracțiunilor sus-menționate, relevă nu doar o periculozitate infracțională, dar și una socială care impun o reacție fermă, deoarece lăsarea în libertate ar putea crea riscul ca aceștia să repete asemenea fapte și ar induce un sentiment de insecuritate în ordinea publică. Totodată, pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților este reflectat de rezonanța socială deosebit de puternică, generată de faptele și atitudinea inculpaților, care au provocat un scandal public creând o stare de indignare și de panică generală în rândul persoanelor aflate în club, tulburând în mod însemnat ordinea și liniștea publică, fiind percepuți ca persoane foarte periculoase, cu un comportament violent și care au creat o stare de insecuritate.

Așa fiind, temeiurile care au stat inițial la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, neimpunându-se înlocuirea măsurii preventive cu o alta, restrictivă de libertate. Pe de altă parte, în raport de momentul procesual și de complexitatea cauzei, dată de natura infracțiunilor de o gravitate sporită, de numărul mare al inculpaților, simpla trecere a unei perioade mai mari de timp, nu este de natură să încalce principiul rezonabilității măsurii arestării preventive, în accepțiunea Convenției Europene a Drepturilor Omului, întrucât aceasta se apreciază în concret, în raport cu atitudinea procesuală a părților și durata procedurilor în fața instanței. Așa fiind, menținerea măsurii arestării preventive se impune în continuare, întrucât prin lăsarea inculpaților în libertate s-ar crea un pericol pentru buna desfășurare a procesului penal.

Pentru aceste considerente, urmează ca recursurile declarate de inculpații G.S.M. și N.A. împotriva încheierii din 15 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați G.S.M. și N.A. împotriva încheierii din 15 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 2172/2/2012 (867/2012). Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 225 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 mai 2012.