ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față,

Din actele dosarului constată

următoarele:

Prin încheierea dată în Camera de

Consiliu la 23 februarie 2012 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

în Dosarul nr. 1479/2/2012, a respins, ca nefondate, excepțiile invocate de

inculpați prin avocați.

I. În baza art. 149

1

pct. 9

C. proc. pen., a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, privindu-i pe inculpații C.F., N.A. și G.S.M.

În baza art. 148 alin. (1) lit. f) C.

proc. pen. coroborat cu art. 143 C. proc. pen., art. 149 C. proc. pen. și art.

149

1

alin. (10) și (11) C. proc. pen., a dispus arestarea preventivă

a inculpaților C.F., N.A. Și G.S.M. pe o durată de 29 de zile, de la data

încarcerării.

În baza art. 151 C. proc. pen. a emis

pe numele fiecărui inculpat mandat de arestare preventivă.

II. În baza art. 149

1

alin.

(12) C. proc. pen., art. 145

1

C. proc. pen., a respins propunerea de

arestare preventivă a inculpaților G.M. și S.E.

În baza art. 146

1

alin. (1)1

1

coroborat cu art. 145 C. proc. pen. comb. cu art. 143 alin. (1) C. proc. pen.,

art. 136 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., art. 145 alin. (2) C. proc. pen., a

dispus obligarea fiecărui inculpat G.M. și S.E. de a nu părăsi localitatea

București, fără încuviințarea organelor judiciare pe o durată de 29 de zile, de

la 23 februarie 2012 la 22 martie 2012, inclusiv.

În baza art. 145 alin. (1

1

)

C. proc. pen., fiecare dintre inculpații G.M. și S.E., pe durata măsurii

obligării de a nu părăsi localitatea București au fost obligați să respecte

următoarele obligații:

a) să se prezinte la organul de

urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este

chemat;

b) să se prezinte la organul de

poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura

conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție ori de câte

ori este chemat;

c) să nu își schimbe locuința fără

încuviințarea organului judiciar;

d) să nu dețină, să nu folosească și

să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art. 145 alin. (1

2

)

C. proc. pen., pe durata măsurii, inculpații G.M. și S.E. au fost obligați să

respecte următoarele îndatoriri:

- să nu se deplaseze sau să acceadă la

sediul Clubului B, sector 2, București;

- să nu se apropie de părțile vătămate

din prezenta cauză, de membrii familiilor acestora, de persoanele împreună cu

care sunt cercetați pentru comiterea faptelor expuse în propunerea de luare a

unei măsuri preventive, de martori și experți, să nu comunice direct sau

indirect cu cei menționați.

În baza art. 145 alin. (2)

2

și alin. (3) C. proc. pen., a atras atenția fiecărui inculpat că, în cazul

încălcării cu rea-credință a acestor obligații, se va lua măsura arestării

preventive împotriva acestora.

Conform art. 145 alin. (2)

1

C. proc. pen., copie de pe prezenta a fost comunicată fiecărui inculpat,

secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește, jandarmeriei,

poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor

de frontieră în vederea asigurării respectării obligațiilor mai susmenționate.

Cheltuielile judiciare au rămas în

sarcina statului și onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 lei (pentru

inculpatul G.S.M.) s-a suportat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut în esență, următoarele:

Prin propunerea de arestare preventivă

din data de 22 februarie 2012 din Dosarul nr. 19/P/2012 - Parchetul pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a

solicitat arestarea preventivă pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de

23 februarie 2012 până la 22 martie 2012 inclusiv a inculpaților C.F., S.E., N.A.,

G.S.M. și G.M.

În referatul parchetului, s-a arătat

că prin rezoluția nr. 19/P/2012 din 31 ianuarie 2012 și ordonanța cu același

număr emisă la 20 februarie 2012, s-a început urmărirea penală cu privire la

mai mulți inculpați, între care și numiții:

- C.F., cercetat pentru infracțiunea

prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.,

art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată B.M.), art. 26 rap. la art. 20 rap. la

art. 174 C. pen. (parte vătămată B.B.) cu aplicarea art. 75 lit. a) din C. pen.,

art. 193 C. pen. (parte vătămată G.Ș.) cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C.

pen. și art. 2 alin. (1) pct. l din Legea nr. 61/1991 rep., toate cu aplicarea

art. 33 lit. a) și b) C. pen.;

- S.E., avocat stagiar, cercetat

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 321

alin. (1) C. pen. și de art. 26 rap la art. 20 rap. la art. 174 C. pen. (partea

vătămată B.B.) ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.;

- N.A., cercetat pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1)

lit. a) C. pen., art. 193 C. pen. (parte vătămată G.Ș.) cu aplicarea art. 75

alin. (1) lit. a) C. pen., art. 26 rap la art. 20 rap la art. 174 C. pen.

(parte vătămată B.B.) cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 2

alin. (1) pct. l din Legea nr. 61/1991 rep., toate cu aplicarea art. 33 lit. a)

și b) C. pen;

- G.S.M., cercetat pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 alin.

(1) lit. a) C. pen. (parte vătămată B.B.), art. 2 alin. (1) pct. l

din

Legea nr. 61/1991 rep. și art. 32 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin.

(1) lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen. și

- G.M., cercetat pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1)

lit. a) cp.

Se susține în referatul Parchetului că

în noaptea revelionului dintre anii 2011 - 2012 (31 decembrie 2011 - 01

ianuarie 2012), în clubul B. de pe str. Ramuri Tei, București, a avut loc un

incident care a degenerat într-o situație conflictuală între partea vătămată B.M.,

numitul A.M.I. și I.A. (martori în această cauză) și numitul C.F. căruia i s-au

alăturat D.M., L.N., G.S.M. și alte două persoane.

S-a reținut că inculpatul C.F.

împreună cu alți cunoscuți, trecând în apropierea unui separeu numit

sufragerie, a îmbrâncit intenționat pe partea vătămată B.M., martorul A.M.I. solicitându-i

să nu provoace scandal.

La câteva minute după acest moment, C.F.

a revenit însoțit de persoanele arătate, la masa părții vătămate B.M.,

cerându-i acestuia să-l însoțească; față de refuzul lui, se susține în

referatul Parchetului, inculpații L. și D. l-au imobilizat, l-au împins în

camera numită sufragerie,unde C.F. l-a apostrofat că nu i-a făcut loc să

treacă, după care l-a lovit la nivelul feței cu pumnul, intervenind și numiții

L.N. (lovitură cu capul) și D. care l-a lovit cu pumnul.

Mai rezultă din acest referat că

partea vătămată B.M. a fost agresată de către D.M. care l-a lovit cu un scaun

în cap, de L.N. care i-a aplicat o lovitură cu pumnul la nivelul feței și de C.F.

care i-a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele.

Intervenind în apărarea părții

vătămate B.M., martorii I.A. și A.M.I., au fost la rândul lor loviți de

inculpatul C.F.

La venirea agenților de pază ai

clubului, partea vătămată și cei doi care îl însoțeau, A. și I. au părăsit

încăperea, declarând că nu depun plângere.

Se afirmă prin referatul Parchetului

că partea vătămată B.M. a suferit, potrivit certificatului medico-legal din 02

ianuarie 2012, leziuni produse prin lovire cu un corp dur pentru care s-a

prevăzut necesitatea a 11-12 zile de îngrijiri medicale.

Ca urmare a acestui incident, s-au

făcut trei apeluri către serviciul de urgență 112, solicitându-se intervenția

organelor de

poliție întrucât, în jurul orelor

02.42 - 02.54, a avut loc o bătaie soldată cu victime.

După aplanarea incidentului, ca urmare

a intervenției personalului care asigura paza clubului, se susține prin referat

de către Parchet că partea vătămată B.B. Paul intrând în încăperea numită

„sufragerie", l-a văzut pe inculpatul C.F. dezbrăcat de cămașă, înconjurat

de inculpații N.A., G.S.M., S.E., G.M. și de numitul D.M., proferând amenințări

cu privire la uciderea lui A.M.I. dacă l-ar fi prins.

La afirmația lui B.B. că numitul A. este

prietenul său, în încăpere rămânând doar câțiva agenți de pază (martorii R.L.,

O.G., D.C. și M.G.), C.F. împreună cu D.M. și inculpații din prezenta cauză,

mai puțin G.M., l-au imobilizat pe acesta, l-au împins într-un grup sanitar

unde, sub amenințarea cu cuțitul a fost obligat să se așeze în genunchi.

Se mai susține de către Parchet că,

apoi, cei numiți mai sus l-au lovit pe B.B. cu pumnii și picioarele, iar G.S.M.

cu un extinctor la nivelul capului.

S-a apreciat că agresiunea asupra

părții vătămate a durat aproximativ 6 minute. În acest interval inculpații

menționați au intrat și au ieșit din grupul sanitar până când, la un moment

dat, în fața ușii acestuia s-au postat inculpații N.A. și D.M. (înarmați cu

câte un cuțit), L.N., S.E. (cu o sticlă spartă în mână pe post de armă?!) și C.F.

cu o scrumieră în mână, amenințându-i cu aceste obiecte pe agenții de pază ai

clubului (R.L., P.A., D.C. și O.G.) și pe partea vătămată G.Ș., împiedicându-i

să pătrundă în grupul sanitar și să vină în ajutorul părții vătămate B.B.P.

Prin raportul expertizei medico-legale

depus la dosar, s-a stabilit că partea vătămată B.B.P. a prezentat leziuni

traumatice care au putut fi produse la data de 01 ianuarie 2012 prin lovire cu

corp dur, necesitând 30-35 zile de îngrijiri medicale, leziuni traumatice care

nu au pus în primejdie viața acestuia.

Inculpații au încetat agresiunea la

momentul când au fost anunțați că au sosit organele de poliție.

S-a mai precizat în referatul

propunerii de luare a măsurilor de arestare preventivă că s-a dispus față de

inculpați măsura reținerii preventive pe o durată de 24 de ore, începând din 22

februarie 2012 ora 10.00.

S-a precizat că săvârșirea

infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații aflați în situația

prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen., se probează cu procesul-verbal de

cercetare la fața locului, planșa fotografică, declarațiile părților vătămate,

a martorilor audiați, rapoartele de expertiză medico-legală și de constatare

tehnico-științifică, procese-verbale de redare a convorbirilor persoanelor care

au apelat serviciul de urgență 112, proces-verbal de vizionare a înregistrării

video.

Se mai susține prin actul de sesizare

al instanței că inculpații au avut asupra lor cuțite, bricege, baston

telescopic - castet, că întreaga activitate infracțională s-a desfășurat

într-un loc public, că aceștia au exercitat violențe, intimidând pe cei care au

devenit ulterior martori în prezenta cauză, au distrus bunuri, au produs

vătămări corporale, tulburând liniștea publică într-un local aglomerat, cu

impact psihologic remarcant la nivelul comunității, vizând săvârșirea de fapte

antisociale.

Parchetul prin reprezentantul său a

solicitat emiterea mandatelor de arestare în temeiul art. 149

1

alin.

(8) și (10) C. proc. pen..

Inculpații pe rând, prin avocați, au

invocat nulitatea absolută privind sesizarea instanței potrivit art. 197 alin.

(2) și (4) C. proc. pen., întrucât în cuprinsul ordonanței de reținere,

împotriva căreia s-a formulat plângere în baza art. 140

1

C. proc.

pen., nu se menționează temeiurile prev. de art. 137 C. proc. pen. De asemenea,

s-a invocat necompetența Parchetului de pe lângă I.C.C.J. de a instrumenta

această cercetare privindu-i pe inculpați deoarece calitatea de avocat a unuia

dintre coinculpați (S.E.), atrage competența materială a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București.

Preluarea cercetărilor penale de către

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a făcut în temeiul

unor dispoziții declarate neconstituționale, prin decizia nr. 1058 din 14

noiembrie 2007 privind art. 209 alin. (41) C. proc. pen. Situația de fapt este

descrisă în referatul de propunere de luare a măsurilor de arestare preventivă

și ea este susținută de materialul probator care contrazice susținerile

inculpaților susmenționați, inclusiv în ceea ce privește inexistența celui

de-al doilea incident și implicarea lor individuală în amploarea lui.

Referitor la inculpații C.F., N.A. și G.S.M.,

Curtea de Apel a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile prevăz. de

art. 146 C. proc. pen. corob. cu art. 143 C. proc. pen. și sunt îndeplinite

cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. referitoare la

sancțiunea pedepsei cu închisoare mai mare de 4 ani, vizând infracțiunile

reținute în sarcina acestora și pericolul concret pentru ordinea publică prin

lăsarea în stare de libertate a acestora cu privire la care există indicii și

probe că au comis faptele pentru care sunt cercetați a admis propunerea

parchetului și a dispus luarea măsurii arestării preventive.

În ceea ce-l privește pe inculpatul S.E.

instanța de fond a apreciat că sunt în cauză indicii, chiar și eventuale probe

care ar putea susține teza acuzațiilor formulate de Parchet prin încadrarea

juridică dată faptelor reținute în sarcina acestuia.

Din această perspectivă și fază

procesuală, Curtea de Apel a respins propunerea de arestare preventivă și a

dispus luarea unei alte măsuri privative de libertate mai puțin restrictive,

dar care îl obligă pe inculpat să nu părăsească localitatea București fără

încuviințarea organului judiciar care a luat măsura, cu asumarea și respectarea

obligațiilor prev. de art. 143 corob. cu art. 145 alin. (1) lit. a), b), c), d)

și art. (1

1

) lit. b) și C. proc. pen. sub sancțiunea prevederilor

art. 145 alin. (2

2

) și (3) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri au

declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei

respingeri de către instanța de fond a propunerii de arestare preventivă a

inculpatului S.E., în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 alin.

(1) C. proc. pen. și cele prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. în sensul

că, există probe că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală iar

lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, și

inculpații C.F., N.A. și G.S.M. care, au invocat nulitatea absolută privind sesizarea

instanței potrivit art. 197alin. (2) C. proc. pen. întrucât Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu era competent material să

efectueze urmărirea penală, competența revenind Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel București, având în vedere calitatea de avocat a unuia dintre inculpați

și au solicitat respingerea referatului parchetului cu propunere de arestare

preventivă sau luarea unei măsuri mai puțin restrictive arătând că nu sunt

întrunite cumulativ prevederile art. 143 C. proc. pen. rap. la art. 148 lit. f)

C. proc. pen.

Referitor la recursul Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București, Înalta Curte, din examinarea actelor dosarului,

constată, cum de altfel a constatat și instanța de fond prin hotărârea atacată,

că, în cauză, există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis faptele

penale sub aspectul cărora este cercetat, în sensul art. 5 paragraful 1 lit. c)

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, din

actele premergătoare și probele administrate până în acest moment procesual

rezultând suficiente fapte și informații apte să convingă că inculpatul poate

să convingă un observator obiectiv că inculpatul poate să fi săvârșit

infracțiunile de care este cauzat. Astfel cum, în mod constant, a statuat

C.E.D.O., art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenție nu presupune ca

autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din

momentul privării de libertate, rolul măsurii preventive fiind tocmai acela de

a permite clarificarea sau dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor.

Sub aspectul condițiilor prevăzute de

art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., Înalta Curte constată, că în cauză nu

este îndeplinită una dintre cerințele a cărei respectare este necesară pentru

luarea măsurii arestării preventive, și anume aceea a existenței la dosar a

unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol

concret pentru ordinea publică, deși pedeapsa prevăzută de lege pentru

infracțiunile reținute în sarcina lui este închisoarea mai mare de 4 ani.

De altfel, pericolul pe care l-ar

prezenta lăsarea în libertate a unui inculpat nu poate fi presupus generic, ci

el trebuie să fie de ordinul evidenței și nemijlocit dovedit, art. 148 alin.

(1) lit. f) C. proc. pen. impunând existența la dosarul cauzei a unor probe în

sensul că o întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie dacă presupusul

infractor este lăsat liber. în același sens, este de menționat și faptul că aprecierea

pericolului concret pentru ordinea publică nu se poate face doar prin

raportare, în mod abstract, la gravitatea infracțiunii, ci trebuie constatat prin

coroborare și cu celelalte elemente de apreciere, cum ar fi datele care

circumstanțiază persoana făptuitorului, comportamentul său social, timpul scurs

de la săvârșirea faptelor cercetate, conduita persoanei bănuite de comiterea

acestora pe parcursul investigațiilor.

În speță, din actele dosarului,

rezultă că inculpatul, până la momentul comiterii presupuselor fapte penale de

care este acuzat, a dat dovadă de un comportament ireproșabil în cadrul

relațiilor sociale, nu este cunoscut cu antecedente penale, are

studii

superioare, își exercită profesia ca avocat, are o familie organizată, astfel

că profilul socio-moral și profesional al acestuia nu justifică în nici un fel

temerea că, lăsat în libertate, ar periclita ordinea de drept sau ar crea

disfuncții în menținerea acesteia.

De asemenea, Înalta Curte constată că,

la dosarul cauzei nu există nici un indiciu că inculpatul s-ar sustrage de la

cercetări ori ar încerca să influențeze mersul anchetei sau că ar săvârși alte

infracțiuni dat fiind timpul scurs de la săvârșirea presupuselor fapte,

interval de timp în care inculpatul nu a dovedit că este o persoană

conflictuală, angrenată în anturaje ce acționează violent, că de îndată ce a

fost chemat la organele de urmărire penală s-a prezentat, nesustrăgându-se sau

tergiversând cercetările.

Mai mult, este de menționat că, în

jurisprudența sa constantă(spre ex., cauza Calmanovici contra României),

C.E.D.O. a dezvoltat patru motive fundamentale pentru a justifica arestarea

preventivă a unui acuzat suspectat că ar fi comis o infracțiune, și anume

pericolul ca acesta să fugă, riscul ca acuzatul, odată pus în libertate, să

împiedice administrarea justiției, să comită alte infracțiuni sau să tulbure

ordinea publică. Ca urmare, având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte

apreciază că desfășurarea în continuare a urmăririi penale cu inculpatul în

stare de libertate, nu ar putea fi afectată, realizarea scopului prevăzut de

art. 136 C. proc. pen. nefiind condiționată de privarea de libertate a

acestuia.

În consecință, Înalta Curte constată

că instanța de fond a făcut o corectă apreciere cu privire la neîndeplinirea

cerinței prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen.,

nefiind întrunite în speță condițiile impuse de art. 149

1

alin. (1)

C. proc. pen., respingând ca neîntemeiată propunerea parchetului de arestare

preventivă a inculpatului S.E.

Însă având în vedere actele de

urmărire penală ce se impun a fi efectuate în continuare în speță pentru

stabilirea situației de fapt și lămurirea cauzei sub toate aspectele, și pentru

a se asigura buna desfășurare a procesului penal, în mod corect instanța de

fond a dispus luarea măsurii obligării inculpatului S.E. de a nu părăsi

localitatea București, fără încuviințarea organelor judiciare, pe o perioadă de

29 zile, cu asumarea și respectarea obligațiilor prev. de art. 143 corob. cu

art. 145 alin. (1) lit. a), b), c), d) și art. 1

1

lit. b) și c) C.

proc. pen. sub sancțiunea prevederilor art. 145 alin. (2)

2

și (3) C.

proc. pen.

Suspus rigorilor dispozițiilor legale

prev. de art. 145 C. proc. pen., inculpatul este ținut să respecte obligațiile

stabilite de instanță, astfel încât să nu împiedice desfășurarea procesului, să

nu impieteze aflarea adevărului ori să se sustragă cercetărilor.

De asemenea se constată, în raport de

precizarea făcută de intimatul inculpat în fața instanței de recurs în sensul

că locuiește pe raza municipiului București, în mod corect instanța de fond

potrivit art. 145 C. proc. pen. a dispus obligarea inculpatului de a nu părăsi

localitatea București.

În ceea ce privește critica formulată

de către recurenții inculpați C.F., N.A. și G.S.M. în sensul invocării

necompetenței materiale de instrumentare a cauzei de către Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Înalta Curte constată că în mod

corect a fost respins de instanța de fond, apreciind că prin efectul

dispozițiilor art. 209 alin. (4)

2

C. proc. pen. procurorul ierarhic

superior poate îndeplini oricare dintre atribuțiile exercitate de procurorul

ierarhic inferior, actele acestuia putând fi, la preluarea cauzei, infirmate

când se consideră ca fiind contrare legii.

Referitor la celălalt motiv de recurs

invocat de recurenții inculpați C.F., N.A. și G.S.M., Înalta Curte, urmează

să-l respingă și constată că în mod întemeiat, instanța de fond a admis

propunerea de arestare preventivă formulată de parchet, în cauză fiind

îndeplinite cerințele prev. de art. 143 C. proc. pen. cu referire la art. 68

1

C. proc. pen. și art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Înalta Curte consideră că există

indicii temeinice și probe din care rezultă presupunerea rezonabila că

inculpații au săvârșit faptele prevăzute de legea penală pentru care sunt

cercetați.

Indiciile temeinice, așa cum rezultă

din definiția dată prin art. 68

1

C. proc. pen., reprezintă simple

presupuneri sau bănuieli, bazate însă pe deducții logice, având ca premise

datele existente în cauză. Există, deci, indicii temeinice, când din analiza

datelor aflate la dosarul cauzei se desprinde, în mod evident, presupunerea că

cel față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta pentru care

este cercetat. Indiciile

temeinice trebuie privite ca o

veritabilă punte de legătură între fapta săvârșită și persoana bănuită de

comiterea ei.

Sunt de asemenea îndeplinite, în mod

cumulativ, condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., atât sub

aspectul cuantumului pedepsei prevăzute de lege, mai mare de 4 ani închisoare,

dar și a pericolului concret pentru ordinea publică prin lăsarea in libertate a

inculpaților astfel că pentru buna desfășurare a cercetărilor este necesară

arestarea preventivă a inculpaților, cunoscuți ca persoane violente, de care

martorii din lucrări se tem.

Deși este urmarea unei aprecieri

subiective, evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică se bazează pe

criterii obiective, chiar dacă acestea nu sunt strict cuantificabile. în

aplicarea art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților

fundamentale, dispozițiile art. 136 alin. (8) C. proc.

pen. stabilesc cu titlu de generalitate criteriile de alegere a măsurii

preventive, acestea constituind, implicit, și criterii de apreciere a

pericolului pentru ordinea publică.

Astfel, conform art. 136 alin. (8) C.

proc. pen.: „Alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de

scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea,

vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia

măsura”.

În acord cu susținerea parchetului,

instanța consideră că faptele reținute în sarcina inculpaților sunt grave, care

pun în pericol viața persoanei.

În acest context, se constată lipsa

unor motive rezonabile care să poată justifica aplicarea unei măsuri preventive

alternative, mai puțin restrictive, cum sunt măsura obligării de a nu părăsi

țara sau localitatea.

Invocarea de către inculpați a unor

circumstanțe personale favorabile, legate de statutul lor social, mediul

familial organizat, problemele de familie sau de sănătate nu poate conduce la

respingerea propunerii de arestare preventivă și aplicarea unei măsuri

restrictive de libertate, mai puțin severe, câtă vreme sunt îndeplinite

cerințele art. 143 C. proc. pen. și art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Măsura arestului preventiv este

justificată și de necesitatea unei bune desfășurări a procesului penal, așa cum

cere art. 136 C. proc. pen., aspect care nu încalcă prezumția de nevinovăție

garantată de art. 5

2

C. proc. pen., deoarece

cauza

este, justificată de gravitatea faptelor, împrejurarea în care s-au consumat,

amploarea acestora, numărul de persoane implicate în acțiunile violente,

verbale și fizice, impactul asupra comunității.

Față de cele menționate, se apreciază

că există motive relevante și suficiente care justifică necesitatea luării

măsurii arestării preventive.

Pentru toate motivele învederate,

înalta Curte respinge ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București și inculpații C.F., N.A. și G.S.M. împotriva

încheierii din Camera de Consiliu din 23 februarie 2012 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 1479/2/2012

(586/2012) urmând ca, recurenții inculpați să fie obligați la plata sumei de

câte 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte

25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la

prezentarea apărătorilor aleși, să se avanseze din fondul Ministerului

Justiției iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea

apărătorilor aleși, pentru intimatul inculpat, în sumă de 25 lei, să se

plătească din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații C.F., N.A. și G.S.M.

împotriva încheierii din Camera de Consiliu din 23 februarie 2012 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 1479/2/2012

(586/2012).

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu

până la prezentarea apărătorilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu până la prezentarea apărătorului ales, pentru intimatul inculpat S.E.,

în sumă de 25 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 martie

2012.