ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 iulie 2012, pronunțată

în Dosarul nr. 5568/2/2012 (2179/2012), Curtea de Apel București, secția a II-a

penală, pe rol fiind soluționarea propunerii Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție privind luarea măsurii

arestării preventive pentru o perioadă de 30 zile, de la data punerii în executare

a mandatelor de arestare, a inculpaților: N.R. cercetat sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art. 9 alin. (1)

lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și constituire a unui grup

infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea

nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (fiind îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen., M.O.I. cercetat sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. și ped.

de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (3) din

Legea nr. 241/2005 și constituire a unui grup infracțional organizat, faptă prev.

și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen. (fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148

lit. a) și f) C. proc. pen.), M.C.A. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art. 26 C. pen. raportat

la art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și sprijinire

a unui grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și

(3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (fiind îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen.), N.D.M. cercetată

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, faptă prev. și ped.

de art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și sprijinire

a unui grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și

(3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (fiind îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen.), G.M. cercetat sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev.

și ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și

alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și sprijinire a unui grup infracțional organizat,

faptă prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen. (fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148

lit. a) și f) C. proc. pen.), P.Ș. cercetat, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art. 26 C. pen. raportat

la art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și sprijinire

a unui grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și

(3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (fiind îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen.), a admis în parte

propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- Direcția Națională Anticorupție.

În temeiul art. 149

1

C. proc. pen., art. 143 C. proc. pen., art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen.:

A dispus arestarea preventivă

a inculpaților N.R., M.O.I., M.C.A., N.D.M. și G.M. pe o perioadă de 30 de zile,

începând cu data încarcerării.

În temeiul art. 149

1

alin. (12) raportat la art. 145

1

C. proc. pen. a respins propunerea de

arestare preventivă a inculpatului P.Ș. și a dispus față de acesta luarea măsurii

obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile.

În temeiul art. 145

1

alin. (2) raportat la art. 145 alin. (1

1

) C. proc. pen. pe durata măsurii

obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul P.Ș. a fost obligat să respecte

următoarele obligații:

a) să se prezinte la organul

de urmărire penală ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la organul

de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform

programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este

chemat;

c) să nu își schimbe locuința

fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;

d) să nu dețină, să nu

folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

A pus în vedere inculpatului

P.Ș. dispozițiile art. 145 alin. (2

2

) C. proc. pen. privind revocarea

măsurii în cazul încălcării cu rea-credință a măsurii sau obligațiilor impuse.

Pentru a dispune astfel,

Curtea de Apel București a constatat, în esență că, privitor la inculpații

N.R., M.O.I., M.C.A., N.D.M. și G.M. aceștia se află în situația prevăzută de

art. 148 lit. f) C. proc. pen., săvârșind infracțiuni pentru care legea prevede

pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Astfel, în raport cu circumstanțele

reale de comitere a faptelor - inculpații au acționat în mod organizat în cadrul

unui grup infracțional care a funcționat o perioadă îndelungată de timp, având reguli

de operare și o structură bine determinată - în scopul săvârșirii unor infracțiuni

grave, respectiv, de evaziune fiscală în variantă agravantă, obținând beneficii

materiale precum și producând totodată un prejudiciu foarte mare la bugetul statului

în scopul obținerii unor beneficii ilicite, imprimă faptelor reținute în sarcina

inculpaților un grad de pericol concret deosebit de grav.

Cu privire la inculpatul

P.Ș., s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru luarea măsurii arestării

preventive, apreciind că lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă un pericol

pentru ordinea publică.

În termen legal, împotriva

încheierii sus-menționate au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție privind pe inculpatul P.Ș.

și inculpații M.O.I., M.C.A., N.D.M. și G.M.

Procurorul a solicitat

admiterea recursului Parchetului, invocând dispozițiile art. 149

1

alin. (1) C. proc. pen., casarea în parte a încheierii atacate, numai cu privire

la inculpatul P.Ș., constatând îndeplinite dispozițiile art. 143 și art. 148

lit. f) C. proc. pen. și încuviințarea propunerii Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție privind luarea măsurii

arestării preventive pentru o perioadă de 30 zile pentru acest inculpat.

În acest sens a susținut

că instanța de fond, examinând propunerea de arestare preventivă, deși a constatat

că se regăsesc dispozițiile art. 143 C. proc. pen., analizând în detaliu actele

administrate, a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 148

lit. f) C. proc. pen. raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv

nivelul de instrucție, faptul că este fără antecedente penale și are o familie organizată.

Însă, în raport de amploarea

activității infracționale, de pericolul concret al faptelor, de numărul mare de

persoane implicate, de timpul îndelungat pe parcursul căruia s-au desfășurat infracțiunile,

de consecințele acestora, de valoarea foarte mare a prejudiciului, de modul organizat

și foarte bine structurat apreciază că sunt îndeplinite condițiile pentru existența

pericolului concret pentru ordinea publică, astfel că se impune privarea de libertate

a inculpatului P.Ș.

A mai arătat că acest

inculpat nu se disociază de activitatea infracțională a grupului, ci realiza legătura

dintre acest grup și palierul de protecție.

Inculpatul M.O.I., personal

și prin apărătorul ales a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a încheierii

atacate și, în principal, respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului,

iar în subsidiar, luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, arătând că nu prezintă

pericol concret pentru ordinea publică.

În susținerea recursului

a arătat că încheierea pronunțată de Curtea de Apel București nu cuprinde considerente

de ordin personal ale sale, în acest sens arătând că era patronul unei firme de

distribuție carburant și avea 65 de stații de benzină cu 60 de angajați. Din documentele

depuse astăzi rezultă că toate cantitățile de motorină euro 5 au fost cumpărate

în mod legal, cu acte, pe facturi înregistrate în contabilitate, plătind accize,

de la firme reale, cu atestate emise de Statul Român, iar în urma unui control efectuat

în luna ianuarie i-au fost închise stațiile, precizând că nu îi cunoștea decât pe

inculpații J. și P., întâlnindu-se cu aceștia și cu numitul G., conversațiile purtate

fără a depăși cadrul procesual obișnuit al unei discuții.

În dovedirea bunei-credințe

a arătat că în momentul în care a aflat că este căutat se afla în Turcia, în concediu

și a trimis imediat un fax la Curtea de Apel București, apoi a efectuat de urgență

toate demersurile în sensul schimbării biletului de avion și s-a prezentat la instanță.

Nu a fost audiat la Parchet

întrucât nu se afla în țară, dar s-a prezentat de urgență la instanță, arătând că

nu are nimic de ascuns.

Inculpata N.D.M., prin

apărătorii aleși, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și

respingerea propunerii Direcției Naționale Anticorupție de luare a măsurii arestării

preventive, arătând că nu sunt întrunite dispozițiile art. 143 raportat la art.

148 lit. f) C. proc. pen.

În acest sens, a susținut

că în referatul Parchetului, care conține un număr de 80 de file se face o singură

mențiune cu privire la persoana sa, și anume că este asociată la SC E.G. SRL.

Instanța de fond, în motivarea

soluției, a arătat că l-a sprijinit pe N.R., însă nu a fost niciodată implicată

în activitatea societății, în prezent nu mai are nici calitatea de asociat, firma

fiind condusă de o altă persoană, astfel că nu avea cum să-l sprijine pe N.R., preocuparea

sa fiind creșterea și educarea celor doi copii.

A mai arătat că în cuprinsul

actelor numele său este menționat de câteva ori, nicăieri în cuprinsul susținerilor

fără a se preciza concret în ce constă activitatea sa de sprijinire a grupului infracțional.

Totodată, a mai arătat

că s-a susținut că s-a sustras de la urmărirea penală, însă fără a exista probe

în acest sens.

Inculpatul M.C.A., prin

apărătorul ales, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată

de Curtea de Apel București și luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.

În susținerea recursului

a arătat că se susține că s-ar sustrage de la urmărirea penală, însă a fost declarat

dispărut la organele de poliție de către soția sa de la data de 21 mai 2012, toate

actele ulterioare fiind îndeplinite la domiciliu de unde este declarat dispărut.

A mai precizat că soția

sa nu știe nimic despre el, fiind dispărut în jurul prânzului în ziua de Sf.

Constantin și Elena.

Cu privire la existența

lit. f) a art. 148 C. proc. pen. privind pericolul concret pentru ordinea publică

a arătat că indiciile săvârșirii infracțiunii au la bază întâlnirea dintre

el și N. și că au purtat o discuție cu voce scăzută, reținându-se și faptul

că se cunoștea cu N., B. și C.

A mai arătat că nici în

referatul Parchetului și nici în cadrul dosarului de urmărire penală nu se demonstrează

cum palierul de protecție a sprijinit grupul evazionist.

În concluzie, a susținut

că pentru egalitate de tratament se impune admiterea recursului și lăsarea sa în

liberate, câtă vreme pentru numitul C. s-a instituit o interdicție, iar pentru

B. nu s-a dispus nici o măsură.

Inculpatul G.M., prin

apărătorul ales, a solicitat, în raport de conținutul actelor depuse astăzi

la instanță, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și respingerea propunerii

de arestare preventivă, susținând că nu sunt îndeplinite dispozițiile art.

148 lit. a) și f) C. proc. pen.

Astfel, a arătat că în

mod corect instanța de fond a făcut trimitere la dispozițiile art. 5 parag.

1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în sensul că trebuie să existe o

bănuială bazată strict pe faptele pe care le-a săvârșit persoana cercetată.

Or, nu se regăsește

nicăieri în probatoriul administrat faptul că G. nu se afla în țară din data de

8 mai 2012.

Mai mult, se reține că

în data de 25 iunie 2012, împreună cu o altă persoană și cu numitul I.M. s-au deplasat

la sediul Băncii B., lucru care nu se putea întâmpla de vreme ce se afla în mijlocul

mării pe vasul P.C.

În continuare, se reține

că la data de 29 iunie 2012 i-a înmânat numitului I.M. o anumită sumă de bani reprezentând

contravaloarea serviciilor prestate, lucru de asemenea eronat, câtă vreme conform

adeverinței și actelor depuse astăzi la dosar, s-a îmbarcat la data de 8 mai

2012 pe vasul P.C. pentru o perioadă de 5 luni, fiind și în prezent pe vas.

În combaterea lit. a)

a art. 148 C. proc. pen. a susținut că pentru existența acesteia trebuia să

existe intenția sustragerii, iar potrivit procesului-verbal de percheziție

din data de 9 iulie 2012, se afla pe vas, fiind și la această dată pe mare, însă

până nu ancorează în primul port nu se poate prezenta și nici nu poate lua legătura.

A mai făcut referire la

faptul că s-a reținut că a folosit un post telefonic care nu exista, cu o altă

identitate, însă nu exista nici o declarație a numitului S. care să confirme

că el a răspuns la telefonul său și nu exista nici o expertiză sau alte probe care

să dovedească că el a vorbit de la acel post telefonic.

Recursul declarat de inculpatul

M.O.I. este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție privind pe inculpatul P.Ș. și de inculpații M.C.A., N.D.M. și G.M.

sunt nefondate.

Potrivit art. 136

alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu

închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru

a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta

una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148 alin. (1)

lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede

că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile

prev. de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea

prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4

ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea

publică.

Art. 148 lit. a) C. proc.

pen. prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite

condițiile prev. de art. 143 și inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul

de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca

să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată sau

de la executarea pedepsei.

În raport de actele dosarului

Înalta Curte constată că prin propunerea nr. 54/P/2012, Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a solicitat emiterea

unor mandate de arestare pe o durată de 30 de zile pentru inculpații N.R. cercetat

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, faptă prev. și ped.

de art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și constituire

a unui grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și

(3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- M.O.I., cercetat sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev.

și ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și

alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și constituire a unui grup infracțional organizat,

faptă prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.;

- M.C.A., cercetat sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev.

și ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și

alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și sprijinire a unui grup infracțional organizat,

faptă prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.;

- N.D.M., cercetată sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de

art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și sprijinire

a unui grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și

(3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- G.M., cercetat sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. și ped.

de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (3) din

Legea nr. 241/2005 și sprijinire a unui grup infracțional organizat, faptă prev.

și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.;

- P.Ș., cercetat sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. și ped.

de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (3) din

Legea nr. 241/2005 și sprijinire a unui grup infracțional organizat, faptă prev.

și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.

În esență, în referatul

Parchetului, s-au reținut următoarele:

La data de 01 martie 2012

procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, secției de combatere a corupției,

s-au sesizat din oficiu cu privire la constituirea unei grupări infracționale, coordonată

de numiții N.R., G.G., C.D., J.A.F. și M.O.I., inițiatoare a unui amplu mecanism

evazionist ce vizează sustragerea de la plata accizelor aferente a importante cantități

de motorină, comercializate pe piața internă sub denumirea unor produse petroliere

inferioare, prin intermediul unor societăți comerciale tip fantomă, controlate prin

persoane interpuse, totul cu asigurarea unui palier de protecție reprezentat din

foști factori decizionali de vârf din cadrul Agenției Naționale de Administrare

Fiscală (A.N.A.F.), un rol important revenindu-le numiților B.S., M.C.A. și C.V.

Pe parcursul cercetărilor efectuate în cauză a rezultat că, în fapt și în realitate,

J.A.F. este „coordonat” și „subordonat” numitului P.D.E., cel care „organizează”

activitatea de transport.

Rolul acestor entități

cu caracteristici de tip „fantomă”, prin intermediul cărora mărfurile sunt comercializate

doar scriptic, este acela de a achiziționa produsele petroliere slab accizate și

de a oferi beneficiarilor finali, reprezentați, în special, de companii specializate

în distribuția carburanților, facturi care să ateste că au achiziționat motorină

euro 5, pentru care a fost achitată acciza corespunzătoare.

Prin încheierea din data

de 11 iulie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 5568/2/2012, Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, a admis în parte propunerea formulată de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și în temeiul

art. 149

1

C. proc. pen., art. 143 C. proc. pen., art. 148 lit. a) și

f) C. proc. pen. a dispus arestarea preventivă a inculpaților N.R., M.O.I., M.C.A.,

N.D.M. și G.M. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data încarcerării.

În temeiul art. 149

1

alin. (12) rap. la art. 145

1

C. proc. pen. a respins propunerea de arestare

preventivă a inculpatului P.Ș. și a dispus față de acesta luarea măsurii obligării

de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile, cu obligarea acestuia de a respecta

disp. art. 145

1

alin. (2) rap. la art. 145 alin. (1

1

) C. proc.

pen., astfel cum sunt enumerate în hotărâre, punându-i-se totodată în vedere și

dispozițiile art. 145 alin. (2

2

) C. proc. pen. privind revocarea măsurii

în cazul încălcării cu rea-credință a măsurii sau obligațiilor impuse.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, în esență, în ceea ce-i privește pe inculpații N.R., M.O.I.,

M.C.A., N.D.M. și G.M. se constată că aceștia se află în situația prevăzută de

art. 148 lit. f) C. proc. pen., săvârșind infracțiuni pentru care legea prevede

pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Referitor la inculpatul

M.O.I., se apreciază că se impune luare acestei măsuri preventive, pericolul pentru

ordine publică fiind relevat și de faptul că, deși acesta era plecat din țară (în

vacanță potrivit spuselor sale), activitatea infracțională în cadrul societății

sale (SC B.O. SRL) a continuat, fiind efectuate mai transporturi de combustibil

în zilele de 7 și 8 iulie 2012.

În ceea ce privește temeiul

prevăzut de art. 148 lit. a) C. proc. pen., respectiv că inculpatul a fugit ori

s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există

date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală,

de la judecată ori de la executarea pedepsei, se constată că acesta este incident

numai în ceea ce-i privește pe inculpații N.R., M.C.A., N.D.M. și G.M.

Referitor la inculpatul

P.Ș., Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru luarea măsurii arestării

preventive, apreciind că lăsare în libertate a acestuia nu prezintă un pericol pentru

ordinea publică.

În conformitate cu disp.

art. 5 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are

dreptul la libertate și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa. Proclamând dreptul

la libertate, Convenția consacră implicit principiul după care nici o persoană nu

trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar, privarea licită de libertate

fiind expres și limitativ prev. în disp. art. 5 parag. 1 lit. c) din aceeași convenție.

Legalitatea sau regularitatea

detenției obligă că arestarea preventivă a unei persoane și menținerea

acestei măsuri să se facă în conformitate cu normele legale de fond și de procedură

prevăzută de legea națională, care la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu

dispozițiile Convenției.

Înalta Curte, analizând

dispozițiile legale anterior menționate prin raportare la principiile generale în

această materie stabilite de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului

(obligatorie pentru instanțele naționale o dată cu ratificarea de către România

a Convenției Europene a Drepturilor Omului) în aplicarea art. 5 parag. 1

lit. c) și art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

constată că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit principiul general

în această materie în hotărârea Wemhoff c. Germaniei, în sensul că „detenția

preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind

starea normală și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limite rezonabile

independent de faptul că ea se va imputa sau nu din pedeapsă”. Aprecierea limitelor

rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele

concrete ale fiecărei cauze pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise

cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumției

de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării

în stare de libertate” (Labita c. Italiei).

Persistența motivelor

plauzibile de a crede că persoana în cauză a săvârșit o infracțiune este

o condiție sine qua non a conformității lipsirii de libertate cu dispozițiile

art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Înalta Curte constată

că temeiul de fapt determinant avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive

a inculpatului M.O.I. a fost acela că pericolul pentru ordine publică a fost relevat

și de faptul că, deși acesta era plecat din țară (în vacanță potrivit spuselor sale),

activitatea infracțională în cadrul societății sale (SC B.O. SRL) a continuat, fiind

efectuate mari transporturi de combustibil în zilele de 7 și 8 iulie 2012.

Or, la acest moment procesual,

în raport și de actele depuse în cauză, aflate la dosar, respectiv de nota olografă

întocmită de inculpatul M.O.I. prin care acesta arată că nu se sustrage anchetei

și că se afla în concediu în Turcia, și de copia biletului electronic de avion al

acestuia prin care face dovada bunei-credințe și a faptului că dorește

să sprijine ancheta penală, în vederea aflării adevărului, întorcându-se în țară

în cel mai scurt timp posibil, Înalta Curte constată că prin respingerea propunerii

Parchetului de arestare preventivă a inculpatului și dispunerea față de acesta a

măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile se

poate asigura scopul procesului penal.

În această ordine de idei,

se constată că din perspectiva analizării acestor elemente anterior prezentate,

se poate concluziona că sintagma folosită de legiuitor referitor la existența în

concret a pericolului pe care îl reprezintă inculpatul pentru ordinea publică presupune

existența unor riscuri de natură a periclita funcționarea normală a instituțiilor

statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.

Or, văzând circumstanțele

reale ale cauzei, prin raportare la momentul procesual actual și practica Curții

Europene a Drepturilor Omului (cazul Jiga contra României) se constată că aceste

riscuri s-au estompat, iar punerea în libertate a inculpatului prin luarea unei

măsuri mai puțin restrictive nu are caracterul perturbării procesului penal și nici

nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Pe de altă parte, la alegerea

acestei măsuri (obligarea de a nu părăsi țara) Înalta Curte a avut în vedere și

datele ce circumstanțiază persoana inculpatului, respectiv faptul că acesta este

la primul conflict cu legea penală, nu are antecedente penale, are familie și are

surse licite de obținere a veniturilor.

Nu în ultimul rând, Înalta

Curte constată că măsura obligării de a nu părăsi țara reglementată de disp.

art. 145

1

C. proc. pen. oferă suficiente garanții procesuale, prin stabilirea

în sarcina inculpatului a obligațiilor menționate prin prezenta decizie, care să

asigure buna desfășurare a procesului penal în continuare și cu inculpatul în libertate.

În ceea ce-l privește

pe inculpatul P.Ș., Înalta Curte constată că prima instanță, prin încheierea pronunțată,

în mod corect a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile pentru luarea măsurii

arestării preventive, apreciind că lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă un

pericol pentru ordinea publică.

La aprecierea pericolului

pentru ordinea publică, pe lângă circumstanțele personale ale acestuia (lipsa antecedentelor

penale, situația familială bună, pregătirea profesională), s-a ținut seama și de

faptele reținute în sarcina sa, respectiv gradul de implicare a acestuia în săvârșirea

infracțiunilor.

Astfel, așa cum s-a arătat

mai sus, în sarcina inculpatului s-a reținut că intermediat unele întâlniri ale

inculpatului M.C.A. cu inculpatul N.R., acesta din urmă folosindu-l pe B.M. Or,

față de gradul de implicare al acestui inculpat în activitatea descrisă, nu se poate

trage concluzia că lăsat în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Pe de altă parte, în ce-l

privește pe inculpatul P.Ș. nu se poate reține că sunt incidente nici dispozițiile

art. 148 lit. a) C. proc. pen., având în vedere că, din actele depuse de către apărătorul

său ales, a rezultat că acesta s-a căsătorit în data de 29 iunie 2012, iar pe data

de 2 iulie 2012 a plecat împreună cu soția sa într-un voiaj, urmând să se întoarcă

pe data de 14 iulie.

Așa fiind, în mod corect

s-a apreciat față de acesta că măsura obligării de a nu părăsi țara este necesară

și suficientă pentru a se asigura prezența sa în fața organelor judiciare împiedicare

de a perturba în vreun fel desfășurarea procesului, astfel că recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție cu privire la inculpatul P.Ș. este nefondat.

Cu privire la inculpații

M.C.A., N.D.M. și G.M. se constată că recursurile declarate sunt nefondate.

Așa după cum prima instanță

a reținut, în raport cu circumstanțele reale de comitere a faptelor - inculpații

au acționat în mod organizat în cadrul unui grup infracțional care a funcționat

o perioadă îndelungată de timp, având reguli de operare și o structură bine determinată

- în scopul săvârșirii unor infracțiuni grave, respectiv, de evaziune fiscală în

variantă agravantă, obținând beneficii materiale precum și producând totodată un

prejudiciu foarte mare la bugetul statului în scopul obținerii unor beneficii ilicite,

imprimă faptelor reținute în sarcina inculpaților un grad de pericol concret deosebit

de grav.

De asemenea, trebuie să

se țină seama și de faptul că în componența acestui grup infracțional organizat

au intrat și înalți funcționari ai statului care, deși ar trebui să vegheze la respectarea

legii și asigurarea ordinii de drept, au acționat nu numai în sens contrar acestor

atribuții cu care au fost învestiți, ci s-au folosit de prerogativele autorității

publice pentru a sprijini o grupare infracțională.

În ceea ce privește temeiul

prevăzut de art. 148 lit. a) C. proc. pen., respectiv că inculpatul a fugit ori

s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există

date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală,

de la judecată ori de la executarea pedepsei, se constată că acesta este incident

în ceea ce-i privește pe inculpații N.R., M.C.A., N.D.M. și G.M.

Într-adevăr, aceștia deși

au fost citați, la fond și în recurs, dispunându-se inclusiv aducerea cu mandat,

la prima instanță, nu au putut fi găsiți la domiciliile sau reședințele lor. Totodată,

prima instanță imediat după sesizare, a încercat să le aducă la cunoștință termenul

fixat pentru dispunând citarea prin agent procedural, procedură în urma căreia,

aceștia nu s-au prezentat.

Față de cele arătate,

se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive

a inculpaților au fost justificate, fără a se fi schimbat în prezent și impun în

continuare privarea de libertate a acestora, apreciind că lăsarea în libertate ar

prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării

procesului penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor presupus a fi

săvârșite, de modalitatea de săvârșire, de circumstanțele reale în care au fost

produse, de recrudescența acestui gen de fapte, de starea de pericol și de urmările

sociale produse prin însăși natura faptelor.

Așa fiind, măsura arestării

preventive se justifică, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură

inculpații până la pronunțarea și rămânerea definitivă a unei eventuale hotărâri

de condamnare, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul

comiterii unor infracțiuni și nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei,

durata nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, raportat la

faptul că până în prezent nu a fost pronunțată o hotărâre în cauză.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de inculpatul M.O.I. este fondat, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmând a fi admis, iar recursurile declarate de Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție

privind pe inculpatul P.Ș. și de inculpații M.C.A. N.D.M. și G.M. nefiind fondate,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse, urmând

a se dispune potrivit dispozitivului prezentei încheieri.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Admite recursul declarat

de inculpatul M.O.I., împotriva încheierii din 11 iulie 2012 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 5568/2/2012 (2179/2012).

Casează, în parte, încheierea

atacată și, rejudecând:

În baza art. 149

1

alin. (12) C. proc. pen. rap. la art. 145

1

C. proc. pen., respinge propunerea

de arestare preventivă a inculpatului M.O.I. și dispune față de acesta luarea măsurii

obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data

de 18 iulie 2012, până la 16 august 2012, inclusiv.

În temeiul 145

1

alin. (2) rap. la art. 145 alin. (1

1

) C. proc. pen., pe durata măsurii

obligării de a nu părăsi țara, inculpatul M.O.I. va fi obligat să respecte următoarele

obligații:

a) să se prezinte la organul

de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la Poliția

Municipiului Sibiu conform programului de supraveghere întocmit de organul de supraveghere

sau ori de câte ori este chemat;

c) să nu își schimbe locuința

fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;

d) să nu dețină, să nu

folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art. 145

alin. (1

2

) lit c) C. proc. pen. se impune inculpatului M.O.I. ca pe durata

măsurii obligării de a nu părăsi țara, să nu se apropie de coinculpați, martori

și membri familiei acestora și să nu comunice cu aceștia, direct sau indirect.

În baza art. 145

alin. (2

2

) atrage atenția inculpatului M.O.I. asupra faptului că, în

caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin se va

lua față de acesta măsura arestării preventive.

Dispune punerea de îndată

în libertate a inculpatului M.O.I., dacă nu este arestat în altă cauză.

Onorariul parțial pentru

apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, pentru recurentul

inculpat M.O.I., în sumă de 25 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- Direcția Națională Anticorupție privind pe inculpatul P.Ș. și de inculpații M.C.A.,

N.D.M. și G.M. împotriva aceleiași încheieri.

Obligă recurenții inculpați

N.D.M. și G.M. la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Obligă recurentul inculpat

M.C.A. la plata sumei de 225 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat

din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 18 iulie 2012.