ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1295/2014

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 453 pronunțată la data de 28 iunie 2013 de Tribunalul Maramureș, în temeiul art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. raportat la art. 76 lit. d) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului O.A.S. la 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe un termen de încercare de 3 ani.

În temeiul art. 71 alin. (1) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare stabilit.

Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată prin DGFP Maramureș și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R.I. SRL, cu sediul în Baia Mare, la plata către aceasta a sumei de 11.021 RON reprezentând TVA și 9.712 RON, reprezentând impozit pe profit, precum și dobânzile și penalitățile de întârziere aferente în materie fiscală, care vor fi calculate începând cu data exigibilității sumelor și până la achitarea integrală.

În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente SC R.I. SRL până la concurența sumei la care aceștia au fost obligați către partea civilă.

Conform art. 13 din Legea nr. 241/2005, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, o copie a dispozitivului s-a comunicat Oficiului Național al Registrului Comerțului.

În temeiul art. 191 alin. (3) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către stat a sumei de 400 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care, 200 RON onorariul apărătorului din oficiu s-a plătit din fondurile Ministerului Justiției către dl. av. R.V.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul O.A.S. este administrator al S.C. R.I. S.R.L., cu sediul social în Baia Mare, județul Maramureș, asociat fiind martorul S.O.D.N., societatea având ca obiect de activitate "activitate de consultanță pentru afaceri și management".

La data de 26 aprilie 2012, Direcția Generală a Finanțelor Publice Maramureș - Activitatea de Inspecție Fiscală, a emis un aviz de inspecție fiscală, inculpatul fiind anunțat despre acest fapt.

Întrucât din discuțiile purtate cu inculpatul, a rezultat că societatea nu conduce evidență contabilă, inspecția a fost suspendată, acordându-se administratorului un termen de 15 zile pentru întocmirea evidenței contabile.

Controlul a început efectiv la data de 11 iunie 2012, finalizându-se la data de 13 iunie 2012 cu Raportul de inspecție fiscală nr. 6253/2012. Pe parcursul inspecției, societatea a fost reprezentată de către inculpatul O.A.S.

Raportul a concluzionat faptul că inculpatul nu a condus evidența contabilă, iar în perioada septembrie 2009 - mai 2011, a emis un număr de 23 facturi fiscale reprezentând prestări servicii, în valoare de 60.699 RON, către SC "M.T." S.R.L.

S-a mai concluzionat că societatea condusă de către inculpat nu a depus declarații de taxe și impozite la organul fiscal teritorial.

Conform declarației martorului B.H.C., administrator al SC "M.T." SRL Baia Mare, societatea sa a încheiat un contract de prestări servicii cu societatea administrată de către inculpat, mai exact, în perioada septembrie 2009 - mai 2011, aceasta din urmă presta zilnic servicii de mentenanță a rețelei de internet și întreținere echipamente comunicații. Factura fiscală se emitea lunar pentru suma stabilită în contract, care era achitată în numerar pe bază de chitanță, stabilindu-se că aceste facturi nu au fost înregistrate în evidența contabilă și nici nu au fost declarate obligațiile fiscale aferente acestora.

Inculpatul O.A.S. a recunoscut săvârșirea faptei de care este acuzat, respectiv că a prestat servicii de mentenanță și întreținere a echipamentelor de comunicații fără să înregistreze în contabilitate facturile fiscale emise. De asemenea, inculpatul și-a manifestat disponibilitatea de a acoperi prejudiciul cauzat, arătând însă că nu dispune în prezent de mijloacele financiare necesare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Maramureș solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre să se dispună obligarea inculpatului la plata sumei de 41.492 RON reprezentând T.V.A. și impozit pe profit - 20.733 RON, dobânzi și penalități - 8.259 RON și amendă de 12.500 RON, toate cu dobânzi și penalități de întârziere.

În motivarea apelului s-a arătat că în mod nejustificat tribunalul nu a procedat la obligarea inculpatului la toată suma cu care s-a constituit parte civilă, inclusiv la plata sumei de 12.500 RON cu titlu de amendă contravențională.

Prin Decizia penală nr. 226/A din 19 noiembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Maramureș împotriva Sentinței penale nr. 453 din 28 iunie 2013 a Tribunalului Maramureș.

A stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 200 RON ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariul pentru apărător din oficiu.

A obligat pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 400 RON cheltuieli judiciare, din care 200 RON reprezentând onorariu avocațial.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță de control judiciar a reținut că, în baza probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.

S-a arătat că în mod legal și temeinic instanța de fond a soluționat latura civilă a cauzei obligând inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească părții civile 11.021 RON T.V.A. și 9.712 RON impozit pe profit (în total 20.733 RON) și dobânzile și penalitățile de întârziere aferente în materie fiscală, începând cu data exigibilității sumelor și până la achitarea integrală.

Or, în raport de faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, condamnat și obligat la plata despăgubirilor civile arătate mai sus, pretențiile părții civile exced actului de sesizare a instanței și încalcă principiul răspunderii civile delictuale care guvernează soluționarea laturii civile a procesului penal, suma solicitată vizând alte fapte ale inculpatului de natură contravențională.

Mai mult, așa cum a arătat și instanța de fond, amenda contravențională aplicată prin procesul-verbal de contravenție nu a fost contestată, are caracter definitiv, situație în care procesul-verbal constituie titlu executor ce poate fi adus la îndeplinire în sarcina societății comerciale sancționate conform art. 37 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art. 110 lit. f) și art. 141 din O.G. nr. 92/2003.

În afara motivelor de apel invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există niciun motiv din cele prevăzute de lege care să atragă casarea hotărârii atacate.

Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel a declarat recurs partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj Napoca.

Prin motivele scrise de recurs depuse la dosar partea civilă, în esență, a solicitat casarea deciziei penale pronunțată de instanța de apel și obligarea inculpatului O.A.S. la plata sumei de 41.492 RON, calculată conform adresei AFP Baia Mare nr. 41769 din 15 octombrie 2012 reprezentând: TVA, impozit pe profit și amendă (din care impozit pe profit și TVA în sumă de 20.733 RON; dobânzi și penalități în sumă de 8.259 RON; la care se adaugă 12.500 RON amendă) cu dobânzi și penalități de întârziere aferente care vor fi calculate până la data plății integrale a debitului conform O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, reprezentând obligații către bugetul general consolidat al statului.

Recursul declarat de partea civilă este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente.

Înalta Curte amintește că Decizia penală nr. 226/A a fost pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, la data de 19 noiembrie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2 din 12 februarie 2013, astfel încât va supune analizei numai acele critici care se circumscriu cazurilor de casare în vigoare, în forma stabilită de Legea nr. 2/2013.

Din expunerea de motive ce stă la baza Legii nr. 2/2013 rezultă că unul din scopurile ce au determinat emiterea acestei legi a fost tocmai transformarea Înaltei Curți de Casație și Justiție într-o Curte de Casație, astfel încât exercitarea controlului judiciar să se realizeze numai asupra chestiunilor de drept.

Întrucât criticile referitoare la cuantumul prejudiciului, în noua reglementare, nu pot fi cenzurate de instanța de recurs prin niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen. rămase în vigoare, Înalta Curte în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj Napoca împotriva Deciziei penale nr. 226/A din 19 noiembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezintă onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat O.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj Napoca împotriva Deciziei penale nr. 226/A din 19 noiembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat O.A.S.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 11 aprilie 2014.

Procesat de GGC - AM