ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 986/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 986/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față,

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 75 din data de 17 aprilie 2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud,

pronunțată în Dosarul nr. 4397/112/2012, în temeiul disp. art. 345 C. proc. pen.

s-a dispus condamnarea inculpatei H.A., pentru comiterea infracțiunilor de:

- evaziune fiscală, prev. de art. 9

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. și

art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare;

- reținerea și nevărsarea, cu intenție,

în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând contribuții cu reținere

la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen., art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), b), c)

C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

S-a constatat că infracțiunile au fost

săvârșite în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

Conform art. 34 alin. (1) lit. b) C.

pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatei H.A., urmând să execute pedeapsa

cea mai grea, de 1 (un) an închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. referitoare la pedepsele

accesorii.

În

conformitate cu art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată

a executării pedepsei, stabilind, în conformitate cu art. 82 C. pen., un termen

de încercare de 3 ani.

S-a pus în vedere inculpatei disp.

art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate în situația comiterii

unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.

S-a pus în vedere inculpatei disp.

art. 84 C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., s-a

suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata termenului de încercare al

suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a constatat că, din prejudiciul inițial,

în cuantum de 51.529 RON, cauzat de inculpată părții vătămate, prin săvârșirea infracțiunilor

pentru care s-a dispus condamnarea sa (în sumă de 43.565 RON prin săvârșirea infracțiunii

de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și

în sumă de 7.964 RON prin săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr.

241/2005), s-a recuperat, în cursul urmăririi penale și al judecății la fond, suma

de 3.200 RON, prejudiciul rămas de recuperat fiind în cuantum total de 48.329 RON.

În

baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., rap. la art. 1531

C. civ., s-a dispus obligarea inculpatei, în solidar cu partea responsabilă civilmente

SC S.G.C.C. SRL, reprezentată de administratorul judiciar U. SRL Bistrița,. să plătească

părții civile Statul Român prin A.N.A.F. București, reprezentată în cauză de D.G.F.P.

Bistrița-Năsăud, despăgubiri civile în sumă de 48.329 RON (diferența), sumă la care

se vor adăuga accesoriile, calculate conf. art. 119 și urm. din O.G. nr. 92/2003,

republicată, până la plata integrală a debitului.

Au fost respinse celelalte pretenții civile,

formulate de partea civilă.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător,

instituit în cursul urmăririi penale în baza ordonanței procurorului din 2 mai 2011,

până la concurența sumei rămase de recuperat, de 48.329 RON, la care se adaugă accesoriile

calculate până la data plății integrale a debitului.

Conf. art. 7, art. 21 din Legea nr. 26/1990,

s-a dispus comunicarea hotărârii de condamnare, la rămânerea ei definitivă, la Oficiul

Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, în vederea efectuării

mențiunilor în registrul comerțului.

Conform art. 13 din Legea nr. 241/2005,

s-a dispus comunicarea, la data rămânerii definitive a hotărârii, a dispozitivului

hotărârii de condamnare, la Oficiul Național al Registrului Comerțului, precum și

la cazierul fiscal, conf. art. 6 din O.G. nr. 75/2001, republicată.

A fost obligată inculpata să plătească

cheltuieli judiciare, în favoarea statului, în cuantum de 270 RON (200 RON la urmărirea

penală și 70 RON la fond).

S-a reținut că prin rechizitoriul nr. 70/P/2011

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud a fost trimisă în judecată

inculpata H.A., pentru comiterea în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C.

pen. a infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și de reținere și nevărsare,

cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând contribuții

cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen.

În

esență, prin actul de acuzare s-a reținut în sarcina inculpatei

că în calitate de administrator al SC S.G.C.C. SRL Cociu, județul Bistrița-Năsăud

în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale nu a înregistrat în

evidența contabilă veniturile realizate, cauzând bugetului general consolidat un

prejudiciu în sumă de 43.565 RON reprezentând impozit pe venit și T.V.A. și că a

reținut de la angajați, fără a vira la termen legal contribuții în sumă de 7.964

RON.

Partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F.

București, reprezentat în cauză de D.G.F.P. Bistrița-Năsăud s-a constituit parte

civilă cu suma de 84.321 RON, atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în instanță,

din care suma de 36.495 RON reprezintă impozitul de profit suplimentar, suma de

39.312 RON reprezintă TVA și suma de 8.514 RON reprezintă contribuții și impozite

cu reținere la sursă la 25 iunie 2010, nevirate la termen.

Inculpata, la termenul din 10 aprilie 2013,

a solicitat să fie judecată conform procedurii prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., în sensul recunoașterii integrale a învinuirii aduse și solicitării

ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

în circumstanțiere solicitând să se țină seama de concluziile referatului de evaluare,

de buna sa comportare anterioară săvârșirii faptei și pe tot parcursul soluționării

cauzei, de străduința de a acoperi o parte din prejudiciul cauzat prin faptele ce

i se rețin în sarcină.

Tribunalul, a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpata este asociat și administrator

al SC S.G.C.C. SRL cu sediul în Cociu, comuna Ș., județul Bistrița-Năsăud din 29

noiembrie 2004, alături de soțul ei, H.V.

Principalul obiect de activitate al societății

administrate de inculpată era „comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate,

vânzarea de produse alimentare, băuturi, tutun".

De întreaga activitate comercială a societății

se ocupa inculpata, care desfășura activități curente de aprovizionare cu marfa,

de efectuare a unor plăți și semnare a înscrisurilor care vizau activitatea firmei,

de evidențiere a veniturilor realizate de societate în actele contabile și de virarea

la bugetul general consolidat a sumelor datorate cu titlu de impozit pe profit,

T.V.A., impozite și contribuții cu reținere la sursă.

În

urma unui control efectuat de comisarii Gărzii Financiare

- Secția Bistrița-Năsăud la 28 mai 2010 s-a constatat o lipsă în gestiune în valoare

de 246.219,38 RON. Cu acea ocazie, organele de control au stabilit că neînregistrarea

în evidența contabilă a societății a veniturilor în sumă de 246.219,38 RON, obținute

prin comercializarea mărfii în perioada 2008-2010, a avut ca urmare directă sustragerea

de la plata către bugetul statului a sumei de 39.312 RON, constând în T.V.A. și

a sumei de 36.495 RON reprezentând impozit pe profit.

Având în vedere aspectele sesizate, Garda

Financiară - Secția Bistrița-Năsăud a efectuat o inspecție fiscală generală la SC

G.C.C.C. SRL în vederea stabilirii cu exactitate a prejudiciului cauzat bugetului

consolidat al statului.

Organele fiscale din cadrul Direcției Generale

a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud au materializat controlul efectuat în procesul

verbal încheiat la 23 iulie 2010 și înregistrat sub nr. 227 din 27 iulie 2010 la

D.G.F.P. Bistrița-Năsăud, potrivit căruia s-a stabilit pentru suma de 246.219,38

RON un impozit pe profit suplimentar, datorat de societate în temeiul art. 21

alin. (4) din Legea nr. 571/2003, în cuantum de 36.495 RON și T.V.A. în cuantum

de 39.312 RON. Totodată, s-a stabilit și că societatea a reținut pe statul de plată

de la salariați impozite și contribuții cu reținere la sursă în sumă de 8.514 RON,

pe care nu le-a virat la termen, deși societatea a avut încasări atât în numerar

cât și prin bancă.

Totodată, s-a stabilit că lipsa în gestiune

în valoare totală de 246.219,38 RON a fost determinată de faptul că, în decursul

anilor, nu au fost marcate pe casa de marcat toate veniturile obținute prin comerțul

desfășurat în spațiile de comerț aparținând SC S.G.C.C. SRL Cociu. În ce privește

reținerile la sursă aferente perioadei martie 2008 - mai 2010, s-a stabilit că nu

au fost achitate deloc, toate depășind termenul mai mare de 30 de zile de reținere

și nevărsare de la scadență a impozitelor și contribuțiilor pentru perioada amintită.

Potrivit declarațiilor inculpatei, aceasta

a folosit banii reținuți din salarii pentru efectuarea unor plăți, cu toate că societatea

avea disponibilități bănești proprii din care să poată achita atât salariile angajaților

cât și reținerile din salarii, neaflându-se în incapacitate de plată sau în iminentă

incapacitate de plată.

În

cauză s-a dispus efectuarea unei expertize financiar contabile.

Potrivit concluziilor actului de specialitate

întocmit de experta M.A., s-a stabilit că prejudiciul total cauzat bugetului general

consolidat de către inculpată este de 51.529 RON, sumă din care 7.964 RON o reprezintă

impozite și contribuții cu reținere la sursă, iar suma de 43.565 RON o reprezintă

prejudiciul aferent veniturilor realizate din vânzarea mărfurilor și neînregistrarea

în evidența contabilă (din această ultimă sumă s-a stabilit că suma de 39.312 RON

o reprezintă T.V.A. și suma de 4.253 RON o reprezintă impozit pe profit suplimentar

de plată.

Inculpata a achitat în cursul urmăririi

penale suma de 1.200 RON și pe parcursul cercetării judecătorești suma de 2.000

RON.

Pentru a garanta repararea pagubei, pe

parcursul urmăririi penale, prin ordonanța procurorului din 02 mai 2011

s-a

dispus aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor aparținând inculpatei,

până la concurența sumei de 84.321 RON, sumă cu care s-a constituit parte civilă

Statul Român prin A.N.A.F. București, reprezentată de D.G.F.P. Bistrița-Năsăud.

Starea de fapt descrisă mai sus și vinovăția

inculpatei rezultă din următoarele acte: procesul verbal de constatare a efectuării

actelor premergătoare, adresa nr. xx/2010 a A.N.A.F.-D.G.F.P. Bistrița-Năsăud, Activitatea

de Inspecție Fiscală, adresa nr. zz/2010 a Gărzii Financiare, Secția Bistrița-Năsăud,

procesul verbal de constatare întocmit la 3 iunie 2010 de Garda Financiară, Secția

Bistrița-Năsăud, declarațiile inculpatei, declarațiilor martorilor B.C.A., H.V.,

H.A., H.I.M., raportul de expertiză contabilă întocmit de experta M.A. și completarea

acestuia, ordonanța de luare a unor măsuri asigurătorii și actele de aducere la

îndeplinire a acesteia, extrasele C.F. cu privire la bunurile deținute de inculpată,

actele emanate de la Registrul Comerțului, privind societatea administrată de inculpată.

Fapta inculpatei de a nu înregistra în

evidența contabilă a societății veniturile realizate, în cuantum de 246.219,38 RON,

în perioada 2008-2010, venituri obținute din comercializarea de mărfuri și de a

cauza, astfel, bugetului de stat, un prejudiciu în cuantum de 43.565 RON, sumă din

care suma de 39.312 RON o reprezintă T.V.A. aferent mărfurilor vândute și neînregistrate

în contabilitate și suma de 4.253 RON o reprezintă impozitul pe profit aferent mărfurilor

vândute și neînregistrate în contabilitate, influențate cu pierderile din anii precedenți,

a întrunit în drept elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală

prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatei de a reține și a nu vărsa,

în mod repetat, cu intenție, în perioada martie 2008-mai 2010 impozitele și contribuțiile

cu reținere la sursă și de a cauza, astfel, un prejudiciu în cuantum de 7.964 RON,

a întrunit, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de stopaj la sursă,

prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul individualizării pedepselor,

instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., după reducerea

limitelor speciale cu 1/3, având în vedere că

inculpata

a solicitat să fie judecată conform art. 320

1

C. proc. pen., respectiv:

limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptelor săvârșite, urmările

cauzate, prejudiciul produs, acoperit, în parte, până la pronunțarea sentinței (recuperarea

prejudiciului fiind pentru suma de 3.200 RON), datele care caracterizează persoana

inculpatei (lipsa antecedentelor penale, respectiv buna comportare anterioară săvârșirii

faptelor deduse judecății, buna comportare a inculpatei pe parcursul derulării întregii

cauze, constând în recunoașterea învinuirii, regretul manifestat, recuperarea unei

părți din prejudiciu. S-au reținut, în favoarea inculpatei, circumstanțele atenuate

prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. raportat la buna conduită a inculpatei

anterior săvârșirii faptelor, atitudinea sa ulterior descoperirii acestora, de recunoaștere

și regret, efortul făcut pentru acoperirea unei părți din prejudiciu.

S-a ținut seama și de concluziile referatului

de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Bistrița-Năsăud, potrivit cărora inculpata este integrată în societate, situație

care ar putea fi menținută și pe viitor în condițiile în care va da dovadă de o

conduită generală dezirabilă, se va menține în anturaje cu orientare pro-socială

și își va asuma, pe mai departe, responsabilitățile familiale, profesionale și sociale,

în paralel cu menținerea suportului afectiv al familiei, consolidarea situației

materiale și profesionale și dezvoltarea capacității de rezolvare dezirabilă a problemelor

de natură material-financiară.

Așa fiind, s-a dispus condamnarea inculpatei

la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală,

prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit.

a), b), c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. și la pedeapsa de 6 (șase)

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție,

la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă,

prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. și

art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

Constatându-se că infracțiunile au fost

comise în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen., s-a dispus contopirea

pedepselor aplicate, potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. în pedeapsa cea

mai grea, de 1 (un) an închisoare.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71 rap.

la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. referitoare la pedepsele

accesorii.

Apreciind că scopul pedepsei aplicate inculpatei

poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție și constatând îndeplinite

cerințele art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor

art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate în situația comiterii

unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare. De asemenea, s-a atenționat

inculpata asupra dispozițiilor art. 84 C. pen. referitoare la neplata despăgubirilor

civile.

Având în vedere modalitatea în care a fost

individualizată executarea pedepsei, s-a dispus, conform art. 71 alin. (5) C.

pen., suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare

al suspendării condiționate a executării pedepsei.

În

latura civilă a cauzei, apreciind că sunt îndeplinite cerințele

răspunderii civile delictuale, inculpata a fost obligată, în solidar cu partea responsabilă

civilmente, SC S.G.C.C. SRL Cociu reprezentată de administratorul judiciar U.

SRL Bistrița, în temeiul disp. art. 14, 346 C. proc. pen., rap. la art. 998-999

fostul C. civ. (valabil până în luna octombrie 2011) să plătească părții civile

Statul Român prin A.N.A.F. București, reprezentată în cauză de D.G.F.P. Bistrița-Năsăud,

despăgubiri civile în sumă de 48.329 RON (diferența rămasă neacoperită din suma

totală de 51.529 RON urmare plății efectuate de inculpată, în cuantum total de 3.200

RON), sumă la care se vor adăuga accesoriile, calculate conf. art. 119 și urm. din

O.G. nr. 92/2003, republicată, până la plata integrală a debitului.

Raportat la concluziile expertizei contabile

întocmite în cauză (cu completarea ulterioară), au fost respinse, ca neîntemeiate,

celelalte pretenții civile formulate de către partea vătămată parte civilă Statul

Român prin A.N.A.F., reprezentând diferența până la suma de 84.321 RON (cu accesoriile

solicitate, în conformitate cu art. 119 și urm. din O.U.G. nr. 92/2003), sumă cu

care partea vătămată s-a constituit parte civilă.

Totodată, deoarece prejudiciul suferit

de partea vătămată nu s-a acoperit integral, s-a menținut măsura sechestrului asigurător,

instituit în cursul urmăririi penale în baza

ordonanței

procurorului din 2 mai 2011, până la concurența sumei rămase de recuperat, de 48.329

RON, la care se adaugă accesoriile calculate până la data plății integrale a debitului.

În

conformitate cu disp. art. 7, art. 21 din Legea nr. 26/1990,

s-a dispus comunicarea hotărârii de condamnare, la rămânerea ei definitivă, la Oficiul

Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, în vederea efectuării

mențiunilor cuvenite în Registrul comerțului.

Potrivit art. 13 din Legea nr. 241/2005,

s-a dispus comunicarea, la data rămânerii definitive a hotărârii, a dispozitivului

hotărârii de condamnare, la Oficiul Național al Registrului Comerțului, precum și

la cazierul fiscal, conf. art. 6 din O.G. nr. 75/2001, republicată.

Raportat la soluția de condamnare dispusă

în cauză, în temeiul art. 191 C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatei la

plata cheltuielilor judiciare, în favoarea statului, în cuantum de 270 RON (200

RON la urmărirea penală și 70 RON la fond).

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel

partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud,

solicitând obligarea inculpatei la plata întregului prejudiciu așa cum a fost acesta

evidențiat prin scriptul intitulat "Constituire de parte civilă" aflat

la dosarul cauzei, precizate, cu titlu de despăgubiri civile, precum și a dobânzilor

și penalităților aferente debitului principal calculate de la data săvârșirii infracțiunii,

respectiv de la data scadentei debitului principal și până la achitarea integrală

a prejudiciului produs. În motivarea apelului s-a apreciat soluția adoptată de instanța

de fond ca fiind netemeinică, în cauză făcându-se o greșită interpretarea a prevederilor

legale, în mod eronat instanța de fond apreciind că nu se impune obligarea inculpatei

la plata întregului prejudiciului generat prin activitatea infracțională a inculpatei,

așa cum a fost acesta evidențiat prin scriptul intitulat "Constituire de parte

civilă", respectiv obligarea inculpatei la plata cuantumului de 84.321 RON,

la care se adaugă majorări și penalități până la achitarea efectivă.

Prin decizia penală nr. 177/A din data

de 17 septembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins

ca nefondat apelul declarat de partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor

Publice Bistrița Năsăud.

Împotriva sentinței penale nr. 75 din data

de 17 aprilie 2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud și a obligat-o să plătească în

favoarea statului suma de 400 RON cheltuieli judiciare.

S-a reținut că prima instanță, soluționând

latura civilă a cauzei a avut în vedere concluziile expertizei financiar contabile

efectuate în cauză și a completării acesteia, raportat la obiecțiunile formulate

de către D.G.F.P. Bistrița-Năsăud, iar potrivit concluziilor actului de specialitate

întocmit de expertul M.A., s-a stabilit că prejudiciul total cauzat bugetului general

consolidat de către inculpată este de 51.529 RON, sumă din care 7.964 RON o reprezintă

impozite și contribuții cu reținere la sursă, iar suma de 43.565 RON o reprezintă

prejudiciul aferent veniturilor realizate din vânzarea mărfurilor și neînregistrarea

în evidența contabilă, din această ultimă sumă s-a stabilit că suma de 39.312 RON

o reprezintă T.V.A. și suma de 4.253 RON o reprezintă impozit pe profit suplimentar

de plată. Pe de altă parte, în cursul urmăririi penale și Garda Financiară - Secția

Bistrița-Năsăud, a stabilit un prejudiciu în sumă de 45.571 RON.

Inculpata a achitat în cursul urmăririi

penale suma de 1.200 RON și pe parcursul cercetării judecătorești suma de 2.000

RON.

Împotriva acestei decizii, în termen legal,

a declarat recurs partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția

Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor

Publice Bistrița Năsăud solicitând obligarea inculpatei, în solidar cu partea responsabilă

civilmente la plata despăgubirilor civile în cuantum de 844.321 RON, precum și la

plata dobânzilor și penalităților aferente debitului principal de la data scadenței,

critici circumscrise cazului de casare prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen.

Concluziile formulate de reprezentantul

Ministerului Public și de apărătorul intimatei inculpate au fost susținute și consemnate

în parte introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Examinând recursul declarat de recurenta

parte civilă prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen.,

astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte a constatat că

acesta este nefondat pentru considerentele care urmează.

Consacrând efectul parțial devolutiv al

recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385

6

C.

proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs

examinează

cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din

același Cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor

date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile

care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate

pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele

încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ

reglementate în art. 385

9

C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluției

recursului, art. 385

10

C. proc. pen. prevede, în alin. (2

1

),

că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile

prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se

încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin

5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al

aceluiași art., cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În

cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de

Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, la data de 17 septembrie 2013,

deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind

unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta

este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile

tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare,

a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv

cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată

în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește

în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă,

o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au

fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial intenția clară a legiuitorului,

prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar

realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac,

doar la chestiuni de drept.

În

ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., invocat de recurenta parte civilă Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională

a

Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița

Năsăud, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio

modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria

motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru

a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor

formale prevăzute în art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerințe,

se observă, că recurenta parte civilă și-a motivat recursul la data de 11 octombrie

2013, respectiv 21 octombrie 2013 (primul termen de judecată acordat în cauză fiind

5 februarie 2014), respectându-și, astfel, obligația ce îi revenea potrivit

art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Înalta Curte apreciază însă că motivul

invocat de recurenta parte civilă, referitor la cuantumul despăgubirilor civile

nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen.

Drept urmare, Înalta Curte de Casație și

Justiție, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare

Fiscală - Direcția Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană

a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud împotriva deciziei penale nr. 177/A din 17

septembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe inculpata

H.A.

Va obliga recurenta parte civilă la plata

sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50

RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru

intimata inculpată, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională a Finanțelor Publice

Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud împotriva

deciziei penale

nr. 177/A

din 17 septembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind

pe inculpata H.A.

Obligă recurenta parte civilă la plata

sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50

RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru

intimata inculpată, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 19 martie 2014.