ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 986/2014

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 75 din data de 17 aprilie 2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud, pronunțată în Dosarul nr. 4397/112/2012, în temeiul disp. art. 345 C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei H.A., pentru comiterea infracțiunilor de: - evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare; - reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând contribuții cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare. S-a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen. Conform art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatei H.A., urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. referitoare la pedepsele accesorii. În conformitate cu art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind, în conformitate cu art. 82 C. pen., un termen de încercare de 3 ani.

S-a pus în vedere inculpatei disp. art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate în situația comiterii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare. S-a pus în vedere inculpatei disp. art. 84 C. pen. Conform art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei. S-a constatat că, din prejudiciul inițial, în cuantum de 51.529 RON, cauzat de inculpată părții vătămate, prin săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea sa (în sumă de 43.565 RON prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și în sumă de 7.964 RON prin săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005), s-a recuperat, în cursul urmăririi penale și al judecății la fond, suma de 3.200 RON, prejudiciul rămas de recuperat fiind în cuantum total de 48.329 RON.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., rap. la art. 1531 C. civ., s-a dispus obligarea inculpatei, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.G.C.C. SRL, reprezentată de administratorul judiciar U. SRL Bistrița,. să plătească părții civile Statul Român prin A.N.A.F. București, reprezentată în cauză de D.G.F.P. Bistrița-Năsăud, despăgubiri civile în sumă de 48.329 RON (diferența), sumă la care se vor adăuga accesoriile, calculate conf. art. 119 și urm. din O.G. nr. 92/2003, republicată, până la plata integrală a debitului. Au fost respinse celelalte pretenții civile, formulate de partea civilă. S-a menținut măsura sechestrului asigurător, instituit în cursul urmăririi penale în baza ordonanței procurorului din 2 mai 2011, până la concurența sumei rămase de recuperat, de 48.329 RON, la care se adaugă accesoriile calculate până la data plății integrale a debitului.

Conf. art. 7, art. 21 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus comunicarea hotărârii de condamnare, la rămânerea ei definitivă, la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, în vederea efectuării mențiunilor în registrul comerțului. Conform art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea, la data rămânerii definitive a hotărârii, a dispozitivului hotărârii de condamnare, la Oficiul Național al Registrului Comerțului, precum și la cazierul fiscal, conf. art. 6 din O.G. nr. 75/2001, republicată. A fost obligată inculpata să plătească cheltuieli judiciare, în favoarea statului, în cuantum de 270 RON (200 RON la urmărirea penală și 70 RON la fond). S-a reținut că prin rechizitoriul nr. 70/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud a fost trimisă în judecată inculpata H.A., pentru comiterea în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

a infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând contribuții cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. În esență, prin actul de acuzare s-a reținut în sarcina inculpatei că în calitate de administrator al SC S.G.C.C. SRL Cociu, județul Bistrița-Năsăud în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale nu a înregistrat în evidența contabilă veniturile realizate, cauzând bugetului general consolidat un prejudiciu în sumă de 43.565 RON reprezentând impozit pe venit și T.V.A.

și că a reținut de la angajați, fără a vira la termen legal contribuții în sumă de 7.964 RON. Partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F. București, reprezentat în cauză de D.G.F.P. Bistrița-Năsăud s-a constituit parte civilă cu suma de 84.321 RON, atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în instanță, din care suma de 36.495 RON reprezintă impozitul de profit suplimentar, suma de 39.312 RON reprezintă TVA și suma de 8.514 RON reprezintă contribuții și impozite cu reținere la sursă la 25 iunie 2010, nevirate la termen. Inculpata, la termenul din 10 aprilie 2013, a solicitat să fie judecată conform procedurii prevăzute de art. 320 1 C. proc.

pen., în sensul recunoașterii integrale a învinuirii aduse și solicitării ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în circumstanțiere solicitând să se țină seama de concluziile referatului de evaluare, de buna sa comportare anterioară săvârșirii faptei și pe tot parcursul soluționării cauzei, de străduința de a acoperi o parte din prejudiciul cauzat prin faptele ce i se rețin în sarcină. Tribunalul, a reținut, în fapt, următoarele: Inculpata este asociat și administrator al SC S.G.C.C. SRL cu sediul în Cociu, comuna Ș., județul Bistrița-Năsăud din 29 noiembrie 2004, alături de soțul ei, H.V.

Principalul obiect de activitate al societății administrate de inculpată era „comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate, vânzarea de produse alimentare, băuturi, tutun". De întreaga activitate comercială a societății se ocupa inculpata, care desfășura activități curente de aprovizionare cu marfa, de efectuare a unor plăți și semnare a înscrisurilor care vizau activitatea firmei, de evidențiere a veniturilor realizate de societate în actele contabile și de virarea la bugetul general consolidat a sumelor datorate cu titlu de impozit pe profit, T.V.A., impozite și contribuții cu reținere la sursă. În urma unui control efectuat de comisarii Gărzii Financiare - Secția Bistrița-Năsăud la 28 mai 2010 s-a constatat o lipsă în gestiune în valoare de 246.219,38 RON.

Cu acea ocazie, organele de control au stabilit că neînregistrarea în evidența contabilă a societății a veniturilor în sumă de 246.219,38 RON, obținute prin comercializarea mărfii în perioada 2008-2010, a avut ca urmare directă sustragerea de la plata către bugetul statului a sumei de 39.312 RON, constând în T.V.A. și a sumei de 36.495 RON reprezentând impozit pe profit. Având în vedere aspectele sesizate, Garda Financiară - Secția Bistrița-Năsăud a efectuat o inspecție fiscală generală la SC G.C.C.C. SRL în vederea stabilirii cu exactitate a prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului. Organele fiscale din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud au materializat controlul efectuat în procesul verbal încheiat la 23 iulie 2010 și înregistrat sub nr. 227 din 27 iulie 2010 la D.G.F.P.

Bistrița-Năsăud, potrivit căruia s-a stabilit pentru suma de 246.219,38 RON un impozit pe profit suplimentar, datorat de societate în temeiul art. 21 alin. (4) din Legea nr. 571/2003, în cuantum de 36.495 RON și T.V.A. în cuantum de 39.312 RON. Totodată, s-a stabilit și că societatea a reținut pe statul de plată de la salariați impozite și contribuții cu reținere la sursă în sumă de 8.514 RON, pe care nu le-a virat la termen, deși societatea a avut încasări atât în numerar cât și prin bancă. Totodată, s-a stabilit că lipsa în gestiune în valoare totală de 246.219,38 RON a fost determinată de faptul că, în decursul anilor, nu au fost marcate pe casa de marcat toate veniturile obținute prin comerțul desfășurat în spațiile de comerț aparținând SC S.G.C.C.

SRL Cociu. În ce privește reținerile la sursă aferente perioadei martie 2008 - mai 2010, s-a stabilit că nu au fost achitate deloc, toate depășind termenul mai mare de 30 de zile de reținere și nevărsare de la scadență a impozitelor și contribuțiilor pentru perioada amintită. Potrivit declarațiilor inculpatei, aceasta a folosit banii reținuți din salarii pentru efectuarea unor plăți, cu toate că societatea avea disponibilități bănești proprii din care să poată achita atât salariile angajaților cât și reținerile din salarii, neaflându-se în incapacitate de plată sau în iminentă incapacitate de plată. În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize financiar contabile.

Potrivit concluziilor actului de specialitate întocmit de experta M.A., s-a stabilit că prejudiciul total cauzat bugetului general consolidat de către inculpată este de 51.529 RON, sumă din care 7.964 RON o reprezintă impozite și contribuții cu reținere la sursă, iar suma de 43.565 RON o reprezintă prejudiciul aferent veniturilor realizate din vânzarea mărfurilor și neînregistrarea în evidența contabilă (din această ultimă sumă s-a stabilit că suma de 39.312 RON o reprezintă T.V.A. și suma de 4.253 RON o reprezintă impozit pe profit suplimentar de plată. Inculpata a achitat în cursul urmăririi penale suma de 1.200 RON și pe parcursul cercetării judecătorești suma de 2.000 RON.

Pentru a garanta repararea pagubei, pe parcursul urmăririi penale, prin ordonanța procurorului din 02 mai 2011 s-a dispus aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor aparținând inculpatei, până la concurența sumei de 84.321 RON, sumă cu care s-a constituit parte civilă Statul Român prin A.N.A.F. București, reprezentată de D.G.F.P. Bistrița-Năsăud. Starea de fapt descrisă mai sus și vinovăția inculpatei rezultă din următoarele acte: procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, adresa nr. xx/2010 a A.N.A.F.-D.G.F.P. Bistrița-Năsăud, Activitatea de Inspecție Fiscală, adresa nr. zz/2010 a Gărzii Financiare, Secția Bistrița-Năsăud, procesul verbal de constatare întocmit la 3 iunie 2010 de Garda Financiară, Secția Bistrița-Năsăud, declarațiile inculpatei, declarațiilor martorilor B.C.A., H.V., H.A., H.I.M., raportul de expertiză contabilă întocmit de experta M.A.

și completarea acestuia, ordonanța de luare a unor măsuri asigurătorii și actele de aducere la îndeplinire a acesteia, extrasele C.F. cu privire la bunurile deținute de inculpată, actele emanate de la Registrul Comerțului, privind societatea administrată de inculpată. Fapta inculpatei de a nu înregistra în evidența contabilă a societății veniturile realizate, în cuantum de 246.219,38 RON, în perioada 2008-2010, venituri obținute din comercializarea de mărfuri și de a cauza, astfel, bugetului de stat, un prejudiciu în cuantum de 43.565 RON, sumă din care suma de 39.312 RON o reprezintă T.V.A. aferent mărfurilor vândute și neînregistrate în contabilitate și suma de 4.253 RON o reprezintă impozitul pe profit aferent mărfurilor vândute și neînregistrate în contabilitate, influențate cu pierderile din anii precedenți, a întrunit în drept elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. Fapta inculpatei de a reține și a nu vărsa, în mod repetat, cu intenție, în perioada martie 2008-mai 2010 impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă și de a cauza, astfel, un prejudiciu în cuantum de 7.964 RON, a întrunit, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de stopaj la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Sub aspectul individualizării pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., după reducerea limitelor speciale cu 1/3, având în vedere că inculpata a solicitat să fie judecată conform art. 320 1 C. proc.

pen., respectiv: limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptelor săvârșite, urmările cauzate, prejudiciul produs, acoperit, în parte, până la pronunțarea sentinței (recuperarea prejudiciului fiind pentru suma de 3.200 RON), datele care caracterizează persoana inculpatei (lipsa antecedentelor penale, respectiv buna comportare anterioară săvârșirii faptelor deduse judecății, buna comportare a inculpatei pe parcursul derulării întregii cauze, constând în recunoașterea învinuirii, regretul manifestat, recuperarea unei părți din prejudiciu. S-au reținut, în favoarea inculpatei, circumstanțele atenuate prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. raportat la buna conduită a inculpatei anterior săvârșirii faptelor, atitudinea sa ulterior descoperirii acestora, de recunoaștere și regret, efortul făcut pentru acoperirea unei părți din prejudiciu.

S-a ținut seama și de concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, potrivit cărora inculpata este integrată în societate, situație care ar putea fi menținută și pe viitor în condițiile în care va da dovadă de o conduită generală dezirabilă, se va menține în anturaje cu orientare pro-socială și își va asuma, pe mai departe, responsabilitățile familiale, profesionale și sociale, în paralel cu menținerea suportului afectiv al familiei, consolidarea situației materiale și profesionale și dezvoltarea capacității de rezolvare dezirabilă a problemelor de natură material-financiară. Așa fiind, s-a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. și la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. Constatându-se că infracțiunile au fost comise în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. în pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an închisoare.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71 rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. referitoare la pedepsele accesorii. Apreciind că scopul pedepsei aplicate inculpatei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție și constatând îndeplinite cerințele art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 C. pen. S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate în situația comiterii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare. De asemenea, s-a atenționat inculpata asupra dispozițiilor art. 84 C. pen. referitoare la neplata despăgubirilor civile.

Având în vedere modalitatea în care a fost individualizată executarea pedepsei, s-a dispus, conform art. 71 alin. (5) C. pen., suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei. În latura civilă a cauzei, apreciind că sunt îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale, inculpata a fost obligată, în solidar cu partea responsabilă civilmente, SC S.G.C.C. SRL Cociu reprezentată de administratorul judiciar U. SRL Bistrița, în temeiul disp. art. 14, 346 C. proc. pen., rap. la art. 998-999 fostul C. civ. (valabil până în luna octombrie 2011) să plătească părții civile Statul Român prin A.N.A.F. București, reprezentată în cauză de D.G.F.P.

Bistrița-Năsăud, despăgubiri civile în sumă de 48.329 RON (diferența rămasă neacoperită din suma totală de 51.529 RON urmare plății efectuate de inculpată, în cuantum total de 3.200 RON), sumă la care se vor adăuga accesoriile, calculate conf. art. 119 și urm. din O.G. nr. 92/2003, republicată, până la plata integrală a debitului. Raportat la concluziile expertizei contabile întocmite în cauză (cu completarea ulterioară), au fost respinse, ca neîntemeiate, celelalte pretenții civile formulate de către partea vătămată parte civilă Statul Român prin A.N.A.F., reprezentând diferența până la suma de 84.321 RON (cu accesoriile solicitate, în conformitate cu art. 119 și urm. din O.U.G. nr. 92/2003), sumă cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă.

Totodată, deoarece prejudiciul suferit de partea vătămată nu s-a acoperit integral, s-a menținut măsura sechestrului asigurător, instituit în cursul urmăririi penale în baza ordonanței procurorului din 2 mai 2011, până la concurența sumei rămase de recuperat, de 48.329 RON, la care se adaugă accesoriile calculate până la data plății integrale a debitului. În conformitate cu disp. art. 7, art. 21 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus comunicarea hotărârii de condamnare, la rămânerea ei definitivă, la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, în vederea efectuării mențiunilor cuvenite în Registrul comerțului. Potrivit art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea, la data rămânerii definitive a hotărârii, a dispozitivului hotărârii de condamnare, la Oficiul Național al Registrului Comerțului, precum și la cazierul fiscal, conf.

art. 6 din O.G. nr. 75/2001, republicată. Raportat la soluția de condamnare dispusă în cauză, în temeiul art. 191 C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare, în favoarea statului, în cuantum de 270 RON (200 RON la urmărirea penală și 70 RON la fond). Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud, solicitând obligarea inculpatei la plata întregului prejudiciu așa cum a fost acesta evidențiat prin scriptul intitulat "Constituire de parte civilă" aflat la dosarul cauzei, precizate, cu titlu de despăgubiri civile, precum și a dobânzilor și penalităților aferente debitului principal calculate de la data săvârșirii infracțiunii, respectiv de la data scadentei debitului principal și până la achitarea integrală a prejudiciului produs.

În motivarea apelului s-a apreciat soluția adoptată de instanța de fond ca fiind netemeinică, în cauză făcându-se o greșită interpretarea a prevederilor legale, în mod eronat instanța de fond apreciind că nu se impune obligarea inculpatei la plata întregului prejudiciului generat prin activitatea infracțională a inculpatei, așa cum a fost acesta evidențiat prin scriptul intitulat "Constituire de parte civilă", respectiv obligarea inculpatei la plata cuantumului de 84.321 RON, la care se adaugă majorări și penalități până la achitarea efectivă. Prin decizia penală nr. 177/A din data de 17 septembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă A.N.A.F.

- Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud. Împotriva sentinței penale nr. 75 din data de 17 aprilie 2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud și a obligat-o să plătească în favoarea statului suma de 400 RON cheltuieli judiciare. S-a reținut că prima instanță, soluționând latura civilă a cauzei a avut în vedere concluziile expertizei financiar contabile efectuate în cauză și a completării acesteia, raportat la obiecțiunile formulate de către D.G.F.P. Bistrița-Năsăud, iar potrivit concluziilor actului de specialitate întocmit de expertul M.A., s-a stabilit că prejudiciul total cauzat bugetului general consolidat de către inculpată este de 51.529 RON, sumă din care 7.964 RON o reprezintă impozite și contribuții cu reținere la sursă, iar suma de 43.565 RON o reprezintă prejudiciul aferent veniturilor realizate din vânzarea mărfurilor și neînregistrarea în evidența contabilă, din această ultimă sumă s-a stabilit că suma de 39.312 RON o reprezintă T.V.A.

și suma de 4.253 RON o reprezintă impozit pe profit suplimentar de plată. Pe de altă parte, în cursul urmăririi penale și Garda Financiară - Secția Bistrița-Năsăud, a stabilit un prejudiciu în sumă de 45.571 RON. Inculpata a achitat în cursul urmăririi penale suma de 1.200 RON și pe parcursul cercetării judecătorești suma de 2.000 RON. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud solicitând obligarea inculpatei, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile în cuantum de 844.321 RON, precum și la plata dobânzilor și penalităților aferente debitului principal de la data scadenței, critici circumscrise cazului de casare prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc.

pen. Concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public și de apărătorul intimatei inculpate au fost susținute și consemnate în parte introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate. Examinând recursul declarat de recurenta parte civilă prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte a constatat că acesta este nefondat pentru considerentele care urmează. Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 6 C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 din același Cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385 9 C. proc. pen. Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 385 10 C. proc. pen. prevede, în alin. (2 1 ), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași art., cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., se iau în considerare din oficiu. În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, la data de 17 septembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., invocat de recurenta parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă, că recurenta parte civilă și-a motivat recursul la data de 11 octombrie 2013, respectiv 21 octombrie 2013 (primul termen de judecată acordat în cauză fiind 5 februarie 2014), respectându-și, astfel, obligația ce îi revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Înalta Curte apreciază însă că motivul invocat de recurenta parte civilă, referitor la cuantumul despăgubirilor civile nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) C. proc.

pen. Drept urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud împotriva deciziei penale nr. 177/A din 17 septembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe inculpata H.A. Va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud împotriva deciziei penale nr. 177/A din 17 septembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe inculpata H.A. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2014.