ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1975/2014

Deliberând asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 247 din 03 iunie 2013 a Tribunalului Galați, inculpatul S.I. a fost condamnat la:

- pedeapsa principală de 2 ani și 2 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- pedeapsa principală de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară ainterzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a dispus ca inculpatul S.I. să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare, sporită la 2 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Potrivit art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza. a II-a și lit. b) și lit. c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii.

În conformitate cu disp. art. 14, coroborat cu art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul S.I. la plata sumei de 180.453 lei, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă A.N.A.F.-D.G.F.P. Galați.

S-a menținut sechestrul asigurător dispus asupra imobilului casă de locuit în suprafață de 143 mp, înscrisă la rol fiscal nr. 403290 în evidențele Primăriei Liești - jud. Galați precum și asupra autoturismului, măsură asiguratorie dispusă prin Ordonanța nr. 1270/P/2011 din 11 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.

În baza disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul S.I. la plata cheltuielilor judiciare statului în sumă de 600 lei.

S-a dispus comunicarea prezentei soluții, după rămânerea definitivă, la O.R.C. Galați.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 936/P/2009 din 07 februarie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S.I. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut, în esență, prin rechizitoriul mai sus menționat, că inculpatul S.I. s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat în sumă totală de 127.895 lei (impozit pe profit și T.V.A.) prin ascunderea mai multor operațiuni comerciale generatoare de venituri efectuate în perioada iunie 2003 - martie 2007, în numele și pe seama SC F. SRL Liești, societate care fusese radiată din anul 2002, folosind formulare de facturi fiscale care aparțineau altei societăți comerciale.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut aceeași situație faptică potrivit căreia:

La data de 10 martie 1995, învinuita S.M. (concubina inculpatului S.I.) a înființat SC F. SRL Liești, jud. Galați, cu sediul în satul Liești, com.- Liești, jud. Galați înmatriculată la O.R.C. sub nr. J17/1407/1995 și având cod unic de înregistrare. Încă de la început, învinuita a dobândit calitatea de asociat unic fondator și a îndeplinit funcția de administrator.

Prin Încheierea nr. 1834 din 26 martie 2002 s-a dispus radierea din Registrul Comerțului a înmatriculării SC F. SRL Liești pentru nemajorarea capitalului social.

Astfel, SC F. SRL Liești și-a încetat existența și nu mai avea posibilitatea să desfășoare activități comerciale.

În luna iunie 2003, inculpatul S.I., l-a contactat telefonic pe martorul H.I., administrator la SC E.C. SRL Panic, jud. Sălaj căruia i-a oferit spre vânzare bitum.

Oferta a fost acceptata de martor, astfel că inculpatul S.I., în calitate de reprezentant al SC F. SRL Liești a livrat către SC E.C. SRL Panic, jud. Sălaj, în perioada iunie - septembrie 2003, bitum în valoare totală de 85.951,32 lei. Cele trei facturi fiscale emise de inculpat în numele SC F. SRL Liești în calitate de furnizor sunt următoarele:

- din 14 iunie 2003 în valoare de 215.247.200 lei;

- din 28 iulie 2003 în valoare de 174.930.000 lei;

- din 15 septembrie 2003 în valoare de 469.336.000 lei.

Facturile fiscale prezentate de inculpat aveau aplicată la rubrica „furnizor" ștampila SC F. SRL Liești.

La cererea inculpatului, contravaloarea mărfurilor livrate a fost achitată cu numerar, în cea mai mare parte inculpatul emițând chitanțe fiscale.

Inculpatul S.I. a încasat personal toate sumele de bani plătite de SC E.C. SRL Panic, jud. Sălaj.

În urma verificărilor efectuate de organele de control fiscal s-a stabilit că formularele tipizate cu regim special ale facturilor fiscale emise de inculpatul S.I. în favoarea SC E.C. SRL Panic, jud. Sălaj nu aparțineau SC F. SRL Liești. Acestea au fost ridicate de reprezentanții SC Lorestal SRL Ivești și aparțin acestei societăți.

Instanța de fond a reținut că toate acestea duc la concluzia că inculpatul S.I. a urmărit ascunderea operațiunilor comerciale efectuate, mai exact ascunderea sursei impozabile sau taxabile în scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat (impozit pe profit și T.V.A.).

Organele de control fiscal au stabilit că operațiunile comerciale prezentate mai sus au generat obligații fiscale în valoare totală de 57.893 lei (impozit pe profit, T.V.A.

În perioada iulie 2006 - martie 2007, SC F. SRL Liești, reprezentată de inculpatul S.I., a vândut către SC M. SA Tg. Jiu produse siderurgice (tablă, bandă) în valoare totală de 146.364,99 lei pe baza a 7 facturi fiscale după cum urmează:

- factura fiscală din 11 iulie 2006 în valoare de 5.955,95 lei;

- factura fiscală din 07 august 2006 în valoare de 1.742,16 lei;

- factura fiscală din 30 august 2006 în valoare de 8415,68 lei;

- factura fiscală din 05 decembrie 2006 în valoare de 31.337,38 lei;

- factura fiscală din 22 ianuarie 2007 în valoare de 32772,60 lei;

- factura fiscală din 29 ianuarie 2007 în valoare de 23.990,40 lei;

- factura fiscală din 16 martie 2007 în valoare de 42.110,82 lei.

Facturile fiscale au fost întocmite cu numele învinuitului S.I., în calitate de reprezentant al SC F. SRL Liești.

Pe aceste facturi apare înscris și numele martorului S.M., fiul inculpatului S.I. care-l însoțea pe inculpat în calitate de conducător auto.

Martorul T.A., director comercial la SC M. SA Tg. Jiu a confirmat operațiunile comerciale derulate cu SC F. SRL Liești și l-a recunoscut pe inculpatul S.I. din planșe foto ca fiind persoana care a reprezentat SC F. SRL Liești în calitate de administrator în aceste tranzacții comerciale.

Potrivit actului de control întocmit de inspectorii din cadrul A.N.A.F. - D.G.F.P. Galați, în perioada 12 iunie 2006 - 26 martie 2007, SC M. SA Tg. Jiu a livrat bunuri (blocuri cărămidă argila arsă și europaleți) către SC F. SRL Liești reprezentată de învinuitul S.I. în valoare de 172.317,83 lei pe bază de factură fiscală. Obligațiile de plata generate în urma tranzacțiilor comerciale între cele două societăți comerciale au fost stinse reciproc prin ordine de compensare/proces verbal de compensare.

Organele de control fiscal au concluzionat că operațiunile comerciale descrise mai sus au generat obligații fiscale în valoare totală de 70.002 lei (impozit pe profit și T.V.A.).

S-a arătat că la stabilirea profitului impozabil și a T.V.A.-ului de plată suplimentar nu au fost luate în calcul facturile fiscale prin care SC F. SRL Liești a achiziționat mărfuri de la SC M. SA Tg. Jiu deoarece de la data de 11 aprilie 2002, SC F. SRL Liești figurează radiată și, prin urmare, nu mai putea derula acte și fapte de comerț cu alți operatori economici conform dispozițiilor Legii nr. 31/1990 modificată și completată.

Instanța de fond a constatat că situația faptică mai sus reținută a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: adresa de sesizare a A.N.A.F.-D.G.F.P. Galați însoțită de procesul - verbal încheiat la 16 octombrie 2006 la SC F. SRL Liești (filele 9-16 dos. urm. pen.), actele constitutive (statutul societății inculpatului), procesul - verbal încheiat la 2 decembrie 2008 de către D.G.F.P.-Jud. Galați (filele 78-83 dosar urm. pen.) însoțit de situația facturilor fiscale emise de SC F. SRL, a impozitului pe profit și a T.V.A. stabilite suplimentar, copiile facturilor fiscale emise, procesele verbale de recunoaștere a inculpatului după planșă foto (filele 107, 108), declarațiile martorilor S.M., S.M., H.l. și T.A., toate acestea coroborate cu declarația inculpatului S.I. de asumare parțială a faptei comise. Astfel, audiat pe parcursul cercetării judecătorești (fila 59 dosar prima instanță) inculpatul a făcut cunoscut faptul că nu a tranzacționat cu societatea din Sălaj - SC E. SRL și că nu-și explică existența facturilor fiscale care prezintă la rubrica furnizor ștampila firmei sale - F.

Susținerile inculpatului au fost însă contrazise prin declarațiile martorului H.l. (fila 148 dos. primă instanță, filele 46-48 dos. urm. pen.) care a confirmat relația comercială cu societatea inculpatului vizând livrarea unei cantități de bitum pe care a onorat-o integral la plată.

Pe parcursul cercetării judecătorești, prin încheierea de ședință din 15 octombrie 2012 instanța a dispus, în conformitate cu art. 34 lit. d) C. proc. pen., conexarea la prezenta cauză penală a Dosarului nr. 5099/121/2012 vizându-l pe același inculpat și având ca obiect aceeași infracțiune.

Astfel, prin rechizitoriul nr. 1270/P/2011 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S.I. pentru săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că inculpatul în cauză s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat în sumă de 59.343 lei (impozit pe profit, T.V.A. și accesorii), prin ascunderea mai multor operațiuni comerciale generatoare de venituri efectuate în perioada martie-aprilie 2006 în numele și pe seama SC F. SRL Liești, care fusese radiată din anul 2002.

S-a reținut prin actul de sesizare menționat că, la începutul anului 2003, inculpatul S.I. l-a contactat telefonic pe martorul I.R., administrator la SC A.C.C. SRL Curtea de Argeș, căruia i-a oferit spre vânzare țeava și profile metalice.

Oferta a fost acceptată de martor, astfel că inculpatul S.I., în calitate de reprezentant al SC F. SRL Liești, a livrat către SC A.C.C. SRL Curtea de Argeș, în perioada martie 2003-aprilie 2006, marfă în valoare totală de 100.144,76 lei.

Cele 19 facturi fiscale emise de inculpat în numele SC F. SRL Liești, în calitate de furnizor, sunt următoarele:

- factura fiscală din 11 martie 2003 în valoare de 4.569,6 lei;

- factura fiscală din 20 februarie 2004 în valoare de 3.998,4 lei;

- factura fiscală din 25 iunie 2004 în valoare de 6.431,95 lei;

- factura fiscală din 29 noiembrie 2004 în valoare de 14.999,47 lei;

- factura fiscală din 31 ianuarie 2005 în valoare de 4.499,99 lei;

- factura fiscală din 01 februarie 2005 în valoare de 4.499,99 lei;

- factura fiscală din 02 februarie 2005 în valoare de 4.499,99 lei;

- factura fiscală din 10 februarie 2005 în valoare de 4.499,99;

- factura fiscală din 17 februarie 2005 în valoare de 3.999,9 lei;

- factura fiscală din 18 februarie 2005 în valoare de 4.499,99 lei;

- factura fiscală din 11 ianuarie 2006 în valoare de 4.711,45 lei;

- factura fiscală din 12 ianuarie 2006 în valoare de 4.711,45 lei;

- factura fiscală din 13 ianuarie 2006 în valoare de 4.711,45 lei;

- factura fiscală din 14 ianuarie 2006 în valoare de 4.711,45 lei;

- factura fiscală din 11 ianuarie 2006 în valoare de 4.711,45 lei;

- factura fiscală din 13 martie 2006 în valoare de 4.998 lei;

- factura fiscală din 14 ianuarie 2006 în valoare de 4.938,50 lei;

- factura fiscală din 10 aprilie 2006 în valoare de 4.938,50 lei;

- factura fiscală din 11 aprilie 2006 în valoare de 4.950,40 lei;

- factura fiscală din 12 aprilie 2006 în valoare de 4.974,20 lei;

Facturile fiscale prezentate de învinuit aveau aplicată la rubrica „furnizor" ștampila SC F. SRL Liești.

La cererea inculpatului, contravaloarea mărfurilor livrate a fost achitată prin virament bancar.

Martorul I.R. a fost audiat în cauză și a confirmat relația comercială derulată cu reprezentantul SC F. SRL Liești.

Având în vedere că inculpatul S.I. a comercializat marfa în numele și pe seama SC F. SRL Liești, societate ce era radiata încă din anul 2002, prin activitatea desfășurată acesta a urmărit ascunderea operațiunilor comerciale efectuate, mai exact ascunderea sursei impozabile sau taxabile, în scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat.

Organele de control fiscal au stabilit că operațiunile comerciale prezentate mai sus au generat obligații fiscale în valoare totală de 59.343 lei, sumă cu care D.G.F.P. Galați s-a constituit parte civilă în cauză.

Inculpatul, audiat după conexarea cauzelor (fila 88 dosar), a recunoscut și această faptă penală pe care și-a asumat-o și în faza de urmărire penală, fapta fiind dovedită și cu adresa de sesizare a D.G.F.P. Galați, cu copiile facturilor fiscale emise în calitate de furnizor, fișa cont contabil - SC F.F. SRL Galați, cu declarațiile martorilor I.R., S.M., S.M.

Totodată, pe parcursul cercetării judecătorești, la solicitarea inculpatului, a fost admisă și administrată proba expertizării contabile judiciare, astfel că raportul de specialitate înaintat instanței (filele 154-168) relevă un prejudiciu total rezultat din relația SC F. SRL Liești cu SC E. SRL, SC M. SRL și SC A.C.C. SRL în sumă totală de 180.453 lei, având următoarea componență: T.V.A. de plată - 53.081 lei, impozit pe profit - 53.469 lei, majorări de întârziere - 68.133 lei și penalități de întârziere - 5.770 lei.

În cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei inculpatul a solicitat achitarea, în temeiul disp. art. 10 alin. (1) lit. d) raportat la art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., susținând că nu a avut intenția directă de a prejudicia statul, și a făcut toate demersurile legale pentru a recupera suma obiect al prejudiciului.

Instanța de fond a constatat însă că activitatea inculpatului este caracterizată de scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, acesta folosindu-se de formulare tipizate cu regim special al facturilor fiscale care aparțineau altei societăți comerciale și angajând tranzacții pe seama unei societăți radiate încă din martie 2002, motiv pentru care cererea de achitare a fost respinsă.

În drept, s-a reținut că faptele inculpatului S.I. mai sus descrise întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de evaziune fiscală în formă continuată, infracțiuni prevăzută de disp. art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului, conform art. 72 C. pen., au fost avute în vedere în mod deosebit natura și gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, corelativ cu elementele care circumstanțiază persoana inculpatului, dar și cu comportamentul procesual al acestuia. S-a avut în vedere că infracțiunile de evaziune fiscală, care au luat amploare pe fondul crizei economice actuale, se constituie într-un fenomen complex, cu profunde conotații economice care afectează societatea și, pe cale de consecință, pot da naștere la importante perturbări de ordin economic.

În același timp, s-a constatat că inculpatul S.I. nu se află la primul conflict cu legea penală (fișa de cazier judiciar - fila 58 dosar prima instanță) evidențiind două sancțiuni administrative pentru încălcări ale dispozițiilor aceluiași act normativ - Legea nr. 241/2005.

Față de elementele de individualizare de mai sus, instanța de fond a apreciat că scopul procesului penal și reeducarea inculpatului pot fi realizate doar prin executarea efectivă a pedepsei.

Împotriva sentinței penale nr. 247 din 03 iunie 2013 a Tribunalului Galați a declarat apel, în termen legal, inculpatul S.I., criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 259/A din 22 octombrie 2013, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul S.I. împotriva sentinței penale nr. 247 din 03 iunie 2013 a Tribunalului Galați și, în consecință:

A desființat în parte, respectiv numai în ceea ce privește dispozițiile prin care a fost condamnat inculpatul pentru cele două infracțiuni deduse judecății și s-a stabilit pedeapsa rezultantă, dispoziții pe care le-a înlăturat, sentința penală nr. 247 din 03 iunie 2013 a Tribunalului Galați și în rejudecare:

În baza art. 335 alin. (1) C. proc. pen., a reunit cauza penală ce formează obiectul Dosarului nr. 5099/121/2012 al Tribunalului Galați, rechizitoriu nr. 1270/P/2011 din 19 iunie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, cu cauza penală ce formează obiectul Dosarului nr. 1033/121/2012 al Tribunalului Galați, rechizitoriu nr. 936/P/2009 din 07 februarie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.

În temeiul art. 335 alin. (3) în referire la art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul S.I. din două infracțiuni, respectiv infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 19 acte materiale, rechizitoriu nr. 1270/P/2011 din 19 iunie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați și infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 10 acte materiale, rechizitoriu nr. 936/P/2009 din 07 februarie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, într-o singură infracțiune de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 29 acte materiale.

A fost condamnat inculpatul S.I., fără antecedente penale la o pedeapsă principală de 2 ani și 3 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 86

1

C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare prev. de 86

2

C. pen., respectiv pe o durată de 5 ani.

Potrivit art. 86

3

C. pen., a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul S.I. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte o dată la 3 luni, de regulă în ultima zi de joi din lună, la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Galați și să prezinte informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

Conform art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 863 C. proc. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului apel au rămas în sarcina statului.

S-a dispus ca suma de 50 lei, reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu în apel - avocat P.J.M., să fie virată în contul Baroului Galați din fondurile Ministerului Justiției.

Examinând sentința penală apelată, instanța de prim control judiciar a constatat că apelul formulat de inculpatul M.I. este fondat, însă pentru alte considerente decât cele invocate de către apelant

Curtea de apel a observat că în mod corect, față de probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că toate actele materiale de evaziune fiscală reținute prin cele două acte de sesizare a instanței au existat și au fost săvârșite de inculpat cu vinovăție.

A constatat că apărările inculpatului, în sensul că nu a săvârșit actele de evaziune fiscală din relația cu SC E.C. SRL Panic, județul Sălaj sunt nefondate, fiind contrazise de probele administrate în cauză.

Astfel, toate cele trei facturi existente la filele 17 - 19 din Dosarul nr. 936/P/2009 au fost emise de SC F. SRL Liești și au aplicată la rubrica furnizor ștampila acestei societăți.

Inculpatul a încasat contravaloarea celor trei facturi în numerar, toate chitanțele fiscale existente la filele 31-43 din Dosarul nr. 936/P/2009 având ca beneficiar SC F. SRL Liești, județul Galați.

Fiind audiat, martorul H.I. a confirmat în mod constant relația comercială pe care societatea sa, SC E.C. SRL, a avut-o cu SC F. SRL Liești, precizând că a fost contactat telefonic de o persoană de la SC F. SRL Liești, județul Galați și că din partea acestei societăți veneau doi reprezentanți.

Curtea de Apel a reținut că, în condițiile în care relațiile comerciale s-au derulat în vara anului 2003, iar recunoașterea după planșe foto s-a făcut la data de 25 martie 2009, era firesc ca martorul să nu-l mai recunoască pe inculpat.

De asemenea, a observat că susținerile inculpatului, în sensul că martorul nu l-a recunoscut la judecarea cauzei în fond nu pot fi reținute atâta timp cât la termenul din 05 martie 2013, termen la care martorul a fost audiat, inculpatul nu a fost prezent în sala de judecată.

Totodată, a constatat că nici susținerile inculpatului, în sensul că nu a știut că societatea a fost radiată nu sunt fondate. Din actele dosarului rezultă că actele de înființare a societății au rămas la stadiul de început, cu certificat de înregistrare provizoriu, că societatea nu a constituit și nu a vărsat capitalul social și nu a depus nicio declarație fiscală, niciun decont de T.V.A. și nicio situație financiară sau bilanț contabil.

Instanța de fond a constatat însă că în mod greșit prima instanță l-a condamnat pe inculpat pentru două infracțiuni de evaziune fiscală.

Din Dosarul nr. 936/P/2009 rezultă că inculpatul a fost cercetat pentru săvârșirea unui număr de 10 acte de evaziune fiscală, acte materiale săvârșite în perioada 14 iunie 2003 - 16 martie 2007.

În Dosarul nr. 1270/P/2011, inculpatul a fost cercetat pentru săvârșirea unui număr de 19 acte materiale de evaziune fiscală, acte materiale săvârșite în perioada 11 martie 2003-12 aprilie 2006.

Așa fiind, Curtea de apel a reținut că prima instanță trebuia să facă aplicarea art. 335 C. proc. pen., să reunească cele două cauze penale și în baza art. 334 C. proc. pen. să schimbe încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat din două infracțiuni de evaziune fiscală în formă continuată într-o singură infracțiune de evaziune fiscală în formă continuată, cu 29 de acte materiale.

Instanța de prim control judiciar a constatat însă că susținerile inculpatului, în sensul că o parte din actele materiale se regăsesc în ambele rechizitorii nu sunt fondate. Din actele dosarului rezultă că rechizitoriul nr. 936/P/2009 a avut ca obiect relațiile comerciale derulate cu SC E.C. SRL Panic, județul Sălaj și SC M. SA Tg. Jiu, pe când rechizitoriul nr. 1270/P/2011 a avut ca obiect relațiile comerciale cu SC A.C.C. SRL Curtea de Argeș.

Față de cele anterior expuse, Curtea de Apel a schimbat încadrarea juridică din două infracțiuni de evaziune fiscală într-o singură infracțiune de evaziune fiscală în formă continuată și, constatând că pedeapsa aplicată este închisoarea mai mică de 4 ani, că inculpatul nu are antecedente penale și în principiu a recunoscut și regretat faptele, precum și că scopul procesului penal poate fi realizat și fără executarea efectivă a pedepsei, a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 86 C. pen.

Totodată, a constatat că prima instanță a dat și o corectă rezolvare laturii civile a cauzei.

Astfel, în condițiile în care probele administrate în cauză au dovedit cu prisosință și existența actelor materiale de evaziune fiscală din relația comercială cu SC E.C. SRL Panic, nu s-a putut reține că valoarea prejudiciului ar fi doar de 123.134 lei.

În ceea ce privește susținerile inculpatului, în sensul că partea vătămată s-ar fi constituit parte doar cu suma de 119.295 lei, instanța de apel a apreciat că acestea sunt nefondate. în Dosarul nr. 936/P/2009 partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 127.895 lei, iar în Dosarul nr. 1270/P/2011, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 59.343 lei, ceea ce înseamnă un prejudiciu total de 187.138 lei. De asemenea, având în vedere că, în cauză, s-a efectuat o expertiză contabilă care nu a fost contestată, Curtea de apel a constatat că în mod corect prima instanță a reținut prejudiciul de 180.453 lei, care este mai mic.

Împotriva Deciziei penale nr. 259/A din 22 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul S.I.

În motivele de recurs formulate de apărătorul ales și depuse la data de 05 iunie 2014, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen. anterior, și a solicitat reindividualizarea pedepsei de 2 ani și 3 luni, în sensul că aceasta nu putea fi mai mare decât pedeapsa stabilită de prima instanță, de 2 ani și 2 luni închisoare.

De asemenea, a apreciat că în cauză se impunea reducerea pedepsei sub minimul special, prin aplicarea prevederilor art. 74 și art. 76 C. pen., având în vedere atitudinea de recunoaștere și regret, stăruința depusă pentru înlăturarea consecințelor faptelor, precum și lipsa de pregătire a inculpatului, acesta neștiind, practic, să scrie și să citească și neînțelegând pe deplin gravitatea faptelor comise.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, a considerat că în mod corect instanța de apel a aplicat dispozițiile art. 861 C. pen., însă stabilirea unui termen de încercare de 5 ani este vădit disproporționată cu orientarea pedepsei spre minimul special al sancțiunii.

În ceea ce privește latura civilă a susținut că reținerea unui prejudiciu total de 180.453 lei în condițiile în care suma de 57.319 lei apare în ambele dosare de urmărire penală, conform pct. 2 din raportul de expertiză contabilă, iar constituirea de parte civilă în Dosarul nr. 1270/P/2011 nu indică componența sumei și modul de calcul, echivalează cu a plăti de 2 ori suma de 57.319 lei, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului și scăderea din cuantumul prejudiciului total de 180453 lei a sumei de 57.319 lei, rezultând suma de 123.143 lei.

Examinând cauza în temeiul art. 385

6

alin. (1) și (2) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte constată următoarele:

În cursul soluționării prezentei cauze a intrat în vigoare un nou C. pen. și un nou C. proc. pen.

În ceea ce privește legea aplicabilă în speță, se constată că normele tranzitorii prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 stabilesc că „recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs".

Având în vedere data pronunțării deciziei recurate (22 octombrie 2013), se constată că, în cauză, sunt aplicabile prevederile C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Prin legea anterior menționată s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Conform dispozițiilor art. 38510 alin. (2)

1

C. proc. pen., instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

Termenul de soluționare a recursului a fost stabilit în data de 18 martie 2014, când procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu inculpatul S.I., cauza fiind amânată și acordându-se un nou termen de judecată la data de 29 aprilie 2014. Astfel, a operat o prorogare a termenului de depunere a motivelor de recurs, până la următorul termen cu procedura legal îndeplinită, respectiv 29 aprilie 2014. Inculpatul a depus motivele de recurs la data de 05 iunie 2014, deși a fost citat încă din data de 31 martie 2014 (dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 16 dosar) pentru termenul din 29 iunie 2014, iar pe citație s-a făcut menține expresă referitor la disp. art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen., care prevăd obligativitatea depunerii motivelor de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, dar și cu privire la sancțiunea luării în considerare doar a cazurilor de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu, în cazul nerespectării acestui termen.

Drept urmare, având în vedere că inculpatul nu a motivat calea de atac în termenul prevăzut de lege, iar cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen. (ce reglementează situația în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii) nu poate fi avut în vedere din oficiu, Înalta Curte nu are posibilitatea de a analiza criticile invocate privind reindividualizarea pedepsei, nereținerea circumstanțelor atenuante și stabilirea greșită a prejudiciului.

În ceea ce privește cazurile de casare care se iau în considerare din oficiu, respectiv cele prevăzute de art. 385

9

pct. 1, 3-6, 13, 14 și 15 C. proc. pen., instanța de recurs observă că acestea se referă la nerespectarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, la nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la compunerea instanței de judecată, la incompatibilitate și la prevederile art. 292 alin. (2), la respectarea dispozițiilor referitoare la publicitatea ședinței de judecată, participarea procurorului sau a inculpatului, prezența apărătorului în cazurile în care acestea sunt obligatorii, la situația în care inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege ori nu s-a constatat grațierea pedepsei.

Or, Înalta Curte constată că, în speță, nu este aplicabil niciunul dintre cazurile de casare anterior menționate.

Referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, chestiune de ordine publică prevăzută de dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, ce nu poate fi limitată la cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., Înalta Curte constată că, în speța dedusă judecății, mai favorabil este C. pen. anterior, acesta fiind cel care conduce, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpatul S.I.

Astfel, deși limitele de pedeapsă prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 nu au fost modificate și cu privire la aceste norme de drept substanțial nu se pune problema aplicării legii penale mai favorabile, în cauză s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Or, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, instanța trebuie să aibă în vedere, în aplicarea art. 5 C. pen., sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării prevăzute de legile succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere. Ca urmare, deși art. 92 C. pen. prevede o durată a termenului de supraveghere mai redusă decât durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzută de art. 86 C. pen. anterior, se observă că noua lege penală generală nu mai prevede ca efect al împlinirii termenului de supraveghere reabilitarea de drept a condamnatului (așa cum prevedea art. 86 C. pen. anterior), iar art. 93 C. pen. instituie obligativitatea impunerii unui set de obligații, ce anterior aveau caracter facultativ.

Față de considerentele arătate, în temeiul art. 385 pct. l lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefundat recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva Deciziei penale nr. 259/A din 22 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen. (reținut în virtutea principiului imediatei aplicări și în absența unor norme tranzitorii), cheltuielile judiciare determinate de soluționarea recursului declarat de inculpat vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva Deciziei penale nr. 259/A din 22 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentare avocatului ales se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10 iunie 2014.