ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2078/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. nr. 43 din 17 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul A.G. la pedeapsa de jrjuni închisoare. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata prevăzută de art. 82 C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr./l. alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată. Pe parcursul urmăririi penale, s-a stabilit, în fapt că, în ziua de 04 octombrie 2007, în jurul orei 18,40, în timp ce conducea autoturismul marca SKODA FABIA proprietatea cumnatului său, numitul H.T., din orașul Vânju Mare - județ Mehedinți, inculpatul A.G. a fost oprit de un echipaj al I.P.J.

Mehedinți – S.P.R., pentru că nu purta centura de siguranță. Cu ocazia efectuării controlului, constatându-se că emană miros de băuturi alcoolice, inculpatul a fost testat cu aparatul D.A. P., stabilindu-se astfel o concentrație de 0,82 mg./l. alcool pur în aerul expirat. În vederea stabilirii îmbibației de alcool în sânge, inculpatul a fost condus la Spitalul Vânju Mare, unde i-a fost prelevată la ora 19,00 prima probă biologică, prelevarea celei de-a doua probe biologice la interval de o oră neavând loc, urmare a refuzului acestuia. Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie cu nr. 613 din 23 octombrie 2007, inculpatul a prezentat în ziua de 04 octombrie 2007, la ora 19,00, o alcoolemie de 1,50 g./l.

alcool pur în sânge. În fața instanței, pe parcursul cercetării judecătorești, s-a procedat la audierea inculpatului, precum și a martorilor M.O. și N.T. Fiind audiat, inculpatul a arătat că-și menține declarațiile date pe parcursul procesului penal și mai are nimic de declarat în legătura cu fapta pentru care este cercetat iar martorii M.O. și N.T. și-au menținut în totalitate declarațiile date în faza urmăririi penale. Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a constatat că situația de fapt menționată în rechizitoriu este corect reținută și și-a însușit-o ca atare, iar, în drept, fapta inculpatului A.G., constând în aceea că, la 04 octombrie 2007, a condus pe drumurile publice un autovehicul având o îmbibație alcoolică de 1,50 gr./l.

alcool pur în sânge, realizează sub aspect constitutiv elementele infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat. La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: gradul de pericol social concret al faptei comise, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, modalitatea și mijloacele de săvârșire a faptei, dar și persoana inculpatului - infractor primar, integrat socio-profesional, fiind avocat în cadrul B.A. Mehedinți, având o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal și regretând fapta comisă, elemente în raport de care au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțele judiciare atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Totodată, apreciind că scopul preventiv - educativ al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, fiind îndeplinite condițiile prevăzută de art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata prevăzută de art. 82 C. pen. și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. C. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a sancțiunii ce i-a fost aplicată, solicitând aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, prevăzută de art. 18 1 C. proc. pen.

, având în vedere împrejurările în care a comis fapta, respectiv că a fost nevoit să conducă autovehiculul cumnatului său care era într-o stare gravă a sănătății, nu a pus în pericol siguranța circulației pe drumurile publice și nu a încălcat vreo normă privind circulația pe drumurile publice, astfel că, în accepția sa, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare invocate, prevăzută de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Solicitarea inculpatului de a se constata că fapta pe care a comis-o nu prezintă, în concret, gradul de pericol social al unei infracțiuni, este nejustificată în raport de împrejurările comiterii faptei, avea o alcoolemie dublă decât valoarea minimă la care fapta este sancționată penal (1,50 gr./l alcool pur în sânge) și a refuzat prelevarea celei de a doua probe biologice, iar atitudinea sinceră invocată de inculpat ca manifestată pe parcursul procesului penal trebuie apreciată în contextul în care activitatea sa infracțională era evidentă.

Mai mult, dacă împrejurarea că inculpatul a plecat la drum cu autovehiculul, după ce consumase băuturi alcoolice, ar putea fi justificată în parte de nevoia iminentă de medicamente a cumnatului său, nu se justifică în nici un fel atitudinea sa de a mai consuma încă două pahare de vin în locul de unde a luat medicamentele, astfel că, în concluzie, nu se poate susține pertinent că fapta sa nu prezintă în concret gradul de pericol al unei infracțiuni. Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge recursul formulat de inculpat, ca nefondat, constatând că pedeapsa aplicată este bine dozată, prin cuantumul și modalitatea de executare fiind aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul - inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. G. împotriva sentinței penale nr. 43 din 17 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 03 iunie 2009.