ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3209/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2

sin 176 ianuarie 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a dispus, în baza art. 211

alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.,

condamnarea inculpatului G.P. la o pedeapsă de 7 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., s-a

revocat liberarea condiționată pentru restul de 171 zile închisoare rămas

neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin

decizia penală nr. 1440 din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, iar în

baza art. 39 alin. (3) C. pen., s-a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată în

prezenta cauză.

S-a făcut aplicarea art. 64

și art. 71 C. pen.

Totodată, s-a menținut

starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată detenția

preventivă de la 25 octombrie 2004 la zi.

În baza art. 118 lit. d) C.

pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei genți din rafie, a unui

bidon de 5 litri și a 13 litri de vin sau contravaloarea a 700.000 lei.

Inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

În seara zilei de 23

octombrie 2004, orele 20,30, aflându-se în trenul personal Caracal – Craiova,

inculpatul a sustras geanta părții vătămate P.A., care dormea, după care a

plecat într-un alt vagon, coborând apoi în stația Craiova.

Ajuns în gară, inculpatul a

intrat într-un bar, dar la scurt timp a venit în local și partea vătămată care,

recunoscându-și geanta l-a convins să i-o înapoieze.

După ce partea vătămată a

plecat din bar, inculpatul a urmărit-o și după ce l-a lovit cu pumnii, l-a

deposedat din nou, de geantă.

Împotriva sentinței

sus-arătate, inculpatul a formulat apel, solicitând reducerea pedepsei pe care

o consideră prea aspră.

Prin decizia penală nr. 89

din 14 martie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins apelul ca nefondat.

A fost menținută starea de

arest și s-a dedus prevenția în continuare.

Totodată, inculpatul a fost

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Reiterând motivele,

inculpatul a declarat recurs.

Examinând hotărârile atacate

în raport de motivele invocate cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte că recursul nu este

fondat pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale

a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de

pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C.

pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de

reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea de noi infracțiuni.

Pedeapsa aplicată

inculpatului a fost just individualizată, fiind aptă să atingă scopul preventiv

și educativ.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpat.

Conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul G.P. împotriva deciziei penale nr. 89 din 14

martie 2005 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive de la 25 octombrie

2004 la 23 mai 2005.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 mai 2005.