ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3209/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 2 sin 176 ianuarie 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a dispus, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., condamnarea inculpatului G.P. la o pedeapsă de 7 ani închisoare. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 171 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin decizia penală nr. 1440 din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, iar în baza art. 39 alin. (3) C. pen., s-a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză. S-a făcut aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.

Totodată, s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată detenția preventivă de la 25 octombrie 2004 la zi. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei genți din rafie, a unui bidon de 5 litri și a 13 litri de vin sau contravaloarea a 700.000 lei. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: În seara zilei de 23 octombrie 2004, orele 20,30, aflându-se în trenul personal Caracal – Craiova, inculpatul a sustras geanta părții vătămate P.A., care dormea, după care a plecat într-un alt vagon, coborând apoi în stația Craiova. Ajuns în gară, inculpatul a intrat într-un bar, dar la scurt timp a venit în local și partea vătămată care, recunoscându-și geanta l-a convins să i-o înapoieze.

După ce partea vătămată a plecat din bar, inculpatul a urmărit-o și după ce l-a lovit cu pumnii, l-a deposedat din nou, de geantă. Împotriva sentinței sus-arătate, inculpatul a formulat apel, solicitând reducerea pedepsei pe care o consideră prea aspră. Prin decizia penală nr. 89 din 14 martie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins apelul ca nefondat. A fost menținută starea de arest și s-a dedus prevenția în continuare. Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Reiterând motivele, inculpatul a declarat recurs. Examinând hotărârile atacate în raport de motivele invocate cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea de noi infracțiuni. Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată, fiind aptă să atingă scopul preventiv și educativ. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.P. împotriva deciziei penale nr. 89 din 14 martie 2005 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive de la 25 octombrie 2004 la 23 mai 2005. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2005.