ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5882/2004

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 523 din 30 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, a fost condamnat inculpatul B.M., aflat în arest preventiv la o pedeapsă de 6 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 452 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală 4016/2001 a Judecătoriei Craiova, rest care a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin sentința de față, dispunând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și i s-a dedus din pedeapsă timpul executat preventiv începând cu data de 15 februarie 2004.

A fost menținută starea de arest.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile F.I. suma de 3.800.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

A mai fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 1.200.000 lei onorariu de avocat din oficiu.

Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond, față de actele și dovezile de la dosar a arătat că reține următoarele:

În noaptea de 8-9 decembrie 2003, inculpatul B.M. a consumat băuturi alcoolice la barul L. din orașul Filiași, iar, în jurul orelor 4,30-5,00, în timp ce se îndrepta spre casă, s-a întâlnit cu partea vătămată F.I., femeie în vârstă de aproape 70 de ani care venea de la spital și profitând de faptul că nu sunt trecători a lovit-o, după care i-a sustras din geantă suma de 3.800.000 lei.

Faptei comisă de către inculpat, i s-a dat încadrarea juridică legală în infracțiunea de tâlhărie în formă agravantă și în stare de recidivă post condamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., sub calificarea arătată, texte de lege în baza cărora, a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

La individualizarea și aplicarea pedepsei s-a menționat că au fost avute în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen., că inculpatul este recidivist iar primul termen al recidivei îl constituie o pedeapsă de 4 ani închisoare, din care s-a liberat condiționat când mai avea un rest de pedeapsă de 452 zile, astfel că o pedeapsă de 6 ani închisoare este de natură să ducă la reeducarea acestuia.

Sentința a fost atacată cu apel de către inculpat potrivit art. 362 lit. b) C. proc. pen., pe motiv că nu a comis infracțiunea de tâlhărie, neîntrebuințând acte de violență asupra părții vătămate, astfel că se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat, precum și reducerea pedepsei.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 398 din 13 septembrie 2004, a respins apelul, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pe considerent că motivele invocate nu sunt întemeiate.

În temeiul art. 385

3

C. proc. pen., inculpatul a declarat recurs invocând aceleași critici ca și în apel, referitoare la faptul că nu a comis infracțiunea de tâlhărie și că pedeapsa aplicată este prea mare.

Criticile invocate constituie cazuri de casare înscrise la art. 385

9

pct. 14 și 17 C. proc. pen.

Recursul declarat este nefondat.

Din declarațiile părții vătămate și raportul de constatare medico-legală rezultă că F.I. a suferit leziuni corporale în noaptea 8-9 decembrie 2003 pentru a căror vindecare au fost necesare 6-7 zile îngrijiri medicale.

Din declarațiile martorilor rezultă că ulterior comiterii infracțiunii a dispărut de la domiciliu, iar în noaptea de revelion a povestit celor cu care se afla la petrecere, că prezența sa în altă localitate se datorează faptului că a lovit o femeie în vârstă și de la care a sustras bani.

Prin urmare, se constată că nu sunt temeiuri care să justifice schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat, față de actul medico-legal.

De asemenea, nu se impunea nici redozarea pedepsei față de gravitatea faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cum și datele personale ale inculpatului care a mai suferit condamnări, fiind recidivist.

Astfel fiind, motivele de recurs invocate nu constituie cazuri de casare, potrivit art. 385 pct. 14 și 17 C. proc. pen.

Conchizând deci, că în cauză au fost pronunțate hotărâri legale și temeinice atât din punct de vedere a reținerii corecte a situației de fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpatului, a rezolvării laturii civile, dar și din punct de vedere a individualizării pedepsei, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va computa detenția de la 24 februarie 2004 la 10 noiembrie 2004 și va fi obligat recurentul inculpat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 398 din 13 septembrie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Compută detenția preventivă de la 24 februarie 2004 la 10 noiembrie 2004.

Obligă recurentul să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2004.