ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1213/2008

Asupra recursului de față;

Din actele și lucrările

dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 182

in 12 decembrie 2007, Curtea de Apel Craiova, în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., și art. 18

1

C.

pen., l-a achitat pe inculpatul R.G.S., fără antecedente penale, aplicându-i

sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 1000 lei, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 79 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 13 C.

pen.

Inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt,

că în după-amiaza de 26 noiembrie 2005, inculpatul R.G.S., împreună cu martorii

O.O.A. și V.D., a consumat băuturi alcoolice într-un local din municipiul Tîrgu

Jiu.

În jurul orelor 23,30,

inculpatul a urcat la volanul autoturismului său Nissan, pentru a se deplasa la

domiciliul martorului O.O.A., fiind surprins, aproximativ la orele 0,42 de

organul de poliție pe raza orașului Rovinari .

Echipajul poliției rutiere

constatând că inculpatul se află sub influența băuturilor alcoolice, a procedat

la testarea aerului expirat de acesta cu aparatul etilotest, marca Drager,

constatând o concentrație de 0,85 mg/l alcool pur.

Fiind condus la Spitalul

orășenesc Rovinari pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii

alcoolemiei în prezența personalului medical inculpatul a refuzat să i se

recolteze probe de sânge, motivând că îi este frică de acul de seringă, fiind

însă de acord să i se recolteze probe de urină.

Inculpatul, în apărare, a

solicitat achitarea pentru inexistența faptei întrucât în raport de conținutul

normei de încriminare de la art. 79 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002,

respectiv refuzul de a se supune recoltării probelor biologice, personal a

acceptat recoltarea de probă biologice, constând în urină, solicitând să se

aibă în vedere și adresa S.M.L. Gorj, nr. 1871 din 19 octombrie 2007, potrivit

căreia concentrația de alcool se poate determina atât din sânge, cât și din

urină.

Instanța a înlăturat această

apărare a inculpatului, invocând prevederile art. 33 din O.M.S. nr. 255/2000

potrivit căruia „ în vederea efectuării expertizei medico-legale pentru a

stabili intoxicația etilică, recoltarea sângelui necesar pentru determinarea

alcoolemiei, se face în cadrul I.M.L. sau, dacă acest lucru nu este posibil, în

unități sanitare.”

În același sens, instanța a

reținut că și din prevederile O.U.G. nr. 195/2002 rezultă explicit că probele

biologice necesare determinării alcoolemiei sunt cele de sânge, după cum,

etimologic, alcoolemie semnifică valoarea concentrației de alcool în sânge.

Stabilind, astfel, că

inculpatul a săvârșit fapta, instanța de fond a constatat că prin aceasta s-a

adus o atingere minimă valorii sociale ocrotite de lege, siguranța circulației

pe drumurile publice.

În acest sens, s-a reținut

că inculpatul a circulat pe timp de noapte, la o oră când traficul era redus, nu

are antecedente penale, este integrat social, cu studii universitare iar

refuzul de a se supune recoltării probelor biologice a fost motivat de

spasmofilia atestată cu acte medicale.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care a

criticat-o pentru greșita apreciere a lipsei gradului de pericol social al

infracțiunii și, de urmare, de achitare, precum și de către inculpat care,

reiterând apărarea de la fond, a solicitat achitarea pentru nerealizarea elementelor

constitutive ale infracțiunii, întrucât nu s-a sustras decât de la recoltarea

probei biologice a sângelui, putând să-i fie recoltate alte probe biologice

pentru stabilirea concentrației de alcool.

Verificând hotărârea

criticată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, sub toate aspectele în

conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. *3( C. proc. pen.,

Curtea reține cele ce urmează:

Este necontestat că, în

noaptea de 26 din 27 noiembrie 2005, inculpatul R.G.S., după ce a consumat 7

sticle cu bere, a condus pe drum public autoturismul marca Nissan, pe ruta Tg. Jiu,

Rovinari, fiind surprins în această din urmă localitate de un echipaj al

poliției rutiere.

Urmare testării cu aparatul

etilotest, s-a stabilit o concentrație de 0,85 mg/l alcool în aerul expirat.

Condus la Spitalul orășenesc

Rovinari, inculpatul a refuzat să i se recolteze sânge pentru stabilirea

alcoolemiei, motivând că îi este frică de acul de seringă.

Inculpatul a depus la dosar

adeverințe medicale din 31 decembrie 2000 și 25 ianuarie 2006 potrivit cărora a

fost diagnosticat cu „Spasmofilie clinică, distonie neurovegetativă”, afecțiune

care, potrivi Raportului de expertiză medico-legală al I.M.L. Craiova, nu poate

determina o criză, în cazul în care bolnavul este supus unei înțepături cu acul

de seringă, cu atât mai mult cu cât însuși tratamentul spasmofiliei se face pe

cale injectabilă.

S-a mai concluzionat că în

condițiile în care totuși i s-ar fi recoltat sânge în spital și ar fi fost în

situația de a i se face rău, la nivelul spitalului existau posibilități de

reanimare.

I.P.J. Gorj – S.P.R., cu

adresa nr. 22901 din 24 septembrie 2007, a comunicat instanței că aparatul

etilotest, marca Drager, folosit la testarea inculpatului R.G.S., constituie

mijloc tehnic certificat în sensul art. 80 din O.U.G. nr. 95/2002.

Acestea fiind datele cauzei,

instanța de fond a constatat întemeiat că fapta inculpatului realizează

conținutul infracțiunii prevăzute de art. 79 alin. (4) din O.U.G. nr. 95/2002,

cu aplicarea art. 13 C. pen., văzând limitele arătate de art. 317 C. proc. pen.

Interpretarea dată de

inculpat expresiei „probe biologice” pentru a susține că, fiind de acord cu

recoltarea probelor biologice de urină, și nu de sânge, nu a săvârșit

infracțiunea imputată, este neîntemeiată, fiind argumentat și justificat

înlăturată de prima instanță.

Instanța de fond a greșit

însă, aprecierii că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al

unei infracțiuni.

Fără îndoială că datele și

împrejurările reținute în motivarea acestei aprecieri sunt reale, însă nu

cuprind decât aspectele ce sunt favorabile inculpatului.

Pornind de la realitatea

potrivit căreia infracțiunea imputată inculpatului este de pericol, atât valoarea

concentrației de alcool pur în aerul expirat, dată de etilotest (mijloc tehnic

certificat, conform art. 80 din O.U.G. nr. 195/2002), de 0,85 mg/l, în

condițiile în care concentrația pentru existența infracțiunii era de peste 0,40

mg/l, cât și consumul de băuturi alcoolice declarat de inculpat, de 6-7 sticle

cu bere, conturează existența pericolului pentru traficul de pe drumul public

Tg. Jiu, Rovinari.

Apoi, în conduita de

conducător auto a inculpatului s-au mai înregistrat în trecut abateri, de două

ori fiindu-i suspendat permisul de conducere pentru conducere sub influența

alcoolului iar în alte două rânduri pentru alte abateri.

Măsurile administrative,

constând în suspendarea permisului de conducere, luate față de inculpat, nu au

fost de natură să-i corecteze comportamentul în conducerea autovehiculului pe

drumurile publice, ajungând în sfera ilicitului penal prin fapta dedusă

judecății, care, prin conținutul său nu poate fi considerată ca fiind lipsită

în mod vădit de importanță.

Așa fiind, Curtea constată

că fapta inculpatului realizează trăsăturile esențiale ale infracțiunii, fiind

prevăzută de art. 79 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002 săvârșită cu vinovăție

și prezentând pericol social.

La individualizarea

pedepsei, însă, în cadrul criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., se va ține

seama și de datele și împrejurările ce caracterizează pozitiv persoana

inculpatului, așa cum au fost evidențiate de instanța de fond și în raport de

care vor fi reținute prevederile art. 74 lit. a) și alin. ultim C. pen., cu

efectul arătat de art. 76 lit. d) C. pen.

Curtea apreciază că scopul

pedepsei astfel aplicate poate fi atins și fără executarea acesteia, făcând

aplicația art. 81 C. pen.

Pe durata suspendării

condiționate a executării pedepsei principale se va dispune, conform art. 71 alin.

(5) C. pen., și suspendarea executării pedepsei accesorii.

Față de cele ce preced, va

fi admis recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Pentru motivele sus-arătate,

recursul inculpatului se invederează, ca nefondat, și va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinței penale nr. 182

din 12 decembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală, privind pe

inculpatul R.G.S.

Casează sentința atacată cu

privire la greșita achitare a inculpatului.

În rejudecare, în baza art. 79

alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 13 C. pen., și art. 74 lit.

a) și alin. ultim C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., condamnă pe inculpat la 2

luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen.,

suspendă condiționat executarea pedepsei pe termen de încercare de 2 ani și 2

luni.

Atrage atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C.

pen., suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării

pedepsei principale.

Menține obligarea

inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 900 lei,

dispusă de instanța de fond.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul R.G.S. împotriva aceleiași sentințe.

Obligă recurentul inculpat

la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 aprilie 2008.