ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3229/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Brăila, prin sentința penală nr. 400 din 21 februarie 2003, a condamnat pe inculpatul C.G. la un an și 2 luni închisoare, pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 37 alin. (1) teza I din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen. Totodată, în baza art. 83 din același cod, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 349 din 9 februarie 1999 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin decizia penală nr. 128 din 15 iunie 1999 a Tribunalului Brăila, iar în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațiată integral și condiționat această pedeapsă.

În sfârșit, a dispus ca inculpatul să execute numai pedeapsa de un an și 2 luni închisoare aplicată în prezenta cauză. S-a reținut, că la 28 aprilie 2002, inculpatul a condus autoturismul, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,75 gr. 0 /oo, respectiv 1,60 gr. 0 /oo după recalculare. Tribunalul Brăila și Curtea de Apel Galați au respins apelul, respectiv recursul declarate de inculpat. Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, susținând că în mod greșit s-a făcut aplicarea legii de grațiere nr. 543 din 4 octombrie 2002 cu privire la pedeapsa de un an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 349/1999.

Recursul în anulare este fondat. Potrivit art. 37 lit. a) C. pen., există recidivă când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an. Prin sentința penală nr. 349 din 9 februarie 1999 a Judecătoriei Brăila, pronunțată în dosarul nr. 7100/1998, definitivă prin decizia penală nr. 128 din 15 iunie 1999 a Tribunalului Brăila, inculpatul a fost condamnat la un an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru infracțiunea de furt între soți, prevăzută de art. 210 raportat la art. 208 alin. (1) C. pen.

Cum inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă în prezent judecății la 28 aprilie 2002, deci înăuntrul termenului de încercare de 3 ani, prevăzut de art. 82 C. pen., în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea art. 83 din același cod și a revocat suspendarea executării pedepsei anterioare de un an închisoare. Pe de altă parte, constatând că inculpatul, prin săvârșirea în termenul de încercare a unei noi infracțiuni cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, a reținut corect că în cauză, sunt îndeplinite condițiile recidivei postcondamnatorii, prevăzute de art. 37 lit. a) C. pen. Astfel, starea de recidivă, respectiv calitatea de recidivist se dobândește în momentul săvârșirii celei de-a doua infracțiuni.

Prin prisma acestei calități urmează a fi analizată vocația condamnatului la beneficiul actului de clemență pentru toate pedepsele anterior aplicate. În consecință, selecția legiuitorului cu privire la persoanele care urmează să beneficieze de clemență operează la data actului normativ și în raport cu situația existentă în acel moment, singurul determinant în stabilirea sferei de aplicare a actului de grațiere. Or, în speță, la apariția Legii nr. 543/2002, publicată în (M. Of. nr. 726/4.10.2002), inculpatul se afla în stare de recidivă încă de la 28 aprilie 2002, având deci calitatea de recidivist care, potrivit art. 4 teza I din actul normativ menționat, îl excepta de la beneficiul grațierii.

În consecință, după ce a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, instanța de fond trebuia să dispună executarea acesteia pe lângă cea de un an și 2 luni închisoare aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute, în total, 2 ani și 2 luni închisoare. Fiind sesizate exclusiv cu apelul și recursul declarate de inculpat, instanțele de control judiciar nu au avut posibilitatea legală de a îndrepta greșeala instanței de fond. Urmează în consecință, să se admită recursul în anulare și să se caseze hotărârile pronunțate în cauză, în sensul de mai sus, menținându-se celelalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 400 din 21 februarie 2003 a Judecătoriei Brăila, deciziei penale nr. 270 din 9 mai 2003 a Tribunalului Brăila și deciziei penale nr. 517 din 6 iunie 2003 a Curții de Apel Galați, privind pe inculpatul C.G. Casează hotărârile atacate numai cu privire la aplicarea art. 1 din Legea nr. 543/2002, privind pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 349/1999, dispoziție pe care o înlătură. Conform art. 83 C. pen., adaugă această pedeapsă de un an închisoare, la pedeapsa de un an și 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul C.G.

să execute 2 ani și 2 luni închisoare. Constată că inculpatul C.G. a fost liberat condiționat din pedeapsa de un an și 2 luni închisoare la data de 17 martie 2004. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2004.