ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6116/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 281

din 14 mai 2003, Judecătoria Turda a condamnat pe inculpatul B.M.C. la 6 luni

închisoare, pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui

autovehicul sau tramvai, de către o persoană cu o îmbibație alcoolică de peste

0,80 g/l alcool pur în sânge, ori o concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool

pur în aerul expirat sau care se află sub influența unor substanțe ori produse

stupefiante sau medicamente cu efecte similare, prevăzută de art. 79 alin. (1)

din O.U.G. nr. 195 din 12 decembrie 2002, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C.

pen. Totodată, în baza art. 81 și art. 82 din același cod, a suspendat

condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6

luni.

S-a reținut că, la 10 martie

2003 inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul, având o concentrație

de alcool în aerul expirat de 0,69 mg/l și deci, în cauză, în sarcina

inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 79 alin.

(1) din O.U.G. nr. 195/2002, în modalitatea conducerii unui autovehicul pe

drumurile publice având o îmbibație alcoolică ce depășește 0.40 mg/l alcool pur

în aerul expirat.

Sentința a rămas definitivă

prin neapelare.

Împotriva acestei sentințe,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

a declarat recurs în anulare, în baza art. 490 și art. 410 alin. (1) partea 1 pct.

2 teza 1 C. proc. pen., susținându-se că faptei săvârșite îi lipsește unul din

elementele constitutive ale infracțiunii și anume latura obiectivă și deci

hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea legii.

S-a mai arătat că

determinarea consumului de alcool a fost făcută de organele de poliție rutieră

cu aparatul tip D.A., rezultând o valoare de 0,69 mg/l în aerul expirat, acest

aparat nefiind asimilat cu etilometrele-aparate, ce sunt certificate de către I.N.M.

din cadrul Biroului Român de Metrologie (punctul II lit. a) alin. (1) și (2)

din dispoziția nr. 201091 din 24 aprilie 2003, anexată la memoriul pentru

promovarea recursului în anulare). După testare însă era obligatorie recoltarea

de probe biologice de sânge în vederea determinării exacte a concentrației de

alcool, nefiind astfel suficientă doar determinarea concentrației de alcool în

aerul expirat.

În concluzie, procurorul

general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii atacate

și, în rejudecare, achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Recursul în anulare este

fondat pentru considerentele arătate mai jos.

Potrivit art. 10 C. pen.,

legea penală se aplică infracțiunilor în timpul cât ea se află în vigoare, iar

potrivit art. 62 C. pen., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire

penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate

aspectele, pa bază de probe.

În speță fiind vorba de o

infracțiune, prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195 din 12 decembrie

2002, întrucât inculpatul avea o îmbibație alcoolică peste 0.80 g/l alcool pur

în sânge ori o concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat,

împrejurare constatată cu etilotestul, aparat ce nu poate fi asimilat cu

etilometrele aflate în dotarea poliției rutiere, numai după ce sunt certificate

de către I.N.M. din cadrul Biroului Român de Metrologie. Dealtfel, conform

dispoziției nr. 201091 din 24 aprilie 2003, emisă de Ministerul de Interne, I.G.P.,

referitoare la interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 79, art.

80 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 1 pct. c) lit. b) teza ultimă „când valoarea

indicată de aparatul electronic este peste 0,40 mg/l, ori reactivul fiolei s-a

înverzit mai mult de 40% din conținut, în mod obligatoriu subiectul va fi

condus la unitate sanitară abilitată unde i se vor recolta probe biologice.

Deci atunci când în urma testării, etilotestul indică o concentrație ce

depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapta nu constituie

infracțiune și conducătorului auto în mod obligatoriu i se vor recolta probe

biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Abia după analiza probelor de

sânge, dacă se constată o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în

sânge, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzute de art.

79 din O.U.G. nr. 195/2002, așa cum prevede pct. II lit. a) alin. (1) și (2)

din aceeași dispoziție.

Cum după testare,

inculpatului B.M.C. nu i s-au recoltat probe biologice de sânge, pentru a

determina alcoolemia în mod exact, este evident că nu există nici o dovadă care

să certifice caracterul de acuratețe al rezultatului etilotestului, respectiv a

concentrației de alcool în aerul expirat.

Ori, cum nu există probe

certe care să permită lămurirea cauzei sub aspectul laturii obiective, a

elementului material al infracțiunii, prevăzute de art. 79 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195 din 12 decembrie 2002, singura soluție legală este aceea de admitere a

recursului în anulare promovat de procurorul general.

În consecință, pentru

considerentele evidențiate, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite

recursul în anulare, va casa hotărârea atacată și, în baza art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va achita pe inculpatul B.M.C.

pentru infracțiunea, prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195 din 12

decembrie 2002.

Totodată, în baza art. 192 alin.

(3) C. proc. pen., onorariul de avocat cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare

declarat de

p

rocurorul General al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva

sentinței penale nr. 281 din 14 mai 2003 a Judecătoriei Turda, privind pe

intimatul condamnat B.M.C.

Potrivit dispozițiilor art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită

pe inculpatul B.M.C., pentru infracțiunea prevăzută de art. 79 alin. (1) din

O.U.G. nr. 195/2002.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 noiembrie 2004.