ÎCCJ, decizie (scj.ro #84558)

Conducere pe drumurile publice. Persoană care are o concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat. Stabilirea alcoolemiei Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni privind circulația pe drumurile publice. Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, având în sânge o îmbibație alcoolică sau o concentrație de alcool pur în aerul expirat peste limita legală Index alfabetic: Drept penal - conducere pe drumurile publice a unui autovehicul - persoană care are o concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat O. U. G. nr. 195/2002, art. 79 alin. (1) C. proc.

pen., art. 10 alin. (1) lit. d), art. 11 pct. 2 lit. a), art. 62 În cazul infracțiunii prevăzute în art. 79 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, dacă această concentrație a fost constatată cu etilotestul, aparat ce nu poate fi asimilat cu etilometrele aflate în dotarea poliției rutiere certificate de Institutul Național de Metrologie din cadrul Biroului Român de Metrologie, recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei este obligatorie. Numai dacă pe calea analizei probelor de sânge se stabilește o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, existența infracțiunii este stabilită legal, pe bază de probe, așa cum prevede art. 62 C. proc.

pen. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 6116 din 18 noiembrie 2004 Prin sentința penală nr. 281 din 14 mai 2003, rămasă definitivă prin neapelare, Judecătoria Turda a condamnat pe inculpatul B.M. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat sau care se află sub influența unor substanțe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare prevăzută în art. 79 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002.

Instanța a reținut că, la 10 martie 2003, inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism, având o concentrație de alcool în aerul expirat de 0,69 mg/l și, prin urmare, în sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 79 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, în modalitatea conducerii unui autovehicul pe drumurile publice având o concentrație ce depășește 0.40 mg/l alcool pur în aerul expirat. Recursul în anulare declarat în cauză, prin care s-a cerut achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., este fondat.

În cauză, împrejurarea că inculpatul avea o concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, așa cum prevede art. 79 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, a fost constatată cu etilotestul, aparat ce nu este asimilat cu etilometrele aflate în dotarea poliției rutiere, certificate de către Institutul Național de Metrologie din cadrul Biroului Român de Metrologie. Totodată, potrivit dispoziției nr. 201091 din 24 aprilie 2003 emisă de Inspectoratul General al Poliției Române, referitoare la interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 79 și art. 80 din O. U. G. nr. 195/2002, când valoarea indicată de aparatul electronic este peste 0,40 mg/l ori reactivul fiolei s-a înverzit mai mult de 40% din conținut, în mod obligatoriu subiectul va fi condus la unitate sanitară abilitată unde i se vor recolta probe biologice.

Prin urmare, atunci când în urma testării etilotestul indică o concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, conducătorului auto i se vor recolta, în mod obligatoriu, probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, iar după analiza probelor de sânge, dacă se constată o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 79 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002. Cum după testare inculpatului nu i s-au recoltat probe biologice de sânge pentru a se determina alcoolemia, nu există o dovadă care să certifice acuratețea rezultatului etilotestului, și anume a concentrației de alcool în aerul expirat.

Neexistând probe certe care să permită lămurirea cauzei sub aspectul existenței elementului material al infracțiunii, recursul în anulare a fost admis și s-a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.