ÎCCJ, decizie (scj.ro #84558)

Conducere pe drumurile publice. Persoană care

are o concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Stabilirea alcoolemiei

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea

specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni privind

circulația pe drumurile publice. Conducerea pe drumurile publice a unui

autovehicul, având în sânge o îmbibație alcoolică sau o concentrație de alcool

pur în aerul expirat peste limita legală

Index alfabetic:

Drept penal

- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul

- persoană care are o

concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat

O. U. G. nr. 195/2002,

art. 79 alin. (1)

C. proc. pen.,

art. 10 alin. (1) lit. d), art. 11 pct. 2 lit.

a), art. 62

În cazul infracțiunii prevăzute în art. 79

alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, de conducere pe drumurile publice a unui

autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80

g/l alcool pur în sânge ori o concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în

aerul expirat, dacă această concentrație a fost constatată cu etilotestul,

aparat ce nu poate fi asimilat cu etilometrele aflate în dotarea poliției

rutiere certificate de Institutul Național de Metrologie din cadrul Biroului

Român de Metrologie, recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii

alcoolemiei este obligatorie. Numai dacă pe calea analizei probelor de sânge se

stabilește o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge,

existența infracțiunii este stabilită legal, pe bază de probe, așa cum prevede

art. 62 C. proc. pen.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 6116 din 18 noiembrie 2004

Prin sentința penală nr. 281 din 14 mai 2003, rămasă definitivă

prin neapelare, Judecătoria Turda a condamnat pe inculpatul B.M. pentru

săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de

către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în

sânge ori o concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat sau

care se află sub influența unor substanțe ori produse stupefiante sau

medicamente cu efecte similare prevăzută în art. 79 alin. (1) din O. U. G. nr.

195/2002.

Instanța a reținut că, la 10 martie 2003,

inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism, având o concentrație de

alcool în aerul expirat de 0,69 mg/l și, prin urmare, în sarcina inculpatului

s-a reținut săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 79 alin. (1) din O. U. G.

nr. 195/2002, în modalitatea conducerii unui autovehicul pe drumurile publice

având o concentrație ce depășește 0.40 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Recursul în anulare declarat în cauză, prin care s-a cerut

achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

alin. (1) lit. d) C. proc. pen., este fondat.

În cauză, împrejurarea că inculpatul avea o

concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, așa cum

prevede art. 79 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, a fost constatată cu

etilotestul, aparat ce nu este asimilat cu etilometrele aflate în dotarea

poliției rutiere, certificate de către Institutul Național de Metrologie din

cadrul Biroului Român de Metrologie.

Totodată, potrivit dispoziției nr. 201091 din

24 aprilie 2003 emisă de Inspectoratul General al Poliției Române, referitoare

la interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 79 și art. 80 din O.

U. G. nr. 195/2002, când valoarea indicată de aparatul electronic este peste

0,40 mg/l ori reactivul fiolei s-a înverzit mai mult de 40% din conținut, în

mod obligatoriu subiectul va fi condus la unitate sanitară abilitată unde i se

vor recolta probe biologice.

Prin urmare, atunci când în urma testării

etilotestul indică o concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul

expirat, conducătorului auto i se vor recolta, în mod obligatoriu, probe

biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, iar după analiza probelor de

sânge, dacă se constată o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în

sânge, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în

art. 79 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002.

Cum după testare inculpatului nu i s-au recoltat probe biologice

de sânge pentru a se determina alcoolemia, nu există o dovadă care să certifice

acuratețea rezultatului etilotestului, și anume a concentrației de alcool în

aerul expirat.

Neexistând

probe certe care să permită lămurirea cauzei sub aspectul existenței

elementului material al infracțiunii, recursul în anulare a fost admis și s-a

dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.