ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpatul A.;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 927 din 21 august 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Judecătoria Constanța a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. cu reținerea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 8000 (opt mii) RON (200 de zile de amendă x 40 de RON/zi).

În baza art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen. raportat la art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a conduce vehicule cu propulsie mecanică pe o durată de 2 (doi) ani.

În baza art. 63 alin. (1) din C. pen., s-a atras atenția inculpatului că în caz de neexecutare cu rea-credință a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile de închisoare.

În baza art. 272 raportat la art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la plata către stat a sumei de 900 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare (500 de RON din faza de urmărire penală și 400 de RON din faza de judecată).

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru că, în noaptea de 25/26.06.2019, în jurul orei 00:55, a condus autovehiculul marca ..., cu numărul de înmatriculare ..., pe drum public (DJ 226A Constanța), având o îmbibație alcoolică de 1,35 g/l alcool pur în sânge.

Inculpatul A. a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa și a solicitat ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, în condițiile prevăzute la art. 374 alin. (4) din C. proc. pen.

Instanța de fond a admis cererea inculpatului A. de recunoaștere în procedura în cazul recunoașterii învinuirii și, analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, a constatat temeinicia acuzației, reținând că în noaptea de 25/26.06.2019, în jurul orei 00:55, inculpatul a condus autovehiculul marca ..., cu numărul de înmatriculare x, pe drum public (DJ 226A Constanța), având o îmbibație alcoolică de 1,35 g/l alcool pur în sânge la prima probă și 1,18 g/l alcool pur în sânge la cea de a doua probă recoltată, realizează elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și inculpatul A.

Motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța au vizat reindividualizarea pedepsei aplicată de prima instanță, aceea a amenzii penale, socotită de către Parchet ca fiind lipsită de efectele punitiv și preventiv ale pedepsei, și aplicarea unei pedepse cu închisoarea în modalitatea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Inculpatul A. a criticat soluția primei instanțe doar cu privire la aplicarea pedepsei complementare și a solicitat condamnarea sa la o pedeapsă a cărei aplicare să fie amânată.

Prin Decizia penală nr. 1021/P din 20 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și de apelantul inculpat A. împotriva sentinței penale cu nr. 927 din 21 august 2020, pronunțată de Judecătoria Constanța, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., apelantul-inculpat A. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 350 de RON.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că în mod corect prima instanță a stabilit starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului, fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. pentru pronunțarea unei soluții de condamnare, bazându-se pe mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, recunoscute și însușite de inculpat.

Totodată, a apreciat individualizarea pedepsei corectă și echilibrată, relativ la pericolul concret al faptei comise.

Împotriva Deciziei penale nr. 1021/P din 20 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs în casație inculpatul A.

Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul A. a susținut că a fost condamnat pentru o faptă neprevăzută de legea penală, respectiv pentru conducerea unui autoturism cu o alcoolemie stabilită la peste 2 ore și 15 minute de la momentul deplasării. A precizat că în fapt a fost oprit de echipajul de poliție la ora 00:55, iar proba de sânge a fost recoltată la ora 2:10, rezultând o alcoolemie de 1,35 g/l, deși nu consumase decât o bere înainte de a pleca cu mașina pentru o scurtă distanță. Or, prin Decizia Curții Constituționale nr. 732/2014 a fost a declarată neconstituțională sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) din C. pen., în baza căruia a fost condamnat. În cazul său, momentul consumării infracțiunii s-a întârziat cu 2 ore și 15 minute, ceea ce a crescut alcoolemia peste limita legală.

În drept a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 2 martie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A.

Examinând, pe fond, recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv elemente de legalitate, prin raportare la cazurile de casare prevăzute de lege. Controlul judiciar nu poate fi extins cu privire la alte motive de nelegalitate echivalente celor limitativ enumerate în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Se constată că inculpatul A. și-a întemeiat recursul în casație pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situația în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Acest caz de casare se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv al infracțiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., care incriminează conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014, Curtea Constituțională a reținut că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituțională. S-a considerat că sintagma menționată lipsește de previzibilitate norma de incriminare, în condițiile în care principiul respectării legilor și cel al legalității incriminării impun legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare și precise pentru a putea fi aplicate, inclusiv prin asigurarea posibilității persoanelor interesate de a se conforma prescripției legale.

Curtea Constituțională a constatat că "îmbibația alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puțin îndepărtat de momentul săvârșirii infracțiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. Condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor. Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispozițiile art. 336 din C. pen., astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale și convenționale mai sus menționate."

Înalta Curte observă că fapta concretă reținută în sarcina inculpatului constă în aceea că, în noaptea de 25/26.06.2019, în jurul orei 00:55, a condus autovehiculul marca ..., cu numărul de înmatriculare x, pe drum public (DJ 226A Constanța), având o îmbibație alcoolică peste limita legală, de 1,35 g/l alcool pur în sânge la prima probă și 1,18 g/l alcool pur în sânge la cea de a doua probă recoltată.

În motivarea recursului în casație, inculpatul A. a susținut că fapta reținută în sarcina sa este contravenție, întrucât valoarea alcoolemiei la momentul conducerii autoturismului ..., cu numărul de înmatriculare x nu depășea limita legală, fiind de doar 0.53 mg/l alcool pur în aerul expirat, valoarea de 1,35 g/l alcool pur în sânge fiind stabilită după prelevarea probelor biologice, la 2 ore și 15 minute de la momentul opririi în trafic, contrar dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale nr. 732/2014.

Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut situația de fapt prezentată în actul de sesizare și recunoscută în totalitate de către recurentul-inculpat, respectiv faptul că, în noaptea de 25/26.06.2019, în jurul orei 00:55, a condus autovehiculul marca ..., cu numărul de înmatriculare x, pe drum public (DJ 226A Constanța), având o îmbibație alcoolică peste limita legală, de 1,35 g/l alcool pur în sânge. Împrejurarea că instanța de fond a precizat și valoarea alcoolemiei la momentul prelevării mostrelor biologice sau că nu a dispus un calcul retroactiv al alcoolemiei, în condițiile în care inculpatul a recunoscut acuzația și nu a solicitat probe pentru stabilirea valorii retroactive a alcoolemiei nici la judecata în primă instanță, nici în apel, nu echivalează cu faptul că instanța de apel nu a avut în vedere că alcoolemia de la momentul depistării în trafic depășea limita legală sau că ar fi apreciat că infracțiunea s-a consumat la momentul prelevării primei mostre biologice. Așa cum a susținut și procurorul, în practica de specialitate, valorificată și de art. 88 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, s-a constatat, de regulă, că valoarea alcoolemiei în sânge, este situată în jurul dublului valorii alcoolemiei în aerul expirat, concluzie ce poate circumstanția un indiciu cu privire la valoarea alcoolemiei în sânge a făptuitorului, fixată chiar în momentul constatării flagrante a infracțiunii. Or, cum în actul de sesizare s-a reținut că la ora 00:55, inculpatul conducea autovehicul având o îmbibație alcoolică de 1,35 g/l alcool pur în sânge, valoare situată în jurul dublului valorii alcoolemiei în aerul expirat (de 0,53 mg/l alcool pur în aerul expirat), egală cu valoarea la prima probă recoltată după aproximativ o oră de la momentul depistării în trafic, nu de două ore cum susține inculpatul, și față de poziția acestuia de recunoaștere în totalitate a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, efectuarea unei expertize pentru determinarea retroactivă a alcoolemiei la momentul opririi în trafic nu era necesară.

Pentru existența infracțiunii este suficient să se stabilească că inculpatul a condus autoturismul având o îmbibație alcoolică peste limita legală, împrejurare reținută concret de către instanța de fond la fila x paragraful 6 din Sentința penală nr. 927 din 21 august 2020 a Judecătoriei Constanța.

În plus, apărările recurentului-inculpat, în sensul că valoarea alcoolemiei nu a fost corect stabilită, nu vizează sintagma declarată neconstituțională din textul de incriminare, ci aprecierea probelor administrate în cauză, cu consecințe asupra temeiniciei situației de fapt reținute de către instanța de apel, nu a legalității soluției pronunțate.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție subliniază că o analiză a probelor care au condus la concluzia că recurentul-inculpat se afla la momentul conducerii autoturismului marca ..., cu numărul de înmatriculare x, pe drum public (DJ 226A Constanța), la data de 25/26.06.2019, în jurul orei 00:55, în faza de absorbție a alcoolului, precum și a celor care au determinat stabilirea valorii alcoolemiei inculpatului la acest moment, nu este admisibilă în calea de atac a recursului în casație, limitată doar la probleme de drept, întrucât recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor sau a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, pentru a stabili dacă recurentul-inculpat A. a condus pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, ci analizează doar dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Față de aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (6) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1021/P din data de 20 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat A., în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 aprilie 2021.