ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5569/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5569/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 479

din 27 iunie 2005, Tribunalul Iași a dispus condamnarea inculpatului

I.C., la pedeapsa de 3 ani

și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută

de art. 215 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum

și, la șase pedepse de câte 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.,

toate cu art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai

grea de 3 ani și 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 6 luni

închisoare, în final 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen.,

s-a dedus prevenția de la 24 mai 2004.

În baza art. 257 alin. (2)

raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a

sumelor de bani și a bunurilor provenite din săvârșirea infracțiunilor.

Acțiunea civilă promovată de

V.V. și I.C. a fost admisă în parte, inculpații fiind obligați la dezdăunarea

acestora cu suma de 400 dolari S.U.A., respectiv 700 dolari S.U.A.

Au fost respinse pretențiile

civile formulate de C.L.C. și B.I.

Inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Sentința penală a fost

apelată de inculpatul I.C., dar și de părțile civile I.C. și V.V.

Prin decizia penală nr. 361

din 1 noiembrie 2005, Curtea de Apel Iași a admis apelurile părților, a

desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului

Iași, constatându-se nelegala constituire a completului de judecată.

Starea de arest preventiv a

inculpatului a fost menținută.

În rejudecare, prin sentința

penală nr. 793 din 10 noiembrie 2006, Tribunalul Iași l-a condamnat pe

inculpatul I.C. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.

215 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 2

ani închisoare și, pentru șase infracțiuni de trafic de influență, prevăzută de

art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., la șase

pedepse de câte 2 ani și 6 luni închisoare.

A constatat că infracțiunile

deduse judecății sunt concurente cu infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută

de art. 13 din Legea nr. 87/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

săvârșită în perioada noiembrie-decembrie 1998, pentru care a fost condamnat

definitiv prin sentința penală nr. 1855 din 10 aprilie 2001 a Judecătoriei

Iași, menținută prin decizia penală nr. 1271 din 21 noiembrie 2002 a

Tribunalului Iași, casată integral prin decizia penală nr. 6610 din 17 iulie 2003

a Curții de Apel iași, menținută prin decizia penală nr. 4755 din 23 septembrie

2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A descompus pedeapsa de 2

ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1866 din 10 aprilie 2001

a Judecătoriei Iași, definitivă, în pedepsele: de un an închisoare aplicată

prin sentința penală citată pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (2)

din Legea nr. 87/1994 cu art. 41 alin. (2) C. pen., un an și 6 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 2410 din 25 iunie 1996 a Judecătoriei Iași și

pentru care s-a dispus revocarea grațierii și a suspendării condiționate

conform art. 83 C. pen. și art. 10 din Legea nr. 137/1997.

În baza art. 36 alin. (1), art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite pentru

infracțiunile deduse judecății cu pedeapsa de un an închisoare stabilită prin

sentința penală nr. 1855 din 10 aprilie 2001 a Judecătoriei Iași pentru

infracțiunea de evaziune fiscală, pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani și 6 luni

închisoare.

A menținut dispozițiile din

sentința penală nr. 1855 din 10 aprilie 2001 a Judecătoriei Iași, definitivă,

privind revocarea grațierii și suspendarea condiționată a executării pedepsei

de un an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2410

din 25 iunie 1996 a Judecătoriei Iași, definitivă, pedeapsă pe care o adaugă la

pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului prin prezenta sentință, pedeapsa

totală de executat fiind de 4 ani închisoare.

A constatat că inculpatul a

executat pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1855 din 10 aprilie 2001 a

Judecătoriei Iași, definitivă, în perioada 1 noiembrie 2004 - 20 iunie 2006.

În baza art. 36 alin. (3) și

art. 38 C. pen., a dedus din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin

prezenta sentință perioada deja executată în care se include și reținerea și

arestarea preventivă a inculpatului dispusă în prezenta cauză, măsură revocată

prin încheierea din 8 mai 2006.

A interzis inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata și în

condițiile art. 71 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 257

alin. (2) C. pen., raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., a confiscat de la

inculpatul I.C. echivalentul sumei de 300 dolari S.U.A., echivalentul sumei de

1.000 euro, suma de 900.000 lei și contravaloarea unei gâște și 10 litri de vin

provenite din săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență.

A admis în parte acțiunea

civilă promovată în cadrul procesului penal de către părțile vătămate V.V. și I.C.

și, în conformitate cu dispozițiile art. 14 și art. 346 C. proc. pen., cu

referire la dispozițiile art. 998 C. civ., a obligat pe inculpatul I.C. la

plata de despăgubiri către părțile civile, după cum urmează:

- V.V., suma de 400 dolari S.U.A.;

- I.C., cu suma de 700

dolari S.U.A.

A respins celelalte

pretenții civile formulate în cauză de părțile civile V.V. și I.C.

A respins pretențiile civile

formulate în cauză de martorii C.L.C. și B.I.

În baza art. 191 C. proc.

pen., a obligat pe inculpat să plătească statului cu titlu de cheltuieli

judiciare suma de 500 RON, din care 100 RON reprezintă onorariu avocat oficiu

avansat din fondurile Ministerului Justiției, conform art. 189 C. proc. pen.

Instanța de fond a reținut,

în esență, că inculpatul, fost lucrător de poliție cu grad de sergent major în

cadrul I.P.J. Iași, obișnuia să se prezinte drept detectiv particular, cu grad

de ofițer de poliție, calitate în care pretindea rezolvarea problemelor

diferitelor persoane care îl solicitau, în sensul obținerii de acte și locuri

de muncă, în schimbul obținerii unor sume de bani.

Astfel, la sfârșitul anului

2003, inculpatul a pretins de la S.I. suma de 200 euro, primind 3.000.000 lei,

o gâscă și 10 litri vin, afirmând că prin intermediul locotenentului T.I. din

cadrul Comandamentului județean de Jandarmi Iași, despre care a afirmat că este

comandantul acestei instituții, îi va obține angajarea ca jandarm.

În aceeași perioadă,

inculpatul a pretins și a primit de la părțile vătămate V.V. și I.C. suma de

1.100 dolari S.U.A., promițându-le că prin cunoștințele pe care le are în

cadrul Ministerului Transporturilor, le va obține locuri de muncă la Ambasada

României în Canada. Inculpatul a pretins și primit și suma de 300 dolari S.U.A.

pentru a obține prin cunoștințele sale din poliție ștergerea cazierului lui V.V.

Totodată, inculpatul a

pretins și primit de la I.C. suma de 300 euro, pretinzând că prin cunoștințele

pe care le are în cadrul Poliției de Frontieră, îi poate obține radierea din

evidențele informatizate a interdicției privind intrarea în Statul Israel.

Invocând cunoștințele pe

care le are în cadrul Poliției Rutiere Vaslui în ianuarie 2004, inculpatul a

pretins și primit suma de 300 euro de la C.L. pentru a-i obține permisul de

conducere fără examen.

În aprilie 2004, inculpatul

a pretins suma de 500.000 lei, primind 300.000 lei de la C.I., cu promisiunea

că, având o cunoștință la Evidența Populației, îi poate obține aplicarea vizei

de flotant.

În aceeași perioadă,

inculpatul a pretins de la P.C. suma de 1.000.000 lei, primind 600.000 lei, cu

promisiunea obținerii cărții de identitate prin cunoștințele sale din poliție.

În perioada iunie - iulie

2003, inculpatul a pretins și primit de la B.I. suma de 700 euro pentru a-i

obține un nou pașaport, datorită cunoștințelor sale din instituția de

specialitate.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză: plângerile și declarațiile părților vătămate, denunțurile

și declarațiile denunțătorilor, proces-verbal de percheziție domiciliară,

declarațiile martorilor, procese-verbale de confruntare, înscrisuri emanând de

la diferite instituții, declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel Iași, prin

decizia penală nr. 96 din 3 mai 2007, a respins, ca nefondate, apelurile

formulate de inculpatul I.C. și părțile civile V.V. și I.C., obligând apelanții

la câte 150 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei decizii

penale a declarat recurs inculpatul I.C., solicitând casarea hotărârii atacate

în baza cazurilor prevăzute de art. 385

9

pct. 17, 18 și 14 C. proc.

pen. și, în principal, achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea

cuantumului pedepsei aplicate.

S-a susținut că hotărârea de

condamnare se bazează pe probe care au fost administrate cu încălcarea

principiilor contradictorialității și nemijlocirii.

Declarațiile mai multor

persoane audiate în cursul urmăririi penale și care nu au calitatea de martori,

nici nu au fost audiate ca atare de instanța de judecată, stau la baza

motivării soluției de condamnare (V.M., B.V., C.F., G.R.E., P.A. și I.V.).

Un alt motiv de critică l-a

constituit faptul că dispozitivul instanței de fond nu este clar cu privire la

deducerea perioadei reținerii și arestării preventive.

Prin al treilea motiv de

recurs este criticată instanța de apel pentru greșita condamnare a inculpatului

pentru infracțiunea de trafic de influență în legătură cu C.L. întrucât, pentru

că Poliția Rutieră Iași nu putea elibera permise de conducere pentru persoane

care nu au domiciliul în alt județ, faptei îi lipsește unul din elementele

constitutive ale infracțiunii.

În legătură cu fapta comisă

în dauna lui B.I. se arată că nu a fost prezentă nici o persoană la pretinsa

predare-primire a sumei de 700 euro.

În sfârșit, printr-o altă

critică, se susține că în rejudecare, inculpatului i s-a agravat situația în

propria cale de atac, reținând concursul de infracțiuni.

Inculpatul mai susține că

pedeapsa ce i-a fost aplicată nu a fost just individualizată.

Examinând recursul, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Din analiza actelor și

lucrărilor dosarului, Curtea constată că instanța a dispus în mod temeinic și

legal condamnarea inculpatului, stabilind în mod corect situația de fapt și

vinovăția inculpatului, potrivit probatoriului administrat.

Atât părțile vătămate, cât

și martorii audiați (Șt.G., V.G., I.A., I.Z., S.I., S.C., C.L., I.N., M.I., C.I.,

V.M., B.I., P.C., V.V., I.C.) au declarat despre împrejurări cunoscute în mod

direct și nemijlocit și din care rezultă în mod explicit și documentat

activitatea de inducere în eroare și de traficare a influenței, în scopul

obținerii unor foloase materiale injuste, desfășurată de inculpat.

Cu privire la modul de

aplicare, utilizare de calități mincinoase, afirmarea de relații și cunoștințe

inexistente, pretinderea și primirea unor sume de bani pentru facilitarea

obținerii unor servicii de la persoane credule sau interesate în rezolvarea

unor interese personale, există dovezi indubitabile și constatate de instanță

în mod nemijlocit, înscrisurile provenind de la instituțiile nominalizate,

declarațiile părților vătămate și martorilor se coroborează și converg toate în

același sens, al vinovăției inculpatului în săvârșirea tuturor infracțiunilor

reținute în sarcina sa.

Așa fiind, Curtea urmează să

respingă, ca nefondat, motivul de recurs prin care se solicită achitarea

inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. c) C. proc. pen., I.C. fiind cel care a săvârșit faptele reținute în actul

de inculpare.

În rejudecare, în al doilea

ciclu procesual, instanța nu a agravat situația inculpatului, dimpotrivă,

cuantumul pedepselor aplicate acestuia a fost mai redus decât în primă

instanță, iar dispozițiile concursului de infracțiuni au fost reținute în mod

constant, atât în primul ciclu procesual, cât și ulterior.

Curtea constată că nu s-au

încălcat dispozițiile art. 372 C. proc. pen., referitoare la neagravarea

situației în propriul apel, astfel că va respinge și această critică, fiind

neîntemeiată.

Curtea mai constată că în

cauză nu există neclarități asupra deducerii perioadei executate de inculpat

din pedeapsa aplicată, dispozitivul sentinței nr. 793 din 10 noiembrie 2006 fiind

lămuritor și corespunzând și expozitivului hotărârii, conform căruia inculpatul

a executat pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1855 din 10 aprilie 2001

a Judecătoriei Iași în perioada 1 noiembrie 2004 – 20 iunie 2006, iar în baza art.

36 alin. (3) și art. 88 C. pen., se deduce din pedeapsa de 4 ani închisoare

atât perioada arătată mai sus, cât și reținerea și arestarea preventivă dispusă

în prezenta cauză de la 24 mai 2004 și revocată la 8 mai 2006.

Cât privește cuantumul

pedepsei aplicate inculpatului, Curtea constată că acesta corespunde criteriile

generale de individualizare stabilite de art. 72 C. pen.

Având în vedere numărul mare

al infracțiunilor săvârșite, modalitatea de operare și consecințele acestora,

dar și împrejurarea că inculpatul a mai săvârșit și alte fapte penale,

beneficiind de instituțiile suspendării condiționate și grațierii, Curtea

constată că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate și nici

schimbarea modalității de executare, în caz contrar fiind afectate dispozițiile

art. 52 C. pen., referitoare la scopul coercitiv-educativ al sancțiunii penale.

În consecință, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Curtea va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.

În baza art. 192 alin. (2)

și art. 189 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 96 din 3 mai

2007 a Curții de Apel Iași.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 noiembrie 2007.