ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5569/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 479 din 27 iunie 2005, Tribunalul Iași a dispus condamnarea inculpatului I.C., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și, la șase pedepse de câte 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., toate cu art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, în final 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 24 mai 2004. În baza art. 257 alin. (2) raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de bani și a bunurilor provenite din săvârșirea infracțiunilor. Acțiunea civilă promovată de V.V. și I.C. a fost admisă în parte, inculpații fiind obligați la dezdăunarea acestora cu suma de 400 dolari S.U.A., respectiv 700 dolari S.U.A. Au fost respinse pretențiile civile formulate de C.L.C. și B.I. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Sentința penală a fost apelată de inculpatul I.C., dar și de părțile civile I.C.

și V.V. Prin decizia penală nr. 361 din 1 noiembrie 2005, Curtea de Apel Iași a admis apelurile părților, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Iași, constatându-se nelegala constituire a completului de judecată. Starea de arest preventiv a inculpatului a fost menținută. În rejudecare, prin sentința penală nr. 793 din 10 noiembrie 2006, Tribunalul Iași l-a condamnat pe inculpatul I.C. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare și, pentru șase infracțiuni de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., la șase pedepse de câte 2 ani și 6 luni închisoare.

A constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente cu infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., săvârșită în perioada noiembrie-decembrie 1998, pentru care a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 1855 din 10 aprilie 2001 a Judecătoriei Iași, menținută prin decizia penală nr. 1271 din 21 noiembrie 2002 a Tribunalului Iași, casată integral prin decizia penală nr. 6610 din 17 iulie 2003 a Curții de Apel iași, menținută prin decizia penală nr. 4755 din 23 septembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A descompus pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1866 din 10 aprilie 2001 a Judecătoriei Iași, definitivă, în pedepsele: de un an închisoare aplicată prin sentința penală citată pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 87/1994 cu art. 41 alin. (2) C. pen., un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2410 din 25 iunie 1996 a Judecătoriei Iași și pentru care s-a dispus revocarea grațierii și a suspendării condiționate conform art. 83 C. pen. și art. 10 din Legea nr. 137/1997. În baza art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile deduse judecății cu pedeapsa de un an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1855 din 10 aprilie 2001 a Judecătoriei Iași pentru infracțiunea de evaziune fiscală, pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani și 6 luni închisoare.

A menținut dispozițiile din sentința penală nr. 1855 din 10 aprilie 2001 a Judecătoriei Iași, definitivă, privind revocarea grațierii și suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2410 din 25 iunie 1996 a Judecătoriei Iași, definitivă, pedeapsă pe care o adaugă la pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului prin prezenta sentință, pedeapsa totală de executat fiind de 4 ani închisoare.

A constatat că inculpatul a executat pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1855 din 10 aprilie 2001 a Judecătoriei Iași, definitivă, în perioada 1 noiembrie 2004 - 20 iunie 2006. În baza art. 36 alin. (3) și art. 38 C. pen., a dedus din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință perioada deja executată în care se include și reținerea și arestarea preventivă a inculpatului dispusă în prezenta cauză, măsură revocată prin încheierea din 8 mai 2006. A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 C. pen. În baza dispozițiilor art. 257 alin. (2) C. pen., raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., a confiscat de la inculpatul I.C.

echivalentul sumei de 300 dolari S.U.A., echivalentul sumei de 1.000 euro, suma de 900.000 lei și contravaloarea unei gâște și 10 litri de vin provenite din săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență. A admis în parte acțiunea civilă promovată în cadrul procesului penal de către părțile vătămate V.V. și I.C. și, în conformitate cu dispozițiile art. 14 și art. 346 C. proc. pen., cu referire la dispozițiile art. 998 C. civ., a obligat pe inculpatul I.C. la plata de despăgubiri către părțile civile, după cum urmează: - V.V., suma de 400 dolari S.U.A.; - I.C., cu suma de 700 dolari S.U.A. A respins celelalte pretenții civile formulate în cauză de părțile civile V.V. și I.C. A respins pretențiile civile formulate în cauză de martorii C.L.C.

și B.I. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 500 RON, din care 100 RON reprezintă onorariu avocat oficiu avansat din fondurile Ministerului Justiției, conform art. 189 C. proc. pen. Instanța de fond a reținut, în esență, că inculpatul, fost lucrător de poliție cu grad de sergent major în cadrul I.P.J. Iași, obișnuia să se prezinte drept detectiv particular, cu grad de ofițer de poliție, calitate în care pretindea rezolvarea problemelor diferitelor persoane care îl solicitau, în sensul obținerii de acte și locuri de muncă, în schimbul obținerii unor sume de bani. Astfel, la sfârșitul anului 2003, inculpatul a pretins de la S.I.

suma de 200 euro, primind 3.000.000 lei, o gâscă și 10 litri vin, afirmând că prin intermediul locotenentului T.I. din cadrul Comandamentului județean de Jandarmi Iași, despre care a afirmat că este comandantul acestei instituții, îi va obține angajarea ca jandarm. În aceeași perioadă, inculpatul a pretins și a primit de la părțile vătămate V.V. și I.C. suma de 1.100 dolari S.U.A., promițându-le că prin cunoștințele pe care le are în cadrul Ministerului Transporturilor, le va obține locuri de muncă la Ambasada României în Canada. Inculpatul a pretins și primit și suma de 300 dolari S.U.A. pentru a obține prin cunoștințele sale din poliție ștergerea cazierului lui V.V. Totodată, inculpatul a pretins și primit de la I.C.

suma de 300 euro, pretinzând că prin cunoștințele pe care le are în cadrul Poliției de Frontieră, îi poate obține radierea din evidențele informatizate a interdicției privind intrarea în Statul Israel. Invocând cunoștințele pe care le are în cadrul Poliției Rutiere Vaslui în ianuarie 2004, inculpatul a pretins și primit suma de 300 euro de la C.L. pentru a-i obține permisul de conducere fără examen. În aprilie 2004, inculpatul a pretins suma de 500.000 lei, primind 300.000 lei de la C.I., cu promisiunea că, având o cunoștință la Evidența Populației, îi poate obține aplicarea vizei de flotant. În aceeași perioadă, inculpatul a pretins de la P.C. suma de 1.000.000 lei, primind 600.000 lei, cu promisiunea obținerii cărții de identitate prin cunoștințele sale din poliție.

În perioada iunie - iulie 2003, inculpatul a pretins și primit de la B.I. suma de 700 euro pentru a-i obține un nou pașaport, datorită cunoștințelor sale din instituția de specialitate. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerile și declarațiile părților vătămate, denunțurile și declarațiile denunțătorilor, proces-verbal de percheziție domiciliară, declarațiile martorilor, procese-verbale de confruntare, înscrisuri emanând de la diferite instituții, declarațiile inculpatului. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 96 din 3 mai 2007, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpatul I.C. și părțile civile V.V.

și I.C., obligând apelanții la câte 150 lei cheltuieli judiciare. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul I.C., solicitând casarea hotărârii atacate în baza cazurilor prevăzute de art. 385 9 pct. 17, 18 și 14 C. proc. pen. și, în principal, achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate. S-a susținut că hotărârea de condamnare se bazează pe probe care au fost administrate cu încălcarea principiilor contradictorialității și nemijlocirii. Declarațiile mai multor persoane audiate în cursul urmăririi penale și care nu au calitatea de martori, nici nu au fost audiate ca atare de instanța de judecată, stau la baza motivării soluției de condamnare (V.M., B.V., C.F., G.R.E., P.A.

și I.V.). Un alt motiv de critică l-a constituit faptul că dispozitivul instanței de fond nu este clar cu privire la deducerea perioadei reținerii și arestării preventive. Prin al treilea motiv de recurs este criticată instanța de apel pentru greșita condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de trafic de influență în legătură cu C.L. întrucât, pentru că Poliția Rutieră Iași nu putea elibera permise de conducere pentru persoane care nu au domiciliul în alt județ, faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. În legătură cu fapta comisă în dauna lui B.I. se arată că nu a fost prezentă nici o persoană la pretinsa predare-primire a sumei de 700 euro. În sfârșit, printr-o altă critică, se susține că în rejudecare, inculpatului i s-a agravat situația în propria cale de atac, reținând concursul de infracțiuni.

Inculpatul mai susține că pedeapsa ce i-a fost aplicată nu a fost just individualizată. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că instanța a dispus în mod temeinic și legal condamnarea inculpatului, stabilind în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, potrivit probatoriului administrat. Atât părțile vătămate, cât și martorii audiați (Șt.G., V.G., I.A., I.Z., S.I., S.C., C.L., I.N., M.I., C.I., V.M., B.I., P.C., V.V., I.C.) au declarat despre împrejurări cunoscute în mod direct și nemijlocit și din care rezultă în mod explicit și documentat activitatea de inducere în eroare și de traficare a influenței, în scopul obținerii unor foloase materiale injuste, desfășurată de inculpat.

Cu privire la modul de aplicare, utilizare de calități mincinoase, afirmarea de relații și cunoștințe inexistente, pretinderea și primirea unor sume de bani pentru facilitarea obținerii unor servicii de la persoane credule sau interesate în rezolvarea unor interese personale, există dovezi indubitabile și constatate de instanță în mod nemijlocit, înscrisurile provenind de la instituțiile nominalizate, declarațiile părților vătămate și martorilor se coroborează și converg toate în același sens, al vinovăției inculpatului în săvârșirea tuturor infracțiunilor reținute în sarcina sa. Așa fiind, Curtea urmează să respingă, ca nefondat, motivul de recurs prin care se solicită achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., I.C. fiind cel care a săvârșit faptele reținute în actul de inculpare. În rejudecare, în al doilea ciclu procesual, instanța nu a agravat situația inculpatului, dimpotrivă, cuantumul pedepselor aplicate acestuia a fost mai redus decât în primă instanță, iar dispozițiile concursului de infracțiuni au fost reținute în mod constant, atât în primul ciclu procesual, cât și ulterior. Curtea constată că nu s-au încălcat dispozițiile art. 372 C. proc. pen., referitoare la neagravarea situației în propriul apel, astfel că va respinge și această critică, fiind neîntemeiată.

Curtea mai constată că în cauză nu există neclarități asupra deducerii perioadei executate de inculpat din pedeapsa aplicată, dispozitivul sentinței nr. 793 din 10 noiembrie 2006 fiind lămuritor și corespunzând și expozitivului hotărârii, conform căruia inculpatul a executat pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1855 din 10 aprilie 2001 a Judecătoriei Iași în perioada 1 noiembrie 2004 – 20 iunie 2006, iar în baza art. 36 alin. (3) și art. 88 C. pen., se deduce din pedeapsa de 4 ani închisoare atât perioada arătată mai sus, cât și reținerea și arestarea preventivă dispusă în prezenta cauză de la 24 mai 2004 și revocată la 8 mai 2006. Cât privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, Curtea constată că acesta corespunde criteriile generale de individualizare stabilite de art. 72 C. pen.

Având în vedere numărul mare al infracțiunilor săvârșite, modalitatea de operare și consecințele acestora, dar și împrejurarea că inculpatul a mai săvârșit și alte fapte penale, beneficiind de instituțiile suspendării condiționate și grațierii, Curtea constată că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate și nici schimbarea modalității de executare, în caz contrar fiind afectate dispozițiile art. 52 C. pen., referitoare la scopul coercitiv-educativ al sancțiunii penale. În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului. În baza art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 96 din 3 mai 2007 a Curții de Apel Iași. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 noiembrie 2007.