ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1115/2010

CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1115/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursurilor

penale de față, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 460 din 29 iunie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 1403/2002,

Tribunalul Iași a hotărât următoarele:

1) În baza art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art.10 lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpatul

M.P.S., fiul lui N. și S., pentru săvârșirea infracțiunii de „abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor" prevăzută de art. 248 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

2) În baza art. 10 lit. d) și art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. achită

inculpatul

M.V.,

fiul lui V. și E., pentru săvârșirea infracțiunii de „instigare la abuz în

serviciu contra intereselor publice" prevăzută de art. 25 raportat la art.

248 C. pen.

Condamnă

inculpatul M.V., fiul lui V. și E., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 84 alin. (1)

pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. prin

schimbarea încadrării juridice din „înșelăciune" prevăzută de art. 215

alin. (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1149 din 12 mai 1999 a

Judecătoriei Oradea urmând  ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2

ani închisoare prin cumul aritmetic.

Interzice inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64, lit. a), b), c) C. pen. pe durata prevăzută de

art. 71 C. pen.

Deduce din

pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 15 ianuarie 2001 la 27

martie 2001.

3) În baza art.

10, lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 11 pct. 2 Iit. a) C. proc. pen. achită

inculpatul B.P., fiul lui I. și M., fără forme legale în Constanța, pentru

săvârșirea infracțiunii de „instigare la abuz în serviciu contra intereselor

publice" prevăzute de art. 25 raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

Condamnă

inculpatul B.P., fiul lui l. și M., la

pedeapsa

de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. (1)

pct. 2 din

Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

prin schimbarea încadrării juridice din „înșelăciune" prevăzută de art.

215 alin. (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art.81

termen de încercare 3 ani.

Atrage atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive

de la 04 ianuarie 2001

la 13 februarie 2001.

4) Condamnă

inculpatul P.I.D., fiul lui S. și A.E., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 84 alin. (1)

pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de „înșelăciune" prevăzută

de art. 2154 alin. (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

În baza art. 81

termen de încercare 3 ani.

Atrage atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Deduce din

pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 10 ianuarie

- 27 martie 2001.

În baza art.

168 C. pen. dispune scoaterea de sub sechestru a tuturor bunurilor mobile și

imobile ale inculpatului M.P.S. instituit prin Ordonanța din 08 ianuarie 2001 a

Poliției Municipiului Iași, conform procesului verbal încheiat la 10 ianuarie 2001.

În baza art. 14

și 346 C. proc. pen. obligă inculpații B.P., M.V. și P.D. să achite, în

solidar, următoarele sume, reprezentând prejudicii nerecuperate:

- către SC A.B.

SA suma de 992.571.376 lei vechi;

- către SC V. SA suma de 507.975.119 lei vechi;

- către SC E.P.C. Bistrița suma de 83.500.000 lei.

Respinge

celelalte pretenții formulate de părțile civile SC A.B. SA și SC V. SA.

În baza art. 191 C. proc. civ. obligă inculpații B.P., M.V. și P.D. să

achite fiecare câte 5.000.000 lei vechi reprezentând cheltuieli judiciare către

stat.

În pronunțarea

acestei sentințe tribunalul a reținut următoarele:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași nr. 1145/P/2001 s-a

dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a

inculpaților B.P. pentru săvârșirea infracțiunii de „înșelăciune" și

„instigare la abuz în serviciu" prevăzută de

art. 215 alin. (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

246 C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., ambele cu art. 33 lit. a) C. pen.; P.I.D., pentru săvârșirea

infracțiunii de „înșelăciune" prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4), (5)

infracțiunii de „complicitate la înșelăciune" prevăzută de art. 26

raportat Ia art. 215 alin. (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen. și „instigare la abuz în serviciu" prevăzută de art. 25

raportat la art. 246 C. pen., și M.P.S. pentru săvârșirea infracțiunii de „abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor" prevăzută de art. 246 C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin

rechizitoriu s-a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpații B.P.,

P.I.D. și M.V. au avut ca mijloace de câștig obținerea de comisioane prin

intermedierea unor activități comerciale între diferite societăți comerciale.

Inculpatul P. locuiește

în Baia Mare și, în cursul lunii august 2000, sub pretextul că este asociat la

mai multe societăți a propus lui C.S.M.F., să devină asociat și administrator

la o societate comercială prin intermediul căreia să deruleze activități

comerciale. în urma acestei înțelegeri s-a înființat SC G.T. SRL Baia Mare,

având ca asociat unic și administrator pe C.S.

Inculpatul P. a

închiriat un spațiu pentru depozitare, a obținut autorizație pentru

comercializarea produselor, toate în numele SC G.T. SRL.

În cursul lunii

septembrie - octombrie 2000 inculpatul P. a contactat pe inculpatul B. și i-a

propus să devină manager general al societății SC G. T. SRL, în schimbul unui

procent din profitul obținut. Ca urmare, prin procura notarială

, C.S. l-a împuternicit pe inculpatul B.P. să

reprezinte SC G.

asemenea, C.S. a semnat o „delegare de atribuții" prin care îi acordă lui

B.P. funcția de director general al SC G.T. SRL, însă în relațiile cu banca B. nu

poate efectua operațiuni cu numerar iar în activitatea comercială nu se poate

ocupa decât de achiziționarea de mărfuri.

Inculpații P. și

pentru plată o filă CEC semnată, ștampilată și postdatată, la data scadentă

alimentând contul bancar al SC G.T.; ulterior, după ce prima filă CEC era

decontată, aceștia reveneau la partenerii de afaceri și achiziționau cantități

mult mai mari fără a avea acoperire bancară.

În această modalitate, în noiembrie 2000 inculpatul P. l-a contactat pe

directorul

comercial

al SC V. SA Iași recomandându-se P.I.M. pentru a încheia un contract. Pe 8

noiembrie 2000 inculpatul B. a venit la SC V. SA cu o mapă de documente

contabile de SC G.T., a încheiat contractul de vânzare-cumpărare pentru mai

multe sortimente de vin în valoare de 278.589.948 lei vechi, lăsând o filă CEC

scadentă, în înțelegere cu reprezentanții SC V. la 29 noiembrie 2000.

Ulterior, pe 10

noiembrie 2000 inculpatul B. s-a prezentat la SC A.B. SA, l-a contactat pe

directorul comercial al acestei societăți - inculpatul M. și i-a prezentat mapa

cu documente. Inculpatul M. a prezentat o listă cu produse și, ulterior s-a

încheiat un contract de vânzare-cumpărare conform căruia SC A.B. acordă un

discount de 16 % din valoarea prețului de pe lista II. Valoarea totală a

contractului a fost de 1.200.000.000 lei, iar cumpărătorul avea o serie de

obligații de a face dovada garanției speciale anticipate printr-o serie de

documente bancare.

Contractul s-a

derulat în mai multe etape. Astfel, la 10 noiembrie 2000 inculpatul B. a

achiziționat vin în valoare de 204.337.134 lei, întocmindu-se factură și pentru

plată s-a lăsat o filă CEC datată 4 decembrie 2000.

Filele CEC

livrate de inculpatul B., în cursul lunii noiembrie, au fost introduse

plată

și decontate.

Pe 28 noiembrie

2000 inculpatul P. a solicitat de la SC V. SA un transport mai

mare, în valoare de 805.000.000 lei, marfă

livrată pe 30 noiembrie 2000, ocazie cu care s-au întocmit facturi, iar pe 8

decembrie 2000 B. a lăsat ca plată două file CEC scadente la 15 și 18 decembrie

19 decembrie 2000 au fost refuzate la plată din lipsa de disponibil.

Pe 7 decembrie 2000

inculpatul M. l-a contactat pe B. și l-a chemat în Iași pentru a discuta o

afacere mare. Inculpatul P. a apelat la M.V. să îl însoțească pe B. la Iași, în

calitate de director comercial al SC G.T. SRL, în schimbul

unui procent de 10% din valoarea mărfurilor.

Pe 7 decembrie 2000

cei doi - M. și B. au venit la Iași, s-au întâlnit cu M. și au mers acasă la

el. M. le-a spus celor doi că este dispus să continue derularea activităților

comerciale între cele două societăți, în schimbul unui ajutor material pentru a

putea participa la privatizarea SC A.B. SA. Inculpatul M. i-a cerut lui M. să

livreze produse în valoare de 4.000.000.000 lei, deci mult peste

valoarea contractuală.

Pe 8 decembrie 2000

cei trei s-au deplasat la SC A.B. și inculpatul M. le-a propus celor doi

reducerea prețului de livrare cu 8% față de

contract,

în strânsă legătură cu „ajutorul" material sugerat.

În aceeași zi

s-a întocmit dispoziție de livrare, în valoare de 700.916.057 lei, iar

inculpatul M. a acceptat termen de plată 12 ianuarie 2000, pe o filă CEC.

Pe 9 decembrie

2000 și 12 decembrie s-au întocmit alte dispoziții de livrare, cu file CEC

datate 16.12.2000 și 21.12.2000, în valoare de 482.178.543 și 398.079.169 lei.

Marfa a fost

livrată cu mijloace de transport închiriate și depozitată la depozitul SC G.T. SRL

din Baia Mare.

Filele CEC au

fost introduse în bancă la datele înscrise însă au fost refuzate din lipsă de

disponibil.

Inculpații P. și

în luna decembrie, cu suma de 76.434.300 lei, aceasta fiind valoarea filei CEC

emise.

Inculpații au

fost interogați atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată,

unde și-au schimbat declarațiile parțial.

De asemenea, în

dosar, la solicitarea inculpaților M.B. și P. s-a efectuat o expertiză

contabilă, în cursul judecății pentru a se stabili valoarea reală a

prejudiciilor cauzate părților civile.

Astfel,

inculpatul B. a arătat că a încheiat contracte ferme cu furnizorii, iar în ceea

ce privește SC A.B., două dintre filele CEC nu erau scadente când a fost

arestat împreună cu ceilalți inculpați. Referitor la discount-ul maxim acordat

de SC B., inculpatul a arătat că în cazul neacordării acestuia, SC G.T. nu-și

putea acoperi nici cheltuielile de transport.

Inculpatul M. a

arătat aceleași aspecte ca și inculpatul B., arătând că el, însă,

a ajuns întâmplător la Iași împreună cu ceilalți doi inculpați. Inculpatul M. a arătat că i-a

ajutat pe cei

doi în calitate de intermediar între P. și SC G.T., cu titlu de garanție de

solvabilitate a SC G.T. SRL, în sensul că urma să se încheie un contract de

intermediere între P. și SC G.T. SRL, astfel SC G.T. devenind solvabilă.

Inculpatul P. nu

a recunoscut că ar fi reprezentat SC G.T. și că ar fi angajat relații

comerciale cu terții, în numele acestei societăți, ci doar cu inculpatul B. și

cu reprezentantul P. - inculpatul M. și acest inculpat a arătat că a venit în

Iași întâmplător pentru a-l însoți pe inculpatul B.

În ceea ce

privește activitatea infracțională a acestor trei inculpați, raportat la infracțiunea

de înșelăciune, în dauna părților civile, instanța va reține următoarele:

Singurul care a

recunoscut parțial săvârșirea faptelor a fost inculpatul B., acesta

fiind și administrator al SC G.T. SRL, acesta

arătând că părțile civile cunoșteau despre lipsa de disponibil din cont la

momentul emiterii filelor CEC. Inculpatul B. era și singurul

dintre cei

trei inculpați care avea drept de semnătură.

Legătura

celorlalți doi inculpați cu inculpatul B. și SC G.T. SRL nu s-a rezumat însă

doar la intermedierea contractului cu P., aceștia având un rol important în

derularea contractelor.

Astfel, din

declarația martorului C.S. rezultă cu certitudine că inculpatul P. era

proprietarul firmei SC G.T. SRL, întrucât aceștia din urmă i-au solicitat să

cumpere o firmă pentru el în schimbul unei sume de bani pentru un apartament.

Inculpatul C. a mai arătat că nu cunoștea nimic din raporturile comerciale ale

SC G.T. Declarația acestui martor se coroborează cu cea a martorei L.E. care a

arătat că inculpata P. a solicitat o autorizație de comercializare vinuri, în

numele SC G.T., spunând martorei că este reprezentantul acestei societăți.

În același

sens, în declarația martorului N.C. se arată că inculpata P. a fost împreună cu

În ceea ce îl

privește pe inculpatul M., legătura acestuia cu SC G.T. este dovedită cu

declarațiile inculpatului M. și ale celorlalți doi inculpați. De altfel

inculpatul M. a recunoscut că el era garanția solvabilității SC G.T. SRL, în

calitate de intermediar între această societate și P. Inculpatul M. a arătat că

urma să intermedieze derularea unui contract între P. si SC G.T. SRL, urmând

ca în urma acestui posibil contract să intre

disponibil în contul SC G.T. Inculpatul

garanția că SC G.T. SRL va putea achita filele CEC, în eventualitatea unor livrări.

Deși

activitatea desfășurată de cei trei inculpați s-ar circumscrie infracțiunii de

„înșelăciune" prevăzută de art. 215 C. pen.,

prin Decizia nr. 9 din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curți de

Casație și

Justiție s-a statuat - cu caracter obligatoriu - că dacă beneficiarul CEC-ului

are cunoștință în momentul emiterii că nu există disponibilul necesar

acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracțiune prevăzută de art. 84

alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 și nu infracțiunea de înșelăciune prevăzută

de art.

215

Așa cum rezultă

din actele dosarului, toate societățile - parte civilă - prejudiciate cunoșteau

acest aspect la momentul emiterii filelor CEC, însă datorită faptului că

fuseseră decontate anterior fiule CEC au acceptat această modalitate de plată.

Astfel,

martorul B.C. confirmă în declarația sa că pentru prima comandă efectivă s-a

efectuat plata. Ulterior, martorul s-a interesat la bancă și deși nu exista

disponibil în contul SC G.T. SRL, i s-a comunicat că aceasta va putea plăti

întrucât derulează afaceri. Martorul B.C. era la momentul derulării

contractelor reprezentantul SC V. SA. Iași.

În ceea ce

privește SC E.P.C. SRL și această societate cunoștea faptul că

nu exista disponibil în cont, la momentul

emiterii filelor CEC însă administratorul societății -

martorul Ș.P. -

aflase de la bancă că societatea nu se află în interdicție bancară și a

acceptat această modalitate de plată. De altfel, B.P. a achitat o parte din

marfa achiziționată de la SC E.P.C. SRL cu numerar.

Referitor la

filele CEC emise pentru plata mărfurilor achiziționate de la SC A.B. SA, din

actele dosarului rezultă cu certitudine că societatea, prin directorul

comercial - inculpat M. cunoștea că nu există disponibil în cont. În acest scop

s-a prezentat o scrisoare de bonitate de la bancă - fapt confirmat de martorul

M.C.

Având în vedere

toate aspect ele arătate mai sus în cauză s-a impus, schimbarea încadrării

juridice a faptelor celor trei inculpați din „înșelăciune" în art. 84

alin. (21) pct. 2 din Legea 59/1934, in conformitate cu decizia Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

În ceea ce

privește pe inculpații P. și M. aceștia nu au avut dreptul de semna filele CEC,

singurul împuternicit în acest sens fiind B.

Este însă

dovedită  cu probatoriu deja menționat contribuția infracțională a acestora,

urmând a fi aplicate, în ceea ce îi privește dispozițiile art. 26 C. pen., cu

privire complicitate.

Celelalte fapte reținute, în drept, prin actul de inculpare, în sarcina

inculpaților M.

și

- urmează a fi analizate în legătură cu infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen.,

reținută în sarcina inculpatului M.

În ceea ce îl

privește pe inculpatul M.P.S., în sarcina acestuia s-a reținut săvârșirea infracțiunii

de „abuz în serviciu contra intereselor publice" prevăzută de art. 248 C. pen.,

activitatea infracțională constând în îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de

serviciu de către inculpat cu consecința tulburării bunului mers al SC A.B. SA.

Concret, în

actul de inculpare s-a imputat inculpatului M. încălcarea unor dispoziții din

contractul încheiat cu SC G.T. SRL, prin prisma atribuțiilor sale de director

comercial al acestei societăți.

Conform

contractului individual de muncă al inculpatului M., acesta avea drept

obligație organizarea întregii activități comerciale desfășurate prin agenția

de vânzări, urmărirea modului de respectare a contractelor de livrare și

inițierea demersurilor pentru încasarea sumelor restante.

S-a reținut

prin rechizitoriu, că inculpatul ar fi încălcat dispozițiile art. 3 din cap. 4

din contract, conform căruia „cumpărătorul are obligația de a face dovada

garanției speciale și anticipate a sumelor necesare efectuării plății de la

banca creditoare...". La momentul încheierii contractului, exista o

scrisoare de bonitate emisă de B.P. - Maramureș. De

altfel, martorul M.C., în declarația sa, a arătat că pentru prima

livrare el însuși a făcut verificări la B.P. și a aflat că SC G.T. SRL avea

disponibil în bancă. De

asemenea, inculpatul M. nu era singurul care

avea ca atribuții verificarea garanțiilor bancare, aceasta fiind și sarcina

directorului economic - martorul M. Acest aspect este recunoscut și de martorul

S.E. - la acel moment directorul general al SC B. Tot referitor la aspectul

garanțiilor bancare, martorul C.M. - consilierul juridic de la SC A.B. - a

arătat că la rubrica garanții erau trecute filele CEC -acestea fiind procedura

în general la acest tip de contract.

Tot prin actul

de inculpare se reține și încălcarea dispozițiilor art. 5 din cadrul

capitolului 4 din contract conform căruia „livrarea mărfii se va realiza numai

după ce cumpărătorul a achitat în totalitate contravaloarea facturilor

precedente". La 18 noiembrie 2000 s-a livrat marfă către SC G.T. SRL Baia

Mare în valoare de 420.000.000 lei, cu facturi fiscale, plata fiind făcută la

începutul lunii decembrie. Deci dispoziția contractuală despre care este vorba

era îndeplinită. Situația creată ulterior nu poate fi imputabilă inculpatului,

acesta fiind obligat, prin natura funcției sale, să evite blocarea sau

întreruperea activității compartimentului vânzări. în acest sens a fost somat

de către conducerea unității, așa cum rezultă din adresa din 25 octombrie 2000

și Decizia nr. 3143 din 06 noiembrie 2000.

O altă dispoziție

contractuală care se reține că ar fi fost încălcată de inculpatul M. este cea

cuprinsă în art.1 din cap.4 din contract, referitor la valoarea contractului și

discountul maxim, de 20% acordat lui SC G.T. SRL Baia Mare.

Valoarea

contractului estimată în art. 1 din cap.4 din contract era una maximă și

reprezenta o singură livrare efectuată în mai multe tranșe. În ceea ce privește

termenele de livrare, acestea erau termene obișnuite de livrare, singurul

termen mai mare fiind primul. Cu aceste termene au fost însă de acord toți cei

din conducerea societății, aceștia cunoscând atât din cuprinsul contractului

cât și modul de derulare a acestuia.

Discountul

maxim acordat a fost, de asemenea, conform listelor de prețuri, așa cum rezultă

din declarațiile martorilor C.M. și A.G., acestea putând varia în funcție de

dorința inculpatului M. De altfel, este explicabilă acordarea discountului

maxim, prin valoarea mare a contractului ș ia

termenelor de decontare.

De altfel, și

martorii M.C. și S.E. au arătat că discountul acordat era unul obținut că se

acordau în mod frecvent, obișnuit aceste discounturi.

Așa cum rezultă

din întreg materialul probator administrat în cauză, inculpatul M. nu a

încălcat nici una din dispozițiile contractului de livrare, acesta fiind în

culpă vis-a-vis de activitatea infracțională a celorlalți trei inculpați, la

fel ca și ceilalți reprezentanți ai societăților comerciale, părți civile.

De asemenea, nu

s-a probat existența unei înțelegeri între inculpatul M. și inculpatul M. și B.,

care în conformitate cu actul de inculpare - ar fi instigat pe inculpatul M. la

săvârșirea infracțiunii.

Faptul că cei trei inculpați s-au întâlnit era inevitabil, în

condițiile derulării unor relații

comerciale însă celelalte aspecte nu au fost dovedite cu

probele administrate.

Față de toate aceste considerente, instanța a reținut că în ceea ce

privește activitatea

inculpatului M. în cadrul SC A.B. SA, în raporturile comerciale cu SC G.T.

SRL - aceasta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 248 C. pen.

În conformitate

cu dispozițiile art. 168 C. proc. pen. a dispus scoaterea de sub sechestru a

tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului M., instituit prin

Ordonanța din 08 ianuarie 2001 a Poliției Municipiului Iași.

Având în vedere

concluziile expertizei contabile și adresele depuse atât în cursul urmăririi

penale cât și în cursul judecății de părțile civile inculpații M., P. și B. au

fost obligați la restituirea sumelor reprezentând prejudiciu nerestituit.

Astfel,

valoarea totală a prejudiciului cauzat SC A.B. SA a fost de 1.581.173.769 lei,

din care s-a recuperat prin returnare suma de 588.602.393 lei conform

proceselor verbale efectuate, rămânând de restituit 992.559.376 lei.

Valoarea mărfii

livrate de SC V. SA este de 805.308.424 lei, din care s-a recuperat suma de

297.333.305 lei conform proceselor verbale, astfel rămânând de restituit

507.975.119 lei.

În ceea ce

privește SC E.P.C., valoarea prejudiciului ce rezultă din cele două file CEC

scadente este de 83.500.000 lei.

Sentința astfel

pronunțată a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași inculpații P.I.D.,

M.V. și B.P. și partea civilă SC A.B. SA lași.

Procurorul a

criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei

achitări a inculpatului M.P.S. pentru comiterea infracțiunii de abuz în

serviciu prevăzută de art. 248 C. pen., a achitării inculpaților M.V. și B.

săvârșirea aceleiași infracțiuni precum și a

greșitei schimbări de

încadrare juridică în infracțiunea prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934

din infracțiunea de înșelăciune.

S-a arătat că inculpații B.P. și P.I.D. au indus în eroare cele trei

societăți comerciale cu

ocazia încheierii unor contracte comerciale de livrări de mărfuri, achitând cu

file CEC în alb postdatate și tară a avea disponibil în cont, producând un

prejudiciu total de 2.538.000.000 lei vechi.

Inculpatul M. în

aceeași perioadă noiembrie - decembrie 2000, în baza unei înțelegeri cu

ceilalți doi coinculpați au menținut în eroare pe reprezentanții SC A.B. SA cu

ocazia derulării unui contract de vânzare-cumpărare, producându-i un prejudiciu

de 1.648.000.000 lei.

Intenția de a înșela a celor doi inculpați rezultă din însăși modul de

operare, respectiv, inițial achiziționau cantități mici de marfă pentru plata

cărora lăsau file CEC postdatate, fără

acoperire, fiind evidentă intenția acestora.

Inculpatul M. cu

știință, în calitate de director comercial nu și-a îndeplinit îndatoririle de

serviciu cu privire la organizarea activităților comerciale conform

atribuțiilor pe care le avea, iar B.P. și M.V. i-au solicitat inculpatului M. și

acesta a acceptat să-și încalce atribuțiile în sensul nerespectării unor

dispoziții din contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu SC T. SRL Baia-Mare.

Încălcările

clauzelor contractuale constau în neasigurarea garanțiilor speciale privind

bonitatea societăților reprezentate de inculpați și disponibilitățile de plată

în livrarea de mărfuri anterior achitării integrale a celorlalte precedente, livrarea

de mărfuri peste valoarea contractată și dispunerea asupra unor prețuri mai

mici decât cele contractuale precum și prelungirea termenelor de plată.

S-a solicitat condamnarea inculpaților P., B. și M. pentru infracțiunea

de înșelăciune în formele de participație reținute prin rechizitoriu și nu

pentru infracțiunea din

legea specială, și condamnarea inculpaților M., B. și M. pentru

infracțiunea de abuz în serviciu.

Cum în cauză nu

s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 246

soluție, se solicită trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond.

Inculpații P.I.D.

și M.V. au criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a arătat că

în cauză nu există dovezi de complicitate la săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 84 din Legea nr. 59/1934.

În hotărâre nu

se arată în ce constă complicitatea inculpaților și nu s-a dovedit că l-a

ajutat pe B.P. să scrie CEC-urile sau că i-au furnizat datele necesare pentru

completarea CEC-urilor.

Inculpatul B.P.

nu a fost determinat să emită un astfel de CEC.

Din modul de reglementare a infracțiunii, aceasta nu prevede forma de

participație alta decât autoratul. Săvârșește infracțiunea numai cel care emite

un astfel de CEC fără acoperire, n

efiind posibile acte de complicitate.

A solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.

pentru a

ceasta

infracțiune.

în al treilea

rând, față de momentul comiterii faptelor a intervenit prescripția răspunderii

penale a inculpaților pentru această infracțiune (art. 84 din Legea nr. 59/1934),

în

temeiul dispozițiilor art. 122 alin. (1)

lit. e), art. 123 și art. 124 C. pen.

în acest sens

s-a solicitat încetarea procesului penal.

Pentru inculpatul

M.V. s-a reținut recidiva postcondamnatorie prevăzută de a

rt.37 lit. a) C. pen., prin prisma existenței unei

condamnări anterioare, respectiv sentința

penală nr. 1149/1999 a

Judecătoriei Oradea. Însă recidiva a fost greșit reținută întrucât al doilea

termen al recidivei, pedeapsa pentru infracțiunea pentru care este condamnat în

prezent nu depășește 1 an închisoare și nu sunt întrunite condițiile recidivei,

astfel încât se impune înlăturarea dispozițiilor privitoare la recidivă.

În ce privește

latura civilă a cauzei a fost neîntemeiat soluționată.

Infracțiunea la Legea cecului nu este o infracțiune de rezultat, de prejudiciu, ci este o infracțiune de

pericol. Instanța trebuia să lase nesoluționată latura civilă în condițiile în

care a reținut această infracțiune.

În apelul

inculpatului s-a solicitat redozarea pedepsei.

Partea civilă

SC A.B. SA nu a formulat motive de critică.

Prin Decizia

penală nr. 127 din 13 iunie 2007 Curtea de Apel Iași a admis apelurile

declarate în cauză, sentința fondului a fost desființată integral iar cauza a

fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

S-a reținut, în

esență, faptul că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 334 C. proc. pen.

în sensul că nu a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea prevăzută de art. 246 în infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen.

- infracțiune mai gravă.

Inculpații nu

și-au făcut apărări pe noua încadrare, astfel că hotărârea pronunțată este nulă

conform art. 197 C. proc. pen.

Decizia

pronunțată în apel a fost recurată de inculpații M.P.S., P.I.D. și M.V. Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția penală - prin Decizia nr. 1083 din 25 martie

2008 pronunțată în Dosarul nr. 1403/99/2002, a admis recursurile inculpaților,

a casat decizia recurată și a trimis cauza la Curtea de Apel Iași pentru

continuarea judecării apelurilor.

Prin decizia de

casare, s-a reținut că instanța de fond nu a intenționat schimbarea încadrării

juridice și nici nu a dispus cu privire la această faptă, fiind inaplicabile

dispozițiile art. 334 C. proc. pen.

Tribunalul a

comis o eroare materială când a înscris în hotărâre dispozițiile art. 248 C. pen.

în loc de art. 246 C. pen., eroare ce poate fi îndreptată de instanța de apel

conform dispozițiilor art. 371 C. proc. pen.

În rejudecare:

Inculpații P.I.D.

și M.V. au reiterat criticile formulate la prima

judecată în apel (f. 68-71), inculpatul B.P. a formulat un memoriu

(f.93 dosar apel) în

care precizează că pentru fapte similare a fost

condamnat de Tribunalul Baia-Mare la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, fiind

arestat preventiv în anul 2002.

A fost de acord

cu plata despăgubirilor, dar s-a declarat nevinovat cu motivația că există Și

alte persoane care trebuiau să răspundă penal.

Prin apărător a

solicitat redozarea pedepsei aplicate și aplicarea dispozițiilor art. 122 și

art. 124 C. pen. în ce privește infracțiunea la Legea cecului.

Examinând

actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu,

Curtea a reținut următoarele:

În apelul declarat de procuror:

Critica vizând greșita schimbare a încadrării juridice dată faptelor

din infracțiunea de

„înșelăciune" prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen.

în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934

este întemeiată.

Instanța

fondului a motivat că beneficiarii CEC-urilor emise de către SC G.T. SRL,

respectiv SC A.B. SA Iași, SC V. SA Iași și SC E.P.C. Bistrița aveau cunoștință

în momentul emiterii că nu există disponibil necesar acoperirii acestuia la

tras.

Or, din probele

administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât și aceea a judecății,

intenția inculpaților M.V., B.P. și P.l.D. a fost aceea de a induce în eroare

societățile comerciale în scopul evident de obținere a unui folos material

injust.

Din plângerea

adresată organelor de poliție de către SC A.B. SA Iași (f. 14, 15 vol. I dosar

u. p.) rezultă că în baza contractului de vânzare-cumpărare

din 16 noiembrie 2000 încheiat cu SC G.T. SRL

Baia Mare s-a efectuat o primă

livrare de băuturi alcoolice în valoare

de 230.000.000 lei ROL, sumă ce a fost achitată în termenele și modalitățile de

plată.

Inculpatul B.P.

s-a prezentat pentru a doua livrare în zilele de 8, 9 și 12 decembrie 2000,

fiind livrate mărfuri în valoare de 1.581.173.769 lei.

Beneficiarul a

prezentat drept modalitate de plată, trei file CEC ce urmau să fie

introduse în bancă spre decontare la termene

diferite, respectiv 7 și 24 zile.

La scadență au

fost introduse filele CEC, însă banca a comunicat refuzul de plată pe

motiv de lipsă de disponibil în contul SC G.T.

SRL Baia Mare.

SC V. SA Iași, cu adresa din 21 decembrie 2000 (f. 169 vol. II dosar u.

p.) a

sesizat

organele de cercetare penală că în ziua de 30 noiembrie 2000 a livrat marfă la SC G.T. SRL Baia Mare.

Pentru cele

trei facturi în valoare de 805.308.224 lei s-au predat două file CEC de către B.P.

La B.P. Baia Mare CEC-urile au fost refuzate la plată pentru motivul:

lipsă totală

de

disponibil în cont.

În aceeași modalitate a procedat inculpatul B.P. care a emis 2 (două)

file CEC

cu

scadență la 15 și respectiv 18 decembrie 2000 fiindu-i facturată marfă de către

SC E.P.C. SRL Bistrița (f. 204 vol. II dosar u. p.).

Ambele CEC-uri au fost refuzate de către B.P. Maramureș din lipsă de

disponibil,

întrucât

firma plătitoare se afla în interdicție bancară. Acest aspect rezultă și din

declarațiile

date de martorii T.F.,

administrator al SC E.P. SRL Bistrița și Ș.

C.G. - gestionară Ia aceeași

societate (f. 224-227 vol. II dosar u. p.).

În declarațiile

date în faza urmăririi penale, la judecata pe fond cât și în apel (ultima

aflată la fila 110 dosar) inculpatul M.P.S. arată:

„am acceptat un CEC în alb

emis de societatea respectivă, adică fără

suma înscrisă pe el cu intenția de a fi introdus - în

situația în care n-ar fi plătit la termen. Mai mult decât atât, B.P. Baia

Mare a confirmat că

societatea are lichidități, că este bun platnic”.

Prin urmare

verificări au fost efectuate la unitatea bancară numai în ce privește cea

dintâi cantitate de băuturi livrată.

Același

inculpat, cu referire la livrările ulterioare a arătat: „Eu nu știam că SC G.

T., la momentul încheierii contractului, nu avea

disponibil în cont sau ar fi avut blocate

conturile (f. 110 verso dosar

apel).

Totodată

martorul M.C. (director economic) a declarat că, anterior încheierii

contractului cu SC G.T. SRL i-a atras atenția inculpatului M.P. că filele CEC

emise de cumpărători pentru plata mărfurilor nu reprezintă o garanție a

încasării respectivelor sume și că există numeroase procese pe rolul

instanțelor judecătorești întrucât clienții societății au emis la ridicarea

mărfurilor file CEC ce au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil (f. 933-935

u. p.).

La datele de 9

și respectiv 12 decembrie 2000 martorii M.C. și S.

activităților

comerciale desfășurate între SC G.T. SRL Baia Mare și SC V. SA Iași și i-au

sugerat să oprească livrarea de produse.

Ignorând aceste

solicitări ale administratorului unic și ale directorului economic, inculpatul

482.178.543 lei ROL), iar la 12 decembrie 2000 (în valoare de 398.079.169 lei

ROL) motivând că are încredere deplină în reprezentanții acestei societăți.

Rezultă din

probele administrate în cauză că inculpatul P.I.D. a conceput întreaga

activitate infracțională de a obține foloase materiale injuste prin inducerea

în eroare a celor trei societăți comerciale (SC A.B. SA, SC V. SA și SC E.P.

SA) de la care SC G.T. SRL Baia Mare a achiziționat diverse mărfuri pentru

plata cărora erau emise file CEC fără a exista disponibil în cont, într-o

manieră deosebită, fără a se expune în mod direct.

Acest inculpat

nu a preluat nici o calitate în mod direct în negocierile pe care le presupunea

stabilirea unor relații comerciale contractuale, însă a dirijat întreaga

activitate infracțională.

Inculpatul P. este

cel care i-a cooptat în desfășurarea acestor activități pe inculpații B.P. și M.V.,

cărora le-a propus să se implice în derularea operațiunilor prin SC G.T. SRL

Baia Mare în schimbul unui procent din profitul obținut, propunere ce a fost

acceptată.

Implicarea

inculpatului P.I.D. în înființarea SC G.T. SRL este confirmată și de martora L.E.

- șef birou administrare monopol din cadrul D.G.F.P. - Maramureș, din ale cărei

declarații rezultă că, în cursul lunii octombrie 2000, inculpatul P. s-a

prezentat la D.G.F.P. – C.F.S. - Maramureș în calitate de reprezentant al SC G.T.

SRL, a prezentat documentele necesare eliberării autorizațiilor și a ridicat

personal autorizația de comercializare a băuturilor alcoolice, semnând pentru

primirea lor și aplicând totodată ștampila societății pe care o avea asupra sa.

Contribuția

infracțională a inculpatului P. a fost descrisă de inculpații B.P. și M.V. care

au arătat că acesta este cel care a coordonat activitatea comercială, în sensul

că a închiriat spațiul de depozitare, a obținut autorizația de

comercializare a băuturilor alcoolice, a procurat

de la martorul K.K. sumele de bani

necesare pentru a achita produsele

inițial achiziționate, a indicat societățile de la care numitul B.P. trebuia să

ridice marfa asigurând cheltuielile de transport prin țară.

Inducerea în

eroare rezultă iară echivoc din modalitatea concretă de operare de către cei

trei inculpați.

Astfel, pentru

a câștiga încrederea partenerilor de afaceri se achiziționa, la început, o

cantitate mai mică de marfă pentru plata căreia se lăsa o filă CEC semnată,

ștampilată și postdatată, iar la data scadentă contul era alimentat și fila CEC

era achitată.

La scurt timp

inculpații achiziționau cantități mult mai mari de produse pentru plata cărora

lăsau file CEC, fără a avea acoperire în contul bancar, la data scadenței,

astfel că nu puteau fi onorate.

Mai mult cei

trei inculpați au vândut produsele achiziționate cu mult sub prețul de

achiziție.

Astfel SC I.

SRL Baia Mare, ce a obținut autorizația de comercializare a băuturilor

alcoolice la data de 13 decembrie 2000 (imediat după achiziționarea de către

inculpați a băuturilor alcoolice prin mijloace frauduloase), prin intermediul

administratorei T.V. a cumpărat de la SC G.T. SRL Baia Mare băuturi alcoolice

la următoarele prețuri:

- vin spumant B.

la prețul de 14.800 și 16.500 lei ROL/sticlă fără TVA, deși

prețul minimal de livrare de la SC A.B. SA era de

29.832 lei sticla fără

TVA;

- vin spumant M.I.

la prețul de 24.800 lei/sticlă fără TVA, deși prețul minimal de livrare al SC A.B.

SA Iași era de 33.613 lei sticla fără TVA;

-

vin spumant M. la prețul de 37.100 lei ROL sticla

fără TVA, deși prețul minimal

la același vânzător era de 46.218 lei

sticla fără TVA.

SC C. de

distribuție C. SRL Baia Mare prin administratorul O.S., cât și SC I. SRL au

cumpărat de la SC G.T. SRL băuturi alcoolice

produse de SC A. SA B.

și V. SA la prețuri diminuate de 40% de valoarea prețului de livrare al

producătorilor.

Această situație

dovedește faptul că inculpații nu aveau intenția de a achita contravaloarea

mărfurilor și nici de a aproviziona contul bancar, în vederea achitării filelor

CEC.

Rezultă de asemenea din probele dosarului că în cursul lunilor

septembrie - octombrie

2000 inculpatul B.P. se afla în Baia Mare în vederea încasării unei sume

de bani și pentru a identifica noi oportunități de afaceri.

În acest context a fost contactat de inculpatul P.I.D. și martorul C.

S.M.F. care i-au propus să-i

ajute la derularea unor operațiuni comerciale în schimbul unui procent din

profitul obținut.

Inculpatul B. a

acceptat și a semnat în acest sens o convenție civilă de prestări

servicii devenind manager general al SC G.T. SRL

(f. 256 dosar u. p.).

Inculpatul a fost împuternicit să reprezinte societatea în relațiile cu

terții în vederea

încheierii unor contracte civile și comerciale (f. 272 dosar u. p.) și

în relații cu banca pentru efectuarea de operațiuni în contul societății (f. 272

dosar u. p.)

Ca atribuții s-a stabilit că în activitatea comercială este

împuternicit să se ocupe numai

de segmentul de achiziționare de mărfuri și de cel privind

gestionarea stocurilor și vânzarea mărfurilor.

În relațiile cu

banca era împuternicit să efectueze numai operațiuni financiare cu documente

(facturi, ordine de plată, CEC), conform procurii notariale din 31 octombrie

2000.

Negocierile cu reprezentanții societăților comerciale erau purtate de

inculpatul B.

P.,

la insistențele inculpatului P. care nu dorea să fie văzut și ulterior

recunoscut.

În situația în

care în timpul negocierilor urma să se implice, i-a recomandat lui B. să fie

prezentat sub numele de P.I.M.

La contactarea

reprezentanților societăților comerciale inculpatul B. folosea xerocopii ale

formularului de raportare contabilă și a balanței de verificare sintetică

pentru luna septembrie 2000 ce atestau în mod nereal că SC G.T. SRL are un

rulaj mare în mărfuri și bani și este solvabilă pentru achiziții de mărfuri în

cantități mari.

Cu adresa din 29

decembrie 2000, D.G.F.P. - CFS - Maramureș a comunicat că formularul de

raportare contabilă folosit de inculpatul B.P. este fals întrucât SC G.T. SRL

nu a depus raportare la 30 iunie 2000, iar amprenta ștampilei de intrare

din 4 septembrie 2000 aplicată pe prima pagină a

formularului de raportare contabilă nu

aparține D.G.F.P.

La începutul

lunii noiembrie 2000, inculpatul P. l-a contactat telefonic pe

martorul B.C. - director comercial la SC V. SA

Iași, s-a recomandat a fi

P.I.M., director comercial la SC G.T. SRL Baia

Mare și i-a comunicat ca va fi la rândul său contactat de B.P. - director

general al societății, în vederea

încheierii

unui contract de vânzare-cumpărare (f. 196-198 dosar u. p.).

Având în

posesia sa documentele societății, inculpatul B. s-a prezentat la sediul SC V.

SA, l-a contactat pe martorul B.C., i-a prezentat documentele primite de la

inculpatul P. și a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 8 noiembrie 2000,

fiind livrate diverse sortimente de vin în valoare de 278.589.948 lei pentru

plata cărora a lăsat fila CEC pe care a semnat-o, ștampilat-o și postdatat-o

trecând ca dată a plății 29 noiembrie 2000.

Pentru

celelalte rubrici i-a împuternicit prin procură pe reprezentanții SC V. să le

completeze.

Fila CEC a fost

decontată la termen, dar la 28 noiembrie 2000 martorul B. a fost din nou

contactat de același P. (în cauză inculpatul P.) și a solicitat să

achiziționeze mărfuri de o valoare mai mare.

Convins de

solvabilitate, B.C. a acceptat o nouă livrare de băuturi în valoare de

805.308.224 lei, la data de 30 noiembrie 2000 fiind întocmite facturile, iar

produsele au fost transportate la Baia Mare cu autotrenurile închiriate de

inculpatul P.

La 8 decembrie

2000 inculpatul B.P. s-a prezentat la sediul V., a semnat, ștampilat, postdatat

și înmânat două file CEC trecând ca date ale emiterii 15 și 18 decembrie 2000.

Filele CEC

completate de reprezentanții V. SA au fost depuse la bancă spre decontare la 19

decembrie 2000, fiind refuzate la plată din lipsă totală de disponibil (f.

180-185 dosar u. p.).

În aceeași

modalitate, la 10 noiembrie 2000 inculpatul B.P. s-a prezentat la

sediul SC A.B. SA Iași, l-a contactat pe

inculpatul M.P.

S., director comercial, căruia i-a prezentat mapa cu

documentele SC G.T. SRL și a solicitat achiziționarea unor sortimente de vin

ori derivate de vin.

Urmare

negocierilor s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 16 noiembrie 2000

potrivit căruia SC A.B. SA acorda SC G.T. SRL un discount de 16% din valoarea

prețului înscris pe lista de produse nr. II în vederea acoperirii cheltuielilor

de distribuție.

Valoarea

contractului a fost stabilită la 1.200.000.000 lei vechi, iar cumpărătorul avea

obligația de a face dovada garanției speciale anticipate prin: acreditiv,

scrisoare de garanție sau adeverință de disponibil, iar termenul scadent a fost

stabilit la 24 zile calendaristice de la

data

livrării, iar mărfurile succesiv livrate urmau să se realizeze numai după ce

cumpărătorul a

achitat în totalitate contravaloarea facturilor

precedente.

La 10 noiembrie

2000 inculpatul B. a achiziționat vinuri în valoare de 204.337.134 lei, fiind

întocmită factura din 10 noiembrie 2000.

Pentru plata

produselor livrate inculpatul B. a lăsat fila CEC pe care a semnat-o,

ștampilat-o și datat-o - 4 decembrie 2000 ca dată a emiterii.

Fila CEC a fost

introdusă în bancă fiind onorată la plată.

La data de 7

decembrie 2000 inculpatul M.P.S. l-a contactat telefonic pe inculpatul B.P. și

l-a invitat la Iași spre a discuta cu acesta despre o afacere mare.

Inculpatul P. care

colaborase anterior cu inculpatul M.V. și la

derularea

altor activități comerciale, i-a solicitat acestuia să-l însoțească, în

calitate de director

comercial al SC G.T. SRL pe inculpatul B. privind

achiziționarea unor cantități mari de produse cu plată la 2-3 săptămâni de la

livrare.

Inculpatul M. a

acceptat propunerea și împreună cu inculpatul B., în data de 7 decembrie 2000

s-au deplasat la domiciliul lui M.

Acesta din urmă

a acceptat să livreze produse în valoare de 4 miliarde lei vechi, cu mult peste

valoarea contractului, iar produsele livrate să fie ușor vandabile (șampanie și

vin vechi).

În dimineața

zilei de 8 decembrie 2000 inculpații B. și M. s-au întâlnit cu inculpatul P. care

se cazase peste noapte la hotelul C. din Iași, precizându-i cele discutate.

Apoi inculpații B. și M. s-au deplasat la biroul inculpatului M. iar

acesta din urmă le-a

prezentat celor doi posibilitatea reducerii prețurilor de livrare cu 8% față de

prețul înscris în contractul de vânzare-cumpărare.

În raport de comenzile făcute au fost întocmite dispozițiile de livrare

și

facturile

fiscale din 8 decembrie 2000 în valoare totală de 700.916.057 lei ROL.

Inculpatul M. a

acceptat ca termen de plată data de 12 ianuarie 2000 (la 35 zile de la data

livrării și nu 24 zile conform contractului) și a primit de la inculpatul B.P. fila

CEC doar semnată, ștampilată și postdatată.

La data de 9

decembrie 2000 au fost întocmite dispozițiile de livrare și facturile fiscale

din aceeași dată, în valoare totală de

482.178.543 lei ROL iar

pentru plata mărfurilor achiziționate inculpatul B. i-a înmânat lui M. fila CEC

semnată, ștampilată și postdatată la 16 decembrie 2000.

La data de 12

decembrie 2000 au fost întocmite dispoziția de livrare și factura fiscală din 12

decembrie 2000 în valoare de 398.079.169 lei ROL, pentru plata căreia

inculpatul M. a primit de la inculpatul B. fila CEC semnată, ștampilată și

postdatată 21 decembrie 2000.

Întreaga

cantitate de vinuri a fost transportată cu mijloace de transport închiriate de

la

SC M. SA Brăila din inițiativa inculpatului

prin stăruința inculpaților M., B. și M.

La datele

înscrise pe filele CEC reprezentanții SC A.B. SA Iași au completat și introdus

la plată respectivele instrumente însă au fost refuzate ca urmare a lipsei totale

de disponibil din contul SC G.T. SRL Baia Mare.

La data de 15

decembrie 2000, la solicitarea inculpatului P. care i-a indicat

denumirea și sediul societății precum și

produsele ce trebuiau achiziționate, inculpatul B.

s-a deplasat cu

autovehiculul condus de martorul C.A.L. la S.C. E.P.

ROL, fiind întocmită

factura fiscală din 15 decembrie 2000.

Pentru plata

facturii inculpatul B. a emis fila CEC din 15 decembrie 2000.

Produsele au

fost transportate la depozitul SC GT. SRL Baia Mare.

La data de 18

decembrie 2000 inculpatul B.P. însoțit de același martor s-a deplasat din nou

la SC E.P.C. SRL Bistrița, la solicitarea inculpatului P.I. și a achiziționat

produse în valoare de 76.434.300 lei ROL pentru care a plătit în numerar 15

milioane Iei ROL, iar pentru diferența de 61.434.300 lei ROL a fost emisă fila

CEC.

După ridicarea

produselor cele două file CEC au fost refuzate la plată din lipsă totală de

disponibil.

Prejudiciile

cauzate părților civile SC V. SA Iași este de 805.308.224 lei ROL, SC A.B. SA

Iași este de 1.648.786.275 lei și SC E.P.C. SRL Bistrița este de 84.354.800 lei

ROL.

În drept, faptele inculpaților B.P. și P.I.D. care în cursul lunilor

noiembrie - decembrie 2000,

în calitate de reprezentanți în fapt ori în drept ai SC G.T. SRL Baia Mare au

indus în eroare, în baza unei înțelegeri prealabile și a unui plan prestabilit

reprezentanții SC A.B. SA Iași, SC V. SA Iași și SC

E.P.C. SRL Bistrița-Năsăud, cu ocazia încheierii și a derulării unor contracte

de vânzare-cumpărare, iar pentru mărfurile cumpărate au emis file CEC complete

ori incomplete,

postdatate ce au fost refuzate la plată din lipsă totală

de disponibil, producând un prejudiciu total de 2.538.449.303 lei ROL întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune" prevăzută de art.

215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

Faptele

inculpatului M.V. care în cursul lunii decembrie 2000 a participat la planul prestabilit de inculpații P.I.D. și B.P. și, în înțelegere cu aceștia au

indus sau menținut în eroare reprezentanții SC A.B. SA Iași cu ocazia derulării

contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu SC G.T. SRL Baia Mare producând

în înțelegere cu ceilalți doi inculpați un prejudiciu de 1.648.786.275 lei ROL

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de „complicitate la

înșelăciune" prevăzută de art.26 raportat la art.215 alin. (2), (3), (4)

și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Se constată de

asemenea ca fiind întemeiată critica formulată de procuror în ce privește

greșita achitare a inculpatului M.P.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 246 C. pen. și respectiv cea de instigare la abuz în serviciu - art. 25

raportat la art. 246 C. pen., fapte reținute în sarcina inculpaților B.P. și M.V.

Astfel

inculpatul M.P.S. a încălcat dispozițiile art.4 cap.4 din contractul de livrare

potrivit cărora „cumpărătorul are obligația de a face dovada garanției speciale

și anticipate a sumelor necesare efectuării plății de la banca creditoare prin

acreditor, scrisoare de garanție sau adeverință de disponibil care va purta

mențiunea: „pentru plata produselor din anexa la contractul prevăzută la

emiterea contractului" și fără a primi garanțiile speciale și anticipate

prevăzute de contract.

Inculpatul a

dispus livrarea de produse în valoare de 1.581.173.769 lei doar în baza unei

scrisori ce nu echivalează cu scrisoarea de bonitate câtă vreme SC G.T. SRL

Baia Mare avea disponibil în contul bancar suma modică de 29 milioane lei ROL.

De asemenea a

încălcat și dispozițiile art. 5 cap. 4 din contract, potrivit cărora „livrarea

mărfii se va realiza numai după ce cumpărătorul a

achitat în totalitate contravaloarea facturilor

precedente" și a

dispus la datele de 9 și respectiv 12 decembrie 2000 livrarea unor produse în

valoare de 880.257.771 lei, deși nu fuseseră achitate produsele livrate în 8

decembrie 2000 în valoare de 700.916.057 lei.

Apărarea inculpatului în sensul că a fost o singură comandă de produse

ce nu a putut fi

livrată

în aceeași zi din cauza mijloacelor de transport, nu poate fi primită întrucât

dispozițiile art. 4 cap. 2 din contract stabilesc data livrării ca fiind „data

semnării avizului de expediție de către delegatul cumpărătorului".

Prin livrarea

unei cantități de produse în valoare de 1.648.786.275 lei, în condițiile în

care valoarea contractului era de 1.200.000.000 lei, tară a exista acordul

celorlalte persoane din conducerea SC A.B. SA, inculpatul a încălcat

dispozițiile art. 1 cap. 4 din contract.

De asemenea inculpatul

a dispus aplicarea unor prețuri diminuate cu 9% față de prețurile stabilite

prin convenția părților și înscrise în art. 1 cap. 3 din contract.

Astfel în cadrul

operațiunilor comerciale SC A.B. SA folosea două liste de prețuri ale

produselor oferite spre vânzare (lista I și lista II).

Prețurile de

vânzare înscrise pe lista II erau cu 25% mai mari decât prețurile înscrise pe

lista I.

În cursul

negocierilor purtate cu reprezentanții societăților interesate, directorul

comercial al societății putea stabili un discou

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,98
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1115/2010
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 460 din 29 iunie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 1403/2002, Tribunalul Iași a hotărât următoarele: 1) În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la ar
ÎCCJ 2008-03-25
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1083/2008
Asupra recursurilor de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, reține următoarele: Prin sentința penală nr. 460 din 29 iunie 2006 a Tribunalului lași, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc.
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1180/2012
Asupra recursurilor penale de față constată: Prin Sentința penală nr. 460 din 29 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Iași, în Dosarul nr. 01403/99/202, a fost soluționată acțiunea penală privind pe inculpații M.P.S., M.V., după cum urmează:
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2882/2012
, (3) C. pen. în infracțiunea de înșelăciune în convenții prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. În baza art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 80 alin. (2) C. pen., inculpatul V.C. a fos
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1376/2011
acestui inculpat, detenția preventivă începând de la 17 februarie 1998 până la 13 august 1998. 2. Condamnarea inculpatei C.V. (fiica lui V.C. și E.) la 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 31 C. pen. raportat l
Sursă