ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1180/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1180/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

penale de față constată:

Prin Sentința penală nr. 460 din 29 iunie

2006 pronunțată de Tribunalul Iași, în Dosarul nr. 01403/99/202, a fost

soluționată acțiunea penală privind pe inculpații M.P.S., M.V., după cum

urmează:

I. În baza art. 11

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea

inculpatului M.P.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

II. În baza art. 11

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea

inculpatului M.V. pentru instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor publice prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 248 C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 26 C.

pen. rap. la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice dată faptei prin rechizitoriu, din infracțiunea prevăzută de art. 215

alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen., a fost condamnat același inculpat la

pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 83 C.

pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1

an închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 1149/1999 a

Judecătoriei Oradea și executarea acesteia în întregime pe lângă pedeapsa

stabilită în cauză, urmând ca inculpatul M.V. să execute pedeapsa rezultantă de

2 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.

S-a făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a), b) și c) C. pen.

A fost scăzută din

pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției de la 15 ianuarie 2001 la 27

martie 2001.

III. În baza art. 11

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea

inculpatului B.P. pentru instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor publice prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 248 C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 84 alin.

(1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin

schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, din infracțiunea

prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an

închisoare.

În baza art. 81 - 82

C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a lua act că

inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 04 ianuarie 2001 -

13 februarie 2001.

IV. În baza art. 26

C. pen. rap. la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea

încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, din infracțiunea prevăzută

de art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului P.I.D. la pedeapsa de 1 an

închisoare.

În baza art. 81 - 82

C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a lua act că

inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 10 ianuarie 2001 -

27 martie 2001.

În baza art. 168 C.

proc. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra

bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului M.P.S. prin Ordonanța din

08 ianuarie 2001 a Poliției Municipiului Iași, conform procesului-verbal

încheiat la 10 ianuarie 2001.

În baza art. 14 și

346 C. proc. pen. au fost obligați în solidar inculpații B.P., M.V. și P.I.D.

la plata prejudiciilor cauzate părților civile, după cum urmează: 992.571.376

ROL către partea civilă SC A.B. SA; 507.975.119 ROL către partea civilă SC V.

SA și de 83.500.000 lei către partea civilă SC E.P.C. SRL Bistrița.

Au fost respinse în

rest pretențiile civile formulate de părțile civile SC A.B. SA și SC V. SA.

Au fost obligați

inculpații B.P., M.V. și P.I.D. la plata a câte 5.000.000 lei fiecare,

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

În cursul lunii

august 2000, inculpatul P.I.D., care locuia în orașul Baia Mare și își câștiga

mijloacele de existență din intermedierea unor operațiuni comerciale între diferite

societăți comerciale, fără a deține însă calitatea de asociat al vreunei

societăți comerciale, l-a contactat pe C.S.M.F., căruia, sub pretextul că și el

deține calitatea de asociat la mai multe societăți comerciale, i-a propus să

devină asociat și administrator la o societate comercială prin intermediul

căreia să deruleze împreună activități comerciale.

Propunerea a fost

acceptată și a avut ca rezultat înființarea SC G.T. SRL Baia Mare, având ca

asociat unic și administrator pe numitul C.S.M.F.

Pentru desfășurarea

activităților comerciale, inculpatul P.I.D. s-a ocupat de închirierea unui

spațiu pentru depozitare și obținerea autorizațiilor necesare pentru

comercializarea de produse, toate în numele SC G.T. SRL Baia Mare.

Inculpatul P.I.D. îl

cunoștea pe coinculpatul B.P., acesta din urmă ocupându-se tot de intermedierea

unor activități comerciale între diferite societăți comerciale.

Ca atare, în cursul

lunilor septembrie - octombrie 2000, inculpatul P.I.D. l-a contactat pe

inculpatul B.P. și a discutat cu acesta despre posibilitatea de a deveni

manager general al societății SC G.T. SRL Baia Mare în schimbul unui procent

din profitul ce urma a fi obținut de respectiva societate.

Inculpatul B.P. a

fost de acord cu propunerea coinculpatului P.I.D. astfel, încât prin procura

notarială autentificată sub nr. 4174/2000, a fost împuternicit de asociatul

unic și administratorul C.S.M.F. să reprezinte SC G.T. SRL Baia Mare în

relațiile cu terții și cu unitatea bancară.

De asemenea, același

inculpat a fost numit în funcția de director general al SC G.T. SRL Baia Mare

prin actul intitulat "delegare de atribuții", semnat de asociatul

unic și administratorul C.S.M.F.

Delegarea de

atribuții nu conferea însă inculpatului B.P. dreptul de a efectua operațiuni cu

numerar, competențele acestuia fiind limitate la activitatea de achiziționare

de mărfuri.

Inculpații P.I.D. și

B.P. au contactat mai mulți furnizori de mărfuri cu care au încheiat contracte

de livrare produse pentru a căror plată erau emise file CEC semnate, ștampilate

și postdatate. La scadență, contul bancar al SC G.T. SRL Baia Mare era

alimentat cu suma de bani necesară plății produselor cumpărate, iar după ce

prima filă CEC era decontată, inculpații reveneau la partenerii de afaceri și

achiziționau cantități mult mai mari de mărfuri, pentru care nu exista

acoperire bancară.

Potrivit

rechizitoriului, în această modalitate s-a reușit prejudicierea intereselor mai

multor societăți comerciale, părți vătămate în cauză.

Astfel, în cursul

lunii noiembrie 2000, inculpatul P.I.D. l-a contactat pe directorul comercial

al SC V. SA. Iași și, sub o identitate nereală, prezentându-se ca fiind P.I.M.,

a discutat despre posibilitatea încheierii unui contract de livrare mărfuri.

Ca urmare, la data de

8 noiembrie 2000, inculpatul B.P. s-a deplasat la sediul SC V. SA Iași cu o

mapă de documente contabile SC G.T. SRL Baia Mare unde a încheiat un contract

de vânzare-cumpărare pentru mai multe sortimente de vin, în valoare totală de

278.589.948 ROL, pentru a căror plată a predat o filă CEC cu scadență la 29

noiembrie 2000, filă CEC postdatată ce a fost acceptată de reprezentanții SC V.

SA. Iași.

În perioada imediat

următoare, la data de 10 noiembrie 2000, inculpatul B.P. s-a prezentat și la

sediul SC A.B. SA unde a discutat cu directorul comercial, inculpatul M.P.S.,

și, după ce i-a fost prezentată o listă cu produse, s-a încheiat un contract de

vânzare-cumpărare, potrivit căruia societatea vânzătoare acorda un discount de

16% din pentru produsele livrate, în valoare totală de 1.200.000.000 lei, cu

condiția pentru societatea cumpărătoare de a face dovada garanției speciale

anticipate printr-o serie de documente bancare.

Raporturile stabilite

în baza contractului de vânzare-cumpărare sus-menționat s-au derulat în mai

multe etape.

Astfel, la data

încheierii contractului, societatea vânzătoare a livrat către SC G.T. SRL Baia

Mare, prin inculpatul B.P., o cantitate de vin în valoare facturată de

204.337.134 lei, pentru care a fost lăsată o filă CEC postdatată, cu scadența

la 4 decembrie 2000.

Filele CEC predate

furnizorilor de mărfuri de inculpatul B.P. în cursul lunii noiembrie au fost

introduse la plată și decontate de bancă.

În continuare, la

data de 28 noiembrie 2000, inculpatul P.I.D. s-a deplasat din nou la SC V. SA

Iași și a solicitat livrarea unui transport mai mare de produse, în valoare

totală de 805.000.000 lei. Marfa a fost livrată la data de 30 noiembrie 2000 și

facturată corespunzător, inculpatul B.P. prezentând la data de 8 decembrie 2000

două file CEC postdatate pentru plata produselor achiziționate, cu scadență la

15 decembrie 200 și, respectiv, 18 decembrie 2000.

La data de 19

decembrie 2000, filele CEC au fost introduse la plată și refuzate la plată

pentru lipsa disponibilului bănesc.

Cercetările efectuate

în cauză au stabilit că, la data de 7 decembrie 2000, directorul comercial al

SC A.B. SA., inculpatul M.P.S. l-a contactat pe inculpatul B.P., solicitându-i

să se deplaseze la Iași pentru a discuta în legătură cu o afacere mai mare.

Inculpatul P.I.D. i-a

solicitat coinculpatului M.V. să se deplaseze împreună cu inculpatul B.P. în

orașul Iași, inculpatul M.V. urmând să se prezinte în calitate de director

comercial al SC G.T. SRL Baia Mare, în schimbul primirii unui procent de 10%

din valoarea mărfurilor achiziționate.

Ca urmare, în aceeași

zi, 7 decembrie 2000, inculpații M.V. și B.P. s-au deplasat la Iași, unde s-au

întâlnit cu coinculpatul M.P.S., acesta din urmă invitându-i la locuința sa

pentru a discuta. Inculpatul M. le-a comunicat celor doi coinculpați că era

dispus să continue derularea activităților comerciale în schimbul obținerii

unui ajutor material din partea inculpaților, necesar participării sale la

privatizarea SC A.B. SA., al cărei director comercial era. în aceste condiții,

inculpatul M.V. i-a cerut coinculpatului M.P.S. să le livreze produse în

valoare de 4.000.000.000 lei, mult peste limita maximă ce fusese stabilită prin

contractul de vânzare-cumpărare încheiat între cele două societăți, la data de

10 noiembrie 2000.

În ziua imediat

următoare, 8 decembrie 2000, cei trei inculpați s-au întâlnit la sediul SC A.B.

SA, inculpatul M.P.S. propunându-le coinculpaților M.V. și B.P. reducerea

prețului de livrare a produselor cu 8% față de cel stabilit prin contract,

propunere formulată în strânsă legătură cu "ajutorul material"

sugerat.

În aceeași zi, a fost

întocmită o dispoziție de livrare pentru mărfuri în valoare de 700.916.057 lei,

inculpatul M.P.S. acceptând ca plata să se facă ulterior, la data de 12

ianuarie 2000, cu filă CEC.

La data de 9

decembrie 2000 și 12 decembrie 2000 au fost întocmite alte dispoziții de

livrare pentru mărfuri în valoare de 482.178.543 și, respectiv, 398.079.169

lei, pentru care au fost emise file CEC cu scadență la 16 decembrie 2000 și 21

decembrie 2000.

Produsele au fost

livrate cu mijloace de transport închiriate și depozitate la depozitul SC G.T.

SRL Baia Mare, în spațiul închiriat prin diligențele coinculpatului P.I.D.

La scadență, filele

CEC au fost introduse la bancă și refuzate la plată pentru lipsa disponibilului

bănesc.

Procedând de o

manieră asemănătoare, inculpații P.I.D. și B.P. au prejudiciat și interesele SC

E.P.C. SRL Bistrița, achiziționând mărfuri în valoare totală de 76.434.300 lei.

Pe baza probelor

administrate în cauză, prima instanță a reținut că reprezentanții părților civile

cu care inculpații derulaseră afacerile comerciale au avut cunoștință despre

lipsa disponibilului bănesc din contul societății administrate de inculpați și,

ca atare, s-a constatat că activitatea desfășurată de inculpați, astfel cum a

fost ea prezentată în expozeul situației de fapt, nu se circumscrie

infracțiunii de înșelăciune în convenții prevăzută de art. 215 alin. (2), (3),

(4) și (5) C. pen., ci infracțiunii prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din

Legea nr. 59/1934 asupra cecului.

Ca urmare, făcând

aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea de

încadrare juridică dată faptei prin rechizitoriu, în sensul reținerii în

sarcina inculpatului B.P. a infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2

din Legea nr. 59/1934. Și în sarcina inculpaților M.V. și P.I.D. a

complicității la aceeași infracțiune prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art.

84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

Cu referire la

inculpatul M.P.S., pentru care sesizarea instanței a avut loc sub acuzația săvârșirii

infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 C. pen., constând în

îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu cu consecința tulburării

bunului mers al SC A.B. SA., prima instanță a constatat că activitatea

desfășurată de acesta în relația cu societatea administrată de inculpați nu se

circumscrie ilicitului penal, având în vedere drepturile și obligațiile care îi

reveneau în calitate de director comercial, potrivit contractului individual de

muncă.

Potrivit

rechizitoriului, inculpatul era vinovat de încălcarea dispozițiilor art. 3

capitolul 4 din contract care prevedeau obligația cumpărătorului de mărfuri de

a face dovada garanției speciale și anticipate a sumelor necesare efectuării

plății de la banca creditoare.

S-a reținut însă că

respectiva obligație de verificare a bonității cumpărătorului nu era prevăzută

numai în sarcina inculpatului M.P.S., ci și a directorului economic al SC A.B.

SA. Ori, la momentul încheierii contractului de vânzare cu SC G.T. SRL Baia

Mare exista o scrisoare de bonitate emisă de B.P. - Maramureș, a cărei

autenticitate și veridicitate fusese verificată de numitul M.C., persoană care

la acea dată îndeplinea funcția de director economic la SC A.B. SA.

Tot astfel, s-a

reținut că în speță nu putea fi reținută nici încălcarea dispoziției art. 5

capitolul 4 din contract care prevedea că livrarea mărfii se efectuează numai

după achitarea în totalitate a contravalorii facturilor precedente, rezultând

că pentru mărfurile livrate către SC G.T. SRL Baia Mare în valoare de 420.000.000

lei la data de 18 noiembrie 2000, se efectuase plata la începutul lunii

decembrie 2000.

De asemenea, s-a

reținut că situația ulterior creată în relația contractuală dintre cele două

societăți comerciale nu îi era imputabilă inculpatului M.P.S., acesta fiind

obligat, prin natura funcției sale, să evite blocarea sau întreruperea

activității compartimentului vânzări, obligație îndeplinită în cauză.

S-a mai reținut că

inculpatului nu i se putea reproșa nici faptul de a fi încălcat dispozițiile

art. 1 capitolul 4 din contract, cu referire la depășirea valorii contractului

și discountul acordat societății administrate de inculpați.

S-a arătat de către

instanță că valoarea produselor livrate estimată la art. 1 din contract era una

maximă și avea în vedere o singură livrare efectuată în mai multe tranșe.

Sub aspectul

termenelor de livrare, acestea erau termene obișnuite de livrare, prima livrare

fiind singura cu termen mai lung. Durata respectivelor termene fusese însă

agreată de întreaga conducere a societății, aceasta având cunoștință atât

despre cuprinsul contractului, cât și despre modul de derulare a acestuia.

Discountul maxim

acordat societății administrate de inculpați fusese stabilit conform listelor

de prețuri în vigoare și putea varia în funcție de valoarea contractului și

termenele de decontare.

Pe baza celor

arătate, prima instanță a constatat că inculpatul M.P.S. nu era vinovat de

încălcarea dispozițiilor contractuale stabilite prin actul încheiat cu

societatea administrată de inculpați, fiind în culpă cu privire la activitatea

infracțională desfășurată de ceilalți inculpați, similar celorlalți

reprezentanți ai părților civile din cauză.

Pe de altă parte, s-a

reținut că nu a fost probată existența unei înțelegeri delictuoase între

inculpatul M.P.S. și inculpații M.V. și B.P., întâlnirea acestora în orașul

Iași fiind inevitabilă în condițiile derulării unor relații comerciale.

În consecință, s-a

concluzionat că activitatea desfășurată de inculpatul M.P.S. în raporturile

comerciale cu SC G.T. SRL Baia Mare nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 248 C. pen. și, ca atare,

s-a dispus achitarea inculpatului pe temeiul de la art. 10 lit. d) C. proc.

pen.

Corelativ, s-a dispus

și achitarea inculpaților M.V. și B.P. pentru complicitate la aceeași

infracțiune.

Hotărârea pronunțată

în cauză a fost atacată cu apel de inculpații P.I.D., M.V. și B.P., partea

civilă SC A.B. SA. și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.

Prin motivele de apel

ale parchetului s-a criticat greșita achitare a inculpatului M.P.S. și a

coinculpaților M.V. și B.P. în ceea ce privește infracțiunea de abuz în

serviciu prevăzută de art. 248 C. pen., precum și greșita schimbare a

încadrării juridice prin reținerea infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. (1)

pct. 2 din Legea nr. 59/1934 în sarcina inculpaților P.I.D., M.V. și B.P.

S-a arătat că

inculpații P.I.D. și B.P. erau vinovați de inducerea în eroare a

reprezentanților părților civile cu care au încheiat contracte de livrare

mărfuri, eliberând în schimbul produselor achiziționate cecuri în alb

postdatate și pentru care nu exista acoperire bancară, cauzându-se astfel un

prejudiciu total de 2.538.000.000 lei vechi.

Tot astfel,

inculpatul M.V., în înțelegere cu inculpații sus-menționați, era vinovat de

menținerea în eroare a reprezentanților SC A.B. SA. pe parcursul derulării

raporturilor comerciale stabilite în baza contractului de vânzare-cumpărare

încheiat cu SC G.T. SRL Baia Mare, contribuind la producerea prejudiciului în

valoare de 1.648.000.000 lei.

Cu referire la

inculpatul M.P.S., s-a susținut că acesta nu își îndeplinise cu știință

atribuțiile de serviciu referitoare la organizarea activităților comerciale,

prin încălcarea mai multor clauze contractuale cuprinse în convenția de vânzare-cumpărare

încheiată cu societatea administrată de inculpați.

În opinia acuzării,

încălcarea clauzelor contractuale a constat în neasigurarea garanțiilor

speciale privind bonitatea societății reprezentate de inculpați și

disponibilitățile de plată în livrarea de mărfuri anterior achitării integrale

a celorlalte precedente, precum și livrarea de mărfuri peste valoarea

contractuală și stabilirea unor prețuri mai mici decât cele contractuale, cu

prelungirea deopotrivă a termenelor de plată.

La rândul lor,

inculpații P.I.D., B.P. și M.V. au criticat hotărârea primei instanțe pentru

greșita condamnare sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 84

din Legea nr. 59/1934, invocând insuficiența probelor în acuzare, în consecință

au solicitat achitarea pe temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.

și, în subsidiar, încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului

de prescripție.

Partea civilă SC A.B.

SA. nu a formulat critici concrete.

Prin Decizia penală

nr. 127 din 13 iunie 2007 a Curții de Apel Iași au fost admise apelurile

declarate în cauză, cu consecința trimiterii dosarului spre rejudecare la prima

instanță.

Ulterior, prin

Decizia nr. 1083 din 25 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, au fost admise recursurile declarate de inculpații M.P.S.,

P.I.D. și M.V., casată decizia atacată și trimisă cauza pentru continuarea

judecății apelurilor la Curtea de Apel Iași.

În rejudecare, a fost

pronunțată Decizia penală nr. 6 din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel Iași.

Prin sus-menționata

decizie, Curtea de Apel Iași a admis apelurile declarate în cauză de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Iași și inculpații M.V. și B.P. și a desființat în parte

sentința primei instanțe numai în ceea ce privește greșita încadrare juridică

dată faptei prin rechizitoriu și greșita achitare a inculpaților.

Rejudecând în aceste

limite,

În baza art. 334 C.

proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin

rechizitoriu din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice

prevăzută de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de

art. 246 C. pen. rap. la art. 258 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

I. În baza art. 11

pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus

încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M.P.S. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. rap. la art. 258 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției

răspunderii penale.

II. În baza art. 11

pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus

încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B.P. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 246 C. pen. rap. la art.

258 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215

alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 74 alin. (2) C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa

de 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii

de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

S-a făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției de la 04 ianuarie 2001 la 13

februarie 2001.

III. În baza art. 11

pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus

încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M.V. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 246 C. pen. rap. la art.

258 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

IV. În baza art. 215

alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 74 alin. (2) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului P.I.D. la

pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

S-a făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției de la 10 ianuarie 2001 la 2

martie 2001.

A fost menținută

măsura sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului B.P.

indisponibilizate în cursul urmăririi penale prin ordonanța emisă în Dosarul

nr. 119833 din 16 ianuarie 2001, precum și măsura sechestrului asigurător

instituită asupra bunurilor proprietatea inculpatului M.V., indisponibilizate

în cursul urmăririi penale prin ordonanța emisă în Dosarul nr. 119833 din 12

ianuarie 2001.

Au fost respinse, ca

nefondate, apelurile declarate de inculpatul P.I.D. și partea civilă SC A.B.

SA.

În esență, instanța

de apel a reținut că inculpații B.P. și P.I.D. erau vinovați de inducerea în

eroare a reprezentanților părților civile cu prilejul încheierii și executării

contractelor comerciale, activitatea desfășurată realizând conținutul

constitutiv al infracțiunii de înșelăciune în formă continuată și consecințe

deosebit de grave, și nu emitere de cec-uri fără disponibil la tras, inculpatul

M.V. fiind complice la aceeași infracțiune corespunzător ajutorului material

acordat autorilor faptei.

De asemenea, s-a

reținut că activitatea desfășurată de inculpatul M.P.S., cu încălcarea

atribuțiilor de serviciu, concretiza săvârșirea unor acțiuni și inacțiuni

circumscrise conținutului constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. cu aplicarea art.

41 alin. (2) cu referire la art. 258 C. pen.

Totodată, s-a

considerat că acțiunea inculpaților B.P. și M.V. constând în faptul de a-l fi

determinat pe coinculpatul M.P.S. să își încalce cu știință atribuțiile de

serviciu realizează elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 25 rap. la

art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Ca urmare, a fost

schimbată încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, dispunându-se

încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților pentru respectiva

infracțiune ca urmare a împlinirii termenului de prescripție specială a

răspunderii penale.

Împotriva deciziei

instanței de apel au formulat recurs inculpații.

Prin Decizia penală

nr. 1115 din 23 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost

admise recursurile, casată decizia din apel și trimisă cauza spre rejudecare la

aceeași instanță a Curții de Apel Iași.

Soluția instanței de

casare s-a întemeiat pe constatarea că în cauză se încălcase principiul

egalității de arme prin neacordarea cuvântului procurorului în dezbaterea

apelurilor inculpaților.

Pe parcursul

rejudecării apelurilor s-a luat act de decesul inculpatului M.P.S. intervenit

la data de 26 februarie 2010, fapt ce a determinat citarea în cauză a

moștenitorilor acestuia.

În rejudecare după

casare cu trimitere, prin Decizia penală nr. 43 din 8 martie 2011 a Curții de

Apel Iași au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Iași și de inculpații M.V. și B.P. și desființată în parte sentința

atacată în latura penală și civilă a procesului, după cum urmează:

I. În baza art. 334

C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei reținută în

sarcina inculpatului M.P.S. prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de

art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea

prevăzută de art. 246 C. pen. cu referire la art. 258 C. pen. și cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct.

2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus

încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M.P.S. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. cu referire la art. 258

C. pen. și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare a decesului

inculpatului.

S-a luat act că

inculpatul fusese arestat preventiv în perioada 06 ianuarie 2001 - 26 martie

2001.

II. În baza art. 334

C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei reținută în

sarcina inculpatului M.V. prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art.

25 C. pen. rap. la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în

infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 246 C. pen. cu referire

la art. 258 C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct.

2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus

încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M.V. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. cu referire la art. 258

C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ca urmare a împlinirii

termenului de prescripție a răspunderii penale.

În baza art. 26 C.

pen. rap. la art. 215 alin. (2), (3) și (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. s-a dispus

condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în convenții.

În baza art. 83 C.

pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an

închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1149 din 12 mai 1999 a

Judecătoriei Oradea, dispunându-se ca inculpatul M.V. să execute pedeapsa

rezultantă de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen.

A fost scăzută din

pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției de la 15 ianuarie 2001 la 27

martie 2001.

III. În baza art. 334

C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei reținută în

sarcina inculpatului B.P. prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art.

25 C. pen. rap. la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în

infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 246 C. pen. cu referire

la art. 258 C. pen. și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct.

2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus

încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B.P. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 246 C. pen.

cu referire la art. 258 C. pen. și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ca

urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

În baza art. 215

alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 74 alin. (2) C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa

de 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) și c) C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave.

S-a făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A fost scăzută din

pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției de la 04 ianuarie 2001 la 13

februarie 2001.

IV. În baza art. 215

alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 74 alin. (2) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului P.I.D. la

pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de

grave.

S-a făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A fost scăzută din pedeapsa

aplicată inculpatului durata prevenției de la 10 ianuarie 2001 la 27 martie

2001.

A fost menținută

măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor aparținând

inculpaților B.P. și M.V. prin ordonanțele emise în cursul urmăririi penale.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Au fost respinse, ca

nefondate, apelurile declarate de inculpatul P.I.D. și partea civilă SC A.B. SA

Iași împotriva aceleiași sentințe.

A fost respinsă

cererea numiților M.M., M.A.B. și M.C.N., în calitate de moștenitori ai

defunctului inculpat M.P.S., privind continuarea procesului penal.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a constatat că schimbarea de încadrare juridică dată

faptei prin rechizitoriu din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea la

Legea cecului este nelegală.

S-a reținut astfel că

probele administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării

judecătorești demonstrează intenția inculpaților M.V., B.P. și P.I.D. privind

inducerea în eroare a reprezentanților societăților comerciale, constituite

părți civile în cauză, inducere în eroare ce a avut ca scop obținerea unor

foloase materiale injuste, concluzie confirmată de modalitatea concretă în care

s-au derulat acțiunile inculpaților.

În acest sens, s-a

reținut că intenția de prejudiciere a societăților părți civile rezultă din

modalitatea concretă în care inculpații au acționat, aceștia reușind să câștige

încrederea partenerilor de afaceri prin achiziționarea inițială a unor

cantități mici de mărfuri pentru care se emitea o filă CEC semnată, ștampilată

și postdatată, dar onorată la scadență. Ulterior, erau achiziționate cantități

mult mai mari de produse pentru plata cărora se eliberau file CEC semnate,

ștampilate și postdatate pentru care nu exista însă acoperire bancară. În

continuare, mărfurile erau revândute la prețuri mult sub valoarea lor de

achiziție, sumele obținute fiind folosite de inculpați în interes personal.

A rezultat că SC I.

SRL Baia Mare, societate care s-a dovedit că obținuse autorizația de comercializare

a băuturilor alcoolice imediat după achiziționarea băuturilor alcoolice de

către inculpați, a cumpărat de la SC G.T. SRL Baia Mare, societatea

administrată de inculpați, mărfuri la prețuri mult subevaluate față de prețul

inițial de achiziție.

Astfel, societatea

sus-menționată a cumpărat de la inculpați vin spumant B. la prețul de 14.800 și

16.500 lei ROL/sticlă fără TVA deși prețul minimal de livrare de la SC A.B. SA

era de 29.832 lei sticla fără TVA; vin spumant M.I. la prețul de 24.800 lei

ROL/sticlă fără TVA deși prețul minimal de livrare de la SC A.B. SA Iași era de

33.613 lei sticla fără TVA; vin spumant M. la prețul de 37.100 lei ROL sticla

fără TVA deși prețul minimal era de 46.218 lei sticla fără TVA.

Tot astfel, SC C.C.

SRL Baia Mare, prin administratorul O.S., cât și SC I. SRL, prin administrator

T.V., au cumpărat de la societatea administrată de inculpați băuturi alcoolice

achiziționate de la părțile civile produse de SC A.B. SA și SC V. SA la prețuri

diminuate cu 40% față de valoarea prețului inițial de livrare.

De asemenea, s-a

reținut că în perioada lunilor septembrie - octombrie 2000, inculpații B.P. și

P.I.D. au decis să deruleze așa-zisa activitate comercială prin intermediul SC

G.T. SRL Baia Mare, inculpatul B.P. având rolul de a reprezenta societatea în

relațiile cu terții și cu banca în vederea efectuării de operațiuni în contul

societății și de a purta negocierile cu potențialii parteneri de afaceri pentru

achiziționarea de produse și revânzarea lor ulterioară în scopul obținerii unor

foloase materiale injuste.

Pentru inducerea în

eroare a reprezentanților societăților comerciale cu privire la bonitatea

firmei al cărei reprezentant era, inculpatul B.P. prezenta xerocopii ale

formularului de raportare contabilă și a balanței de verificare sintetică,

documente care atestau în mod nereal că SC G.T. SRL Baia Mare avea un rulaj

mare de mărfuri și bani, fiind astfel solvabilă pentru achiziția de mărfuri în

cantități mari.

Din verificările

efectuate la Direcția Generală a Finanțelor Publice Maramureș a rezultat că

formularul de raportare contabilă folosit de inculpatul B.P. era fals, întrucât

SC G.T. SRL, din evidențele fiscale rezultând că respectiva societate nu

depusese raportarea contabilă la data de 30 iunie 2000, iar amprenta ștampilei

de intrare din 4 septembrie 2000 aplicată pe prima pagină a formularului de

raportare contabilă nu aparținea Direcției Generale a Finanțelor Publice

Maramureș.

Deopotrivă, s-a

reținut că inculpații P.I.D. și B.P. erau vinovați și de prejudicierea

intereselor părții civile SC V. SA Iași, respectiva societate fiind indusă în

eroare cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 8 noiembrie

2000, prin manopere dolosive, săvârșite în mod direct de inculpatul B.P.

A rezultat că, după

ce inculpatul P.I.D. s-a prezentat sub o identitate nereală, inculpatul B.P.

s-a prezentat la sediul SC V. SA Iași, având asupra sa așa-zisele documente

contabile ale societății și care atestau în mod nereal bonitatea firmei pe care

o reprezenta.

În această modalitate

s-a reușit achiziționarea unor diverse sortimente de vin în valoare totală de

278.589.948 lei, mărfurile fiind achitate pe baza unei file CEC semnate,

ștampilate și postdatate.

Ulterior, respectiva

parte civilă a fost însă prejudiciată, cu suma totală de 805.308.224 lei,

reprezentând contravaloarea sortimentelor de vin livrate imediat după scadența

primei file CEC onorată la plată.

În mod similar, s-a

reușit și prejudicierea părții civile SC A.B. SA., societate căreia i s-a

prezentat mapa cu documentele contabile ale SC G.T. SRL Baia Mare și care a

acceptat derularea unor raporturi comerciale cu societatea reprezentată de

inculpați.

În baza contractului

de vânzare-cumpărare din 16 noiembrie 2000 încheiat între SC A.B. SA și SC G.T.

SRL, societatea administrată de inculpați a obținut acordarea unei reduceri de

16% pentru sortimentele de băuturi alcoolice achiziționate.

Valoarea totală a

contractului a fost stabilită la 1.200.000.000 ROL, cu condiția pentru

societatea cumpărătoare de a face dovada garanției speciale anticipate prin

acreditiv, scrisoare de garanție sau adeverință de disponibil. Termenul de

plată a fost stabilit la 24 zile calendaristice de la data livrării, mărfurile

urmând a fi predate numai după ce se dovedea că societatea cumpărătoare

achitase în totalitate contravaloarea facturilor precedente.

Ca și în cazurile

precedente, prima livrare de mărfuri, în valoare de 204.337.134 ROL a fost

achitată în baza filei CEC semnată, ștampilată și postdatată.

Ulterior, inculpații

au achiziționat cantități mai mari de mărfuri pentru care filele CEC emise în

schimb, semnate, ștampilate și postdatate au fost refuzate la plată din lipsa

disponibilului bănesc.

Ca împrejurări ale

comiterii faptei, s-a reținut că inculpații M.V., B.P. și P.I.D. au obținut

livrarea mai multor produse de la SC A.B. SA, în valoare considerabilă, cu

aportul coinculpatului M.P.S., director comercial al societății furnizoare,

interesat la rândul său de obținerea unor beneficii materiale de la inculpați,

necesare participării la privatizarea SC A.B. SA.

Inculpatul M.P.S. a

acceptat să livreze sortimente de vin ușor vandabile și cu mult peste valoarea

contractului către societatea administrată de inculpați.

De asemenea,

inculpatul M.P.S. a acordat un discount de 8% față de prețul de livrare stabilit

prin contractul de vânzare-cumpărare și a prelungit termenul de plată la 35

zile de la data livrării față de 24 zile, conform contractului.

Pentru mărfurile

livrate societății administrate de inculpați la data de 9 decembrie 2000 și 12

decembrie 2000 în valoare de 700.916.057 ROL și, respectiv, de 398.079.169 ROL,

au fost eliberate file CEC semnate, ștampilate și postdatate, file CEC care au

fost însă refuzate la plată pentru lipsa totală a disponibilului bănesc.

În fine, s-a reținut

că inculpații P.I.D. și B.P. erau vinovați și de prejudicierea SC E.P.C. SRL

Bistrița, societate de la care au achiziționat mărfuri la data de 15 decembrie

2000 și 18 decembrie 2000, în valoare de 22.920.500 ROL și, respectiv, de

76.434.300 ROL și pentru care nu au făcut decât o plată parțială în sumă de

15.000.000 ROL, pentru diferență eliberându-se două file CEC refuzate la plată

pentru lipsa disponibilului bănesc.

Pe baza probelor

administrate în cauză a rezultat că prin activitatea infracțională desfășurată

de inculpați au fost cauzate prejudicii importante părților civile, SC V. SA

Iași în valoare de 805.308.224 ROL, SC A.B. SA în valoare de 1.648.786.275 ROL

și SC E.P.C. SRL Bistrița, 84.354.800 ROL.

În consecință,

instanța de apel a constatat că activitatea desfășurată de inculpații B.P. și

P.I.D. se circumscrie infracțiunii de înșelăciune în convenții prevăzută de

art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., aceștia participând în mod direct sau indirect, singuri sau în participație

cu coinculpatul M.V. la cauzarea unor prejudicii importante părților civile SC

V. SA Iași, SC A.B. SA și SC E.P.C. SRL Bistrița.

Corelativ, s-a

reținut că activitatea desfășurată de inculpatul M.V. care, în cursul lunii

decembrie 2000, în înțelegere cu coinculpații P.I.D. și B.P., a participat la

inducerea și menținerea în eroare a reprezentanților părții civile SC A.B. SA,

contribuind astfel la cauzarea unui prejudiciu în valoare de 1.648.786.275 ROL,

întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de

înșelăciune prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 alin. (2), (3) și (4) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Tot astfel, instanța

de apel a constatat nelegalitatea hotărârii primei instanțe în ceea ce privește

greșita achitare a inculpaților din cauză sub aspectul săvârșirii infracțiunii

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, comisă în participație de

inculpații M.P.S. - autor, B.P. și M.V. - instigatori.

În sarcina

inculpatului M.P.S. s-a reținut încălcarea dispozițiilor art. 4 cap. 4 din

contractul de livrare privind obligația cumpărătorului de a fi făcut dovada

garanției speciale și anticipate a sumelor necesare efectuării plății de la

banca creditoare prin acreditiv, scrisoare de garanție sau adeverință de disponibil,

precum și a dispozițiilor art. 5 cap. 4 din contract referitoare la livrarea de

mărfuri în continuare numai după achitarea în totalitate a contravalorii

facturilor precedente, cât și a dispozițiilor art. 1 cap. 4 din contract, în

legătură cu majorarea cantității de produse livrate peste valoarea contractului

fără acordul celorlalte persoane din conducerea societății și reducerea

prețului de achiziție a produselor comercializate, cu 9% față de prețurile

stabilite prin art. 1 cap. 3 din contract.

De asemenea, s-a

reținut că inculpatul M.P.S. era vinovat și de încălcarea dispozițiilor art. 4

cap. 4 din contract privind termenul de plată scadent, stabilit la 24 zile

calendaristice de la data livrării mărfurilor achiziționate.

Pe cale de

consecință, a fost reținută și vinovăția inculpaților B.P. și M.V. care, prin

ajutorul material promis, l-au determinat pe coinculpatul M.P.S. să își încalce

atribuțiile de serviciu în relația comercială desfășurată cu SC G.T. SRL Baia

Mare.

Ca urmare, numai în

limitele arătate, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Iași și inculpații M.V. și B.P. și desființată hotărârea primei

instanțe.

Și împotriva acestei

decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Iași și inculpații B.P., P.I.D. și M.V.

Prin recursul

procurorului, invocându-se incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 9 și 14 C. proc. pen., decizia instanței de apel a fost criticată pentru

greșita individualizare în cuantum a pedepselor aplicate inculpaților B.P.,

P.I.D. și M.V., susținându-se, pe de o parte, că în motivarea considerentelor

nu au fost indicate și justificate împrejurările care au condus la reținerea de

circumstanțe atenuante judiciare, iar pe de altă parte, pedepsele astfel cum au

fost stabilite erau prea blânde raportat la gravitatea faptei comise și

periculozitatea socială a inculpaților.

Prin recursul

inculpatului B.P. s-a criticat greșita încadrare juridică dată faptei pentru

care a fost condamnat, susținându-se că activitatea desfășurată în cadrul

relațiilor comerciale stabilite cu reprezentanții părților civile se

circumscrie exclusiv infracțiunii prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934,

având în vedere inexistența oricărei intenții privind prejudicierea părților

civile. Societățile comerciale implicate în derularea raporturilor contractuale

aveau cunoștință despre lipsa disponibilului bănesc la momentul emiterii

filelor CEC fără acoperire bancară, respectivele instrumente de plată

constituind doar mijlocul de garantare a executării obligațiilor de plată la

scadență.

Ca atare, s-a

susținut că acțiunile inculpatului vizând emiterea filelor CEC cu o scadență

ulterioară eliberării acestora și fără acoperire bancară se încadrează în

dispozițiile art. 84 din Legea nr. 59/1934, infracțiune pentru care se

împlinise însă termenul de prescripție a răspunderii penale.

Prin notele scrise

depuse la dosarul cauzei, motivele de recurs au fost suplimentate prin

invocarea cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 3, 12 și

14 C. proc. pen.

Critica circumscrisă

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 3 C. proc. pen. a fost

susținută în raport de nelegala compunere a instanței în apel, prin includerea

în complet a unuia dintre judecătorii care participaseră la soluționarea anterioară

a cauzei și care pronunțase decizia casată cu trimitere spre rejudecare la

aceeași instanță.

S-a arătat că

respectivul membru al completului de judecată era incompatibil să participe la

rejudecarea cauzei în apel după casarea cu trimitere, acesta exprimându-și

anterior părerea cu privire la temeinicia acuzațiilor.

Pe de altă parte,

nelegala compunere a instanței în apel a fost invocată și pentru viciul

decurgând din încălcarea principiului continuității completului de judecată

învestit inițial cu soluționarea apelurilor declarate în cauză.

De asemenea,

nelegalitatea deciziei din apel a fost susținută și în raport de greșita

apreciere că activitatea desfășurată de inculpat în relația cu SC A.B. SA

constituie instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor săvârșită de directorul comercial, M.P.S.

S-a arătat că

inculpatul B.P. nu realizase nici un demers care să poată fi calificat ca act

de instigare la încălcarea atribuțiilor de serviciu din partea directorului

comercial al SC A.B. SA, inițiativa modificării clauzelor contractuale în baza

cărora au fost efectuate livrările de produse în luna decembrie 2000 aparținând

exclusiv reprezentantului părții civile.

S-a mai arătat că

inculpatul B.P. nu a făcut decât să participe la negocieri de pe poziția

societății comerciale pe care o reprezenta, fără a se fi folosit manopere

dolosive sau alte asemenea mijloace.

În subsidiar, s-a

solicitat reindividualizarea pedepsei pentru inculpat.

La rândul său,

inculpatul P.I.D., argumentând incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., a susținut că încheierea contractelor comerciale nu a

urmărit prejudicierea părților civile și nici nu a avut vreo contribuție la

stabilirea respectivelor raporturi contractuale.

A fost invocată în

acest sens insuficiența probelor în acuzare și grava eroare săvârșită de

instanța de apel în stabilirea stării de fapt și a vinovăției inculpatului.

În consecință, s-a

solicitat achitarea inculpatului P.I.D. conform art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Și prin recursul

inculpatului M.V. au fost formulate critici circumscrise cazurilor de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 18 C. proc. pen., susținându-se că

fapta pentru care a fost condamnat fusese greșit încadrată în dispozițiile art.

215 C. pen., aceasta realizând formal conținutul constitutiv al infracțiunii

prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934, iar activitățile pe care le-a

desfășurat în relația cu SC A.B. SA nu concretizează săvârșirea unor acte

materiale de fraudare a intereselor părții civile ori de instigare la pretinsul

abuz în serviciu reținut în sarcina directorului comercial M.P.S.

Examinând cauza în

raport de criticile formulate și cazurile de casare invocate, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursurile inculpaților B.P., P.I.D. și M.V.

sunt fondate, în limita considerentelor ce urmează:

Contrar susținerilor

formulate în apărare, Înalta Curte constată că instanța de apel a reținut

corect starea de fapt, stabilind corespunzător probatoriului administrat că

inculpații B.P., P.I.D. și M.V. erau vinovați de inducerea și menținerea în

eroare a reprezentanților societăților comerciale cu care a încheiat raporturi

contractuale cu privire la îndeplinirea obligațiilor de plată ce le reveneau

pentru produsele achiziționate.

A rezultat că

activitatea legată de încheierea convențiilor de livrare de mărfuri desfășurată

de inculpați în perioada noiembrie - decembrie 2000 s-a realizat prin

intermediul SC G.T. SRL Baia Mare, societate beneficiară a produselor

achiziționate și care fusese înființată de inculpații P.I.D. și B.P. în scopul

obținerii unor foloase materiale injuste.

Deși inculpații au

contestat caracterul fraudulos al convențiilor încheiate și intenția de

prejudiciere a părților civile implicate în derularea raporturilor comerciale,

Înalta Curte constată că probele administrate în cursul procesului penal

demonstrează vinovăția inculpaților în comiterea faptelor pentru care au fost

condamnați.

În esență, inculpatul

P.I.D. a susținut că nu a participat la stabilirea relațiilor contractuale cu

niciuna dintre societățile păgubite și nici nu a emis vreun instrument de plată

din cele folosite la achiziționarea mărfurilor livrate.

Înalta Curte constată

însă că inculpatul nu a adus nici un element convingător în susținerea acestor

afirmații, de natură a face credibilă apărarea formulată.

Dimpotrivă, probele

administrate și celelalte împrejurări de fapt demonstrează că acest inculpat a

inițiat și cooptat și pe ceilalți doi inculpați în desfășurarea activității

infracționale, participând direct sau indirect la acțiunile vizând inducerea în

eroare a societăților comerciale furnizoare de mărfuri și, chiar dacă nu a

săvârșit nemijlocit acte concrete de inducere în eroare în cazul tuturor

părților vătămate, contribuția sa există și se circumscrie infracțiunii de

înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

S-a stabilit că

inițiativa înființării SC G.T. SRL Baia Mare a aparținut inculpatului P.I.D.,

acesta fiind cel care s-a prezentat la sediul Direcției Generale a Finanțelor

Publice Maramureș cu documentele necesare eliberării autorizațiilor de

funcționare și a ridicat personal autorizațiile de comercializare a băuturilor

alcoolice.

La scurt timp după

obținerea autorizațiilor, același inculpat a demarat activitatea infracțională

implicând și inculpații B.P. și M.V. în schimbul obținerii de către aceștia din

urmă a unor procente din foloasele materiale preconizate.

De altfel, prin

declarațiile formulate în cauză, inculpații B.P. și M.V. au confirmat că

inculpatul P.I.D. a coordonat activitatea infracțională, identificând și

obținând închirierea unui spațiu de depozitare pentru mărfurile achiziționate,

precum și autorizațiile de comercializare a băuturilor alcoolice.

În același sens este

și declarația martorei L.E. care a confirmat prezența inculpatului P.I.D. la

sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice Maramureș în vederea obținerii

respectivelor autorizații.

Inculpatul P.I.D. nu

s-a implicat voit în negocierile propriu-zise cu cele trei societăți comerciale

în vederea încheierii contractelor de livrare mărfuri, toate acestea pentru

a-și asigura anonimatul și a se sustrage răspunderii penale.

A rezultat însă că în

cazul SC V.A. SA Iași, inculpatul P.I.D. a luat legătura telefonic cu martorul

B.C. și, atribuindu-și o identitate falsă și o calitate nereală, a purtat o

primă discuție în vederea achiziționării de mărfuri în numele SC G.T. SRL Baia

Mare.

Activitatea

infracțională desfășurată în dauna societăților comerciale a fost dirijată și