ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1083/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1083/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de

față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar,

reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 460 din 29 iunie

2006 a Tribunalului lași, în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul M.P.S. a

fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor prevăzute de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

În baza art. 10 lit. d) și art. 11 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen., inculpatul M.V. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii

de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 25

raportat la art. 248 C. pen.

Inculpatul M.V. a fost condamnat, la pedeapsa

de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C.

pen., raportat la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din înșelăciune prevăzută

de art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 1149 din 12 mai 1999 a Judecătoriei Oradea, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare prin cumul

aritmetic.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzută

de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a dedus din pedeapsă

durata arestării preventive de la 05 ianuarie

2001 la 27 martie 2001.

În baza art. 10 lit. d) C.

proc. pen., raportat la art. 11 pct. 2 lit. a)

C. proc. pen., inculpatul B.P. a fost achitat pentru

săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor

publice prevăzută de art. 25 raportat la art. 248

C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul B.P. a fost condamnat, la pedeapsa

de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 84 alin.

(1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin

schimbarea

încadrării juridice din

infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (

4) și

(5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei și i-a fost fixat termen de

încercare de 3 ani.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiile art. 83 C. pen.

S-a dedus din pedeapsă

perioada reținerii și arestării preventive de la

4 ianuarie 2001 la 13 februarie 2001.

Inculpatul P.I.D. a fost condamnat, la

pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26

raportat la art. 84 alin. (1), pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută

de art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a fixat termen de încercare

de 3 ani.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiile art. 83 C. pen.

S-a dedus din pedeapsă durata reținerii și

arestării preventive de la 10 ianuarie la 27 martie 2001.

În baza art. 168 C. pen., s-a dispus

scoaterea de sub sechestru a bunurilor mobile și imobile ale inculpatului M.P.S.

instituit prin ordonanța din 8 ianuarie 2001 a Poliției lași, conform

procesului verbal din 10 ianuarie 2001.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen.,

inculpații B.P., M.V. și P.I.D. au fost obligați să achite, în solidar,

următoarele sume reprezentând prejudicii nerecuperate:

- către SC A.B. SA suma de 992.571.376 lei

vechi;

- către SC V. SA suma

de 507.975.119 lei vechi;

- către SC E.P.C.

Bistrița suma de 83.500.000 lei.

Au fost respinse celelalte pretenții

formulate de părțile civile SC A.B. SA și SC V. SA.

Inculpații condamnați au fost obligați la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că, prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul lași

nr. 1145/P/2001 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea

în judecată a inculpaților B.P. pentru săvârșirea infracțiunii de „înșelăciune”

și „instigare la abuz în serviciu” prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) și

(5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 25 raportat la art.

246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu art. 33 lit. a) C.

pen.; P.I.D., pentru săvârșirea infracțiunii de „înșelăciune” prevăzută de art.

215 alin. (2), (3,) (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

M.V. pentru săvârșirea infracțiunii de „complicitate la înșelăciune” prevăzută de

art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen., și „instigare la abuz în serviciu” prevăzută de art. 25 raportat

la art. 246 C. pen., și M.P.S. pentru săvârșirea infracțiunii de „abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor” prevăzută de art. 246 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pe baza probelor administrate atât în faza de

urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, instanța de fond a

reținut aceeași stare de fapt ca și în rechizitoriu.

Astfel, a reținut că inculpații B.P., P.I.D.

și M.V. au avut ca mijloace de câștig obținerea de comisioane prin

intermedierea unor activități comerciale între diferite societăți comerciale.

Inculpatul P.I.D. locuiește în Baia Mare și,

în cursul lunii august 2000, sub pretextul că este asociat la mai multe

societăți a propus lui

C.S.M.F., să devină

asociat și administrator la o societate comercială prin intermediul căreia să

deruleze activități comerciale. în urma

acestei înțelegeri s-a înființat

SC G.T. SRL BAIA MARE, având ca asociat unic și administrator pe C.S.

Inculpatul P.I.D. a închiriat un spațiu

pentru depozitare, a obținut autorizație pentru comercializarea produselor,

toate în numele SC G.T. SRL.

În cursul lunii septembrie - octombrie 2000,

inculpatul P.I.D. a contactat pe inculpatul B.P. și i-a propus să devină manager

general al societății SC G.T. SRL, în schimbul unui procent din profitul

obținut. Ca urmare, prin procura notarială nr. 4174/2000, C.S.M.F. l-a

împuternicit pe inculpatul B.P. să reprezinte SC G.T. în relațiile cu terții și

în relații cu banca. De asemenea, C.S.M.F. a semnat o „delegare de atribuții”

prin care i-a acordat lui B.P. funcția de director general al SC G.T. SRL, însă

în relațiile cu banca B.P. nu putea să efectueze operațiuni cu numerar iar în

activitatea comercială nu putea să se ocupe decât de achiziționarea de mărfuri.

Inculpații P.I.D. și B.P. au contactat mai

mulți furnizori, a întocmit contracte de livrare lăsând pentru plată o filă C.E.C.

semnată,

ștampilată și post datată, la data

scadentă alimentând contul bancar al SC

G.T. ulterior, după ce prima

filă C.E.C. era decontată, aceștia reveneau la partenerii de afaceri și

achiziționau cantități mult mai mari fără a avea acoperire bancară.

În această modalitate, în noiembrie 2000

inculpatul P.I.D. l-a contactat pe directorul comercial al SC V. SA IAȘI

recomandându-se P.I.M. pentru a încheia un contract. Pe data de 8 noiembrie 2000

inculpatul B.P. a încheiat cu SC V. SA contractul de vânzare-cumpărare pentru

mai multe sortimente de vin în valoare de 278.589.948 lei vechi, lăsând o filă

C.E.C. scadentă, în înțelegere cu reprezentanții SC V. la 29 noiembrie 2000.

Ulterior, pe 10 noiembrie 2000, inculpatul B.P.

s-a prezentat la SC A.B. SA, l-a contactat pe directorul comercial al acestei

societăți, inculpatul M.P.S. și i-a prezentat mapa cu documente. Inculpatul M.P.S.

a prezentat o listă cu produse și, ulterior s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare

conform căruia SC A.B. acorda un discount de 16 % din valoarea prețului de pe lista

II. Valoarea totală a contractului a fost de 1.200.000.000 lei, iar

cumpărătorul avea o serie de obligații, precum, de a face dovada garanției

speciale anticipate printr-o serie de documente bancare.

Contractul s-a derulat în mai multe etape.

Astfel, la 10 noiembrie 2000, inculpatul B.P. a achiziționat vin în valoare de

204.337.134 lei, întocmindu-se factură, iar pentru plată s-a lăsat o filă C.E.C.

datată 4 decembrie 2000.

Filele C.E.C. livrate de inculpatul B.P., în

cursul lunii noiembrie, au fost introduse la plată și decontate.

Pe 28 noiembrie 2000,

inculpatul P.I.D. a solicitat de la SC V. SA un

transport mai mare, în valoare de 805.000.000 lei,

marfă livrată pe

30 noiembrie 2000, ocazie

cu care s-au întocmit facturi, iar pe 8 decembrie 2000 inculpatul

B.P. a

lăsat ca plată două file C.E.C. scadente la 15 și 18 decembrie 2000. Pe 14

decembrie 2000 filele C.E.C. au fost depuse la bancă, însă pe

19 decembrie 2000 au fost refuzate la plată din

lipsa de disponibil.

Pe 7 decembrie 2000, inculpatul M.P.S. l-a

contactat pe B.P. și l-a chemat în lași pentru a discuta o afacere mare.

Inculpatul P.I.D. a apelat la M.V. să îl însoțească pe B.P. la lași, în calitate

de director comercial al SC G.T. SRL, în schimbul unui procent de 10 % din

valoarea mărfurilor.

Pe 7 decembrie 2000 cei doi, M.V. și B.P., au

venit la lași s-au întâlnit cu M.P.S. și au mers acasă la el. M.P.S. Ie-a spus

celor doi că este dispus să continue derularea activităților comerciale între

cele două societăți, în schimbul unui ajutor material pentru a putea participa

la privatizarea SC A.B. SA. Inculpatul M.V. i-a cerut lui M.P.S să livreze

produse în valoare de 4.000.000.000 lei, deci mult peste valoarea contractuală.

Pe 8 decembrie 2000 cei trei s-au deplasat la

SC A.B. și inculpatul M.P.S. Ie-a propus celor doi reducerea prețului de

livrare cu 8 % față de contract, în strânsă legătură cu „ajutorul” material

sugerat.

În aceeași zi s-a întocmit dispoziție de

livrare, în valoare de 700.916.057 lei, iar inculpatul M.P.S. a acceptat termen

de plată 12 ianuarie 2000, pe o filă C.E.C.

Pe 9 decembrie 2000 și 12 decembrie s-au

întocmit alte dispoziții de livrare, cu file C.E.C. datate 16 decembrie 2000 și

21 decembrie 2000, în valoare de 482.178.543 și 398.079.169 lei.

Marfa a fost livrată cu

mijloace de transport închiriate și depozitată la

depozitul SC G.T. SRL din Baia Mare.

Filele C.E.C. au fost introduse în bancă la

datele înscrise însă au fost refuzate din lipsă de disponibil.

Inculpații P.I.D. și B.P. au procedat în

același mod, prejudiciind și societatea SC E.P.C. SRL BISTRIȚA, în luna

decembrie, cu suma de 76.434.300 lei, aceasta fiind valoarea filei C.E.C.

emise.

Cu privire la încadrarea juridică dată

faptelor, instanța de fond a reținut că deși activitatea infracțională a

inculpaților M.V., B.P. și P.I.D., de a emite file C.E.C. fără acoperire,

producând părților contractante prejudiciile reținute mai sus, s-ar circumscrie

infracțiunii de „înșelăciune” prevăzute de art. 215 C. pen., încadrarea corectă

a faptelor inculpaților este cea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din

Legea nr. 59/1934 întrucât în toate cazurile, beneficiarii C.E.C.-urilor emise

de inculpați au avut cunoștință în momentul emiterii că nu există disponibilul

necesar acoperirii acestuia la tras.

În acest sens s-a reținut că, toate

societățile, parte civilă, prejudiciate cunoșteau acest aspect la momentul

emiterii filelor C.E.C., însă datorită faptului că inculpații erau partenerii

lor de afaceri și că anterior filele C.E.C. lăsate de aceștia au fost

decontate, au acceptat această modalitate de plată.

Această împrejurare a fost reținută de

instanța de fond pe baza declarațiilor martorilor B.C., reprezentat al SC V.

SA. lași, Ș.P. reprezentant al SC E.P.C. SRL.

Referitor la filele C.E.C. emise pentru plata

mărfurilor achiziționate de la SC A.B. SA, s-a reținut cu certitudine că

societatea, prin directorul comercial, inculpat M.P.S. cunoștea că nu există

disponibil în cont. în acest scop s-a prezentat o scrisoare de bonitate de la

bancă, fapt confirmat de martorul M.C.

Pentru aceste considerente instanța de fond a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor celor trei inculpați din

„înșelăciune” în art. 84, alin. (21) pct. 2 din Legea 59/1934, în conformitate

cu decizia nr. IX din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În ceea ce-i privește pe

inculpații P.I.D. și M.V. întrucât aceștia

nu au avut dreptul de a semna filele C.E.C., singurul

împuternicit în acest sens fiind B.P., însă fiindcă s-a dovedit contribuția

infracțională a acestora, la emiterea filelor C.E.C. fără acoperire, în ceea ce

îi privește s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 26 C. pen., cu privire la

complicitate.

Instanța de fond a reținut în continuare că

celelalte fapte reținute, în drept, prin actul de inculpare, în sarcina

inculpaților M.V. și B.P.,

art. 25 raportat

la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen.,

urmează a

fi analizate în legătură cu infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen.,

reținută în sarcina inculpatului M.P.S.

Cu privire la inculpatul M.P.S. s-a reținut

că acesta în calitate de director comercial la SC A.B. SA cu prilejul

încheierii și executării contractului încheiat cu SC G.T.

SRL Baia Mare, nu și-a încălcat atribuțiile de

serviciu și de asemenea nu a

încălcat nici una din dispozițiile

contractului de livrare, astfel că s-a apreciat că fapta sa nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

publice.

De asemenea, s-a reținut că nu s-a probat

existența unei înțelegeri între inculpatul M.P.S. pe de o parte și inculpații M.V.

și B.P. pe de altă parte, care în conformitate cu actul de inculpare, l-ar fi

instigat pe inculpatul M.P.S. la săvârșirea infracțiunii.

Faptul că cei trei inculpați s-au întâlnit

era inevitabil, în condițiile derulării unor relații comerciale însă celelalte

aspecte nu au fost dovedite cu probele administrate.

Soluționând latura civilă a cauzei, instanța

a constatat că valoarea totală a prejudiciului cauzat SC A.B. SA a fost de

1.581.173.769 lei, din care s-a recuperat prin rezumare suma de 588.602.393 lei

conform proceselor verbale efectuate, rămânând de restituit 992.559.376 lei.

Valoarea mărfii livrate de SC V. SA este de

805.308.424 lei, din care s-a recuperat suma de 297.333.305 lei conform

proceselor verbale, astfel rămânând de restituit 507.975.119 lei.

S-a mai reținut că prejudiciul cauzat SC E.P.C.,

reprezentând valoarea celor două file C.E.C. scadente este de 83.500.000 lei.

În baza art. 14 C. proc. pen., și art. 996 C.

civ., inculpații P.I.D., M.V. și B.P. au fost obligați la plata în solidar a

acestor prejudicii, părților civile.

În conformitate cu dispozițiile art. 168 C.

proc. pen., va dispune scoaterea de sub sechestru a tuturor bunurilor mobile și

imobile

ale inculpatului M.P.S., instituit

prin Ordonanța din 08 ianuarie 2001 a Poliției

Municipiului lași.

Împotriva sentinței au declarat apei

Parchetul de pe lângă Tribunalul lași, inculpații P.I.D., M.V. și B.P. și

partea civilă SC A.B. S.A. lași.

Parchetul a criticat sentința pentru

nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei achitări a inculpatului M.P.S.

pentru infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 C. pen., precum

și a achitării inculpaților M.V. și B.P. pentru instigare la săvârșirea

aceleiași infracțiuni precum și a greșitei schimbări de încadrare juridică în

infracțiunea prevăzută de art. 84 din Legea asupra C.E.C.-ului din infracțiunea

de înșelăciune.

În motivele de apel s-a susținut că

inculpații B.P. și P.I.D. au indus în eroare cele trei SC A.B., SC V. SA lași

și SC E.P.C. SRL Bistrița Năsăud cu ocazia încheierii unor contracte comerciale

de livrări de mărfuri, achitând mărfurile cu file C.E.C. în alb postdatate și

fără a avea disponibil în cont, producând un prejudiciu total de 2.538.000.000

lei. Inculpatul M.V. în aceeași perioadă noiembrie, decembrie 2000, în baza

unei înțelegeri cu ceilalți 2 coinculpați au menținut în eroare pe

reprezentanții SC A.B. cu ocazia derulării unui contract de vânare-cumpărare,

producându-i un prejudiciu de 1.648.000.000 lei.

Intenția de a înșela a celor doi inculpați rezultă

din însăși modul de operare, respectiv inițial achiziționau cantități mici de

marfă pentru care lăsau o filă C.E.C. semnată, ștampilată, postdatată, iar la

data scadenței alimentau contul astfel încât marfa era achitată și la scurt

timp achiziționau cantități mari de marfă pentru plata cărora lăsau file C.E.C.

postdatate, fără acoperire, ceea ce dovedește intenția de a înșela părțile

vătămate și nu aceea de a achita marfa.

Inculpatul M.P.S. cu știință, în calitate de

director comercial la SC A.B. SA, nu și-a îndeplinit îndatoririle de serviciu

cu privire la organizarea activităților comerciale conform atribuțiilor pe care

le avea, iar B.P. și M.V. i-au solicitat inculpatului M.P.S. și acesta a

acceptat, să-și încalce atribuțiile de serviciu în sensul încălcării unor

dispoziții din contractul de vânare-cumpărare încheiat cu SC T. SRL Baia -

Mare.

Încălcările clauzelor contractuale constau în

neasigurarea garanțiilor speciale privind bonitatea societății reprezentate de

inculpați și disponibilitățile de plată, în livrarea de mărfuri anterior

achitării integrale a celorlalte precedente, livrarea de mărfuri peste valoarea

contractată și dispunerea asupra unor prețuri mai mici decât cele contractuale

precum și prelungirea termenelor de plată.

S-a solicitat condamnarea inculpaților P.I.D.,

B.P. și M.V. pentru infracțiunea de înșelăciune în formele de participație

reținute prin rechizitoriu și nu pentru infracțiunea la legea specială și

condamnarea inculpaților M.P.S., B.P. și M.V. pentru infracțiunea de abuz în

serviciu.

Inculpații P.I.D. și M.V. au criticat

hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în cauză nu există

dovezi de complicitate la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 84 din

Legea

nr. 59/1934. în hotărâre nu se arată

în ce constă complicitatea inculpaților și

nu s-a dovedit că l-au ajutat

pe B.P. să scrie C.E.C.-urile sau că i-au furnizat datele necesare pentru

completarea C.E.C.-urilor. în hotărâre nu

se

precizează în ce constau actele de complicitate. B.P. nu a fost

determinat

să emită un astfel de C.E.C. Din modul de reglementare a infracțiunii în lege,

aceasta nu prevede forme de participație, altele decât autoratul. Săvârșește

infracțiune cel care emite un astfel de C.E.C. fără acoperire. Nu sunt posibile

acte de complicitate. A solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc.

pen., pentru această infracțiune.

A mai susținut că, față de momentul comiterii

faptelor a intervenit prescripția răspunderii penale a inculpaților pentru

aceeași infracțiune, în temeiul art. 122 alin. (1) lit. e) C. pen., art. 123 și

124 C. pen., solicitând încetarea procesului penal.

Inculpatul M.V. a solicitat înlăturarea

dispozițiilor privitoare la starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art.

37 lit. a) C. pen., întrucât al doilea termen al recidivei, pedeapsa pentru

infracțiunea pentru care este condamnat în prezent, nu depășește un an

închisoare și astfel nu sunt întrunite condițiile recidivei.

În ce privește latura civilă a cauzei aceasta

a fost neîntemeiat soluționată. Infracțiunea la Legea C.E.C.-ului nu este o

infracțiune de rezultat, de prejudiciu, ci este o infracțiune de pericol.

Instanța trebuia să lase nesolutionată latura civilă în condițiile în care a

reținut această infracțiune.

În apelul inculpatului B.P. s-a criticat

sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, inculpatul solicitând redozarea

pedepsei.

Partea civilă SC A.B. SA nu a formulat motive

de critică.

Curtea de Apel a

considerat că apelurile sunt fondate însă pentru un alt motiv, pe care instanța

l-a examinat din oficiu și t-a pus discuția părților.

Ca urmare, prin decizia pronunțată a admis apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul lași și de inculpații P.I.D., M.V.,

B.P. și partea civilă SC A.B. SA lași, împotriva sentinței penale nr. 460 din 29

iunie 2006 a Tribunalului lași, hotărâre pe care a desființat-o în întregime și

a dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanță., respectiv Tribunalul

lași.

Pentru a pronunța această decizie, instanța

de apel a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul lași

inculpatul B.P. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și pentru infracțiunea de instigare la

„abuz în serviciu” prevăzută de art. 25 raportat la art. 246 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpatul M.V. a fost trimis în judecată

pentru săvârșirea

infracțiunii de

complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215

alin.

(2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și

infracțiunii de instigare la „abuz în serviciu” prevăzută de art. 25 raportat

la art. 246 C. pen.

Inculpatul P.I.D. a fost trimis în judecată

pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26

raportat la art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

Inculpatul M.P.S. a fost trimis în judecată

pentru săvârșirea infracțiunii de „abuz în serviciu contra intereselor publice”

prevăzută de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a mai reținut că,

referitor la infracțiunea de înșelăciune instanța de

fond a pus în discuția părților schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea prevăzută de art. 84 Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., și a pronunțat soluția schimbând încadrarea juridică.

În ce privește

infracțiunea de abuz în serviciu, prin hotărârea atacata,

inculpatul M.P.S. a fost achitat pentru infracțiunea

de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor” prevăzut de art. 248 C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpații M.V. și B.P. au fost achitați în

temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru instigare la abuz în serviciu

contra intereselor publice prevăzută de art. 25 raportat la art. 248 C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Față de această situație s-a reținut că prima

instanță a încălcat dispozițiile art. 334 C. proc. pen., conform căruia, dacă

în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul

de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție

noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară

lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății, pentru a-și pregăti

apărarea.

În ce privește infracțiunea de abuz în

serviciu deși rechizitoriul se referă la fapte pe care Ie-a încadrat în

infracțiunea prevăzută de art. 246 C. proc. pen., folosind și nota marginală a

textului, respectiv abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în cazul

lui M.V. și B.P., în cazul inculpatului M.P.S. folosind nota marginală a altei

infracțiuni, respectiv abuz în serviciu contra intereselor publice cu

încadrarea în art. 246 C. pen., instanța s-a pronunțat și a soluționat cauza în

raport cu acuzația de săvârșire a unor infracțiuni mai grave, respectiv abuz în

serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., fără a pune

în discuția părților schimbarea de încadrare juridică.

S-a mai reținut că dispozițiile art. 334 C.

proc. pen., sunt

imperative pentru

instanță, indiferent de soluția pe care preconizează să o

pronunțe

întrucât limitele investirii sunt date de actul de sesizare al instanței care

cuprind pe lângă fapte respectiv natura acuzației și încadrarea juridică a

acesteia, lângă toate celelalte mențiuni obligatorii ale rechizitoriului, prevăzută

de art. 263 C. proc. pen.

Hotărârea pronunțată este nelegală întrucât

schimbarea încadrării

juridice s-a produs

dintr-o infracțiune prevăzută cu o pedeapsă mai ușoară

într-o

infracțiune mai gravă fără a fi pusă în discuția părților, fără a li se permite

părților să-și facă apărări asupra noii încadrări juridice.

Inculpații nu și-au făcut apărări în raport

de încadrarea juridică mai gravă nefiind pusă în discuție iar, în cadrul

dezbaterilor pe fondul cauzei, s-a solicitat condamnarea pentru infracțiunea prevăzută

de art. 246 C. pen., inculpații formulându-și apărarea în raport de această

încadrare juridică.

În aceste condiții s-a reținut că hotărârea

pronunțată este nulă conform art. 197 C. proc. pen., și s-a dispus casarea în

întregime și reluarea judecății de instanța de fond.

S-a solicitat instanței de fond ca la

rejudecarea cauzei să aibă în vedere toate motivele de critică formulate în

apelurile inculpaților, parchetului și părții civile privind legalitatea și

temeinicia sentinței.

S-a apreciat că se impune desființarea

sentinței și cu privire la inculpatul P.I.D., trimis în judecată pentru

infracțiunea de înșelăciune dar condamnat pentru infracțiunea la Legea C.E.C.-ului,

față de motivele de critică formulate în apelul procurorului privind încadrarea

juridică și în apelul său, motive care nu pot fi analizate separat, dat fiind

caracterul de indivizibilitate și conexitate al faptelor săvârșite de

inculpați.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații

M.P.S., P.I.D. și M.V.

În motivele lor de recurs, inculpații au

invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 9 și art. 385

9

alin. (4) C. proc. pen., au solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea

cauzei la instanța de apel, pentru continuarea judecării apelurilor.

În susținerea acestei cereri s-a arătat că,

în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 197 C. pen., întrucât instanța de

fond nu a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor cu care a fost sesizată, în abuz în

serviciu contra intereselor publice, ci a comis o eroare rezultată din tot

cuprinsul dosarului de cercetare judecătorească și din cuprinsul hotărârii

judecătorești a instanței de fond, care face referire constantă la abuz în

serviciu, și la motivele pentru care s-a dispus achitarea inculpaților, așa

încât instanța atunci când a pronunțat soluția nu a avut în vedere decât

încadrarea juridică dată de actul de sesizare și nicidecum nu a avut în vedere

schimbarea încadrării juridice.

Au mai arătat că de

altfel, nulitatea invocată din oficiu de instanța de

apel, nu se încadrează în dispozițiile art. 197 alin.

(2) C. proc. pen., ci, în dispozițiile art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen.,

care permite refacerea actului anulabil de către instanța care a constatat

nulitatea.

Examinând decizia recurată, în raport de

motivele de recurs formulate de inculpați, prin prisma cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 9 și art. 385

9

alin. (4) C.

proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpații M.P.S.,

P.I.D. și M.V., sunt fondate pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Tribunalul lași a fost sesizat prin

rechizitoriu cu faptele săvârșite de inculpatul B.P. încadrate juridic în

infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

și infracțiunea de instigare la abuz în serviciu prevăzută de art. 25 raportat

la

art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art.

33 lit. a) C. pen.

Prin același rechizitoriu inculpatul M.V. a

fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la

înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și infracțiunii de instigare la

abuz în serviciu prevăzută de art. 25 raportat la art. 246 C. pen.

Inculpatul P.I.D. a fost trimis în judecată

pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26

raportat la art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

Inculpatul M.P.S. a fost trimis în judecată

pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor publice prevăzută de

art. 246 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu privire la faptele inculpaților încadrate

în dispozițiile art. 246 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, respectiv complicitate la această infracțiune, s-a reținut în

esență că inculpatul M.P.S. în calitatea pe care o avea de director comercial

la SC A.B. SA, cu știință nu și-a îndeplinit îndatoririle de serviciu cu

privire la organizarea activității comerciale conform atribuțiilor pe care le

avea. Mai precis acesta și-a încălcat atribuțiile de serviciu în sensul

încălcării unor clauzele contractuale, din contractul de vânzare, cumpărare

încheiat cu SC G.T. SRL Baia Mare. în acest sens, nu a verificat bonitatea

acestei societăți reprezentată de inculpații M.V. și B.P., și nici

disponibilitățile de plată ale acesteia, a dispus livrarea de mărfuri peste

valoarea contractată, a dispus asupra unor prețuri mai mici decât cele

contractuale, precum și prelungirea termenelor de plată.

S-a mai reținut că inculpatul M.P.S. și-a

încălcat atribuțiile de serviciu, așa cum s-a arătat, la solicitarea

inculpaților B.P. și M.V.

Instanța de fond a

reținut cu privire la această învinuire, aceeași stare

de fapt ca și cea reținută în rechizitoriu. Cu

privire la încadrarea juridică dată acestei fapte, se observă, din examinarea

minutei și dispozitivului hotărârii primei instanțe că, aceasta a dispus

achitarea inculpatului M.P.S. pentru infracțiunea de „abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor” prevăzută de art. 248 C. pen., iar a inculpaților B.P.

și M.V., pentru instigare la „infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor publice” prevăzută de art. 25 raportat la art. 248 C. pen.

În considerentele hotărârii, instanța de fond

folosește constant denumirea de „abuz în serviciu” fără să facă distincție

între abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor și abuzul în serviciu

contra intereselor publice, această eroare regăsindu-se și în minuta și în

dispozitivul sentinței.

Încadrarea juridică a faptei presupune

stabilirea denumirii infracțiunii și a dispoziției din Codul penal, sau dintr-o

lege specială care o prevede, iar pentru a ajunge la schimbarea încadrării

juridice este necesar ca aceasta să fie cerută de procuror, de părți sau

invocată din oficiu de instanță.

Procedura schimbării

încadrării juridice presupune, în primul rând ca,

aceasta să se pună în discuția părților și a

procurorului și în al doilea rând, să se pună în vedere inculpatului că are

dreptul, în vederea pregătirii apărării, să ceară lăsarea cauzei la sfârșitul

ședinței, eventual amânarea.

Atunci când se

procedează la schimbarea încadrării juridice, instanța

de judecată trebuie să indice cu exactitate în

dispozitivul și minuta hotărârii textul de lege din care se face schimbarea

încadrării juridice și textul de lege în care se face schimbarea încadrării

juridice, iar în considerente trebuie să se arte motivele pentru care s-a

dispus schimbarea încadrării juridice.

În cauza de fată, se constată că, la niciunul

din termenele de judecată, nu s-a solicitat schimbarea încadrării juridice. În

minuta, dispozitivul și considerentele sentinței instanța de fond nu face

niciodată

vorbire de schimbarea încadrării

juridice a faptei. Rezultă astfel că, instanța

nu a intenționat

schimbarea încadrării juridice și nici nu a dispus-o cu privire la această

faptă.

Mai rezultă că instanța a dispus achitarea

inculpaților pentru fapta și încadrarea juridică cu care a fost sesizată prin

rechizitoriu, trecând din eroare în minuta și dispozitivul sentinței

dispozițiile art. 248 C. pen.

Cum instanța nu a procedat la schimbarea

încadrării juridice a faptei de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, cu care a fost sesizată, art. 334 C. proc. pen., nu avea

aplicabilitate în cauză.

Instanța de fond a comis însă, o eroare

materială atunci când a înscris în hotărâre dispozițiile art. 248 C. pen., în

loc de art. 246 C. pen. Această eroare rezultă chiar din redactarea minutei, în

care la inculpatul M.V. s-a trecut întâi art. 25 raportat la art. 246 C. pen.,

după care s-a corectat și s-a trecut art. 248 C. pen. Este adevărat că această

corectură s-a făcut înainte de pronunțare, și poartă semnătura redactorului

minutei, însă ea dovedește eroarea, în care s-a aflat instanța cu privire la conținutul

celor două infracțiuni.

Că instanța de fond, a comis o eroare

materială, și nu a intenționat nici un moment să dispună schimbarea încadrării

juridice cu care a fost sesizată, rezultă și din faptul că aceasta, nu a

motivat în considerentele sentinței, și nu a făcut nicio referire cu privire la

împrejurările care ar fi impus schimbarea încadrării juridice.

Eroarea comisă de instanța de fond, poate fi

îndreptată de instanța de apel întrucât, potrivit art. 371 C. proc. pen.,

efectul devolutiv

permite instanței căreia

i s-a transmis cauza pentru soluționarea apelului, o

nouă judecată, cu

caracter autonom, care are ca obiect reexaminarea acelor dispoziții din

hotărâre care au fost greșit sau nelegal soluționate. Ca urmare a efectului

devolutiv integral al apelului, instanța de apel în cazul în care constată

erori de fapt și de drept, poate desființa sentința apelată, și proceda la

îndreptarea acestor erori, inclusiv prin punerea în discuție a schimbării

încadrării juridice a faptelor, atunci când este cazul.

Pe de altă parte,

nerespectarea procedurii de schimbare a încadrării

juridice a faptei este sancționată cu nulitate

relativă, astfel încât dacă schimbarea încadrării juridice s-a produs în timpul

deliberării, așa cum se presupune că s-a petrecut în cauza de față, trebuie să

se dovedească existența vreunei vătămări cauzate de modul cum a procedat

instanța.

Or, cum în cauza de față, nu s-a dovedit o

astfel de vătămare, (inculpații în motivele lor de apel nici nu au invocat

această vătămare a drepturilor lor procedurale, pentru că nu a existat), iar

dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., permit desființarea

sentinței primei instanțe și rejudecarea cauzei de aceeași instanță doar în

cazul prevăzut de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., se constată că în mod

greșit instanța de apel, s-a desesizat trimițând cauza spre rejudecare primei

instanțe, lăsând nesoluționate apelurile declarate în cauză.

Față de aceste

considerente, constată că recursurile inculpaților sunt

fondate, urmând ca în baza art. 385

15

pct.

2 lit. c) C. proc. pen., să le admită, să caseze decizia penală recurată și să

trimită cauza la aceeași instanță, la Curtea de Apel lași pentru continuarea

judecării apelurilor.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

cheltuielile judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de inculpații M.P.S.,

P.I.D.

și M.V. împotriva deciziei penale nr. 127 din 13 iunie 2007 pronunțată de

Curtea de Apel lași, secția penală.

Casează decizia penală recurată și trimite

cauza la aceiași instanță pentru continuarea judecării apelurilor.

Cheltuielile judiciare avansate de stat,

rămân în sarcina acestuia.

Onorariul apărătorilor

desemnați din oficiu pentru inculpații P.

I.D. și M.V., în sumă de câte 100 lei se va suporta din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 25 martie

2008.